De ce este necesara consilierea psihologica in alcoolism

In ultima vreme am primit tot felul de semnale de la clientii mei care au avut probleme cu alcoolul ,care mi-au dovedit ca am avut dreptate . Consilierea individuala facuta inaintea celei de grup da rezultate neasteptate . Si asta pentru ca de fapt alcoolul a fost un substitut al unor carente afective , sau consecinta unor probleme nerezolvate din trecut . Numai dupa rezolvarea problemelor care dusesera la alcool i-a ajutat sa-si descopere resursele pentru a lupta cu acest flagel . Si nu cred ca exista satisfactie mai mare pentru un psiholog decat sa primeasca mesaje de multumire de la familiile carora li s-a redat linistea .
,,Sunt primele sarbatori pe care le-am putut petrece cu bucurie in familie, asa cum n-o mai facusem de ani de zile" imi scrie o sotie, al carei sot a avut probleme cu alcoolul ani de zile . ,,Au fost ani cand eu si copiii eram alungati din casa dupa ce el bea un pahar in plus...nu speram sa mai putem trai linistiti impreuna ...si totusi minunea s-a intamplat.." imi scrie alta .
Deci fratilor se poate ...alcoolul nu-i un dusman ce nu poate fi invins . Sotiile, mamele, surorile , familiile in general pot fi un sprijin important pentru psihologul ce-l ajuta pe individ sa constientizeze ce multe lucruri sunt importante in viata , ca a trai frumos si sanatos este o arta pe care o putem manui cu dibacie. Totul e sa vrem ...Daca altii au reusit , noi de ce nu ?
Psiholog consilier familie-cuplu , Niculina Ciuperca

Consilierea psihologica in alcoolism

Consilierea psihologica in alcoolism
Saptamana aceasta mi-am dovedit inca o data in plus cat de importanta este consilierea psihologica pentru cei care au probleme cu alcoolul .
Am fost cautata la telefon de o sotie disperata de faptul ca sotul ei desi fusese a doua oara la dezalcoolizare si primise in continuare tratament, continua sa bea si arata tot mai rau .
In ziua care a urmat,a venit impreuna cu sotul , care arata groaznic, ajunsese intr-un moment in care nu mai voia sa traiasca . Mai mult chiar avea impresia ca a fost adus de nevasta sa fie certat pentru ca bea in continuare .
A fost surprins ca am facut intai evaluarea psihologica a familiei, fara sa amintesc initial nimic de alcool . Am discutat despre planurile lor de viitor , despre cei doi copii ai lor si despre cat e de important pentru cei mici sa aiba un sprijin din partea bunicilor . Apoi am identificat impreuna piedicile ce i-ar putea impiedica sa le fie bine . Atunci, cu amaraciune in glas a inceput sa-mi povesteasca despre problema lui cu alcoolul , despre cauzele care i-au provocat acest viciu . Unele lucruri si sotia le auzea prima oara , pentru ca marea greseala a sotilor e ca nu stiu sa comunice , iar atunci cand au o problema cauta sprijin la straini si nu la cei apropiati . Am cautat impreuna resurse pentru a trece peste acest obstacol , am identificat si definit piedicile ce l-ar putea impiedica .
Dupa doua ore de consiliere a ajuns la concluzia ca merita sa lupte pentru binele lui, va continua sa -si ia medicamentele , paralel cu sedintele de consiliere, pentru ca-i convins ca-i vor fi un sprijin important pana va putea sa lupte singur .

Divortialitatea un fenomen demografic cu implicatii majore

A . Consideratii generale


In calitate de consilier si psihoterapeut de familie, aceasta tema mi s-a parut de o importanta majora. Si asta pentru faptul ca tot mai des vin cupluri la consiliere afirmand ca sunt la un pas de divort. Fie ca este un act unilateral sau bilateral, in ambele cazuri se produce un sindrom traumatic, care, in functie de robustetea psihica a persoanelor implicate, poate avea efecte majore. Divortul este o despartire de trecut, un fel de declaratie de razboi la adresa propriei memorii, este un moment de pierdere pentru fiecare din persoanele implicate. Mai rau e ca divortialitatea a devenit un adevarat fenomen demografic si de aceea am considerat de datoria mea sa cunosc fenomenul in profunzime, ca sa pot actiona pentru prevenirea lui.


Cea mai clara definitie a divortialitatii mi s-a parut cea de la pag.183 a Dictionarului de Sociologie publicat la editura Babel din Bucuresti, autori Catalin Zamfir si Lazar Vlasceanu:

Divortialitatea este un fenomen demografic ce exprima intensitatea divorturilor intr-o populatie sau in anumite subdiviziuni ale ei.

Divortialitatea are ca indice rata bruta de divortialitate ce se obtine impartind numarul divorturilor dintr-un an la populatia medie si inmultind rezultatul cu 1000. Ca indice global de divortialitate se mai foloseste raportul dintre numarul divorturilor si cel al casatoriilor efectuate in cursul unui an.
In prezent exista o tendinta de sporire a divortialitatii, fapt pentru care se cere studierea atenta a acestui fenomen si a factorilor care o produc ( urbanizarea , modificari in functiile familiei, cresterea gradului de emancipare a femeii, scaderea influientei religiei si a altor elemente legate de traditie, schimbari in atitudinea oamenilor fata de casatorie, cresterea duratei casatoriei ca urmare a sporirii sperantei de viata etc).
Desi in principiu casatoria se incheie pe viata, ea se poate desface prin divort daca exista motive temeinice care au vatamat grav raporturile dintre soti si casatoria nu mai poate continua. Asa cum la incheierea casatoriei este necesar consimtamantul liber al ambilor soti, la desfacerea casatoriei vointa acestora trebuie sa fie luata in considerare. Desfacerea casatoriei nu constituie numai o problema de ordin personal, pentru ca ea intereseaza nu numai pe cei doi soti, ci si societatea. Caracterul social al casatoriei face ca vointa ambilor soti sau doar a unuia dintre ei sa nu poata constitui un temei suficient pentru desfacerea casatoriei, divortul pronuntandu-se numai atunci cand casatoria nu mai poate continua datorita unor motive temeinice. Imposibilitatea continuarii casatoriei se constata de catre autoritatea de stat componenta, statul fiind direct interesat in apararea casatoriei si a familiei, de aceea a reglementat modul in care poate fi admis divortul.
Nu totdeauna destramarea grupului familial se face oficial (pe cale juridica). De aceea este necesar sa facem distinctia intre destramarea oficiala si cea neoficiala a familiei, intre despartirea de drept si cea de fapt. Sunt multe familii, in care, desi cei doi soti nu mai au o viata comuna, din cauza copiilor, a profesiunilor sau altor motive, acestia nu se despart oficial.
Se intalnesc trei tipuri de disolutie maritala:

despartirea in fapt, dar cu locuinta comuna (in tarile mai putin dezvoltate, unde locuinta este o problema);
separarea totala si in ceea ce priveste locuinta, dar fara divort (in tarile dezvoltate, unde locuinta nu e o problema, dar divortul si consecintele prezinta unele dificultati);
divortul (despartirea juridica).

Proportia divorturilor este mult mai mare decat primele doua tipuri de disolutie maritala, dar datele teoretice, ca si cele empirice dovedesc ca acestea au crescut in societatea moderna fata de cea traditionala .
Incepand cu secolul al XIX-lea s-a constatat o sporire a ratei de divortialitate, mai cu seama dupa cel de-al doilea razboi mondial, continuind sa creasca pana in zilele noastre.
Astfel in S.U.A., la 1000 de casatorii numarul de divorturi era in 1890 de 55,6 , in 1910 de 87,4 , in 1930 de 173,9 , in 1950 de 231,7 , in 1959 de 259.
Daca in 1960 la 1.500.000 de casatorii s-a ajuns la 350.000 de divorturi, din 1998, jumatate din casatoriile din SUA ajungeau la divort.
Numarul divorturilor a crescut considerabil si in Franta, Anglia, ca si in toate tarile Europei.
In Romania, rata divortialitatii era de 1,8% inainte de 1960, in 1960 de 2%, in 1965 de 1,1% si dupa 1975 peste 1,5%, rata care cu mici fluctuatii s-a mentinut aceiasi.
In explicarea acestor procente trebuie sa se tina cont de faptul ca romanii sunt implicati in migratie definitiva si pendulatorie ce duce la micsorarea numarului casatoriilor si in consecinta a divorturilor, apoi sa se faca o analiza a structurii populatiei din punct de vedere demografic.
In zile noastre, in intreaga lume sunt comune trei tipuri principale de divort:

divortul sanctiune, prin care unul sau ambi parteneri sunt culpabilizati;
divortul constatare - unde sentinta este data in cazul in care se aduc probe ca cei doi parteneri nu mai convietuiesc de multa vreme;
divortul prin consimtamant reciproc - ambi soti decalara ca sunt de acord cu desfacerea casatoriei.

Desi divortul are implicatii psihosociale semnificative, mai ales atunci cand exista copii, in ultimii ani exista o facilitate a divortului la nivelul intregii planete (mai ales in occident) motivele ajungerii la divort fiind multiple: de la cauze «obiective» (adulter, boala psihica, inchisoare pe viata etc), din vina unuia dintre soti ("nu se ocupa de gospodarie", "lipseste mult de acasa", "nu aduce bani" etc), din vina ambilor soti (nu se mai inteleg), culminand cu asa-numitul divort "fara vina", in care nu trebuie dovedita nici o vina de catre nici o parte.
Divortul "fara vina" adoptat in SUA incepand cu 1970 desi este obiectul multor dispute este sustinut de sociologi si psihologi sociali care argumenteaza ca liberalizarea divortului prin neculpabilizarea nici unuia dintre soti este un castig social si individual-uman datorita faptului ca scurteaza durata procesului, economisindu-se astfel timp si bani si se elimina stresul celor doua parti care nu mai sunt nevoite sa-si dovedeasca reciproc vinovatia.
Prin faptul ca cei doi declara pur si simplu ca vor sa divorteze si nu mai este necesar sa invoce public motivele care i-au determinat sa ajunga la divort, este un mare castig pe linia libertatii individuale si a dreptului la intimitate.
Avantajul acestui tip de divort este faptul ca promoveaza egalitatea si echitatea "virtutea" si loialitatea nu mai sunt rasplatite financiar si nu mai exista obligatia barbatului de a o intretine pe femeie dupa divort. Acum proprietatea comuna este impartita echitabil, iar la acordarea custodiei copilului se tine cont de interesul acestuia.
Divortul "fara vina" are menirea de a incuraja egalitatea intre sexe, barbatul ne mai fiind considerat automat capul familiei, cel ce intretine familia sau femeia, singura responsabila de cresterea copiilor.
Mai mult, el contribuie la accentuarea tendintei de distribuire echitabila a responsabilitatilor si sarcinilor in gospodarie.
Dezavantajele acestui tip de divort constau in faptul ca femeile pierd practic economic, deoarece sunt dezavantajate ca posibilitati materiale (centrarea pe viata casnica, in loc de cea profesionala, inegalitati la salarizare, sanse mai mici la angajare dupa divort…).
Daca in sistemul traditional american sotul divortat primea doua feluri de ajutor financiar: unul pentru ingrijirea si cresterea copiilor (la noi pensie alimentara) si celalalt – alimony – obligatia ca in functie de situatie unul dintre fostii parteneri sa-i asigure celuilalt o viata decenta, prin noul sistem cele doua ajutoare au fost restranse. Sunt voci totusi care sustin ca obligativitatea intretinerii fostei sotii de catre barbat trebuie regandita de la caz la caz (Oster 1987), pentru ca acestora li s-ar cuveni o rasplata pentru nasterea, cresterea si ingrijirea copiilor. Miscarea feminista sustine cuantificarea si recunoasterea legala a muncii femeilor casnice.

B . Cauzele generale ale divorturilor

Analizand relatiile dintre parteneri in cursul separatiei sau divortului, Diane Vaugahan (1986) (pag.164 , Giddens , Sociologie) a constatat ca in cele mai multe cupluri aflate in aceasta situatie, inaintea instrainarii fizice avusese loc o separara sociala. Cel putin unul dintre parteneri pornise pe un alt drum, interesele lui actuale nemaifiind legate de ale partenerului de viata. Desi initial despartirea nu era intentionata, cel afectat incercand fara succes sa-si schimbe partenerul, sa-l aduca pe calea pe care au pornit cei doi, sa-si creeze interese comune, la un moment dat, cand incercarile acestuia esuiaza, se ajunge la concluzia ca relatia este de-acum ratata, iar cei doi nu mai pot avea un viitor impreuna. "Initiatorul" incepe sa devina preocupat de felul in care relatia se dovedeste nesatisfacatoare, acest proces fiind in opinia lui Vaughan opus "indragostirii" de la inceputul relatiei, cand individul se concentra asupra calitatilor celuilalt, ignorand trasaturile care nu-i placeau.
Din materialele studiate si din sedintele de consiliere familiala, am ajuns la concluzia ca se ajunge la divort din urmatoarele cauze (le-am numit generale, pentru ca fiecare cuplu in parte poate avea si motivatii specifice, care tin numai de personalitatea lor, de nevoile lor etc.) :

Pe cat ar parea de paradoxal, viata a dovedit ca in situatia in care cineva se casatoreste din dragoste, fara alte interese, convietuirea nu poate continua cand aceasta a disparut. Sistemul marital fundamentat pe nevoi expresive conduce la o mai mare libertate de dizolvare a cuplurilor decat cele bazate pe nevoi instrumentale (economico - productive, instruirea si profesionalizarea copiilor etc). Schimbarile macro-sociale au dus la crearea independentei individului fata de familie, socializarea si educatia sunt asigurate acum de institutii publice, ca de altfel si sanatatea, iar functia de suport emotional si afectivitate este preluata de grupuri de similaritate, prieteni, colegi, cele necesare traiului nu se mai produc in gospodarie.
Emanciparea economica a femeii constitue o cauza majora a ridicarii ratei divortialitatii. Femeile angajate in munca, au venituri care le ofera mai mare independenta si drept urmare nu mai suporta orice de la sotii lor, iar atunci cand casnicia lor "nu mai merge", ea este cea care intenteaza divortul. Industrializarea, modernizarea si urbanizarea a oferit ambilor parteneri posibilitati de a cunoste si alti indivizi si a stabili legaturi de afectiune, iar in tarile avansate a rezolvat si problema locuintei, care era un impediment in divortialitate.
Democratizarea si liberalizarea vietii sociale de ansamblu au dus la cresterea divortialitatii pentru ca in aceasta faza a avut loc scaderea influentei bisericii si a religiei, "indulcirea legislatiei", normele si obiceiurile traditionale nu mai preseaza ca alta-data.
Mecanismul contaminarii: cuplurile divortate fiind un exemplu pentru ceilalti prin faptul ca si-au rezolvat dificultatile maritale prin despartire legala. Modelul suferintei intr-o casnicie nefericita este inlocuit cu cel de incepere a unei noi vieti dupa dizolvarea mariajului. In zilele noastre s-a schimbat mentalitatea despre divort, care nu mai este vazut ca un esec ci ca o solutie la o situatie critica.
Marirea considerabila a sperantei de viata face ca partenerii sa se intrebe daca merita sa mai duca multi ani povara unei casnicii cu probleme.


C . Factori explicativi specifici ai divortalitatii

1. Variabile de ordin premarital :

scolaritatea : cand scolaritatea sotilor este egala decreste disolutia maritala. In cazul femeilor exista o legatura nonliniara intre scolaritate si divort: femeile cu studii superioare divorteaza in mai mare masura decat celelalte, dar si cele care nu au reusit sa termine un anumit nivel scolar au o posibilitate mare de divort;
statutul socio-economic (in particular venitul) si rata divortialitatii sunt invers proportionale, G.Becker (1991) explica acest lucru prin faptul ca cei din clasele de mijloc si superioare se casatoresc mai tarziu, cand isi fac o cariera. Satutul social al parintilor si mediul de provenienta influenteaza chiar daca cei doi au instructie egala, distanta dintre medii sociale de provenienta producand instabilitate maritala;
varsta de casatorie – cu cat este mai mica, cu atat posibilitatea de divort este mai mare;
rasa si etnia – exista tendinta ca mariajele interetnice sa fie mai putin stabile;
religia: divortul in cadrul celor care frecventeaza aceste servicii, este diminuat.


2. Efectul variabilelor de investitie
S-a constatat ca locuinta, bunurile, copiii si investitiile de ordin psihologic au influenta asupra ratei divorturilor.
Investitiile psihologice (atasament, sentimente, grija fata de ceilalti membri ai familiei) au mecanisme si efecte asemenatoare investitiilor economice. Pe cei care sunt anagajati mai mult intelectual si emotional ii costa mai mult despartirea, de aceea atunci cand se percep neintelegeri grave si o eventuala ruptura, cuplurile nu se angajeaza psihic in prea mare masura.
Atitudinea fata de divort: cei cu atitudine negativa vor divorta mai greu. Atitudinea fata de divort este corelata cu religia si socializarea: exemplu la americani rata divortialitatii este mai scazuta la catolici, decat la protestanti ( G.Becker , 1991).

3. Factorii pietii (fortei de munca si maritale) sunt reflectate in statutul socio -economic al sotilor.
Daca sotia este angajata in munca apar determinatii multiple: independenta data de castig, schimbarea rolurilor traditionale in familie, orele de munca ale sotiei pot afecta nivelul de satisfactie al sotului. In ceea ce priveste statul socio-economic al sotului, studiile efectuate au relevat ca nu nivelul absolut al statutului afecteaza divortul, cat schimbarile lui rapide. Sunt predispuse la divort cuplurile in care sotul este somer sau castiga mai putin, castigurile mai mari ale acestuia consolidand familia.

4. Integrarea sociala, vizeaza rezidenta, gradul de implicare in retelele de parentalitate (rude), de prieteni si colegi, in comunitate in general. Asupra indivizilor puternic integrati social se exercita presiuni sociale si morale in favoarea familiei integrate, franandu-se astfel divortialitatea.

D . Consecinte ale divortialitatii


Desi conceptia despre divort s-a schimbat mult in societatea contemporana, divortul ne mai aparand ca un esec, ci ca o solutie si un inceput pentru o viata mai buna (consecinte pozitive). realitatea dovedeste ca acesta are si multe consecinte negative.

Consecintele negative pot fi atat la nivelor celor doi parteneri , cat si asupra copiilor.

a) La nivelul celor doi parteneri, acestea depind de mai multi factori: daca exista sau nu copii, de investitiile facute in casnicie, de cine si din ce motiv a fost intentat divortul, de valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala, de densitatea retelei de rude si de prietenii celor doi soti. De obicei prin divort copii raman la mama, costurile materiale fiind mai mari pentru aceasta, in timp ce costurile psihologice fiind mai mari pentru tata (cei care au un simt moral ridicat).
Potrivit lui Strong , De vault , Stayad (1998) femeile ramase singure cu copiii dupa divort decad economic , din urmatoarele motive :
1. capacitate de castig mai mica (in timpul casniciei a lucrat mai putin) , apoi trebuie sa se ocupe si de copii ;
2. lipsa suportului din partea fostului sot ( multi nu se achita de obligatiile pentru copii) ;
3. ajutor neindestulator din partea statului, a societatii in ansamblu.
Mama se simte mai totdeauna incarcata de responsabilitati, pentru ca rolul sau prescris social, este sa fie prima persoana care sa dea socoteala de educatia si buna purtare a copiilor. Interesant este ca in acelasi registru al mentalitatii colective, tatal pare a nu avea prea multe responsabilitati, atata vreme cat se admite ca pensia alimentara (atata cata este in raport cu salariul minim) este suficienta pentru a-l suplini in responsabilitate.
Am constatat cu durere comportamentul standard al parintilor : mama se sacrifica , tatal o tuleste spre urmatoarea halta a vietii sale ; mama nu are de ales , tatal alege mai totdeauna libertatea .

b ) Consecintele asupra copilului
Copilul se simte eliminat din aria centrului de interes al familiei, reactioneaza, isi pierde increderea in parinti, se simte lipsit de protectia implicita pe care i-o ofereau acestia si se vede pe sine ca abandonat, slab si vulnerabil in fata unei vieti din care a luat cunostinta doar cu partea intunecata. Trauma divortului parintilor este ampla si se poate dezvolta impredictibil. Nici unul din parinti nu isi recunoaste culpa, fapt care repercuteaza asupra inteligibilitatii pentru copil a propriei situatii. Situatia devine si mai dramatica atunci cand copilul este pus sa aleaga intre mama si tata. Copilul nu este o fiinta rationala, pentru ca nici parintii nu sunt. El va fi de partea celui care-i ofera mai mult sau mai concret. Iar instanta e obligata prin lege sa consemneze partajul afectiv al copilului.
Cele mai importante consecinte s-ar putea sintetiza in:
- tendinta de stigmatizare a copilului cu parinti divortati (mai mare in societatile traditionale);
- efecte psihologice in legatura cu identificarea de rol de sex si formarea unor atitudini fata de familie si munca;
- fenomenul de supraprotectie materna la baiatul ramas cu mama.
Investigand efectele divortului asupra copilului s-a ajuns la urmatoarele concluzii: (Petru Ilut, 2005)
- In cazul in care dupa divort copilul continua sistematic si pozitiv sa interactioneze cu celalalt parinte nu exista diferente pentru profilul psihocomportamental al copilului cu un parinte si cel din familia biparentala;
- Stima de sine a copilului este afectata mai mult ( negativ ) la familiile cu conflicte decat la cele comportamentale. Ca familia monoparentala sa functioneze bine , intre parintii divortati nu mai trebuie sa existe conflicte;
- Comportamentul social (antisocial) al copilului si performantele sale scolare nu sunt afectate radical de lipsa unui parinte, in particular a tatalui;
- Facand insa comparatie intre copii biparentali si monoparentali se observa ca ultimii au performante scolare mai slabe , in cazul lor existand si cazuri mai multe de devianta;
- Impactul negativ al divortului asupra copilului depinde de mai multi factori:
- gradul de conflictualitate al familiei care s-a destramat:
- sanatatea mintala a parintilor;
- densitatea retelei sociale a actualei familii a copilului;
- varsta pe care a avut-o copilul la divort.
In afara de sugari si copii mici care inca nu constientizeaza ce se intampla , pentru copii separarea este perceputa ca pe un fenomen extrem de neplacut: sunt ingrijorati ca nu stiu ce se va intampla cu ei daca isi vor mai vedea bunicii si rudele parintelui care nu mai sta cu ei, daca trebuie sa schimbe scoala si locuinta etc.
Unii isi asuma vina despartirii parintilor, altii ii invinovatesc pe parinti: pe tata care pleaca, pe mama care l-a facut sa-si paraseasca familia.
- Pentru copiii din familia in care exista diferite forme de violenta, divortul reprezinta o eliberare. De multe ori din exterior este vazuta despartirea ca o eliberare dar in sufletul copiilor ramane ca o amaraciune pentru tot restul vietii.
Cu toate ca sistemul juridic lucreaza conform principiului ca-i mai bine pentru copil , el rezolva doar partial situatia , mai ales cu privire la litigiile legate de custodia si intretinerea copiilor . Pentru acest motiv s-a cazut de acord pentru binele persoanelor implicate , mai ales pentru copii sa functioneze institutia numita medierea divortului formata din persoane specializate (asistenti sociali , consultanti si terapeuti maritali ) ce au drept sarcina asistarea cuplului in timpul si dupa proces pentru a-si rezolva problemele personale , juridice , legate de custodia si intretinerea copiilor .

c ) Consecinte asupra parintilor celor divortati
Divortul are in general consecinte negative si asupra parintilor celor divortati pentru ca se perturba relatiile bunici-nepoti, relatii in care a fost investita multa activitate, apoi acestia sunt supusi presiunii psihologice a rudelor si cunostintelor.
- Cum poti trece peste aceste momente dificile ?
Este nevoie de multa intelepciune sa poti trece peste astfel de momente , sa acorzi importanta reala separarii provocate de divort, sa intelegi ca separarea este inevitabila atata vreme cat cel de langa tine nu te mai vrea partener.
Partenerii trebuie sa inteleaga ca desi separati, au datoria atat fata de societate cat si fata de tinerele vlastare ca acestia sa creasca normal incat sa poata construi la randul lor o societate normala.
Asa cum sustine si A.Giddens in "Sociologie, pag.164 este extrem de dificil de trasat o linie de demarcatie intre avantajele sociale si costurile nivelului ridicat al divorturilor. Atitudinile mai tolerante inseamna ca unele cupluri pot pune capat unei relatii nesatisfacatoare fara sa infrunte ostracizarea sociala. Pe de alta parte, destramarea casatoriei este aproape intotdeauna insotita de un stres emotional si poate crea dificultati financiare pentru una sau ambele parti.”
Se poate interveni asupra fenomenului de disolutie a familiilor ?
Raspunsul este da, in situatia in care sunt identificati factorii care duc la disolutie, la esec, dar si cei care consolideaza o familie si asigura succesul functionarii ei.
In revista "Calitatea vietii", anul 10, nr.1-2 /1999 , p.3-41 , Georgeta Ghebrea Conferentiar Doctor
Universitatea Bucuresti evidentiaza "factorii ce afecteaza stabilitatea cuplului" si surprinde limitele in care stabilitatea cuplului este favorizata .
Astfel ,avem factori ce favorizeza stabilitatea cuplului:

Diferenta de varsta dintre soti in limite normale-4 ani;
Perioada de cunostinta dinainte de casatorie – minim 2 an;
Prezenta copiilor si un ajutor adecvat din partea statului ar duce la ameliorarea a doua probleme sociale: prabusirea natalitatii si cresterea divortialitatii;
Interactiunea din cadrul cuplului, reprezinta un factor cheie al stabilitatii familiei;
Abilitatea relationala permite sotilor sa gestioneze conflictele, fara a afecta stabilitatea familiei;
Urmatorii factori predispun la instabilitatea cuplului:
Venituri mai mari obtinute de sotie,in comparatie cu sotul;
Modelul familiei de origine-conflictual sau protector;
Relatiile sexuale premaritale , pot genera mai usor insatisfactie sexuala;
Relatii tensionate cu familiile de origine;
Primii doi ani de casatorie, constituie o perioada de risc, daca abilitatile relationale nu sunt consolidate;
Recasatoririle au o probabilitate redusa de supravietuire;
Standardul economic redus;
Gelozia;
Adulterul;
Consumul exagerat de alcool;
Distributia inechitabila a responsabilitatilor in gospodarie;
Cuplurile aflate in dificultate, e bine sa apeleze la consilierea familiala, care-i ajuta sa depisteze factorii ce declanseaza problemele familiale, sa constientizeze problema si sa depuna efort pentru rezolvarea ei.

BIBLIOGRAFIE

1. Anthony Gidens – Sociologie , Editura BIC ALL,Bucuresti , 2001
2 . Petru Ilut - Sociopsihologia si Antropologia familiei , Editura Polirom ,
2005
3 . Elisabeta Stanciulescu , Sociologia educatiei familiale ( volumul I si II ) ,
Editura Polirom , 2002
4 . Georgeta Ghebrea –Factori ce afecteaza stabilitatea cuplului marital ,
www.iccv.ro/romana/revista/rcalvit/pdf
5 . Georgeta Ghebrea - Regim politic si viata privata ( familia si politica
familiala in Romania ), Universitatea Bucuresti , 2003
6 . Maria Voinea – Sociologia familiei Editura Universitara Bucuresti , 1995
7 . Xenia Costa-Foru –Cercetarea monografica a familiei , Editura Tritonic,
Bucuresti , 2004
8 . Catalin Zamfir , Lazar Vlasceanu (coordonatori) Dictionar de sociologie ,
Editura Babel , Bucuresti , 1993


- psiholog Ciuperca Niculina

O zi din viata mea

Mi-au trebuit cateva zile de gandire pentru a putea asterne pe hartie „O zi din viata mea ”. Si asta pentru ca fiecare secunda , fiecare minut , fiecare ora , fiecare zi din viata mea mi se par la fel de importante , pentru ca ma apropie tot mai mult de indeplinirea unui vis , pe care l-am urmarit toata viata ..... ( la 53 de ani am gasit in mine forta necesara de a o lua de la capat intr-un domeniu fascinant, acela al consilierii psihologice ).
Ma ajuta mult faptul ca toata viata am fost alaturi de oameni , le-am ascultat pasurile , i-am sprijinit la nevoie , le-am dat un sfat cand mi-au cerut . Ma ajuta si incurajarile celor care m-au cunoscut luand-o de la zero in alte doua domenii de activitate , unde am ajuns sa fac performanta , gasesc resurse in zecile de blocuri construite pe comenzile mele pe vremea cand lucram in constructii .
Si daca tot trebuie sa aleg o zi , o aleg pe cea de luni, 29 Octombrie, pentru ca e inceput de saptamana , asa cum si pentru mine inseamna un nou inceput . De astazi , in cabinetul meu de psihologie , pe langa activitatea de consiliere familiala incep alte doua activitati : cea de psiholog clinician si cea de psihologia muncii si organizationala . Tot ce construiesc astazi sunt convinsa ca are o fundatie solida , construita cu migala in ani de zile , in care am pus inainte de toate dragostea fata de oameni , nevoia de a-i ajuta sa treaca peste momentele dificile ale vietii .
Dupa 32 de ani de munca in doua activitati importante , imi place sa cred ca am luat cea mai buna decizie . Simt ca aceasta noua profesie a mea , nu este numai un loc de munca , ci o misiune ce imi armonizeaza convingerile , valorile , actiunile , si-mi dau sentimentul propriei identitati .
..........................................................................................................................................
Asadar , e dimineata....orele 6.00...suna alarma ...dar nu prea mult , pentru ca o opreste sotul ca eu sa ma mai pot rasfata cateva minute in patul cald , pentru ca seara m-am culcat destul de tarziu . A trebuit sa scriu ceva pentru un site de dezvoltare personala pentru studenti , sa raspund unor mesaje , sa-mi adun materiale pentru lucrarea de Dizertatie ( mai fac un master „Familie si societate , pentru ca fiind licentiata in Sociologie- Psihologie” acesta acopera ambele profesii , simt ca ma implineste si-mi aduce cunostinte de care ma pot folosi la nevoie ) .
Sotul deschide televizorul...” poate o sa spuna ceva despre vreme”....oricum , mie nu-mi pasa daca ploua sau e soare , daca-i cald sau frig , pentru ca-n sufletul meu e o primavara vesnica...ma bucur de rasaritul soarelui , de razele lui blande , dar sunt la fel de bucuroasa si atunci cand stropii de ploaie imi mangaie fata .
Starea aceasta de bine vine din interiorul meu , pentru ca ma simt un om implinit , atat ca sotie ( am 31 de ani de casatorie) si mama (am trei baieti de 19,21 si 27 de ani de care sunt foarte mandra ) , cat si in profesie, unde in sfarsit fac ceva si pentru sufletul meu ... Consider falsa si artificiala parerea unora ca statutul de sotie si mama e incompatibil cu profesia . Daca iti doresti cu adevarat , nimic nu-i imposibil de realizat . Mi-au dovedit-o din plin anii petrecuti alaturi de familie . Important e sa existe o comunicare perfecta , copilul sa stie ca are un umar pe care se poate sprijini la nevoie , ca are in parinte un prieten caruia sa-i poata marturisi greselile fara teama de-a fi persecutat .
Si iata ca si dupa 31 de ani de casatorie ne bucuram de clipele petrecute impreuna , diminetile noastre fiind un adevarat ritual . Dimineata pentru noi e speciala , pentru ca e singura masa pe zi pe care o luam si cu baietii (doi dintre ei , pentru ca cel mare e deja la casa lui ), pentru ca in restul zilei avem programe diferite . Savurand cafeaua de dimineata , mai povestim de una , de alta , mai facem planuri , ne consultam in problemele importante , baietii povestesc ce-au mai facut , ce-i preocupa , ce au in program, etc .
La 7,30 incep programul la serviciul meu dintr-o intreprindere de stat la care sunt nevoita sa mai lucrez o vreme , in paralel cu activitatea din cabinetul psihologic pentru ca de banii de aici ma folosesc la cumpararea unor teste psihologice ( ale caror preturi sunt exorbitante fata de castigurile psihologilor) , carti , ma ajuta sa merg la cursuri si seminarii de specialitate . Mai mult decat atat , de acest serviciu ma leaga 17 ani in care am pus suflet , am facut tot ce-a depins de mine , dar am facut totul in spiritul datoriei , n-am simtit niciodata sentimentul pe care-l am cand intru in cabinetul de psihologie , unde am creat o atmosfera calda , primitoare .
De la 7,30 la 15,30 sunt la acest loc de munca, unde situatiile curg ca pe banda, nu termini una ca vine alta , dar practic timpii de executie s-au micsorat , pentru ca acum am alta experienta , am ore de dezvoltare personala care ma ajuta sa trec peste momentele dificile , apoi cursurile de practician si master NLP ma pun intr-o alta perspectiva in fata oricarei situatii .
Nimic din ce se intampla aici nu-mi aduce satisfactia pe care mi-o aduc orele petrecute in cabinet . Acum devin alt om , nu simt oboseala ,cand vad clientul constientizandu-si problemele si trezindu-se in el dorinta de - a le rezolva , de-a reusi sa treaca peste obstacolele care-l impiedica sa fie multumit .
Faptul ca intr-o familie e iarasi armonie , iar clienta vine sa-mi multumeasca , ca un copil a constientizat ca parintii sunt cei care-i vor binele, si nu prietenii care-l dusesera in strada si se intoarce in mijlocul familiei , ca un barbat a reusit sa inteleaga de ce toate femeile din viata lui il parasisera si-a gasit resursele necesare schimbarii , imi dovedesc faptul ca sunt pe drumul cel bun . Poate satisfactia ca am facut ceva pentru oameni imi da energie si desi dorm putine ore pe noapte, nu ma simt obosita .
Ma intorc de la cabinet in jurul orei 22 , dar ma simt mai odihnita decat dimineata , si inca doua ore , in timp ce masina de spalat functioneaza , fac mancare, apoi raspund la mesaje , mai citesc cate ceva .... Sunt insa zile in care sotul si baietii ma asteapta cu mancare calda , cu tot felul de surprize culinare si-atunci multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit asa familie .
Ma culc in jurul orei unu , facandu-mi mustrari de constiinta ca n-am avut timp mai mult pentru familie , dar sunt multumita ca dandu-le fiecaruia o oarecare autonomie si responsabilizandu-i , i-am crescut ca pe niste barbati adevarati care vor sti sa aprecieze munca , sa-si respecte nevestele si sa nu le fie greu sa participe alaturi de ele la treburile casei .

Abordarea psihoterapeutica a familiei alcoolicului

Una din greselile intalnite in terapie este concentrarea asupra schimbarii individuale, omitandu-se faptul ca familia poate fi un factor decisiv al schimbarii .
De aceea terapeutii de familie recurg in primul rand la identificarea si evaluarea sistemica a familiei, pentru ca functionarea globala si sistemica a familiei poate influenta functionarea fiecarui individ in parte .
Terapeutul de familie identifica acele patternuri care functioneaza in sistemul familial si care submineaza incercarea alcoolicului de a-si schimba comportamentul .
Un model de abordare psihoterapeutica e cel propus de Gerald Benett in 1989 si care se bazeaza pe elemente de terapie strategica si structurala de familie .
Ca element de terapie structurala, ierarhia existenta in familie are o importanta majora acolo unde nu este pastrata creandu-se un dezechilibru .Obiectivul terapeutului este de a actiona in functie de acest dezechilibru .Alaturi de terapia de familie structurala se foloseste cu succes terapia de familie strategica pentru ca dependenta de un anumit drog ( in cazul nostru de alcool)este vazuta ca un simptom care mentine homeostazia sistemului familial . Acest simptom este vazut ca fiind modalitatea familiei de a evita schimbarea . Interventia terapeutului consta in intreruperea cercului vicios care se creeaza ajutand familia sa se reorganizeze .
Terapia propriu zisa consta in :
- angajarea familiei in tratarea consumatorului
- acordul alcoolicului este foarte important de obtinut
-fixarea unei intalniri cu intreaga familie .
- terapeutul telefoneaza familiei de fata cu consumatorul de alcool , pentru ca de multe ori acesta refuza sa implice si familia in terapie

Evaluarea
Tehnicile de evaluare constau in identificarea motivelor care au dus la alcoolism , amanunte legate de debut , modalitatea prin care alcoolul a intrat in obisnuinta, identificarea relatiilor apropiate alcoolicului, ce intretine starea de fapt , detalii si proceduri legate de tratament,identificarea oricarui element care poate da informatii despre relatia client-familie .
Folosirea genogramei poate fi relevanta pentru aflarea unor mecanisme legate de consumul de alcool care se repeta in familia acestuia .
Inceputul terapiei tine cont in primul rand de modul cum este afectata familia .
Este foarte important sa se lucreze pe relatia cu parintele de acelasi sex . Se negociaza sarcini specifice cu care trebuie sa se puna de acord amandoi .
Consumatorul de alcool se poate dezintoxica acasa sau intr-un centru de dezintoxicare , perioada care poate declansa o criza familiala , terapeutul avand un rol important in rezolvarea rapida a acestei crize pentru ca este nevoie neaparat de suportul familiei . In situatia in care familia ajunge sa se dezintegreze , pacientul poate face o recadere. Terapeutul asista familia sa treaca peste criza , astfel ca progresul pacientului sa nu fie sabotat .
Schimbarea trebuie urmarita pas cu pas, prin toate fazele prin care trece pacientul :
* Faza de precontemplare
Schimbarea motivationala este sustinuta de ceea ce se intampla in viata clientului. Anumite evenimente de viata pot precipita schimbarea .
* Faza de contemplare .
Este foarte important sa fie constientizat clientul ca are o problema . Clientul este adus in situatia in care conflictul este trait foarte intens .
* Faza de actiune
In aceasta faza are loc luarea deciziei de a-si schimba comportamentul . Terapia este orientata catre punerea in discutie a automatismului comportamentului de consum, a circumstantelor in care are loc consumul de alcool si a situatiilor de risc crescut .
* Faza de mentinere
Acum se consolideaza comportamentul de schimbare ,schimbarile in stilul de viata fiind foarte importante . Se descopera alte nevoi, modalitatile de a le satisface , noi modalitati de a petrece timpul liber .
* Recaderea poate avea loc atnci cand se face centrarea pe evitarea provocarilor in loc sa se faca centrarea pe modalitati alternative de raspuns .

Psiholog consilier Familie-Cuplu , NICULINA CIUPERCA
Cabinet individual de psihologie, Bucuresti, cartier Crangasi,Str. Ceahlaul 22 Bloc 104,ap.5. Telefon 0724878966

Ipostazele feminitatii in antichitate

Rememorarea unor ipostaze ale feminitatii in aceasta perioada in care de multe ori se pune la indoiala inteligenta femeii si rolul important pe care aceasta il are in societate, are rolul de a dovedi ca femeia este mult mai complexa decat se crede, ca are o multitudine de fatete pe care le poti cunoaste numai dandu-ti timp s-o studiezi cu adevarat , ca e si blanda daca o apreciezi cum se cuvine , dar si apriga la manie , cand ii incalci teritoriul .
“Lucrarea de diploma a lui Dumnezeu la examenul de estetica”-cum o numea Vasile Ghica –sau “caierul gandirilor “, “trimisa Cerului a tot creatoare...a ei este opera invizibila” cum o numea Prentice Mulford in “In zarea nemuririi “, nu este totdeauna o fiinta slaba, victima a fiziologiei ei , cum lasa sa se inteleaga George Calinescu in Enigma Otiliei.
Analizand cateva din ipostazele feminitatii din antichitate , avem surpriza ca multe din ele sa fie copie la indigo cu multe din zilele noastre.
Astfel , Antigona , simbolul femeii puternice, pastratoare a traditiei cu orice pret poate reprezenta cu succes pe multe din femeile familiilor traditionale romanesti . Ea are taria sa infrunte porunca lui Creon pentru a-l ingropa pe Polynikes , cu toate ca stie ca acest gest poate s-o coste chiar viata , pentru ca traditia cere ca orice mort sa fie ingropat , indiferent ce-ar fi facut in timpul vietii ( Polynikes intors din surghiun urzise gand rau impotriva tarii si a neamului sau ) . Ipostaza ei de sora nu-i permite sa treaca nepasatoare pe langa fratele lasat prada pasarilor si cainilor sa-l sfartece.
Desi se dovedeste pana la urma a fi de partea ei , Ismena , sfioasa ei sora , speriata de sfarsitul tragic al parintilor si fratelui , o sfatuieste sa se gandeasca ce ,, cumplit sfarsit “le poate pandi , cuvintele ei sintetizand conditia femeii in raport cu a barbatului puternic : ,,sintem femei / si pe barbati a-i infrunta nici ca putem /Mai tari is cei ce carmuiesc si vrerii lor / Se cade-a ne pleca...”
Antigona impresioneaza prin pozitia demna pe care o afiseaza in fata lui Creon in momentul aducerii ei de paznicul ce-o prinde incercand sa-si ingroape fratele : ,, nici macar o tresarire-avu atunci” ; ,, n-a tagaduit nimic “. Nu-si ascunde fapta , ci recunoaste ca ,, faptasa-s eu , nu ma codesc nicicum s-o spun ! ........Stiam ca doar porunca-ti auzit-au toti “. Mai mult chiar , ea-l infrunta , sustinand ca cei din jurul ei admira ce-a facut , dar tac ,, chitic “ de frica .
Conform preceptelor biblice , Antigona sustine ca ,, al vieti-mi rost e sa iubesc, nu sa urasc”.
Pe cat de puternica e Antigona si hotarata a-l infrunta pe Creon , pe atat de sensibila e Ismena , pe al care-i frumos obraz ,, e lacrimi si jale “, dar dragostea de sora o face sa exclame : ,,De-ar fi sa mori , cum oare viata-as mai iubi ?
Urmarind reactiile Antigonei cand este amenintata ca va muri , n-am putut sa nu fac o paralela intre comportamentul ei si-al ciobanului din Miorita . Pe cat de senin isi asteapta moartea ciobanasul care stia ca va ramane in mijlocul naturii vegheat de tot ce-i era mai drag lui , pe atat era de indurerata Antigona , al carei mormant urma sa fie ,, sapat in scorbura de stanci “ unde nu avea sa mai vada nici un prieten : ,, si nimeni m-o plange si-s fara / Prieteni si far a cununie si raza / Cea sfanta de soare eu n-oi mai /vedea-o vreodata “... Singura alinare e ca porneste spre mortii ei, acolo unde se va intalni cu mama, tatal si fratele ei si credinta ca ,,cei buni “ vor aprecia gestul ei .
Pentru ea ipostaza de sora e foarte importanta si nu se sfieste s-o arate : ,, Ca sot de-as fi pierdut , un altu-as fi aflat ! / Copilul de-mi pierdeam , copil c-un alt barbat / As fi avut !Dar frate cum as mai avea ? “ Regreta numai ca moartea o va gasi fara sa se fi implinit ca sotie si mama , de-a nu fi reusit sa parcurga toate etapele ciclului vietii . Apare aici ideea ca moartea e un lucru firesc, daca apare atunci cand omul si-a desavarsit rostul pe pamant. Tocmai de aceea este indurerata , pentru ca: ,, Ma duc spre mormant, fara nici sa fi stiut / De-al nuntii drag desfat ./ Nici sot eu n-am avut / Nici prunc n-am alaptat !
Trebuie remarcata deasemenea ,desi aparitia ei e de scurta durata si Evridike , mama devotata , care neputand supravietui fiului ei , sfarseste prin a-si curma viata .
Daca Antigona lui Sofocle este o femeie puternica , demna , cu spiritul dreptatii, care-si accepta destinul nemeritat , Medeea lui Euripide e razbunatoare , nu precupeteste nimic sa-si atinga scopul, nu iarta pe cei care o umilesc, se razbuna chiar pe proprii copii pentru ca-i inselata de sot . Din moment ce sotul ei Iason isi incalca juramintele si ,,se leagana-n culcus regal , casatorit /c-o fata , os din Creon , domnu-acestei tari “ , devine ,,....surda precum stanca , precum valu-n mari / Naintea prietenilor sai ce-o dojenesc .” De dragul lui Iason isi ucisese fratele ,de aceea nu-i poate ierta comportarea de-acum si-ncepe sa-l blesteme : ,, pe el si pe soata , sa-i vad / sfaramati in palat...”
Furia ce-a cuprins-o fata de Jason i-a intunecat mintile, i-a facut sa-i dispara chiar si instinctul de mama ( pe care stau si ma-ntreb daca l-a avut vreodata, gandindu-ma la Evridike care nu poate supravietui mortii fiului in timp ce Medeea ii ucide cu propriile maini ) .
Nici o femeie in ipostaza de mama nu ar fi in stare sa adreseze copiilor ei asemenea vorbe grele : ,,copii blestemati , din trupu-mi cumplit , / De-ar fi sa muriti cu Iason la rand /Locasul acesta de s-ar narui !”.
Discursul ei in fata corului de femei pare o razvratire nu numai impotriva sotului , dar si a destinului, pentru ca ,, din tot ce-i inzestrat cu viata si cu gand / Femeile sunt neamul cel mai obidit “........as vrea de trei ori sa ma lupt / cu scut in loc sa am o data de nascut “.
Pare revoltata si impotriva institutiei casatoriei care nu permite femeii sa-si alunge sau paraseasca sotul , impotriva institutiei zestrei , dar si impotriva parintilor care nu o invata pe fata cum sa se poarte cu sotul sau . Discursul ei pare sa aminteasca de asociatiile feministe de mai tarziu .
Cand e incoltita cu surghiunul de catre Creon , stie sa disimuleze pentru a-si pune in aplicare planul .
Femeie mandra , refuza ajutorul pentru drum oferit de Iason : ,,La cunoscutii tai eu n-am sa cer salas. Nu iau pomana ta . Nimic nu-mi darui / Ca nu e spornic darul celui pacatos .”
Dupa ce se desparte de Aigeus , regele Atenei care-i promite ajutor , concepe un plan in care sa-i ucida pe Iason si sotia sa , precum si pe Creon , jucand in fata lui Iason rolul femeii spasite cu un talent actoricesc demn de o mare actrita . Cununa de aur si valul de aur trimise miresei prin copii sunt otravite , lucru ce dovedeste ca Medeea este tipul razbunatoarei extreme , care nu-i lasa cale de ales dusmanului . Mai mult chiar, de mana ei mor proprii copii.
Nu totdeauna soarta femeii a fost conform meritelor si dorintelor sale . Uneori s-a aflat intr-o ipostaza dureroasa asemeni ,, troienelor” lui Euripide .Dupa ce ti-e dat sa gusti din nectarul vietii , e groaznic sa te vezi in postura de femeie rapita in urma razboielor de cucerire, si Euripide a surprins cu maiestrie ,,vaietul femeilor menite prin sorti unui stapan “.Tabloul e sumbru :in corturi stau inghesuite roabele capitanilor ostirii , Hecuba e ,,culcata langa porti “varsand siroaie de lacrimi , Polyxene ,,jertfita pe mormantul lui Ahile “, ,,Casandra luata cu sila , ca sotie de taina “ de Agamemnon ,care fusese sagetat de iubirea pentru ,,fata cu duh divin “, Andromaca luata ca ,,prada” de feciorul lui Ahile .Chiar si-n aceste momente ,Hecuba gaseste resurse sa-si ridice moralul: ,,Sus, urgisito, capul ti-l ridica / De la pamant, si umerii........Indura cu tarie schimbatoarea ursita “... Apoi incearca sa le incurajeze si pe celelalte : ,, Nu e acelasi lucru, o copila / A fi-n lumina zilei si-a fi mort / Caci moartea e nimic .Vietii / Ii mai raman nadejdi .”
E de mirare ca Andromaca gandeste ca femeile nu au acces la intelepciune , sau poate starea in care se afla o face sa confunde intelepciunea cu forta. Astfel pe ea ,,Intelepciunea care nu-i lasata femeilor / au pus-o la-ncercare / In casele lui Hector/......nauntrul / Camarii mele nu lasau sa intre / Palavra femeiasca, cumpatul / Mi-era invatator...../Tacuta limba , chip placut aveam “ Ea este tipul sotiei devotate ce nu poate suferi ,, pe aceea / care, de langa sotul ei trecand / In alt culcus , iubeste pe un altul “.
Femei frumoase au fost in toate timpurile, dar parca frumusetea Elenei lui Menelau le intrece pe toate , pentru ca ,,rapeste ochii barbatilor , darama / Cetatile si casele / Le pune foc .Cumplite / Sunt farmecele sale “ ( Hecuba despre Elena in ,,Troienele “) .
Dar pe langa atatea simboluri feminine , grecii au avut si un simbol al castitatii si fidelitatii conjugale in persoana Penelopei, sotia lui Odysseus si mama lui Telemachos .In indelungata absenta a sotului, asaltata de petitori , incepe sa teasa o panza la terminarea careia ar fi urmat sa se marite cu unul dintre ei . Ea este si o femeie vicleana, pentru ca ce tesea ziua , destrama noaptea si daca nu ar fi avut noroc de intoarcerea sotului, probabil ar fi fost pedepsita
Am lasat la urma personajul feminin Pandora , desi este femeia primordiala a lumii ,pentru ca in ea salasluiesc mai multe simboluri .Creata din porunca lui Zeus de Hephaistos si Athena , zeul a vrut sa i-o dea de nevasta lui Prometheus dupa furtul focului ,in semn de ironie
Respinsa de Prometeu , Pandora in ipostaza de seducatoare , reuseste sa-l seduca pe fratele acestuia Epimetheus , care se insoara cu ea . Darul ei de nunta de la zei , asa zisa ,,cutie a Pandorei “este deschisa de Epimetheus care umple lumea cu toate relele , munci istovitoare si molime ducand chiar la intinarea nobilei semintii a oamenilor . Potrivit legendelor, la inceput barbatii traiau fara femei, crescand din pamant ca cerealele .Nu cunosteau oboseala , suferinta sau batranetea .Mureau tineri ,intr-o liniste perfecta , ca in somn .Deranjat de acest bun mers al lucrurilor pentru muritor , dar si voind sa se razbune pe Prometeu, stapanul Olimpului decide sa intervina in aceasta pace si liniste a oamenilor muritori , trimitandu-le o geniala si malefica momeala .
In viziunea lui Hesiod, ea este un simbol al eternului feminin si in acelasi timp alegoria razbunarii lui Zeus pentru rapirea focului . Daca Prometeu o respinge, e numai din mandria de a nu primi nimic de la Zeus, care ,,in locul focului a zamislit un rau destinat oamenilor ; din vointa Cronidului vestitul Faur a framantat din tarana o fiinta aidoma unei fecioare preacurate “, iar alti zei o perfectioneaza : Hephaistos ii da glas omenesc , Aphrodite frumusete, patima , putere de seductie , Athena o imbraca in alb daruindu-i cingatoarea sa si punandu-i pe frunte o diadema lucrata tot de Hephaistos , iar Hermes o initiaza in aria lingusirii, dupa care Zeus ii inmaneaza perfida cutie .
Pandora este dupa parerea lui Hesiod etalonul ispitelor artificiale feminine : ,,si in sanul ei , Crainicul, omoratorul lui Argos , zamisleste minciuni , vorbe amagitoare si o inima vicleana “
Dupa alte interpretari, Pandora nu ar fi decat o alta forma a Zeitei Pamantului (Gaia) care ofera omului daruri contradictorii si ispititoare , mai ales speranta vesnica .
Victor Kernbach , in Dictionar de mitologie generala , pag .538 sustine ca Pandora ,,nu e om , ci homuncul ; nucleul originar al mitului greu de regasit , trebuie sa fi avut ca sursa credintele arhaice in puterile vrajitoresti ; dar vechiul simbol de magie aparent neagra s-a transformat mai tarziu intr-o alegorie a seductiei magice femeiesti si chiar aceasta alegorie a absorbit influienta unor conceptii misogine “
Am prezentat cateva ipostaze feminine din lumea antica
Daca am urmari evolutia statutului femeii de la o societate la alta , am observa ca acesta a variat considerabil . Studiind cu atentie fiecare societate in parte , la prima vedere ar parea ca eliberarea femeilor si feminismul sunt fenomene ale sfarsitului de secol XX .Dar vedem ca si-n lumea antica au existat femei care au reusit sa sparga barierele traditiei

Bibliografie
1 .Tragicii greci-Antologie -Editura de stat ptr literatura si arta , combinatul Poligrafic Casa Scanteii , Buc 28.06. 1958

2. .Victor Kernbach –Dictionar de mitologie generala , Editura Albatros , Bucuresti ,1983

NOTA
ANTOLOGIA TRAGICII GRECI ESTE UN MOMENT DE REFERINTA ptr aceasta perioada, si numai un neavizat se poate intreba ce cauta intr-o lucrare de acest fel( pentru ca a aparut in 1958?) Intr-o buna zi ne vom trezi ca nu mai au valoare nici scrierile lui Dimitrie Cantemir, sau Neagoe Basarab, ptr ca nu sunt aparute in 2009 .....
1983

Dezvoltarea personala , un lux , sau o necesitate ?

O analiza la nivelul planetei ( Ion I.Ionescu-Sociologia dezvoltarii comunitare) ar scoate in evidenta multiplicarea relatiilor dintre oameni , comunitati , societati , a interactiunilor si interdependentelor , cresterea mobilitatii persoanelor , globalizarea schimburilor (de capital, produse, informatii) inmultirea modurilor de organizare a colectivitatilor, societatilor si de gestionare a resurselor.
Datorita acestor transformari radicale , apar: neputinta de a prevedea viitorul, incertitudinea si riscurile , punerea permanenta sub semnul intrebarii a pozitiei economice si sociale dobandite, goana inversunata dupa performanta , competitivitatea de toate felurile, necesitatea adaptarii in mod eficient si pozitiv la schimbarile si mutatiile din societatea de astazi .
In aceste conditii, dezvoltarea personala a devenit un fel de formare permanenta aplicata propriei persoane , avand rolul de a optimiza competentele, gasindu-si locul in aplicarea unui eficient proces individual de reusita . Cu ajutorul ei ne putem adapta noii realitati , intelegem necesitatea schimbarii mentalitatii ca odata invatata o meserie aceasta ne poate asigura existenta toata viata si constientizam ca avem forta necesara s-o luam de la capat ori de cate ori conditiile socio-economice o impun . Atunci cand schimbarea vine din interior , adaptarea se face mai usor, iar insusirea unor noi cunostinte nu mai provoaca stres , individul devenind stapanul propriului destin .
Multe din exercitiile si tehnicile invatate la cursurile de dezvoltare personala , ne ajuta sa detinem controlul asupra timpului de care dispunem , asupra factorilor de stres , asupra relatiilor cu ceilalti , ne da forta sa demaram o actiune dorita pentru a realiza ce ne-am propus .
Comparand nivelurile de stres din mai multe activitati (pe un studiu facut de mine pe 144 subiecti repezentand 4 categorii socio-profesionale) , am putut observa ca pe langa complexitatea muncii , nivelul de stres este influientat si de stabilitatea emotionala , impulsivitate , sociabilitate si modul cum se exercita autocontrolul . Iar acestea difera la fiecare individ in parte , in functie de personalitatea fiecaruia , in functie de nivelul de cunoastere si autocunoastere personala .
Daca stim sa abordam corect o activitate , oricat ar fi de stresanta pentru altii , pentru noi poate deveni placuta . Preluarea controlului este cheia dezvoltarii personale .
Prin urmare, dezvoltarea personala nu este un lux , ci devine o necesitate .

Oare ne dorim cu adevarat schimbarea?

Ni se intampla de multe ori sa ne dorim o slujba noua pentru ca cea actuala nu ne mai aduce satisfactiile dorite, dar gandul ca s-ar putea sa esuam la noul loc de munca, ne face sa batem in retragere.
Vechiul proverb romanesc “ nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard “ e atat de actual si astazi si ramane o convingere limitatoare pentru multi dintre semenii nostri .
Din fericire sunt destui care nu gandesc asa si daca altii reusesc, tu de ce nu ai reusi?
Daca te cunosti cu adevarat…., daca esti convins ca meriti ceva mai bun..., schimbarea e necesara.
Fiecare om trece in viata printr-un lant de schimbari, dar trecerea trebuie
facuta in asa fel incat sa te duca spre ceea ce iti doresti cu adevarat. Invata sa iti placa schimbarea, fa un efort constient de a crede in ea.
Incearca sa te concentrezi pe sentimentele pozitive, nu pe cele negative, vizualizeaza cum te vei simti la noul loc de munca, mai puternic, cu un mental mai clar, calm, bucuros de ceea ce faci. Fa o comparatie cu vechiul loc de munca, reprezinta-ti explicit scopul urmarit.
Intreaba-te din nou ce urmaresti sa obtii prin schimbarea locului de munca si cand anume vei sti daca ai reusit sa realizezi ceea ce ti-ai dorit. Construieste-ti strategia potrivita pentru a reusi.
Daca esti convins ca nu esti pe calea cea buna, lanseaza o noua strategie care poate fi aceeasi cu o mica modificare, o alta legata de prima, sau complet diferita.
Anticipeaza totul pana in cel mai mic amanunt. Construind o anticipatie pozitiva lucrurile ti se vor parea mult mai clare cand ajungi acolo.
Anticipeaza daca poti si un eventual esec, dar cu convingerea ca acesta te va intari si-ti va da forta sa mergi mai departe. Nu de putine ori invatatura trasa dintr-un esec poate constitui premisa unor succese viitoare.
Construieste-ti strategia folosind toate cele 3 sisteme de reprezentare: vizual, kinestezic si auditiv pentru ca fiecare dintre sistemele noastre de reprezentare este capabil de a primi si procesa informatii. Abia dupa ce ti-ai construit pas cu pas o strategie viabila, poti trece in sfarsit la luarea unei decizii care sa te satisfaca. Toate sentimentele, senzatiile asociate inspiratiei, insight-urilor, te ajuta sa iti dai seama ca esti pe calea cea buna .

© 2007 Ciuperca NICULINA. Toate drepturile rezervate.

Articole publicate in 2007
in Unelte Pentru Schimbare
http://www.unelte.rrvbium.ro/motivational.htm#


1) Atingerea scopului dorit
(http://www.unelte.rrvbium.ro/motivational/atingerea_scopului.htm)


De multe ori ni se intampla sa nu fim multumiti de starea noastra actuala. Ne-am dori ceva mai mult, dar nu stim cum s-o facem si frica de esec ne face sa renuntam inainte de–a ajunge la telul visat.
De aceea e foarte important sa te cunosti cu adevarat, sa stii cine esti, ce poti, ce vrei de la viata. Unii sunt in stare sa faca asta singuri, orele de dezvoltare personala ajutandu-i sa se cunoasca, sa-si descopere adevaratul potential, sa vada totul intr-o alta lumina, sa-nteleaga ce i-a impiedicat pana acum sa fie ei insisi.
Sa nu uitam ca fiecare om are propria sa reprezentare despre lume si propriile resurse, de care trebuie sa fie constient si pe care sa stie cand si unde sa le foloseasca. Iti poti realiza un scop, cu conditia sa-ti propui unul realizabil, sa fie initiat si mentinut de tine, sa-l definesti si evaluezi prin sistemul senzorial, sa verifici daca ceea ce faci e ecologic.
Exprimarea in termeni pozitivi a scopului respectiv este o conditie importanta pentru atingerea lui, pentru ca asa cum spunea si George R. Walther, limbajul pozitiv ne influenteaza gandirea si modul de actiune. Exprimarea trebuie sa fie de asemenea absoluta (fara nici o comparatie) si fara verbe modale. Trebuie sa fii convins ca poti sa-ti atingi scopul acum, nu “ candva ”, pentru ca tot lungind perioada in care vrei sa realizezi ceva, motivatia se poate stinge, nu mai ai acelasi elan de la inceput. Vechiul proverb romanesc ,, nu lasa pe maine ce poti face azi! ” poate fi o resursa, pe care internalizand-o o poti folosi la nevoie.
Ori de cate ori am dorit sa realizez ceva, m-am ajutat de cateva reguli, care mie mi-au fost de un real folos. Le redau mai jos, in speranta ca vor fi un punct de plecare, ce poate fi imbunatatit prin viziunea fiecaruia.
Am constatat ca pentru realizarea unui scop este necesar ca acesta sa fie initiat si mentinut de persoana insasi pentru ca ea stie adevaratul motiv care o impinge spre actiune. Motivatia joaca un rol determinant in atingerea unui scop, ea practic este motorul care–l sustine pe individ, dandu-i energia necesara sa ajunga la final. Motivatia, sustine P. Golu, “ar putea fi definita ca model subiectiv al cauzalitatii obiective, cauzalitate reprodusa psihic, acumulata in timp, transformata si transferata prin invatare si educatie in achizitie interna a persoanei”. Dar cum motivele subiective sunt modelate socio-cultural, in momentul initierii unui scop este necesar sa i se faca ecologia atat in ceea ce priveste persoana, cat si adecvat contextului respectiv. Trebuie analizat daca ceea ce se doreste este corespunzator din punct de vedere ecologic sistemului sau sistemelor cu care interactioneaza. Este necesar sa se gandeasca fiecare amanunt:
• care sunt avantajele situatiei prezente si daca acestea se pastreaza;
• daca pot aparea dezavantaje in urma atingerii scopului si care sunt acestea?
• exista un pret platit pentru atingerea scopului?
• care sunt efectele pe termen lung ale acestei reusite?
Daca totul este o.k. pentru persoana care vrea sa-si realizeze un scop, se va avea in vedere inainte de a se trece la actiune:
• identificarea unor piedici / provocari ce ar impiedica / intarzia atingerea scopului respectiv;
• identificarea resurselor existente necesare realizarii scopului;
• gasirea unor resurse suplimentare, necesare demersurilor necesare;
• si poate etapa cea mai importanta: posibilitatile de realizare. De modul cum se gandeste atingerea scopului, de caile ce vor fi urmate, depinde atingerea momentului (care poate fi mai devreme sau mai tarziu) visat. Daca ,,primul pas” este gandit cum trebuie, reusita poate fi sigura.



Copyright © 2007 Niculina CIUPERCA. Toate drepturile sunt rezervate


2) Sa facem din comunicare o arta
(http://www.unelte.rrvbium.ro/motivational/sa_facem_din_comunicare_o_arta.htm)

Asa cum mentioneaza si Norbert Sillamy in ,,Dictionar de psihologie”, comunicarea implica transmiterea, intentionata sau nu, de informatii destinate sa lamureasca sau sa influenteze un individ sau un grup de indivizi receptivi. Concomitent cu transmiterea informatiei se produce o actiune asupra subiectului receptor si un efect retroactiv, feed-back asupra persoanei emitatoare care la randu-i este influentata.
O comunicare reusita consta mai putin in intentia celui ce comunica si mai mult in rezultatul obtinut.
Orice persoana simte nevoia unei comunicari eficiente, dar in cazul multora aceasta ramane doar la stadiul de intentie. Zadarnic isi propune sa aiba o comunicare buna cu ceilalti, dar nu stie s-o faca, pentru ca si-a internalizat defectuos modelele de comunicare.
Faptul ca una din premisele NLP se intituleaza ,,nu putem sa nu comunicam” nu este deloc intamplator, pentru ca nici un proces de interactiune nu poate avea loc in afara comunicarii: acasa, la serviciu, intr-un club, etc. Fiecare dintre noi transmite mesaje si obtine informatii fara de care viata nu ar avea nici un sens.
Avem impresia ca a comunica este simplu, dar de multe ori sesizam ca se creaza confuzii intre ceea ce vrem sa spunem si ceea ce spunem de fapt . Este vorba despre asa numitele distorsiuni, care creaza probleme in comunicare. Putem aminti aici ,,citirea gandurilor”, atunci cand presupunem ca stim ce se petrece in interiorul interlocutorului la nivel cognitiv sau afectiv, fara dovezi sau calibrare bazata pe simturi. Sunt situatii cand citirea gandurilor reuseste, dar in cele mai multe cazuri da nastere unor conflicte sau neintelegeri. Va puteti inchipui ce se intampla in sufletul unei sotii atunci cand sotul vine tarziu de la servici, obosit, gandindu-se la o lucrare lasata neterminata, iar ea crede ca vine de la o alta femeie care i-a captat toata atentia?
Probleme creeaza si echivalentele complexe, atunci cand doua afirmatii sunt legate astfel incat una reprezinta sensul celeilalte: ,,nu ma priveste, deci nu-i place de mine”. Deasemenea si raportul cauza-efect este o eroare de tip semantic care permite oamenilor sa atribuie altora sentimentele care-i incearca, dar care de fapt sunt propria lor creatie. ( ex. Ionel ma face sa ma simt neputincioasa ).
In comunicare provoaca distorsiuni si unele presupozitii (ipoteze care au la baza harta noastra anterioara ). Sa ne gandim cat rau poate face sa-i spui cuiva: ,,nu esti bun la nimic!”. De asemenea pot fi si situatii cand inlocuirea verbelor de actiune prin substantive abstacte ingheata procesul de comunicare (ex. lupt pentru fericirea semenilor).
Importanta comunicarii pentru viata oamenilor a starnit si interesul terapeutilor de familie, Bateson studiind in mod special natura comunicarii in conditiile nivelurilor, in cadrul proiectului Palo Alto. ,,Orice comunicare-scria Bateson in 1951 - are doua niveluri sau functii diferite: relatarea si comanda. Orice mesaj are un continut declarat... dar in plus mesajul mai contine si indicatii asupra felului cum trebuie primit“. Metacomunicarea este un mesaj ascuns si adesea trece neobservat. Persoana care transmite mesajul vrea sa comunice intr-adevar ceva, dar important e sa fie receptat asa cum trebuie. Stabilitatea unei familii se realizeaza ( asa cum a observat si Bateson ) prin feed-back-ul care reglementeaza comportamentul familiei si al membrilor acesteia.
Sa nu iutam insa, ca alaturi de limbaj in comunicare ne ajutam si de mimica si gesturi. De felul cum le folosim, putem face din comunicare o arta!

Copyright © 2007 Niculina CIUPERCA. Toate drepturile sunt rezervate






3 )Timp pentru sufletul nostru
(http://www.unelte.rrvbium.ro/motivational/timp_pentru_sufletul_nostru.php)

Constatam de foarte multe ori ca e dificil sa ne impartim timpul intre viata personala si cea profesionala. Si asta pentru ca dorind sa fim apreciati pentru ceea ce facem la locul de munca, cautam sa fim cei mai buni, acordam mai multa atentie pregatirii profesionale, suntem intr-o continua intrecere cu noi insine.
Fiecare pas inainte ne da impresia ca ne apropiem de tinta dorita. Apoi un pas... si inca unul... pana intr-o zi cand constatam ca munca ne-a acaparat cu totul, iar de viata personala.... nici vorba.
Ne-am realizat profesional, suntem apreciati pentru ceea ce facem, dar ajungem intr-un moment cand parca nimic nu ne mai bucura, nimic nu mai are valoare, pentru ca-n tot timpul asta am uitat de noi, ne-am adancit tot mai mult in munca si am uitat de micile bucurii care ne-ar fi luminat sufletul.
Incercati sa va opriti cateva minute din ceea ce faceti. In scurtul ragaz desenati un ceas si incercati sa delimitati pe cadranul lui timpul pentru somn, timpul pentru munca, timpul pentru alte activitati. Veti fi surprinsi cand veti constientiza ca nu aveti deloc timp pentru dumneavoastra. Schitati-va un program in care sa va acordati un timp spunandu-va ca aveti capacitatea de a va rupe de munca pentru a va relaxa si distra in diferite moduri. O metoda ar fi ca dupa fiecare proiect dus cu succes la capat sa va oferiti o mica recompensa: o iesire la un local, o intalnire cu prietenii, vizionarea unui spectacol , etc.
Analizati cum va simtiti dupa aceste iesiri, constatati ce e diferit, cum vi se schimba viata... Nu-i asa ca activitatea urmatoare va fi mai placuta si mai putin stresanta?
Nu uitati ca dupa realizarea ei sa va felicitati si sa va acordati o rasplata cat mai curand posibil.
Cu timpul, va intra in obisnuinta impletirea sarcinilor de munca cu asa zisele bonusuri pe care vi le acordati pe merit. Si cine merita mai mult decat dumneavoastra?
Invatati sa va pretuti cu adevarat, ca atata vreme cat stiti sa va pretuiti, va vor aprecia si ceilalti.

Copyright © 2007 Niculina CIUPERCA. Toate drepturile sunt rezervate

4 ) Putem domina stresul
(http://www.unelte.rrvbium.ro/motivational/putem_domina_stresul.php)

Stresul este o prezenta activa in viata fiecaruia dintre noi. Generatoare de stres pot fi atat marile evenimente din viata (indiferent daca sunt pozitive sau negative), cat si evenimentele minore cu care ne intalnim zilnic. Important este sa stim sa stapanim stresul, sa nu-i dam voie sa treaca peste limita de suportabilitate a organismului. Si asta pentru ca stresul, perceput ca o stare intensa si neplacuta, pe termen lung are efecte negative asupra sanatatii, performantelor si productivitatii.
Daca ne respectam suficient vom gasi solutiile potrivite pentru a nu-i da voie stresului sa ne joace cum vrea. Il vom diminua gandind fiecare actiune pe care o facem, propunandu-ne obiective realizabile, renuntand la convingerile limitatoare de genul: eu nu sunt bun ca X; nu cred ca reusesc sa fac ceva; nu am norocul sa-mi indeplinesc un vis, etc.
Benefic pentru noi ar fi ca in cazul unei nereusite sa incercam sa gasim o intentie pozitiva: n-am reusit sa facem lucrul acesta, dar am descoperit ca mai trebuie sa-nvatam cate ceva din care vom castiga mai mult in viitor. Daca n-am fi incercat sa facem acest lucru n-am fi descoperit niciodata ca avem niste lipsuri, care, adunandu-se puteau pricinui necazuri mai mari. Nereusita de astazi poate sta la baza performantei de mai tarziu. Nu-i asa ca acum vedeti lucrurile altfel? Ganditi-va ca au fost cercetatori care au luptat toata viata pentru o idee. Ce-ar fi fost daca de la inceput si-ar fi zis ca n-au sanse de reusita?
Pentru fiecare dintre noi viata ofera si bune si rele. Cele bune au rolul de a ne bucura sufletul, iar cele rele sa ne caleasca si sa ne dea forta necesara de-a merge mai departe. Nu aveti impresia ca este o continua provocare? Ca suntem intr-o continua competitie cu noi insine?
Daca totusi va streseaza o situatie si oricat ati incercat nu puteti iesi din ea, va propun un exercitiu pe care eu il fac adesea si daca la mine functioneaza sunt sigura ca si pe voi va va scoate din starea in care va aflati si va va da forta sa mergeti mai departe:
Asezati-va cat mai confortabil pe o canapea, fotoliu, sau in orice loc unde va simtiti relaxat. Inchideti ochii si inchipuiti-va ca aveti in fata un ecran imaginar unde se deruleaza situatia care va deranjeaza. Traiti-o la intensitate maxima, fiti agitati, nelinistiti, cat este posibil sa va imaginati. Umpleti ecranul cu imaginea. Dati-i un nume. In continuare albiti ecranul imaginar. Dupa o scurta pauza, proiectati pe acelasi ecran o situatie in care faceti fata oricarei greutati, cand va simtiti excelent, traiti momentul la intensitate maxima si observati diferenta dintre cele doua situatii. Dati-i un nume si acesteia, ca sa va fie usor sa le deosebiti. Micsorati apoi imaginea cat puteti de mult si lasati-o deoparte intr-un loc al mintii. Umpleti iarasi ecranul cu prima imagine cand va simteati inconfortabil, dar acum in coltul din dreapta aveti imaginea micuta a momentului cand totul va reuseste, cand va simtiti minunat. Dupa ce prima imagine e clara pe ecran, schimbati imaginea cu cea in care totul va reuseste cand sunteti fericiti, cand totul e perfect si traiti-o la intensitate maxima... Bucurati-va de momentul respectiv, apoi albiti iarasi ecranul, ganditi la orice va place (ex.o zi din concediu,o plimbare in parc,etc), apoi luati-o de la inceput schimband momentele de cateva ori, pana imaginea neplacuta dispare, iar cea placuta apare instantaneu.
M-ar bucura sa stiu ca v-a reusit si va promit ca pe viitor sa-nvatam impreuna si alte tehnici prin care sa ne asiguram succesul in viata.

Copyright © 2007 Niculina CIUPERCA. Toate drepturile sunt rezervate

Casatoria in societatea evului mediu

Casatoria este primul pas spre intemeierea unei familii .De aceea in calitatea mea de consilier si psihoterapeut de familie am considerat ca e foarte important sa cunosc aceasta institutie , care a inspirat numeroase lucrari fundamentale in domeniul antropologiei . Definita ca ,,uniunea dintre un barbat si o femeie , astfel incat copiii nascuti de acea femeie sa fie recunoscuti legitim de catre parintii lor “( Notes and Queries on Anthropology , ed . a VI-a , 1951 ) , casatoria a devenit in evul mediu o institutie in sine .
Despre casatoria in aceasta perioada se vorbeste in istorisiri , cronici , o multime de povestiri ( cele mai cunoscute fiind ,, Vietile Sfintilor “) , care, desi nu dau prea multe amanunte, au calitatea de a fi concrete . Deasemenea date importante se gasesc si in intreaga literatura de divertisment practicata la curte , deformata insa , ca si discursul ecleziastic . Potrivit lor , casatoria in societatea medievala era o combinatie de obiceiuri si reguli create in lumea antica .iar fundamentele casatoriei au derivat din legile romane si au devenit obiceiuri seculare mostenite si aplicate de catre Biserica Crestina de-a lungul Evului Mediu . Pentru a nu se pune rau cu Biserica , societatea nu incerca sa schimbe aceste obiceiuri , si cum nimeni nu risca sa fie respins de societate , nu indrasnea sa se impotriveasca Bisericii , care influenta religia , mostenirea si legea . In tarile europene ,in ceea ce priveste institutia casatoriei , erau mici diferente de la o tara la alta. Astfel , la englezi casatoria era vazuta ca o tranzactie privata , in schimbul unei fete barbatul oferind daruri , obicei asemanator, ( diferentele fiind numai de nuanta ) si la francezi .
Obiceiul casatoriilor aranjate a fost instituit de vechii germani , Biserica Romana mostenind aceste obiceiuri si implementandu-le in structura care a definit casatoria .
Ca o particularitate , casatoria in evul mediu nu este aceiasi la diferite nivele ale ierarhiei conditiilor sociale, casatoria stapanilor fiind diferita de a celor exploatati, desi cu totii apartineau bisericii.
Institutia matrimoniala in aceasta perioada are parte de o crestere progresiva.
Cele doua modele de incadrare a institutiei familiale sunt total diferite: modelul laic are misiunea de a pastra , pe firul generatiilor permanenta unui mod de productie, iar modelul eclaziastic are ca tel inabusirea « poftelor carnii »… « de a reprima raul , inchizand in reguli stricte revarsarile de sexualitate » (Georges Duby- Evul mediu masculin pag.69).
Modelul laic , bazat pe notiunea de mostenire avea rolul sa asigure « transmiterea unui capital de bunuri , glorie , de onoare si sa garanteze descendentului o conditie , un « rang » cel putin egal cu cel de care au beneficiat stramosii.
Responsabili de destinul familial erau toti barbatii care aveau drepturi asupra patrimoniului , in frunte cu batranul pe care ei il sfatuiau sa vorbeasca in numele lor . Ei considerau ca au ca drept si indatorire sa-i casatoreasca pe tineri , asa « cum se cuvine ». Acest lucru consta in : pe de o parte cedarea fetelor si negocierea puterii lor de procreatie si avantajelor presupuse ca le transmiteau progeniturilor , iar pe de alta parte ajutarea baietilor sa se casatoreasca . Fata era luata din casa parintilor , unde depindea de tatal , de fratii ei, de unchii ei si dusa in alta casa unde devenea supusa sotului , ramanand tota viata o straina , suspectata de tradare tainica , avand functia primordiala de a zamisli copii grupului de barbati care o primeau , o dominau si o supravegheau ..
In persoana copiilor se uneste ce a adus ea cu ceea ce ei detin de la tatal lor , « speranta celor doua mosteniri , respectul fata de cele doua linii de stramosi , de unde sunt luate conform unor reguli numele date fiecaruia dintre ei ».( G .Duby- Evul mediu masculin pag 70 ). Copiii vor avea o pozitie in lume si sanse de a fi bine casatoriti in functie de clauzele aliantei incheiate in timpul casatoriei parintilor. Incheierea unui acord se produce dupa lungi nogocieri si implica pe toti membrii unei familii care traiesc in aceiasi casa .
Schimbul de promisiuni intre parinti avea loc cu mult inainte de consumarea actului casatoriei , acest acord fiind rezultatul « unor lungi si sinuoase negocieri in care toti membrii fiecarei maisonnae (totalitatea membrilor unei familii care traiesc in aceeasi casa ) sunt implicati » . Aceasta strategie avea sa previna riscul de saracire care pandea descendenta familiilor ce deveneau prolifice .Dupa unele scrieri , viitorul sot ii oferea socrului un dar ( car, boi, vite , sabii sau sulite ) .Acesta era un schimb numai intre barbati , la care femeile nu participau . Dreptul asupra femeii era transferat de la tata la sot , astfel ca femeii ii era imposibil sa-si obtina independenta . Conceptul de zestre era o adaptare la aceasta traditie : cand se stabilea o casatorie , familia fetei ii dadea o bucata de pamant viitorului ginere .Odata cu realizarea schimbului intre familii , mireasa obisnuia sa-i dea viitorului sot un dar (o armura sau o arma de aparare ). Schimbul de daruri intarea obligatiile fetei de a-l servi pe barbatul ei , atat pe timp de pace , cat si de razboi . Cand barbatul era plecat la lupta , femeia avea grija de casa si gospodarie .Si cum pacea in acea perioada era considerata un lux , femeile ai caror soti erau la lupta , deveneau victime ale celor ramasi acasa .
Tratativele care aveau loc ca preambul la orice casatorie erau orientate de trei atitudini :
- inclinatie consienta sau nu , inspre endogomie , ( mai tarziu Biserica isi manifesta tendinta spre exogamie ) consortii find gasiti printre rude, din descendenta aceluiasi stramos, spre unirea matrimoniala , urmarindu-se sa se reuneasca fragmentele imprastiate din acelasi patrimoniu ;
- numarul urmasilor nu trebuia sa fie mare deci numarul de menaje noi trebuia limitat prin mentinerea in celibat a unei parti a progeniturilor.
- neincrederea , viclenia in meandrele targuielii ,precautie in cea ce hotarasc , nescapand din vedere faptul ca trebuie sa creeze un echilibru intre cesiunile consimtite cu avantajele asteptate.
Ceremonia cununiei , avea loc la cativa ani dupa ce promisiunile intre cele doua familii fusesera facute si era un ritual al credintei si al garantiei , se faceau promisiuni prin viu grai, exista o mimica a deposedarii si a luarii in stapanire, se inmanau gajuri , inel , aconturi , monede, iar dupa datina se incheia si un contract . Pretul miresei ii era oferit acesteia si de acum devenea proprietatea ei , desi legal sotul detinea controlul asupra proprietatii atata timp cat era in viata .Daca femeia ramanea vaduva , proprietatea ii revenea ei . Daca atunci cand aveau loc intelegerile varsta medie era de 7 ani la fete , pentru ceremonia casatoriei varsta necesara era de 12 ani la fete si 14 la baieti .
Nunta consta intr-un ritual de instalare a cuplului in propriul menaj: se impartea vin intre sot si sotie, la petrecerea de nunta participa multa lume, mireasa era condusa de un intreg alai pana la noul camin , unde dupa caderea noptii avea loc deflorarea , iar dimineata mireasa primea cadou in semn de recunostinta de la cel care-si va exercita functiile de paternitate legitima .
La vremea respectiva, pentru cei doi tineri iubirea nu era altceva decat o intamplare pur spirituala , charitas conjugalis sau dilectio , desemnand un fel de har conjugal , devotament , o imbinare de tandrete , prietenie si respect , datorita faptului ca se ajungea la casatorie pe fondul unui compromis , al unui joc de interese , multe casnicii fiind sinonime cu pacturi incheiate pentru achizitionarea de pamanturi si averi . Parintii isi educau fetele de la o varsta frageda sa devina neveste bune pentru viitorii lor soti , carora trebuia sa le faca pe plac si sa le creasca odraslele . Urmarirea idealurilor personale erau interzise femeilor , pentru ca in acea perioada acestea erau considerate privilegiile barbatilor . Fiind crescute pentru a se marita , femeile aveau ca unica alternativa intrarea intr-o manastire de maici , unde puteau intra de buna voie sau aduse de parinti , la orice varsta . Pentru multe dintre ele , intrarea intr-o manastire era avantajoasa pentru ca scapau de saracie , li se oferea oportunitatea de a avea o viata pioasa si de a obtine o educatie . In plus , primeau responsabilitati ce le erau refuzate in lumea exterioara , unde barbatul lua toate deciziile , drepturile femeilor lipsind cu desavarsire .Impartind locuri de cult cu calugarii , acestea au cautat moduri de a-l servi pe Dumnezeu si de a-si ajuta comunitatea
Societatea Evului Mediu nu este strict monogama. Desi nu autorizeaza existenta simultana a mai multor sotii , nu-i interzice sotului sau grupului sau familial sa intrerupa casatoria atunci cand doreste , sa-si alunge sotia si sa-si ia alta. De aceea angajamentele de cununie sunt foarte importante , “sponsalicium-ul” (donatie facuta de sotie) si dotalicium-ul” (dota) avand rolul de a proteja sotia alungata si neamul ei . Sotul se face ca respecta morala primita , care consta in faptul ca fiecare sot sa se multumeasca cu nevasta lui , dar nu i se interzice sa cunoasca femei inainte de casatorie si nici in perioada de vaduvie.
De asemenea sunt indicii care atesta raspandirea concubinajului , combinatii amoroase cu servitoarele, prostitutia si glorificarea bravurilor de virilitate.
Contrar , fetele aveau parte de un intreg ansamblu de interdictii , li se cerea sa se casatoreasca virgine, iar ca neveste sa fie statornice.
Femeile erau considerate fiinte perverse , a caror dereglare naturala ar fi putut face sa aduca in cadrul rudeniei , ca mostenitori ai avutiei stramosilor , intrusi, apartinand altor neamuri.
In cazul rapirii unei fete, barbatii din neamul ei se razbunau , iar in caz de adulter razbunarea apartinea sotului inselat si rudelor acestuia.
Biserica , a carei gandire corespundea filosofilor antichitatii , inclina sa condamne casatoria , pe care o considera “murdarie, tulburare a sufletului, obstacol in calea contemplarii” in virtutea unor argumente si referinte biblice care in mare parte se aflau deja adunate in Adversus Jovinianufu a Sfantului Ieronim” (G .Duby- Evul mediu masculin pag 72 ).
Admitea totusi casatoria ca fiind “raul cel mai mic” cu conditia ca institutia casatoriei sa savarseasca la disciplinarea sexualitatii, sa lupte impotriva depravarii.
Pentru a-si atinge scopul, Biserica propune o morala a bunei convietuiri conjugale, al carei scop era curatarea de murdaria inerenta a placerii carnale si de patima unei iubiri violente, recomandand penitenta , izgonid bauturi magice si alte leacuri ispititoare.
In viziunea Bisericii, sotii sunt ispititii de tentatia de a profita de placeri , devenind “pangariti”, incalca legea casatoriei si trebuie sa se purifice ca mai tarziu sa fie permis sa se apropie de cele sfinte. Se recomanda ca in zilele de sarbatoare sa se abtina de la placerile carnii, daca nu vor sa-l supere pe Dumnezeu . De fapt , institutia casatoriei a servit preotilor la remodelarea moralei sociale . Interzicea casatoria ecleziasticilor pentru ca abstinenta sexuala era o garantie de ordin superior pentru plasarea clericilor in varful piramidei pamantesti , iar laicilor le prescria casatoria pentru a-i controla mai bine , pentru a-i incadra si a le stavili exagerarile . In numele unei conceptii exagerate despre incest , preotii impun exogamia , mai mult chiar , considera procreerea singura justificare a acuplarii . Prin povestiri edificatoare , mai ales in ,,Vietile Sfintilor “ faceau propaganda unui model de casnicie asa cum il preconiza biserica . In aceste povestiri femeile erau prezentate desfasurandu-si virtutea in casatorie , modele de bune sotii supuse sotului , care le sustine , le ghideaza si le conduce catre ce este bine , devotate ,in acord cu barbatii lor , de care trebuie sa tina seama daca vor sa acceada la sfintenie .Ascultatoare , discreta in conducerea casei , in felul cum ii trata pe oaspeti , ,,casta “ , potrivit bisericii , femeia zamislea copii ,, folosindu-se de barbat ca si cand n-ar fi avut “ (G .Duby, Matroana si femeia rau casatorita , pag. 57 ) . Mai in toate povestirile erau laudate femeile care nasteau baieti si ii alaptau , acest lucru contand mai mult decat instructia si educatia pe care le-o dau . Virtutea cea mai importanta a unei femei era maternitatea , contributia la gloria neamului dandu-i copii , iar dupa cresterea copiilor erau apreciate actele de binefacere la manastiri , apoi alaturarea liturghiilor monastice . Conditia femeii casatorite nu era de invidiat : mai intai dominata de tatal sau , ce o da celui care lui ii place , ce o conduce si o supravegheaza , apoi supravegheata de fiul cel mare , care in cele din urma o scoate din casa pe mama sa care il deranjeaza, iar in cele din urma de catre clericii din Manastirea familiala care aveau rolul de a primi pe femeile marginalizate .
In incercarea ei de a modifica obiceiurile laice, biserica deplaseaza granitele dintre licit si ilicit , ii impinge pe tineri sa se elibereze de constrangerile familiale, facand din logodna o problema de alegere personala. De asemnea sustine faptul ca starea indivizilor nu trebuie sa impiedice unirea inimilor, ceea ce aduce la legitimarea casatoriei celor ce nu sunt liberi , scotandu-i de sub tutela controlului senioral. Biserica intareste totusi ingradirile atunci cand, avand o conceptie absoluta a monogamiei condamna alungarea sotiei , recasatoria , preamareste categoria vaduvelor, impune o notiune disproportionat de larga asupra incestului , multiplica interdictiile pe baza legaturii de sange si oricarei forme de rudenie artificiala.
Preotii se amesteca si in ceremonialul casatoriei , sacralizand ritualurile, in special al nuntii , folosind formule si gesturi care sa alunge satanicul si sa duca la unirea sotilor in castitate.
Modelul eclaziastic se introduce progresiv in cel laic , secolul al-X-lea fiind un moment decisiv.
In aceasta perioada , cea mai mare parte a Europei supusa dominatiei caroligiene cunoaste un fel de cooperare in jurul regelui sfant , intre puterea civila si cea relegioasa , care-si unesc eforturile pentru a oferi poporului crestin o morala sociala apropiata de Sfanta Scriptura.
Reflectand asupra unor cazuri concrete , exemplare, de uniuni matrimoniale ale inaltei aristocratii , acei “oratores” (episcopi) elaboreaza materiale patristice pe baza analizei acelui “nuptiale mysterium” cu scopul de a construi o teorie a casatoriei in scopuri eminamente pastorale si practice.
Profanul si sacrul se intrepatrund mai profund ca niciodata , casatoria tinand de acum atat de auctoritas (autoritatea) preotilor cat si de potestas (puterea).
Cele doua puteri au stabilit tot impreuna si un sistem de sanctiuni care se aplicau in caz de neconformare la normele impuse.
Normele contineau percepte, indemnuri la o mai buna comportare, propuneau un model de viata crestineasca pentru conjugati (cei casatoriti) si erau conforme cu conceptia acelor ordi-nes, care cereau perfectiune: virginitate, cumpatare, celor ce se conformau le era permisa mantuirea , ce era refuzata celorlalti, depravatilor.
Alte reguli erau instituite pentru a potoli discordiile cauzate de institutia matrimoniala si le puteau promulga si impune doar regele , printii , care trebuiau sa protejeze vaduva si orfanul.
Incestul era interzis atat de “legea Domnului” cat si de Biserica . Ca sa nu aiba loc nunti incestuoase, toate “nuptiac” “cele ale ne-nobililor, ca si cele ale nobililor” erau publice.
Anchetele se faceau impreuna cu preotul si episcopul , care de-acum paricipau in mod legal la ceremoniile nuptiale cu scopul de a binecuvanta , alunga pe diavol prin rugaciuni , moraliza , controla , autoriza , judeca , a conduce. Se foloseau de o decizie luata in 802 de Carol cel Mare cu privire la viata conjugala a supusilor Sfantului Imperiu Roman de Apus , care prevedea explicit ca ,, episcopii si preotii , asistati de sfatul batranilor , sa faca o cercetare temeinica asupra legaturilor de rudenie dintre cei doi soti , si numai in urma acestor cercetari tinerii sa fie uniti printr-o binecuvantare “
Pe durata secolelor X, XI, XII in societatea aristocratica , structurile de rudenie se transformau privilegiind in succesiune masculinitatea si primul nascut , prin lenta vulgarizare a unui model regal , adica de acelasi neam.
Patrimoniul suporta din ce in ce mai putin sa fie impartit si sa treaca sub o stapanire feminina , de aceea apare tendinta de a exclude fetele casatorite de la partajul succesoral, primind in schimb dote.
Clanul isi casatoreste daca este cu putinta toate fetele dandu-le drept zestre bunuri imobiliare , iar mai tarziu si bani , in raport cu ce ofera sotul si determina sponsalicium-ul , antejactum-ul , mor-gengahe-ul (dar de dimineata pe care-l primea sotia dupa noaptea nuntii) sa cedeze locul partii de avere lasata sotiei de sotul decedat . Din cauza acestui concept ca mostenirea nu trebuie faramitata , iar acest drept trebuie sa-i revina primului nascut , au suferit si baieti din nordul Frantei in sec XII , care erau expulzati din casa parinteasca si alergau dupa o slujba in armata , sau o mostenitoare bogata , unde sa poata “face pe ginerele”.
Casatorind toate fetele si mentinand in celibat toti baietii cu exceptia primului nascut , numarul de femei depaseste mult cererea , crescand sansa de a gasi pentru cel ce se insoara o partida mai buna .
Acest lucru face ca sa aiba loc o consolidare a societatilor nobile in care sotia provine dintr-un neam mai bogat si mai renumit decat al sotului , scrieriile din acea vreme vorbind despre ,,o noblete speciala de ascendenta materna”.
Seniorul era cel care ducea tratative matrimoniale cu parinti fetelor pentru ca se simtea dator sa le gaseasca sotii cavalerilor , fiilor prietenilor , care constituiau un grup in jurul primului nascut , dar el avand obligatia si de a inzestra pe fetele unui vasal defunct si dreptul de a casatori dupa bunul sau plac vaduvele si orfanele supusilor pentru a se asigura ca feuda era slujita cum trebuie.
Schimbarile la nivelul practicii matrimoniale erau perceptibile numai in patura superioara a societatii ( conform surselor studiate ) dar e posibil ca miscari asemanatoare sa se fi produs si in straturile de jos ale societatii.
Dupa anul 1000, Biserica isi intensifica actiunile in ceea ce priveste institutia matrimoniala spre a deveni magistratura dominanta . Acum biserica lupta impotriva nicolaisme-ulur (clerici care refuzau abstinenta , cumpatarea bazandu-se pe cererile laice care nu admiteau ca preotul care sfinteste cuminecatura sa aiba femeie si impotriva hiperascentismului , (convingerea ca orice legatura carnala inseamna depravare ) .
In secolul XI apar o puzderie de secte pentru care procrearea este raul insusi , primul val fiind in al doilea sfert al secolului XI de la Orleans si Arras pana la Monteforte, al doilea val dupa 1130. Dupa cel de-al doilea val creste numarul celor ce se calugaresc, Raoul Ardent sustinand “ca a te culca cu nevasta este un pacat la fel de mare ca acela de a o face cu propria mama sau fiica “ (G .Duby- Evul mediu masculin p.79 )
La sfarsitul sec. al XI-lea prin elaborarea progresiva a unei liturghii matrimoniale partea esentiala a unui ritual care era pana atunci domestic si profan a fost chemata sa mute la usa bisericii si in interiorul ei , construindu-se o ideologie a casatoriei crestine , gasindu-si ca justificare de -culpabilizarea actiunii carnii .
In demersul de spiritualizare a uniunii conjugale , se raspandeste cultul marial (referitor la Fecioara Maria) Fecioara-mama devenind simbolul Bisericii, tema nuptiala capatand un caracter mistic, sfarsind prin a include casatoria printre cele sapte taine sfinte. Mai tarziu , prin efortul reunit al canonicilor si comentatorilor de la divina pagina , in centrul operatiunilor matrimoniale a aparut consimtamantul mutual , Anselmc de Loan stabilind cel dintai distinctia consensus de juturo.( B.Molin si P. Mutembe in Le Rituel de marriage en France du XII au XVI-e siecle, Paris, 1974, p.50 )
Hugnes de Saint-Victor ( iar mai tarziu Pierre Lombard ) sustine ca viata conjugala este fondata pe obli-gatio verborum, vorbeste despre dragoste ca despre sacramentum-ul casatoriei si afirma cu tarie in “ Lettre sur la vir-ginite de Marie”, ca barbatul se ia cu femeia “pentru a fi unit cu ea de o maniera unica si singulara in iubirea impartasita”.
Unele documente ale vremii puneau in lumina o distanta sesizabila intre modelul prescris de biserica si practica . Astfel in ,,Historia comitiun Ghisnenmn “ scrisa de parintele Lambert d*Ardres in secolul XIII este descrisa casatoria lui Arnoud fiul cel mare al contelui Guines, din 1194 .Schema de ansamblu a casatoriei prezentate are doua etape : desponsatio (logodna ) si nuptiae (nunta). Fata era unica mostenitoare a unui domeniu seniorial vecin (autorul subliniaza: aceasta era singura calitate a ei ) Contele , care rupsese logodna anterioara a fiului sau , a discutat cu cei patru frati ai ei , a obtinut asentimentul prelatilor , al episcopului de Therouanne , al arhiepiscopului de Reims , anularea excomunicarii fiului sau (pentru ca jefuise o vaduva) apoi a fixat ,,dos” (averea mostenita de aceasta ) . ,, Dos-ul” se constituie in faza decisiva si suficienta pentru incheierea ,,legitimum matrimonium “ (casatoria legitima ). Nunta a avut loc la Ardres, in casa noului cuplu . La inceputul noptii a fost chemat preotul cu cei doi fii ai sai ( preotul casatorit- discrepanta dintre regulament si aplicarea sa ) .Mirii au fost stropiti cu agheasma , patul tamaiat , cuplul binecuvantat si incredintat Domnului , cu respectarea regulilor ecleziastice . Cuvantul ultim a fost totusi al tatalui ( care-l invoca pe D-zeu sa coboare binecuvantarea lui asupra sotilor ,, pentru ca acestia sa traiasca in divina lui iubire , sa traiasca in buna intelegere si pentru ca samanta lor sa se inmulteasca zi dupa zi si veac dupa veac “) si nu al preotului cum prevedea regulamentul initial , tatal devenind principalul oficiant (formula propusa de ritualurile secolului XII in aceasta zona ) .
Literatura vremii scoate in evidenta si un spirit antimatrimonial, prezentand cazuri in care se opta pentru anumite solutii in lipsa altora mai bune , despre cucerirea sotiei stapanului de catre cavalerii frustrati constransi la celibat de disciplina ierarhiei familiale . Lirica pretindea tot mai des sa se uneasca doua fiinte , nu doua neamuri, doua mosteniri, doua retele de interese . Aceasta idee apare in Erec si Enide , dar si in romanele lui Chretien de Troyes.
In secolul XII filonul antifeminist se conjuga din nou in gandirea laica si cea a clericilor , dar se transfera in in interiorul cuplului determinat de tripla insecuritate a barbatului fata de femeie , pe care o considera usuratica , desfranata si vrajitoare . Dar sunt si pagini de literatura care descriu dragostea purtata femeii de sot, fiind cunoscut cazul contelui Baudoin de Guines care se prabuseste cand ii moare consoarta, cade la pat , nu mai vorbeste cu nimeni , medicii isi pierd speranta ca-l pot salva .
In ultima parte a secolului al-XII-lea , incepe sa slabeasca restrictia la casatorie pentru baieti in societatile aristocratice , in sensul ca si ceilalti frati nu numai primul nascut primesc permisiunea sa se casatoreasca .
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Am prezentat cateva aspecte ale casatoriei din evul mediu european , axandu-ma mai mult pe documentele existente in cultura franceza . Curiozitatea mi-a venit din faptul ca ani de zile, bunica mea , nascuta in 1900 imi tot povestea despre casatoria ei , (care nu avea nimic deosebit de a strabunicii ) mentionand de fiecare data ca ,,a fost ca-n evul mediu “ . Din intamplare am gasit cartile lui Georges Duby ,, Evul mediu masculin . Despre dragoste si alte eseuri ( Editura Meridiane , Bucuresti, 1992 ) si Anul 1000 ( Editura Polirom, 1996 ) si am fost surprinsa ca multe din aspectele descrise de bunica sa le gasesc aici .
Am incercat sa fac o analiza a celor mai importante aspecte , pentru ca mi s-au parut extrem de interesante , mai ales aspectele asemanatoare celor din casatoria romaneasca .

CONDITIA FEMEII DIN ANTICHITATE COMPARATIV CU A FEMEII DIN EPOCA CONTEMPORANA

Pentru ca omul sa nu fie singur , Domnul Dumnezeu a facut din una din coastele lui ,, un ajutor potrivit pentru el “. Si daca atunci barbatul s-a bucurat si-a exclamat : ,,iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea ! Ea se va numi Femeie , pentru ca a fost luata din om “(Geneza 2: 21 -23 ), n-am sa inteleg de ce niciodata nu a existat un parteneriat real intre cei doi, de ce femeia de-a lungul timpului nu s-a simtit totdeauna protejata de cel caruia trebuia sa-i fie sprijin la bine si la rau .
Femeia a fost considerata mult timp mai slaba prin natura decat barbatul si incapabila sa realizeze munci care necesitau putere fizica si o capacitate intelectuala dezvoltata . Dar cea mai critica situatie au avut-o femeile din antichitate , care traiau doar pentru procreatie si treburile gospodariei . Sau poate ele se simteau bine asa .Nu stiu daca e dreptul nostru sa judecam atata vreme cat nu exista documente care sa demonstreze ca ele erau nemultumite .
Din antichitate ne-au ramas putine scrieri ale unor femei , astfel incat informatii despre ele gasim in documentele iconografice si in scrierile barbatilor si aflam de fapt cum barbatii autori percep unele practici sociale capitale pentru viata femeilor . Documentele literare si epigrafice ramase au evidenta tenta moralizatoare , expresie a unei subiectivitati ce poate arunca indoiala asupra valorii lor testimoniale . O sursa constituie si inscriptiile funerare daca tinem cont de faptul ca exista tendinta de idealizare a celui defunct . Studiindu-le impreuna , realizam ca redau sensibilitatea vremii fata de problematica feminina .
Daca femeia zilelor noastre nu se gandeste neaparat la casatorie si pune cariera pe primul plan , femeia antichitatii nu concepea sa nu fie casatorita pentru ca pe vremea aceea casatoria era o componenta importanta a sistemului economic si social .Casatorita putin dupa varsta pubertatii , femeia se dedica treburilor casnice si cresterii copiilor , pe care-i puteau urmari cum cresc, cum se manifesta , ii puteau educa dupa bunul lor plac , pentru ca pe vremea aceea nu erau institutii specializate ca in zilele noastre , care oricat de mult li se face reclama grija si dragostea materna nu o vor inlocui niciodata .
Viata era grea pentru toata lumea , si cum moartea pandea la fiecare colt , femeia nastea multi copii pe care-i hranea , le confectiona imbracamintea si-i invata dupa posibilitatile sale . Daca avea norocul sa faca parte dintr-o familie instarita , avea sclavi sau servitori pentru munca , dar tot ea ii supraveghea , astfel ca in timp ce barbatul se ocupa de treburile administrative si politice ale obstii , ea era un bun administrator al gospodariei
Tot ea se ingrijea de batrani si bolnavi pentru ca societatea antica , contrar societatii moderne , punea mare pret pe nevoile grupului , care sunt mai presus decat drepturile individului . Femeia lucra si ea in camp alaturi de barbatul ei , pentru ca agricultura era afacere de familie . O femeie singura isi putea gasi de lucru ca menajera intr-o casa sau putea lucra intr-un templu .
Cea mai avantajoasa pozitie sociala o aveau femeile din Egiptul antic , egiptenii fiind unicul popor care accepta teoretic egalitatea dintre sexe in urma consfintirii mariajului .
( exemplu Cleopatra a ajuns celebra ) . Pozitia sociala a tatalui sau a sotului determina si pozitia femeii , care avea drepturi egale cu ale barbatului Barbatul era capul familiei , dar femeia era tratata mult mai bine decat celelalte civilizatii antice . Femeile egiptence aveau mai multa libertate , mai multa putere si mai multe drepturi decat celelalte . Puteau ocupa orice pozitie in ierarhia sociala si puteau chiar sa conduca tara . Aveau dreptul sa detina cladiri si proprietati si nu erau dependente economic de sotul lor .Puteau imprumuta bani ,semna contracte , sa intenteze divort si sa apara ca martori la tribunal Deci in mare nu se deosebeau prea mult de contemporanele noastre , care se tot lupta prin diverse asociatii feministe ca vor drepturi , pe care , unele nu stiu cum sa le foloseasca .
In societatea egipteana era instituita monogamia , casatoria fiind starea naturala pentru toti oamenii , indiferent de clasa sociala . Privind societatea contemporana , numarul celor care nu vor sa-si formeze o familie creste pe zi ce trece , tot mai multi copii cresc in familii monoparentale , apar alternative nonmaritale . Si atunci apare un paradox : cum indivizii din societatea contemporana care se aleg liberi ca sot si sotie pe temeiul dragostei adevarate , dezinteresate , ajung sa divorteze intr-un numar asa de mare ? Nu cumva pe langa alte cauze , femeia e cea care nu mai reuseste sa mentina caldura caminului , nu mai are suficient timp pentru copiii care , au nevoie mai mult decat orice de blandetea ei , de dragostea ei ? Nu , castigurile materiale nu aduc totdeauna armonia in familie , nu suplinesc clipele ce ar trebui petrecute impreuna , nu-i unesc pe membrii familiei . Suportul emotional si afectivitatea de care dadeau dovada mamele inainte, sunt inlocuite de grupurile de similaritate , de prieteni , colegi . Emanciparea economica a femeilor din zilele noastre , a facut ca femeia sa aiba o mai mare independenta incat sa nu mai suporte orice de la sotii lor .
Daca egiptenii se casatoreau cand se hotarau sa traiasca sub acelasi acoperis , contemporanele noastre se casatoresc dupa un numar de ani petrecuti impreuna , in concubinaj , de cele mai multe ori dupa ce schimba mai multi parteneri .
Femeile Greciei antice nu se bucurau de avantajele egiptencelor , ci erau considerate fiinte inferioare cu un nivel de inteligenta putin mai ridicat decat al copiilor . Aristotel le privea ca fiind undeva intre sclavi si oamenii liberi . Alti filozofi credeau ca femeile au emotii puternice si minti slabe . Prin urmare trebuiau protejate de ele insele . Sotul sau cel mai apropiat barbat nascut in familie , o pazea asemeni unui gardian si avea control asupra vietii ei . Avea dreptul sa detina imbracaminte , bijuterii, sclavi personali si putea achizitiona lucruri marunte, de valoare mica . Cetatenia ii da dreptul sa se casatoreasca cu un cetatean , dar nu-i oferea si drepturi politice sau economice . Probabil la ele s-a gandit Antonia Garonfil cand spunea despre casatorie ca era ,, modul prin care un barbat isi procura o femeie cu purul scop de a o subordona si de a o sclavi “
Si prin varsta medie de casatorie femeile erau inferioare barbatilor : 13-14 ani , fata de barbati care puteau ajunge la 30 . Casatoria avea drept scop intretinerea si protejarea proprietatii procrearea in speranta unui ajutor din partea copiilor si mostenirea ..Datoria nevestelor era sa nasca copii legitimi si sa ingrijeasca de casa .Spre deosebire de femeia contemporana care poate iesi oricand din casa si-si face programul dupa bunul plac, femeilor Greciei antice traditia le da voie sa iasa din case numai cu prilejul unor festivaluri sau funerarii si numai insotite de sclave . O femeie singura pe strada era considerata sclava , prostituata sau concubina . Femeia greaca nu avea voie sa iasa din camera ei cand barbatul avea oaspeti, spre deosebire de cea din Roma antica care era gazda , sau si mai mult cea din Egipt care mergea la petreceri cu sotul .Viata femeilor maritate era mai grea chiar decat a prostituatelor , care primeau un pret pentru serviciile prestate , in Sparta numai acestea avand drept prin lege sa poarte haine viu colorate si bijuterii de aur pentru a fi recunoscute .
La diferite evenimente ce aveau loc in Grecia , barbatii erau insotiti de curtezane, femei cu o oarecare cultura , bune interlocutoare , care constituiau un ingredient important pentru acestia ,Interesant e ca erau platite pentru talentul lor , nu pentru aspectul fizic , ceea ce nu se prea intampla in zilele noastre ,cand majoritatea barbatilor sunt interesati de cum arata o femeie , cati ani are in minus fata de el , si nu neaparat ce are in cap .
O conditie aparte o aveau si concubinele, femei care aveau relatii permanente cu un barbat si care erau intretinute in propria lor casa . Desi nevasta ii daruia copii si mostenitori, barbatii simteau nevoia sa-si satisfaca poftele in afara casatoriei . Pentru barbat si pentru societate , dorinta femeii de a avea companie masculina nu conta . Si cum nimic nu-i nou sub soare si cam tot ce se intampla e ciclic , multe femei din zilele noastre sunt si concubine si curtezane , de prostituate nici nu mai spun, pentru ca si-au facut un titlu de glorie din asta .S-a ajuns pana acolo incat se declara la ore de maxima audienta ,,faptele glorioase “ ale catorva asa zise vedete autohtone , in timp ce femei medic, cercetator sau inginer , femei de afaceri, dascali renumiti , etc . raman in anonimat .
Conditia femeii din Roma a variat de-a lungul antichitatii ,depinzand in mare masura de starea sociala a parintilor sau sotului ( lucru valabil si astazi ) . Supusa in epoca veche autoritatii maritale care avea drept de viata si de moarte asupra ei , nu a avut nici in epoca tarzie cand casatoriile devenisera deja libere o pozitie juridica egala cu cea a barbatului. In legislatia romana femeia trecea de la autoritatea tatalui la cea a sotului , chiar si vaduvele bogate avand nevoie de un barbat care sa le administreze averea .Pana in secolul I cand au inceput sa aiba o libertate mai mare , nu aveau voie sa aiba afaceri proprii , nu le erau permise nici macar sugestiile . Multa vreme le-a trebuit barbatilor sa inteleaga faptul ca opiniile si sfaturile femeilor le pot fi de folos !
Sursele studiate scot in evidenta faptul ca pe plan sentimental exista afectiune intre membrii familiei , dar , fara o reverberatie in domeniul normelor religios-juridice . Tatal putea sa-si iubeasca ori cat de mult fiica , dar nu putea sa-i lase legal nici o mostenire , ceea ce nu se intampla in zilele noastre cand mostenirea se imparte in mod egal copiilor . Dar daca parintii sau sotul aveau o situatie mai buna , femeile nu mai erau nevoite sa munceasca din greu pentru a se intretine , avand ca ocupatie numai ingrijirea casei si cresterea copiilor .Munca era apanajul femeilor sarace si sclavelor , care in cel bun caz erau menajerele doamnelor din clasele superioare . Daca femeia romana din clasa superioara avea drept valori casatoria , casa si familia , sclavele nici macar la casatorie nu aveau dreptul , relatiile sexuale fiindu-le permise doar in sens de procreere . N-am gasit documente in care femeia sa fie nemultumita de autoritatea de netagaduit a sefului familiei , ba mai mult , membrii familiei antice sunt uniti prin ceva mai puternic decat nasterea , decat sentimentul si decat forta fizica : religia vetrei sacre si a strabunilor . Familia constituia un singur corp in viata de aici ca si in cea de dincolo . Sub autoritatea lui pater familias se aflau : sotia , copiii , ginerii, nurorile ,nepotii, stranepotii, sclavii , alte persoane , precum si toate bunurile .
Societatea antica romana a cunoscut doua tipuri de casatorii : cum manu si sine manu .In primul tip , femeia avea acelasi regim ca si fiica si supusa din punct de vedere religios ritualului familiei sotului .Odata casatorita , rupea orice legatura cu vechea familie , nu mai putea mosteni , nu putea lasa bunuri , purta numele sotului , caruia trebuia sa-i dea ascultare , zestrea ei intra in proprietatea acestuia . Devenea stapana casei si avea responsabilitati in cresterea si educarea copiilor .
In celalalt tip de casatorie , femeia nu mai cadea sub autoritatea sotului , pastrandu-si legatura cu familia de origine . Purta numele sotului , dar putea mosteni pe cineva din vechea familie . Dobandeste o oarecare independenta si isi pastreaza dreptul la proprietatea dotei . Femeia isi pierdea dreptul de femeie casatorita numai prin cauze subiective : adulterul ,lipsa copiilor , pierderea libertatii .
Romanii au respectat femeia si daca aceasta a fost elogiata sau blamata , a depins numai de ea insasi , de modul cum a reusit sa se bucure de conditia umana .Acest lucru se intampla si in zilele noastre daca femeia are demnitate si stie sa respecte si sa impuna respect .
Ipostaza materna , desemnata de termenul mater , din care deriva matrona , numele generic al femeii casatorite contine nuantele de demnitate si noblete conferite de o anumita stare civila . Chiar daca uneori a fost nevoie ca o femeie sa fie rapita , pentru ,, a rezolva
( asa cum spune Cicero despre rapirea Sabinelor)criza barbatilor aflati intr-o ingrijoratoare inferioritate numerica “femeia a fost un factor important in actul etnogenezei romane asigurand perpetuarea speciei si dainuirea cetatii . Rapirea nu numai ca nu e vazuta ca un act violent , ,dar multa vreme ceremonia casatoriei avea sa fie precedata de pantomima rapirii .In folclorul romanesc se intalnesc destule episoade cand viitoarea mireasa e rapita cu acordul acesteia pentru a-i pune pe parintii care nu le dadeau girul casatoriei ,in fata faptului implinit Pana la urma se lasa cu petrecere si viata isi urma cursul firesc .
Femeii romane i-a fost recunoscut rolul de partasa (particeps ) la fondarea neamului roman , de garant al coeziunii componentelor sale etnice si al perpetuarii unor cutume originare . Ea participa la cultul familiei , unde avea rol important , ca de altfel si la celelalte ceremonii legate de viata familiala .Cultul domestic era liantul familiei , chezasia coeziunii si unitatii ei si consta in ritualuri dedicate geniilor stramosilor si vetrei sacre .
Desi normele juridice o nedreptateau , dreptul roman considerand-o plapanda din fire si uneori plapanda si la minte ,in gospodaria sa de la tara , femeia era cu adevarat stapana , nu avea nevoie de colaborarea sotului pentru ca acesta era plecat la muncile campului cat era ziua de mare . Treburile casei erau numeroase , pentru ca pe vremea aceea toate cele necesare traiului se produceau in gospodarie : unelte, imbracaminte , incaltaminte , mobilier , vase , hrana, spalat, torsul, tesutul lanii, etc .Initial toate muncile erau facute de stapana casei, apoi de sclave , atent supravegheate de stapana .
Odata cu exodul spre orase , viata femeii devenea mai diversificata ca preocupari , si, treptat , mult mai mondena decat prescria traditia . Femeile mai instarite incep sa locuiasca in domus , dar nu o rup total cu traditia , pastreaza o parte din atributiile casnice ale femeii rustice , avantajul consta in faptul ca se pot bucura de a evada din intimitatea domestica , de a-si lua unele libertati , afisand chiar atitudini nonconformiste . Incep sa aiba dreptul la instructie , avand un rol important in sistemul pedagogic. In Roma antica chiar si doica trebuia sa fie instruita si aleasa dintre grecoaicele familiarizate cu filozofia . Mamele bogate au de-acum competenta de a-si instrui copiii in prima etapa .
Viata femeii in societate, participarea ei la viata publica este un drept castigat tarziu , desi istoria a dovedit ca femeile dovedeau mult curaj pentru binele civic .Prezenta in lexicul latin a cuvantului virago ( femeie in stare a se purta ca un barbat ) dovedeste ca femeia i-si poate asuma un comportament civic potrivit exigentelor masculine. La vremea aceea , meserii ca magiciana , coafeza , croitoreasa , moasa , doica , rareori medic, pedagog, librar, stenografa , negustoreasa , erau practicate de femeile sarace . Printre ocupatiile feminine se gasea si prostitutia , din care este dedus prototipul curtezanei din comedia latina .
Cu timpul , pretentiile femeilor romane in ceea ce priveste infatisarea lor cresc si incep sa-si procure cosmetice , parfumuri , bijuterii si vesminte scumpe . In timpul liber participau la spectacole , lupte cu gladiatori , pantomima , plimbare sub porticuri sau in gradinile de la Roma . Incep sa fie acceptate din ce in ce mai constant la manifestarile mondene .
Daca istoria femeilor din Roma antica e plina de date interesante , istoria femeii din lumea antica japoneza e plina de goluri , se stiu foarte putine lucruri despre evolutia ei inainte de inceputurile scrierii , spre deosebire de epocile Nara si Heian cand se cunoaste o dezvoltare extraordinara a statutului feminin . Informatii despre japoneze apar prin intermediul chinejilor, care sustin ca in Japonia nu exista deosebiri sociale intre femeie si barbat ,si chiar ar fi existat conducatoare in Japonia . Printre femei ar fi existat si calugari samani care participau la ceremoniile religioase . Alta teorie a chinejilor sustine ca in Japonia ar fi existat poligamie cei de rang inalt avand cinci sotii , iar ceilalti 2-3 , teorie ce nu sustine egalitatea intre sexe . Conform informatiilor gasite in epoca Heian prima sotie era cea principala si se numea ,, doamna din odaile dinspre miaza-noapte “(kitanokata) .Ea si-a pastrat independenta materiala avand drept sa posede bunuri , mosii si palate, de ale mosteni si transmite urmasilor Ea nu putea fi maritata impotriva vointei ei , isi putea parasi sotul si alege pe altul , sau putea sa aiba un amant bine cunoscut de anturaj . Se comporta bine in relatii cu barbatii de rang inalt , beneficia de invatamant si cultura , participa la ceremoniile laice si religioase .
Figurinele ,,doguu“din epoca Joumon, care erau simboluri ale feminitatii si fertilitatii , alaturi de figurinele ,, haniwa “ din perioada Kofun sustin teoria matriarhatului timpuriu . Prin secolul VIII , in descrierile unor regiuni japoneze , apare imparateasa Suiko, mama printului Shotoku , ceea ce dovedeste ca femeia putea ocupa o pozitie sociala importanta .In timpul Buddhismului insa a aparut o inegalitate in viata religioasa ,singura viata pe care o putea duce femeia fiind aceea de calugarita sihastra .
Apogeul infloririi imaginii si statutului feminin in Japonia a fost insa epoca Heian, cand are loc o reprezentare magnifica a femeii japoneze de la curtea imparateasca , ce forma peisajul literar al vremii . La loc de cinste se aflau poezia , povestea si literatura de jurnal Rolul femeii in cultura a fost considerabil , in acea epoca , ocupand o pozitie de rang inalt si in literatura si in viata . Femeile de la curte aveau ranguri, titluri, functii , similare barbatilor Spre deosebire de alte popoare , parintii lasau mostenire casa fiicei , nu baietilor , fiica maritata locuia la parintii ei nu ai sotului , si chiar daca locuia separat de acestia , tanara familie era intretinuta tot de parintii fetei . Acestea semnificau reminiscente ale matriarhatului De fapt cultul pentru zeita Amaterasu , zeita soarelui , sugereaza ca religia shintoista a promovat matriarhatul .
Din perioada aceea s-au gasit diverse jurnale , din care aflam informatii diverse despre femei : Astfel ,, Kagero nikki”descrie viata nefericita a unei femei alaturi de sotul ei . Un alt jurnal ,,Sarashima Nikki” vorbeste despre viata amoroasa a autoarei plina de intrigi , despre rivalitatea dintre ea si alte femei , etc .
Daca despre femeile din clasele superioare se gasesc informatii , acestea sunt insa putine despre femeile din clasele inferioare .
--------------------------------------------------------------------------------------------------------
S-a dovedit de-a lungul timpurilor ca relatia sot-sotie a taranilor era mult mai functionala decat a celor din clasele de mijloc si superioare . Si asta pentru ca se baza pe activitati de productie care cereau colaborare si cooperare . De aceea odata cu industrializarea care a promovat cererea de mana de lucru , munca femeii a intrat in conflict cu indatoririle sale domestice . S-a constatat ca in familiile in care femeia pune cariera pe primul plan , cuplurile sunt tot mai fragile .Repartizarea sarcinilor gospodaresti, educatia copiilor , banii disponibili , profesia fiecaruia , timpul liber, care se scurteaza din ce in ce mai mult , pana ajunge sa dispara la unele cupluri , tensiuni si frictiuni care nu pot fi ocolite , sunt probleme tot mai des intalnite in epoca noastra , unele neexistand sau fiind diminuate in familiile traditionale
Oricat ar parea de paradoxal , discriminarea femeii in raport cu barbatul exista si in zilele noastre , in grade diferite , in functie de spatiile culturale, dar este un fenomen real ce nu mai poate fi contestat , nici ocolit . Zadarnic au incercat sa analizeze acest fenomen , atat barbatii cat si femeile , de fiecare data s-au obtinut puncte de vedere diferite , dar situatia persista , statisticile prezentand un numar mic de femei in raport cu barbatii la toate nivelurile de conducere .
Sherry B. Ortner in 1974 incerca sa identifice logica acelui mod de gandire care situeaza femeile in pozitii subordonate si legitimeaza ordinea astfel constituita . El incearca sa explice faptul ca in centrul dimensiunii simbolice a subordonarii femeilor in toate culturile sta asimilarea lor cu natura si convingerea ca ele sunt mai apropiate naturii , in timp ce culturalul, definit ca fiind superior naturii ( pentru ca include si procesele de dominare / transformare a celei din urma ) este domeniu masculin . Explicatia nu le multumeste pe feministe , care sustin ca : 1) femeile au o pozitie inferioara in societate si sunt exploatate de barbati ; 2) societatea face distinctia intre sfera privata si sfera publica, aceasta din urma fiid considerata ca apartinand barbatilor , in timp ce sfera privata apartine femeilor . Mai mult , ele analizeaza cauzele inegalitatii dintre barbati si femei si propun solutii pentru reducerea acestei inechitati
Cauza inegalitatii dintre femei si barbati este din punctul lor de vedere negarea irationala de catre barbati a drepturilor pe care le au femeile , sursa agresiunii femeii tinand de psihologia masculina , in primul rand de limbajul masculin , prin limbaj acestia voind sa impuna patriarhatul . Scopul feministelor este dobandirea egalitatii intre femei si barbati in toate domeniile , acces egal la educatie si acces liber pe piata libera a muncii , reformarea practicilor sociale si institutiilor existente in societate . Daca feministele de tip poststructuralist militeaza pentru transformarea limbajului, cele radicale ajung pana acolo incat propun strategii radicale , de la program impotriva barbatilor , pana la separare , lesbianism , construirea unei culturi separate a femeilor .
Elitele politice ale lumii sustin in programele lor ideea de emancipare a femeii , dar acesta nu e prezent peste tot in constiinta publica Procesul de modernizare al vietii femeii are loc concomitent cu tendinta generala de modernizare a societatilor . Dar aceasta s-a facut simtita mai ales in straturile sociale superioare , prin :
- modernizarea habitatului casnic si a stilului de viata familial ;
- modernizari ale stilului vestimentar , iar ideea de moda este constientizata si se extinde tot mai mult ;
se extinde participarea scolara , concomitent cu o anumita diversificare a retelei de invatamant .
Cu toate acestea , viata populatiei feminine ramane dominata de puternice elemente traditionaliste ; persista in mentalitati ca femeia trebuie sa aiba un rol secundar si subordonat in raport cu barbatul in societate si familie , iar educatia in familie a copiilor este dominata de atitudini parentale de tipul rece-restrictiv , sau cel mult cald-restrictiv, prin care se impune copiilor , mai ales fetelor , respectarea rigida a unor norme , valori si comportamente .
O problema a lumii contemporane este si participarea femeii la migratia externa , mai ales a femeilor din tarile mai putin dezvoltate, care sunt nevoite sa-si lase copiii in grija bunicilor , rudelor sau vecinilor si sa plece la munca in tarile in care munca e mai bine platita. Multe femei esueaza in procesul de adaptare la o noua realitate politica , economica , sociala si culturala . Apoi sunt femei la care se produc esecuri de rol ( de femeie de adolescenta , de sotie de mama ,etc ) pentru ca invatarea unui rol implica pe de o parte invatarea indeplinirii indatoririlor specifice rolului, si pe de alta parte dobandirea de atitudini si asteptari proprii rolurilor . Anumite esecuri isi au originea in procesul de modernizare si emancipare a femeii, un astfel de caz fiind esecul de rol de mama , si de ce nu si cel de sotie . Modelul educational de reusita presupune rolul fundamental al mamei , prezenta ei in spatiul familial, armonia parentala , comunicarea parinti-copii . Succesul mamei in spatiul public o indeparteaza de rolul ( traditional ) de mama si uneori si de rolul (traditional ) de sotie, conducand la esec .
Emanciparea economica a femeii constitue o cauza majora a ridicarii ratei divortialitatii . Femeile angajate in munca , au venituri care le ofera mai mare independenta si drept urmare nu mai suporta orice de la sotii lor , iar atunci cand casnicia lor « nu mai merge », ea este cea care intenteaza divortul . Industrializarea , modernizarea si urbanizarea a oferit ambilor parteneri posibilitati de a cunoste si alti indivizi si a stabili legaturi de afectiune , iar in tarile avansate a rezolvat si problema locuintei , care era un impediment in divortialitate .
Daca sotia este angajata in munca apar determinatii multiple : independenta data de castig , schimbarea rolurilor traditionale in familie , orele de munca ale sotiei pot afecta nivelul de satisfactie al sotului Divortul poate avea consecintele negative nu numai asupra femeii , ci si asupra barbatului si copiilor . Consecintele depind de mai multi factori : daca exista sau nu copii , de investitiile facute in casnicie , de cine si din ce motiv a fost intentat divortul , de valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala , de densitatea retelei de rude si de prietenii celor doi soti. De obicei prin divort copii raman la mama , costurile materiale fiind mai mari pentru aceasta , in timp ce costurile psihologice fiind mai mari pentru tata ( cei care au un simt moral ridicat).
Potrivit lui Strong , De vault , Stayad (1998) femeile ramase singure cu copiii dupa divort decad economic , din urmatoarele motive :
1. capacitate de castig mai mica (in timpul casniciei a lucrat mai putin) , apoi trebuie sa se ocupe si de copii ;
2. lipsa suportului din partea fostului sot ( multi nu se achita de obligatiile pentru copii) ;
3. ajutor neindestulator din partea statului, a societatii in ansamblu.
Mama se simte mai totdeauna incarcata de responsabilitati , pentru ca rolul sau prescris social , este sa fie prima persoana care sa dea socoteala de educatia si buna purtare a copiilor . Interesant este ca in acelasi registru al mentalitatii colective , tatal pare a nu avea prea multe responsabilitati , atata vreme cat se admite ca pensia alimentara (atata cata este in raport cu salariul minim ) este suficienta pentru a-l suplini in responsabilitate .
Am constatat cu durere comportamentul standard al parintilor : mama se sacrifica , tatal o tuleste spre urmatoarea halta a vietii sale ; mama nu are de ales , tatal alege mai totdeauna libertatea
Dar cel mai mult de pe urma emanciparii mamei sufera copilul , pentru ca se simte eliminat din aria centrului de interes al ei , reactioneaza , isi pierde increderea in parinti , se simte lipsit de protectia implicita pe care i-o ofereau acestia si se vede pe sine ca abandonat slab si vulnerabil in fata unei vieti din care a luat cunostinta doar cu partea intunecata . Daca parintii mai ajung si la divort trauma lui este ampla si se poate dezvolta impredictibil .Nici unul din parinti nu isi recunoaste culpa , fapt care repercuteaza asupra inteligibilitatii pentru copil a propriei situatii. Situatia devine si mai dramatica atunci cand copilul este pus sa aleaga intre mama si tata . Copilul nu este o fiinta rationala , pentru ca nici parintii nu sunt . El va fi de partea celui care-i ofera mai mult sau mai concret . Iar instanta e obligata prin lege sa consemneze partajul afectiv al copilului .
In concluzie , fiecare perioada are avantajele si dezavantajele ei .Depinde de sistemul de valori al epocii respective
Razboiul dintre sexe nu foloseste nimanui Ar trebui sa acceptam ca suntem complementari si ca avem nevoie unii de altii .
Sa nu uitam ce spuneau vechii rabini iudaici : ,, Dumnezeu nu a facut-o pe femeie din cap , pentru ca ea sa nu devina mandra ; nici din ochi , pentru ca ea sa nu pofteasca ; nici din ureche , pentru ca ea sa nu fie curioasa ; nici din inima ca sa nu fie geloasa ; nici din mana ca sa nu fie lacoma ; nici din picior ca sa nu fie bagacioasa ; ci din coasta , care a fost totdeauna acoperita .” (Edersheim , 1957, 146 )

Psiholog –consilier Familie-Cuplu, Niculina Ciuperca