Reguli de aur pentru o căsnicie fericită

La conferinţa anuală a Asociaţiei psihologilor americani,, psihologul Judith Wallerstein a prezentat rezultatele sondajului efectuat asupra a 50 de perechi căsătorite de cel puţin 9 ani stabilind regulile de aur pentru o convieţuire armonioasă.

• Trebuie să constituie o complicitate internă, dar în acelaşi timp să-şi recunoască reciproc autonomia.

• Perechea trebuie să realizeze armonie perfectă în viaţa sexuală.

• Partenerii trebuie să ştie să înfrunte relaţiile parentale, să nu se simtă privaţi de atenţie o dată cu venirea pe lume a copiiior.

• Soţii trebuie să se ierte reciproc, să înveţe să treacă împreună peste dificultăţi şi tragedii, rămânând uniţi.

• Vorbind, chiar certându-se uneori, este mai util decât să rămână indiferenţi la insatisfacţii şi conflicte.

• Perechea trebuie să ducă o viaţă armonioasă, plină de voie bună, să evite plictiseala şi izolarea.

• Soţii trebuie să se susţină unul pe celălalt, să-şi satisfacă reciproc nevoile.

• Perechea trebuie să păstreze vii în memorie amintirile romantice ale primelor
întâlniri.

Cauzele eşecului într-o relaţie:

-         când unul dintre  parteneri se sacrifică tot timpul şi nu primeşte nimic în schimb;

-         pasivitatea excesivă , ca şi iubirea excesivă prin stresul pe care-l crează;

-         când unul dintre parteneri sau ambii îşi impun un sacrificiu prea mare;

-         neluarea în considerare a propriilor dorinţe şi nevoi;

-         mentalitatea că femeia trebuie să se supună  voinţei bărbatului şi să considere preocupările acestuia prioritare faţă de ale ei, fapt ce atrage apariţia unui antagonism între parteneri;

-         suprimarea libertăţii de gândire şi acţiune a partenerului;

-         incompatibilitatea dintre cei doi parteneri(de gândire, de percepţie, mediu cultural şi social în care au crescut şi s-au dezvoltat, etc.);

-         diferenţele înnăscute dintre bărbat şi femeie, cărora li se alătură diferenţele datorate educării diferenţiate a băieţilor şi fetelor;

-         greşeala  pe care o fac bărbaţii considerînd că dacă îşi întreţin familia, vin acasă la timp, nu beau şi sunt fideli, îşi demonstreză dragostea pentru soţie.

Fals! Ele au nevoie să li se spună şi să simtă că sunt iubite, apreciate, susţinute

   la nevoie.

-         nevoile diferite de exprimare a sentimentelor la cele două sexe;

-         incapacitatea sau incompetenţa de rezolvare a conflictelor;

-         lipsa de control la mânie;

-         convingerea iraţională a unui partener că prin căsătorie celălalt îi aparţine; cel care crede că soţul sau soţia este proprietatea lui, are complexe de inferioritate şi o sensibilitate excesivă;

-         teama de-a fi respinşi de persoana iubită, ce evidenţiază propria incapacitate şi inferioritate a unui partener.