Despre mine

Fotografia mea
Bucuresti, Sector 6(Crangasi), Str. Nicolae Oncescu 4, Bloc 100, etaj 2, Ap.14, Romania
Ca psiholog imi doresc sa vin in sprijinul cat mai multor persoane, care, in aceste vremuri problematice, dintr-un motiv sau altul ajung intr-un impas. Prin ceea ce fac doresc sa conving ca psihologul poate avea un rol important in societate. Consider ca si K.J. Schneider ca Psihologia este o„ştiinţă a inimii"în sens romantic ce”trebuie făcută cu artă”. Sper ca formarile facute pana acum si experienta mea de viata, sa-mi permita sa aduc linistea in familiile in care apar probleme.

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Cum să recunoaştem mânia latentă




Mânia latentă a fost identificată de specialişti de-abia în ultimii ani, cînd au putut descrie acest comportament 

şi a explica victimelor consecinţele dezastruoase ale acesteia. Deseori, persoanele afectate conştientizau că 

există o problemă, dar nu erau sigure de cine a declanşat-o, pentru că oamenii pasiv-agresivi posedă 

anumite abilităţi, printre care manipularea. Au anumite alibiuri la îndemână, se pricep să fie şarmanţi, 

binevoitori, incât li se acordă prezumţia de nevinovăţie.

Pentru a recunoaşte acest comportament pe care probabil l-aţi întâlnit, redau mai jos câteva caracteristici:

- Mânia latentă este un comportament evitant, incongruient şi contraproductiv.
 - Ea se manifestă prin acţiuni sau lipsă de acţiune cu o finalitate subtilă şi manipulatoare.
- Poate fi planuită conştient şi pusă în aplicare intenţionat, sau dimpotrivă poate fi inconştientă.
 - Face parte dintr-un tipar disfuncţional de comportament în relaţiile cu ceilalţi.
- Mânia latentă îi permite făptuitorului să nege orice responsabilitate pentru consecinţele ei, şi chiar sa ajungă să se victimizeze.
- Nu ajută la rezolvarea unei probleme existente, ci blochează rezolvarea acesteia, pentru ca cel stăpânit de o mânie latentă are intenţia de a răni pe ceilalţi, de a-i indispune şi a le distrage atenţia de la adevăratele probleme.
- Fiind declanşată de nevoi care n-au fost niciodată satisfăcute, are o natură manipulatoare şi indirectă.
Atentie!
Dacă este perpetuată  mai multă vreme, poate avea un efect nociv asupra relaţiilor şi grupurilor de oameni.
Dacă doriţi să controlaţi mânia la voi şi la persoanele importante pentru voi, vă recomand să citiţi 

“Agresivitatea pasivă” autori Tim Murphy şi Loriann Hoff Oberlin apărută la Editura Trei.
Dacă problema persistă,  atunci cereţi sfatul unui psiholog
 Sper că v-am mai dat o temă de găndire. Să vă fie de folos!
Nu uitaţi!
O problemă conştientizată, constituie primul pas spre rezolvarea ei.

Niculina Ciupercă, consilier psihologic specialist Familie-Cuplu

marți, 12 noiembrie 2013

Cateva sfaturi pentru parinti pentru a preveni anxietatea copiilor


Pentru ca-n ultima vreme tot mai multi parinti se plang ca intampina probleme cu copiii la scoala din cauza anxietatii, redau mai jos cateva sfaturi pe care le pot folosi in discutiile cu copiii lor:
*O persoană este capabilă şi valoroasă, chiar şi atunci cănd ceva nu-i reuşeşte.
*Nici o persoană nu poate face totul. De aceea există specializările. Fiecare este programat să reuşescă să aibă performanţă într-o anumită activitate.
*Este preferabil să reuşim într-o anumită activitate, dar dacă nu reuşim nu înseamnă că e cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla.
Dacă mai încerc să mă implic în continuare până la urmă voi reuşi.
*Sunt situaţii când nu obţin rezultate bune într-o activitate, deşi m-am străduit. Atunci îmi spun că-nici un om nu le poate face pe toate, poate ca eu sunt bun la altceva, sunt oricum o persoană valoroasă.
* La şcoală sunt multe activităţi ca fiecare copil să descopere ce i se potriveşte, ca mai tîrziu să poată să se îndrepte către un anumit domeniu. Asta nu înseamnă ca fiecare copil trebuie să fie bun la toate.
* Cei buni la toate nu reuşesc totdeauna  să facă performanţă într-un domeniu.
*Este important să găndesc în situaţia în care am uitat ceva că se poate întâmpla oricui, nu sunt iresponsabil, dar am în vedere ca situaţia să nu se repete prea des, pentru că atunci devine obişnuinţă şi comportamentul începe să se repete.
* Dacă cineva la un moment dat nu are timp de mine, nu înseamnă că mă respinge sau are ceva cu mine, doar că in acel timp persoana are alte preocupări, sau se gîndeşte la ceva.
* Nu e obligatoriu ca toată lumea să mă placă. De obicei sunt prieteni cei care gândesc la fel şi au preocupări comune.
 Sper sa va fie de folos!
Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, familie-cuplu