PASI PENTRU CONTROLUL FURIEI IN MOD SANATOS

Furia, ,,starea de extrema  iritare in care se pierde stapanirea de sine" devine  pentru multe  cupluri un dusman de temut, care duce la tensionarea relatiei , bulversandu-le intreaga viata .

De aceea am considerat necesar faptul ca daca sunt cunoscuti pasii prin care se poate controla furia , se poate ajunge la o reala imbunatatire a relatiei de cuplu . Pentru linistea caminului nostru , merita sa reflectam mai mult si sa gasim resursele necesare pentru a trece cu bine peste momentele de criza , cand intr-o clipa putem strica tot ce am construit cu migala in ani de zile .

Pasii de mai jos sunt orientativi , fiecare persoana gandindu-se la o strategie care trecuta prin sistemul sau senzorial sa-i aduca beneficiile dorite .

PASUL 1 : EVALUAREA MODULUI IN CARE INTELEG EU FURIA

A.Care e definitia mea pentru furie ?

B.Ce ma face furios deobicei ?

C. Cine ma face furis de obicei?

D. Ce<> imi declanseaza furia ?

E. Cum imi exprim de obicei furia ?

E1.Ce semne foloseste trupul meu pentru a-mi arata ca sunt usor infuriat ?

E2 . Ce semne foloseste trupul meu pentru a-mi arata ca sunt foarte furios ?

F. Cat de sanatos e felul in care imi exprim furia ?

G. Cum ma simt cand sunt in mijlocul unui moment de exprimare a furiei ?

H. Cum ma simt dupa ce mi-am manifestat furia ?

I. Care sunt beneficiile manifestarii deschise a furiei mele ?

J. Ce ma opreste sa imi manifest furia ?

K. Cum reactioneaza ceilalti la manifestarea deschisa a furiei mele ?

L. Ce rezultate negative apar prin manifestarea furiei mele ?

M. Care este rezultatul pozitiv al manifestarii furiei mele ?

N. Unde sunt radacinile problemelor mele cu furia ?

O. Cum pot sa imi recunosc furia si apoi sa o manifest intr-un mod sanatos ?

PASUL 2 RECUNOASTEREA UNOR FURII NEREZOLVATE IN TRECUT

P. Ce episoade de furie din viata mea au ramas nerezolvate ?

Q. Care sunt persoanele cu care am inca furii nerezolvate ?

R. Ce evenimente continua sa imi declanseze si in prezent furia ?

S. Ce incercari am facut pentru a lucra cu furiile mele nerezolvate ?

U. Ce ma opreste sa lucrez la stapanirea furiilor mele legate de chestiuni nerezolvate ?

V. Cum pot sa iert, sa uit si sa vindec furiile din trecut ?

PASUL 3. VOI FOLOSI STAPANIREA FURIEI PENTRU ORICE SITUATIE CURENTA

PASUL 4. VOI FOLOSI STAPANIREA FURIEI PENTRU TOATE EPISOADELE TRECUTE DE FURIE NEREZOLVATE

PASUL 5. VOI FOLOSI CEL PUTIN 15 ZILE , ACTIVITATI DE LUCRU CU FURIA, PENTRU A SCAPA DE SENTIMENTELE DE FURIE CONSTRUITE IN TRECUT

PASUL 6. DACA MAI AM INCA FURII NEREZOLVATE, MA INTORC LA PASUL 1 SI INCEP DIN NOU .

                         Sper sa va fie de folos!

         

Anxietatea de separare

Anxietatea de separare debuteaza in general in perioada prescolara(dar poate surveni si mai tarziu,pana la varsta de 18 ani) si apare dupa unele evenimente stresante ,cum ar fi: divortul parintilor, moartea unei rude sau a unui animal favorit, schimbarea locuintei, scolii, mutarea intr-un alt cartier, intr-o alta localitate,etc. Se deosebeste de anxietatea generalizata prin faptul ca intereseaza in mod predominant separarea de casa si de persoanele de care copilul este atasat.

Copiii cu anxietate de separare ,pot prezenta ori de cate ori sunt separati de casa si de persoanele de care sunt atasate,manifestari ca:izolare sociala, apatie, tristete, dificultati de concentrare in joc si alte activitati, frica de animale,de intuneric, de monstri,de hoti ,de rapitori de copii, percep diferite situatii ca fiind periculoase pentru ei si familie.Au dificultati in a merge la culcare si insista sa stea cineva langa ei pana adorm. In timpul somnului unii traiesc adevarate cosmaruri al caror continut exprima fricile acestora. De multe ori relateaza experiente perceptive neobisnuite: creaturi oribile, ochi care-i privesc,etc. Acestea se bazeaza pe perceperea eronata a unui stimul real ,apar numai in timpul noptii si dispar in prezenta unei persoane de care copilul este atasat.

Sunt situatii cand la acesti copii apar preocupari in legatura cu teama de moarte, pot refuza sa mearga la gradinita sau la scoala,sunt preocupati de faptul ca in lipsa lor persoanelor importante pentru ei li s-ar intampla ceva rau ,nu se simt iubiti si se pot plange de acest lucru. Cand sunt extrem de tulburati de teama separarii, incep sa se agite si chiar sa loveasca pe cei ce forteaza separarea.

Unui copil i se pune diagnosticul de anxietate de separare daca perturbarea dispozitiei dureaza cel putin 4 saptamani si prezinta simptomele descrise mai sus.

Desi anxietatea de separare devine manifesta in perioada medie a copilariei,ea se reflecta si mai tarziu limitand independenta persoanei si facand-o sa refuze plecarea de acasa.

La adulti se manifesta prin disconfortul suferit cand sunt separati de copii, de sot, sotie, cand apare necesitatea schimbarii locului de munca, locuintei,etc.

Se stie ca anxietatea nu este cauzata de evenimentul in sine, ci de perceptia asupra acestuia. Atunci cand copiii devin anxiosi ei apreciaza ca nu au abilitati de a face fata unor lucruri rele, uneori mai si catastrofeaza,presupunand ca anumite frici ale lor devin realitate.Suprageneralizarile si exagerarile le cresc anxietatea,iar in cazurile in care parintii la randul lor sunt anxiosi intaresc fara sa vrea anxietatea copiilor.

Este important ca parintii sa inteleaga faptul ca celor mici le lipsesc abilitatile cognitive de a pune situatia in context si sa incerce sa le reduca anxietatea explicandu-le pe intelesul lor diferenta dintre probabilitatea ca ceva rau sa se intample si posibilitatea de a se intampla acest rau.Cu ajutorul unor povestiri, unor desene,unor imagini, copilul poate fi ajutat sa exprime ce simte si cum poate face fata diverselor situatii. Va fi incurajat sa-si exprime gandurile fata de o situatie si sa incerce in functie de varsta pe care o are s-o regandeasca si sa si-o explice in asa fel incat sa nu-i mai faca rau.

Este important pentru copil sa se simta apreciat, sa i se alimenteze si incurajeze independenta,sa i se dea o importanta autentica la ceea ce spune si sa fie ascultat cu adevarat.Ideal ar fi ca parintele sa aiba mai mult timp pe care sa-l petreaca cu copilul pentru a-i explica cauzele lucrurilor si sa-l faca sa inteleaga cat de important e pentru parintele sau care nu-l va abandona niciodata si care va fi alaturi de el la nevoie .

Parintele este acela care poate modela credintele esentiale ale copilului,asigurandu-i acestuia cat mai multe feedbackuri pozitive si oportunitati pentru a se pune in valoare.Este important ca parintele sa comunice mai mult cu copilul, sa-i explice unde merge, de ce merge,cand se va intoarce,ca e in siguranta cu persoana care-l va inlocui ,etc.

Mesajele repetate transmise copiilor le vor ramane intiparite in memorie si la un moment dat vor da rezultate.

Nu degeaba se zice ca educatia e grea si cu rezultate indepartate!

Niculina Ciuperca,psiholog-consilier familie-cuplu