Despre mine

Fotografia mea
Bucuresti, Sector 6(Crangasi), Str. Nicolae Oncescu 4, Bloc 100, etaj 2, Ap.14, Romania
Ca psiholog imi doresc sa vin in sprijinul cat mai multor persoane, care, in aceste vremuri problematice, dintr-un motiv sau altul ajung intr-un impas. Prin ceea ce fac doresc sa conving ca psihologul poate avea un rol important in societate. Consider ca si K.J. Schneider ca Psihologia este o„ştiinţă a inimii"în sens romantic ce”trebuie făcută cu artă”. Sper ca formarile facute pana acum si experienta mea de viata, sa-mi permita sa aduc linistea in familiile in care apar probleme.
Se afișează postările cu eticheta familie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta familie. Afișați toate postările

sâmbătă, 15 martie 2014

Legile iubirii in munca de constelatii


          
Constelatiile familiale pot fi un sprijin de neimaginat pentru un terapeut ce-si doreste sa-si vada clientii privind cu incredere spre viitor.
“Legile iubirii”explica multe lucruri pe care celelalte terapii le trateaza superficial. Omul, ca si natura, se supune unor legi naturale. Nu poate exista  ordine intr-o familie in care nu se tine cont de cele doua legi principale:
1). “Toti cei care apartin familiei au un drept egal de a apartine, indiferent de ceea ce poate ca au facut “.
2). “Exista o ierarhie in termeni ai timpului. Cei nascuti inainte au precedenta asupra celor care au venit mai tarziu”
Personal nu-i inteleg pe cei care considera aceste legi “dogmatice si rigide”
In primul rand, prin “Legea apartenentei”(Cine apartine familiei)  se extinde cercul celor care apartin familiei si atunci o problema care se repeta  poate fi gasita acolo unde nimeni nu se astepta. Acest lucru se intampla pentru ca pe langa parinti, frati, surori, bunici, la care fiecare se gandeste, familiei ii apartin si copiii nascuti morti sau avortati, persoane alungate din familie, sau care au disparut, copii dati spre adoptie, persoane tinute secrete in fata familiei, persoane care au suferit din cauza vreunui membru al familiei.
Stim ca familia este un sistem, si ca toate sistemele vii tinde sa-si pastreze homeostazia. Acest lucru ne ajuta sa  intelegem de ce intr-o familie in care echilibrul a fost perturbat prin disparitia voita sau nu a unei persoane, este nevoie sa fie “nominalizata” o alta  peste ani, uneori chiar peste mai multe generatii. Aceasta iese  in evidenta printr-o problema, sau complex de probleme, pentru a ajuta  sistemul sa se echilibreze.
Cea de-a doua lege- ierarhia in termeni ai timpului - este influientata de Legea apartenentei, in sensul ca abia atunci cand toti cei ce apartin familiei sunt inclusi, se vad efectele  si asupra celei de-a doua.
Din pacate, nu totdeauna ierarhia este cea normala. Cazuri asemanatoare celor descrise de Barbara Morgan, am intilnit deseori in cabinet, situatii in care copiii preiau asupra lor sentimentele parintilor, rolul acestora, nu primesc de la parinti iubire, protectie, intelegere, incat mai tarziu sa aiba capacitatea sa o ofere propriilor copii. E dureros sa vezi o tanara care nu-si poate sustine examenele pentru ca nu se poate concentra stiind ca acasa e mama, pe care nu de putine ori o gasise beata, cu casa inundata, sau cazuta pe scari. In plus se considera vinovata ca nu a putut sa-i ascunda sticlele de bautura si n-a supravegheat-o suficient. O astfel de persoana se considera incapabila sa se casatoreasca si sa aiba proprii copii, pentru ca se teme ca nu va reusi sa le ofere dragostea de care vor avea nevoie.
Prezenta si afectiunea unei mame fata de copilul ei este foarte importanta, pentru ca  odata ajuns parinte, copilul nu va reusi sa-si asume responsabilitatile, iar patternurile disfunctionale se vor repeta in urmatoarea generatie, sau si mai rau in toate generatiile ce vor urma.
Ceea ce mi se pare interesant e faptul ca persoana care participa la o constelatie simte daca apartine sau nu acelei familii, prin pozitia pe care se situeaza. Urmarind o constelatie, se observa ca aranjarea spatiala a membrilor familiei are loc intr-o directie in sens orar, barbatul avand sotia la umarul sau stang, copiii sunt fata in fata cu parintii, primul nascut avandu-i pe ceilalti in stanga sa. In situatia familiilor amestecate, partenerii anteriori stau la umarul drept, cei veniti ulterior se asaza in partea stanga, cu copiii aflati fata in fata cu parintii.
In cazul in care sunt persoane neincluse (ex.cei nascuti morti, avortati, dati spre adoptie, morti) persoana  simte o stare de neliniste, cum de altfel simte si daca o persoana nu-si indeplineste propriul rol.
“Ritualurile” prin care copiii multumesc parintilor ca le-au dat viata si constientizeaza care sunt de fapt rolurile lor si care ale parintilor, ritualuri prin care-si “primesc viata complet”, dar se si angajeaza sa faca”ceva bun din ea”au menirea de a scoate anumite sentimente la suprafata, dar si de a restabili ierarhia afectata. Aparitia  unei anumite rezistente, faptul ca e necesar un anumit timp cand poti face anumite lucruri, ca de fiecare data se descopera lucruri la care nimeni nu s-a gandit, ca se gasesc explicatii pentru intrebari care au fost de multe ori puse, dar carora nu le-a gasit nimeni raspuns, e un miracol, sau poate un cadou oferit de Bunul Dumnezeu oamenilor, pentru a-i ajuta sa gaseasca raspunsuri la nelinistile lor.
Ordinea dintr-o constelatie, cu barbatul ce ocupa prima pozitie, este de fapt ordinea fireasca, cea descrisa si in Biblie, in care “femeia si barbatul sunt robii lui Dumnezeu” iar barbatul, ce “isi iubeste femeia precum Hristos Biserica”, este plin de dragoste si intelegere fata de ea, se poarta delicat cu aceasta si o protejeaza.
Anumite confuzii in ceea ce priveste rolul barbatului intr-o familie, confuzii create de anumite asociatii feministe, au putut fi combatute prin observarea multor constelatii, care au ajuns la acelasi rezultat: acolo unde exista iubire, barbatul ocupa locul ce i se cuvine.
Constelatiile au evidentiat si faptul ca “ pentru un baiat, e cel mai bine sa inceapa in sfera mamei, apoi sa mearga in sfera tatalui sau si sa ramana acolo”, lucru pe care l-am demonstrat pe zeci de cazuri in cabinet, pentru ca acolo unde baiatul a fost prezent tot timpul in preajma mamei, nu are o identitate masculina suficient conturata incat sa isi poata asuma responsabilitatea unei familii.
Numai cand  barbatul isi asuma propria lui masculinitate, el devine un barbat puternic, sigur pe el si stie ce e bine pentru el si apropiatii sai. Are initiativa, e capabil sa ia decizii si isi asuma raspunderea faptelor sale; cand deciziile nu sunt pe placul celorlalti, dar importante pentru familie, chibzuieste indelung, se informeaza suficient, cantareste ce se castiga si care-i pretul platit pentru acea actiune, se consulta cu sotia pentru a nu scapa din vedere anumite lucruri, o ajuta sa vada avantajele.
Numai langa un asemenea barbat  o femeie se simte protejata, iubita si pretuita.
Un asemenea barbat, are si alte calitati, care-l face sa-si merite cu prisosinta pozitia pe care o ocupa in cadrul familiei:
- isi protejeaza nevasta si ii satisface nevoile emotionale;
- nu recade in stereotipurile masculului autoritar, abuziv si dominator;
- stie ca nevasta nu are nevoie numai de cineva care s-o dirijeze si sa lase totul in seama ei;
- sa-si calauzeasca familia spre tintele pe care le stabilesc impreuna;
- are atitudine barbateasca, adica poseda trasaturi de caracter si virtuti demne de de admirat, este curajos si independent in gandire,astfel incat sa poata infrunta greutatile;
- considera ca a darui, nu inseamna numai daruri materiale, dar si un zambet, o privire plina de dragoste si respect, o incurajare, afectiune,etc.
- stie ca nu-i de-ajuns sa ai bani si proprietati ca sa fii un bun tata de familie; copiii trebuie sa vada ca parintii se respecta si se sustin reciproc;
- intelege ca educatia copiilor inseamna: indrumare si exercitarea autoritatii; supraveghere; instruire; corectarea defectelor; sa fie un model pentru copii; sa reactioneze in fata provocarilor vietii; sa-i ajute sa se maturizeze;
- este la curent cu evenimentele din viata membrilor familiei, face eforturi pentru a le intelege simtamintele, isi face griji pentru ei, stie cand sa le dea sfaturi si cand nu...
- nu-si iese din fire cand lucrurile ies altfel de cum si-a dorit si face o analiza constructiva  a ce s-a intamplat;
- se adreseaza sotiei cu prietenie si tandrete, nu moracanos, repezit sau furios; ii arata ca o apreciaza si o critica numai cand e neaparat necesar, aducand argumente rationale; Daca stie sa tina furia in frau dovedeste ca este mai puternic decat cel ce-i domina pe altii si nu-si poate controla propria furie.
Constatarile de mai sus am simtit nevoia sa le scriu, pentru ca  sunt  rezultatul cercetarii  pe cupluri, pe o perioada de circa 6 ani, care dovedesc faptul ca observatiile obtinute in cadrul constelatiilor sunt cat se poate de pertinente.
Legile iubirii se fac simtite si in cadrul adoptiilor, unde este important sa mentionam faptul ca parintii naturali au precedenta asupra parintilor adoptivi, pentru ca au venit primii in viata copilului lor. Prin urmare, daca sunt recunoscuti complet si-si ocupa locul de drept, devin capabili sa stea deoparte si sa faca loc parintilor adoptivi, carora le sunt recunoscatori pentru ca si-au asumat in locul lor sarcina de a creste copilul.Copilul adoptat  se poate elibera  emotional stiind de unde a venit, cunoscandu-si parintii naturali, intelegand motivele pentru care a fost dat spre adoptie. In caz contrar, generatia urmatoare poate fi afectata, copiii avand nevoie de terapie.
Ordinea  e importanta si in cazul cand partenerii se recasatoresc. Primul partener va fi onorat si va avea locul sau de drept si va avea o relatie buna cu copiii din casatoria anterioara, iar atunci cand din cea de-a doua familie se naste un copil, partenerul si copiii din relatia anterioara raman pe prima pozitie.  Pe baza experientei am constatat ca pastrand aceasta ordine fireasca in familiile cu care am lucrat, acolo unde se restabileste ordinea si respectul copiii se dezvolta bine emotional si nimeni nu are de suferit.
Intr-o familie conteaza si ordinea fratilor si surorilor, din aceasta ordine neputand sa lipseasca copiii morti sau avortati. Intr-o constelatie,  in cadrul unui ritual copilul lipsa isi ocupa locul ce i se cuvine, astfel incat cel nascut  in urma acestuia sa-si poata gasi linistea si sa nu mai fie afectat.
Ce este foarte interesant e faptul ca intr-o constelatie facem ceea ce putem, apoi ne detasam si “lasam soarta, destinul,sufletul clientului sa faca ceea ce este necesar sa faca mai departe”. Comunicarea cu cei morti, readucerea lor inapoi in familie in locul care le apartin si apoi lasarea lor sa plece aduce pacea atat in sufletele celor disparuti cat si ale celor ramasi, rezolvand adevarate traume care ar dainui peste generatii.
Moartea unui copil, moartea prematura a unui parinte, a unui frate sau a unei surori, experientele traumatizante din razboi, bolile cronice, dependentele, tulburarile de comportament alimentar, etc. toate sunt tratate cu interes in constelatii si fiecareia i se atribuie importanta care i se cuvine.
 Indiferent ca se folosesc vizualizarile, ca se lucreaza cu figurine de plastic, cu pietricele sau alte obiecte, sentimentele ce ies la suprafata si propozitiile rostite ajuta la stabilirea unei ordini ce a fost candva afectata. Iar faptul ca efectele pot fi simtite si de alte persoane din afara grupului este de-a dreptul fascinant, un motiv in plus pentru necesitatea progresului constelatiilor familiale, pentru aprofundarea metodei si acordarea respectului cuvenit celor ce o practica.


Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, familie-cuplu


Bibliografie:
1).Barbara Morgan, Intoarcerea acasa.Un prim pas în lumea constelaţiilor familiale, Editura Har Tios,Botoşani,2012;
2).Patrice Van Eersel, Catherine Maillard, Mă dor stramoşii. Psihogenealogia sau cum să ne schimbăm viitorul, cunoscându-ne trecutul, Editura Philobia, Bucureşti,2011;
3).Bert Hellinger, Fericirea care durează. Cum se împlinesc relaţiile, Editura Cartea Daath, Bucureşti, 2010;
4).Franz Ruppert, Traumă, ataşament, constelaţii familiale. Psihoterapia traumei, Editura3, 2012.



luni, 19 aprilie 2010

Relatiile disfunctionale din cadrul familiei

Caracteristicile unei relaţii disfuncţionale pot fi :
1 folosirea intimidărilor:
· ameninţări cu violenţa prin aruncarea cu obiecte când este nervos;
· distrugerea sau confiscarea lucrurilor care aparţin partenerei;
· abuzul îndreptat asupra animalelor de casă ca o manifestare a puterii şi controlului în relaţie;
· tăcere prelungită sau ţipete permanente;
· ameninţări cu folosirea anumitor arme.
2 folosirea abuzului emoţional:
· folosirea unor tehnici astfel încât să diminueze stima de sine a partenerei;
· folosirea nor porecle cu caracter înjositor pentru parteneră;
· reducerea la tăcere a partenerei atunci când aceasta încearcă să spună ceva;
· interogarea partenerei;
· hărţuirea şi intimidarea partenerei;
· controlarea activităţilor partenerei;
· umilirea partenerei, fie prin atacuri directe, fie prin “glume”;
· determinarea partenerei de a se simţi vinovată.
3 folosirea izolării:· controlul asupra a ceea ce face partenera, cu cine se vede sau vorbeşte, ce anume citeşte, unde merge;
· limitarea activităţilor partenerei în afara casei;
· impunerea partenerei de a rămâne acasă când nu poate fi însoţită de abuzator;
· interzicerea de către partener de a se mai vedea cu prietenii, a mai realiza anumite activităţi, de a mai avea interacţiuni sociale;
· invocarea geloziei ca scuză pentru comportamentele abuzatoare;
· promisiuni că nu se va mai întâmpla, dar aceasta se întâmplă.
4 minimalizarea, negarea şi inversarea responsabilităţii:
· lovirea partenerei, apoi acuzarea că este vina acesteia;
· negarea că episodul violent a avut loc sau declararea că nu a fost atât de grav;
· afirmarea faptului că dacă partenera nu l-ar fi provocat nu s-ar fi întâmplat nimic.
5 folosirea copiilor:· ameninţarea că va răpi copiii;
· determinarea partenerei de a se simţi vinovată din cauza copiilor;
· folosirea dreptului de vizitare pentru a hărţui partenera.
6 folosirea unor “privilegii masculine”:· tratarea partenerei ca o servitoare;
· luarea de către bărbat a tuturor deciziilor importante;
· comportarea ca “stăpânul castelului”;
· bărbatul este cel care desemnează rolurile masculine şi feminine în relaţie.
7 folosirea avantajelor economice:· împiedicarea partenerei de a avea sau de a menţine o slujbă;
· determinarea femeii să ceară bani de la abuzator;
· acordarea partenerei numai a unei anumite sume de bani;
· “confiscarea” banilor partenerei;
· împiedicarea partenerei de a avea acces la veniturile familiei.


IDENTIFICAREA RELATIILOR ABUZIVE- PREDICTORI AI VIOLENŢEI DOMESTICE
Aspecteleurmatoare pot contribui la predicţia unor comportamente abuzive:
· femeia în cauză a fost abuzată şi în perioada copilăriei;
· femeia abuzată a fost martora abuzului tatălui (sau al partenerului la momentul respectiv) asupra mamei sale;
· femeia a crescut învăţând că violenţa este un comportament normal;
· partenerul are tendinţa de a-şi “rezolva” prin forţă sau violenţă problemele;
· partenerul se înfurie foarte rapid şi are tendinţa de a lovi obiectele, peretele sau animalele de casă când este furios;
· partenerul consumă alcool în cantităţi foarte mari sau droguri;
· partenerul are idei tradiţionale puternice cu privire la ceea ce trebuie să fie o femeie şi / sau ceea ce trebuie să fie un bărbat: consideră că o femeie trebuie să stea acasă, să aibă grijă de partenerul său, să-i urmeze dorinţele şi ordinele;
· partenerul este gelos pe relaţiile amoroase ale femeii, ca şi pe relaţia pe care aceasta o are cu alte persoane membri sau non membri ai familiei;
· partenerul vrea să ştie unde este partenera sa tot timpul sau o însoţeşte peste tot;
· partenerul vorbeşte frecvent despre folosirea armelor de foc sau alte tipuri de arme (în cazul în care are acces la acestea) împotriva femeii sau altor persoane;
· partenerul se înfurie dacă femeia nu-i îndeplineşte dorinţele sau nu anticipează ceea ce doreşte;
· femeia are ca aspect dominanta în viaţa ei eforturile de a nu-l înfuria pe partener, se simte înfricoşată atunci când acesta se înfurie şi are senzaţia că “păşeşte pe coji de ouă” în relaţia cu acesta;
· bărbatul îşi tratează partenera dur, dacă a forţat-o fizic pe aceasta pentru a realiza acte pe care nu le dorea.
Aceste aspecte sunt deosebit de importante de avut în vedere când se încearcă identificarea unei relaţii abuzive.

joi, 11 februarie 2010

CARACTERISTICILE BARBATULUI AGRESOR

Mulţi teoreticieni au încercat să explice de ce anumiţi bărbaţi folosesc violenţa domestică. Aceste teorii includ: disfuncţii familiale, probleme de comunicare, provocările femeilor, stresul, dependenţa chimică de anumite substanţe, probleme financiare, insuficienta educaţie etc. Violenţa domestică reprezintă pentru abuzator o metodă eficientă de a obţine puterea şi controlul într-o relaţie şi, de obicei, nu suferă efecte adverse după performarea acestui tip de comportament.
Există o teorie care susţine că bărbaţii care-şi bat partenerele suferă de anumite boli mentale. Această viziune lansată încă de Pizzey (1977), care descria bărbatul agresiv faţă de parteneră ca având un comportament “periculos, imprevizibil şi dificil de abordat” continuă să aibă adepţi. Cele mai severe tulburări psihice invocate sunt: proastă dispoziţie, abuz de substanţe cu tulburări asociate, borderline şi tulburări antisociale de personalitate. Shields şi Hanneke (1988, apud. A. Muntean. 2000) compară bărbaţii care au comportamente de violenţă domestică, cu bărbaţii care au comportamente violente în general. Rezultatul comparaţiei indică faptul că bărbaţii în general agresivi produc victimei injurii fizice mai grave, consumă mai mult alcool şi sunt mai puţin stabili în ceea ce priveşte locul de muncă.
Din nevoia de a nu trata populaţia bărbaţilor agresivi în relaţia cu partenera ca pe un grup omogen, şi din dorinţa ca aceste diferenţieri să permită o mai eficientă abordare terapeutică a violenţei domestice, s-a încercat o descriere a tipului de bărbat violent în relaţia cu partenera în funcţie de trei caracteristici (Holtzworth-Munroe et al., 1997, apud. A. Muntean. 2000):
a) severitatea incidentelor de violenţă fizică maritală şi a abuzurilor psihologice şi sexuale adăugate acestor incidente;
b) gradul de generalizare a violenţei (doar în familie sau şi în afara familiei) în relaţie cu alte variabile cum ar fi comportamentele criminale sau recurgerea la lege pentru penalizarea comportamentelor persoanei;
c) psihopatologia sau tulburările de personalitate ale agresorului.
Aceste caracteristici au fost combinate cu alţi factori relevanţi cum ar fi:
· atitudinea faţă de violenţă;
· consumul de alcool;
· stabilitatea maritală;
Din aceste combinaţii au rezultat trei subtipuri de bărbaţi agresori:
1. Bărbaţii care manifestă comportamente violente doar în familie
Aceştia nu dezvoltă forme severe de agresiune şi sunt mai puţin abuzivi din punct de vedere psihologic şi sexual. Nu au penalizări legale şi nici tulburări psihopatologice. Dacă dezvoltă anumite particularităţi de relaţionare acestea sunt de tipul pasiv-dependent. Au relaţii maritale stabile şi satisfăcătoare. Provin din familii cu un nivel scăzut sau mediu de violenţă. În general nu aprobă violenţa, au mari remuşcări după incidentele de violenţă şi au o atitudine destul de liberală privind rolurile sexuale. Comportamentele violente pe care le dezvoltă uneori apar dintr-o combinaţie de stres trăit în afara familiei şi stres marital. Stresul care le declanşează furia şi lipsa unor abilităţi de girare a situaţiilor dificile constituie contextul în care se produce criza. Se apreciază că acest subtip al bărbatului agresiv cu partenera este cel mai frecvent întâlnit şi că ar constitui 50% din populaţia bărbaţilor agresivi în familie.
2. Bărbatul agresiv de tip disforic/borderline
Au comportamente violente faţă de partenere, care merg de la forme moderate până la forme severe, incluzând abuzuri sexuale şi psihologice. Deşi în cea mai mare măsură agresivitatea lor se manifestă în relaţia cu partenera, au totuşi manifestări violente şi în afara familiei şi chiar pot prezenta pedepse penale. Din punct de vedere emoţional sunt instabili, disforici şi trăiesc stări psihologice de disconfort. Uneori au probleme legate de consumul de alcool sau alte substanţe, inclusiv droguri. Au trăsături de personalitate schizoidă cu manifestări borderline şi îşi controlează greu exploziile de furie. Pot fi foarte dependenţi şi în acelaşi timp cu obsesii de gelozie faţă de parteneră. Atitudinea lor privind rolurile sexuale este conservatoare. Provin în general din familii în care au trăit experienţe traumatizante în copilărie, unde nevoile lor de ataşament nu au fost satisfăcute şi ca urmare au avut trăiri de furie intensă. Proporţional, reprezintă cam 25% din populaţia bărbaţilor agresivi cu partenerele.
3. Bărbatul cu agresivitate generalizată şi comportamente violente/antisociale
În relaţia cu partenera va dezvolta comportamente agresive care merg de la incidente moderate până la incidente severe. Abuzul sexual şi psihologic însoţesc aceste manifestări. Manifestă agresivitate frecvent şi în afara familiei şi sunt certaţi cu legea. Au în general probleme cu alcoolul şi drogurile. Adesea au tulburări de personalitate de tip antisocial. În comparaţie cu celelalte două subtipuri anterioare, familiile din care provin sunt cu cel mai mare grad de violenţă. De asemenea în istoria lor personală se găsesc perioade în care au făcut parte din grupuri de tineri cu comportamente antisociale şi au avut prieteni cu comportamente sociale deviante. Au relaţii maritale sărace, nu manifestă remuşcări după incidentele de violenţă, atitudinea faţă de rolurile sexuale este puternic conservatoare. Violenţa lor în relaţia cu partenera este doar o secvenţă a comportamentului general violent, antisocial, criminal, pe care ăl au. Constituie aproximativ 25% din populaţia bărbaţilor agresivi în relaţiile maritale, dar o parte dintre ei sunt diagnosticaţi ca şi psihopaţi.
În general, autorii de specialitate descriu un portret al bărbatului agresiv cu partenera având ca trăsături definitorii:
· oarecare răceală afectivă şi distanţare emoţională;
· lipsa unor bune abilităţi de comunicare;
· preocupări obsesive;
· dependenţă în relaţii sociale şi
· adesea dependenţă de alcool şi consum de droguri şi medicamente.
Aceste elemente se regăsesc şi în cele trei portrete de mai sus. Dar Stark şi Flitcraft (1996, apud. A. Muntean. 2000) susţin că aceste trăsături se întâlnesc în egală măsură la bărbaţii care trec prin situaţi dificile, fără a dezvolta comportamente violente. Autoarele găsesc că aceste comportamente ţin de socializarea rolului masculin şi nu doar de categoria bărbaţilor care-şi bat partenerele. Tiparul comportamental al bărbaţilor care-şi bat partenerele se caracterizează prin tendinţa de coerciţie şi control asupra celor din jur. Această trăsătură determină implicit şi maltratarea copiilor. Adesea ameninţarea sau abuzul copiilor fac parte din strategia agresorului de a demola statutul de mamă, soţie şi producător de bunuri şi servicii pentru familie al femeii.
Problemele de comportament care sunt cel mai frecvent asociate cu bărbaţii violenţi în familie sunt: furie, gelozie, tendinţa de a controla, dependenţă şi stimă de sine joasă, abilităţi diminuate de a face faţă situaţiilor mai dificile, toleranţă scăzută la stres, impulsivitate în comportament. În mod paradoxal, efectele nocive ale violenţei domestice nu se răsfrâng doar asupra victimei directe – femeia – şi a celor indirecte – copiii şi alţi membri ai familiei – ci şi asupra agresorului
Niculina Ciuperca, psiholog-consilier Familie Cuplu.
Cabinet individual de psihologie Bucuresti ,(cartier Crangasi) str.Ceahlaul 22, etaj 2, ap.5
Telefon 0724 878 966 / 0762 635 466

vineri, 1 mai 2009

Efectele emigrarii asupra familiei contemporane


In calitatea mea de psiholog consilier familie-cuplu am considerat de interes major analiza fenomenului emigrarii pentru ca efectele produse de acesta asupra familiei contemporane are implicatii din ce in ce mai grave .
Toata lumea cunoaste povesti de succes ale unor persoane care , muncind in strainatate , au reusit sa prospere din punct de vedere economic , dar putini sunt aceea care vorbesc despre sacrificiile facute acolo , despre neajunsurile cu care s-au confruntat si despre suferintele prin care au trecut familiile lor .
Personal am cunoscut o asemenea familie , doi tineri ingineri care si-au lasat cei doi baieti de 6 si 7 ani in grija unei bunici si au plecat in America sperand ca in cativa ani vor castiga astfel incat sa poata pune pe picioare o afacere in Romania . Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste totdeauna cu ce se intampla la fata locului , in 5 ani de-abia el a reusit sa lucreze , ea oricat s-a straduit nu a gasit ceva sa-i convina . Tot in acest timp copiii au suferit ingrozitor , la inceput plangeau , nu le intra nimeni in voie , se imbolnaveau tot timpul , erau gelosi pe copiii care apareau cu parintii in parc, incat incercau sa-i indeparteze de parintii lor intr-un mod agresiv , iar la scoala nu s-au descurcat, cu toate ca bunica fusese profesoara , deci putea sa-i ajute la lectii .
Cand cel mic a ramas repetent in clasa a IV-a , bunica nu a mai rezistat si le-a spus adevarul parintilor , spunandu-le ca daca nu se intorc sau nu-si iau copiii acolo , nu e convinsa ca vor mai putea fi recuperati .
Reintorsi in tara , le-a trebuit cativa ani sa- si recupereze cu adevarat copiii.
Prin urmare , acum cand emigrarea a devenit un fenomen greu de stapanit se impune constientizarea complexitatii acestuia si efectelor produse asupra vietii de familie .
Emigratiile , adica fenomenul parasirii tarii proprii in schimbul stabilirii (temporare sau definitive) intr-o alta tara , atinge nu numai cercurile politice dar si relatiile intre persoane , divizand fizic si emotional prieteni , familii si comunitati .
Chestionand mai multe persoane dintr-o comuna din Teleorman de unde tinerii au plecat intr-un numar mare in Spania sau Italia am aflat motivele care-i fac pe tineri sa plece departe de tara , in speranta unui castig cu care sa poata asigura existenta copiilor . Si nu e de mirare ca s-au hotarat sa plece, in conditiile in care intreprinderile din orasul Alexandria unde aveau un loc de munca s-au desfiintat in mare parte sau si-au micsorat planul de productie ( IPTE , RULMENTUL, ICMT, etc.) .

Motivele emigratiei Procentaj
dezinteres pentru oportunitatile de realizare profesionala din tara
15 %
Cautarea unor conditii de viata mai bune pentru copiii lor, pentru o reusita materiala si profesionala a acestora 30 %
Recunoasterea profesionala intr-o alta tara care ofera salarii mai bune pentru aceeasi munca prestata . 27 %
Locuri de munca putine si prost platite pentru tinerii absolventi 23 %
Rezolvarea unor probleme medicale mai mult sau mai putin rezolvabile in Romania 5 %

M-a surprins faptul ca interlocutorii nu au adus in discutie ce efecte poate avea emigrarea asupra familiilor lor , ce efecte va avea asupra educatiei copiilor sau asupra viitoarei lor familii .
De aceea consider necesara o informare corecta a celor care se hotarasc sa emigreze . Dar aceasta se intampla foarte rar , sau se face superficial .
O asemenea initiativa a avut Centrul cultural iezuit Xaverianum din Iasi la 19 mai 2006 , gazduind o masa rotunda cu titlul ,,Romanii intre casa si diaspora –Efectele Emigrarii asupra familiei “ organizata de proiectul Porti de Emigrare Caritas . Scopul acestei conferinte a fost constientizarea celor care doresc sa plece in strainatate de importanta cunoasterii greutatilor cu care se vor confrunta , ce drepturi si obligatii au , ce pericole le ameninta familia . Un om informat poate hotari in deplina cunostinta de cauza care e cea mai buna solutie .
Pacat ca la asemenea manifestari nu are acces si publicul larg , pentru ca e necesar ca marea masa a populatiei sa fie informata pe larg , pentru ca sunt sate intregi din tara unde unul sau ambii parinti au plecat sa munceasca in afara , cu consecinte negative asupra familiei .

I . Consecinte negative
1) Evolutia cuplului parental
Plecarea unuia dintre parinti , indeosebi a mamei , conduce la o racire a relatiei dintre cei doi parteneri . De multe ori se ajunge la divort , copilul ajungand sa fie incredintat unuia dintre parinti .
Pentru unele mame, plecarea in strainatate nu este numai pentru castig , ci si pentru solutionarea unei vieti de cuplu conflictuale . In aceasta situatie , copilul nu numai ca este privat de afectivitatea materna , dar este expus si la riscul unor abuzuri din partea tatalui , al carui comportament inadecvat a determinat plecarea mamei .
Uneori plecarea temporara a mamei in strainatate , se transforma intr-o abandonare definitiva a familiei si a copiilor ramasi in tara .
Emigratia parintilor poate conduce si la o redefinire a relatiilor de rudenie , in sensul in care copiii lasati de mici in grija rudelor , ajung sa nu se mai raporteze la parintii biologici ca la niste parinti .
Plecarea parintilor pe termen lung in conditiile in care copilul este la o varsta foarte frageda , poate determina o rupere a legaturii parinte-copil .
- ,, Cum au reactionat copiii cand parintii au plecat prima oara in Spania ?
- Cel mic nu a reactionat... era sugar...iar cel mare avea 4 ani ; a plans o vreme, apoi i-a trecut..
- Dar ultima oara ?
- In nici un fel . Noua ne spune ,, mama” , ,, tata”.. pe noi ne asculta...”
(Interviu cu o bunica )
Un alt efect asupra copilului ai carui parinti au emigrat in strainatate , este diminuarea capacitatii de control , de supraveghere a acestuia . Acest lucru depinde de contextul familial , de membrii familiei extinse , in grija carora ramane copilul . Lipsa controlului asupra copilului este vizibil in planul rezultatelor scolare sau adoptarii de comportamente deviante .
Lipsa afectivitatii parentale este in masura sa produca efecte de natura psihologica , sau comportamentala asupra copiilor .
,, In multe familii exista riscul de abandon scolar , mai ales acolo unde bunicii sunt batrani ... iar in altele , performantele scolare sunt scazute , pentru ca sunt lipsiti de supravegherea parintilor , iar bunicii nu au autoritatea necesara si-i scapa de sub control “
( Primarul comunei )
,, Am elevi ai caror parinti sunt plecati si le trimit copiilor in permanenta bani sau pachete , dar am si elevi care se pare ca au fost uitati , copiii tot spera sa se intoarca si construiesc tot felul de povesti cu ce se va intampla cand vor veni parintii lor . De obicei sufera dupa parinti cei care au fost lasati la varste mai mari , care ajunsesera sa constientizeze relatiile cu parintii “.
( Invatator la Scoala Generala )
In prezent exista o tendinta de sporire a divortialitatii in randul cuplurilor din care unul este plecat in strainatate , fapt pentru care se cere studierea atenta a acestui fenomen si a factorilor care o produc . Desi in principiu casatoria se incheie pe viata , in cadrul acestor cupluri de multe ori exista motive temeinice care schimba raporturile dintre soti si casatoria nu mai poate continua , intr-un procent mai mare decat in cazul cuplurilor care locuiesc impreuna .
Relatia care continua sa existe in continuare intre cei doi parteneri cand sotul este plecat , depinde de mai multi factori : daca exista sau nu copii , de investitiile facute in casnicie , din ce motiv a plecat sotul , de valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala , de densitatea retelei de rude si de prietenii celor doi soti. De obicei cand se ajunge la divort copii raman la mama , costurile materiale fiind mai mari pentru aceasta , in timp ce costurile psihologice fiind mai mari pentru tata ( cei care au un simt moral ridicat).
Potrivit lui Strong , De vault , Stayad (1998) femeile ramase singure cu copiii dupa divort decad economic , din urmatoarele motive :
1. capacitate de castig mai mica (in timpul casniciei a lucrat mai putin) , apoi trebuie sa se ocupe si de copii ;
2. lipsa suportului din partea fostului sot ( multi nu se achita de obligatiile pentru copii) ;
3. ajutor neindestulator din partea statului, a societatii in ansamblu.
Mama se simte mai totdeauna incarcata de responsabilitati , pentru ca rolul sau prescris social , este sa fie prima persoana care sa dea socoteala de educatia si buna purtare a copiilor .Interesant este ca in acelasi registru al mentalitatii colective , tatal pare a nu avea prea multe responsabilitati , atata vreme cat se admite ca pensia alimentara (atata cata este in raport cu salariul minim ) este suficienta pentru a-l suplini in responsabilitate .
Am constatat cu durere comportamentul standard al parintilor : mama se sacrifica , tatal o tuleste spre urmatoarea halta a vietii sale ; mama nu are de ales , tatal alege mai totdeauna libertatea .



2 ) Efecte determinate de privarea de afectivitate parentala
Din discutiile cu autoritatile comunei , am dedus ca banii si bunurile materiale nu pot compensa lipsa afectivitatii parentale .
,, Se vede pe fetele lor ca sufera , chiar daca unii sunt imbracati bine , au telefoane mobile si in permanenta bani in buzunar ...sufleteste sunt afectati ...cauta suport afectiv la invatatori sau profesori... incercam sa-i ajutam cum putem... dar dragostea de parinti nu poate fi inlocuita cu nimic .”
(Invatatoare Soala Generala )
,, Ii iau destul de des pe nepotii mei la mine , copiii mei se bucura cand ii vad , le ofera toate jucariile , dar ei au un licar aparte in ochi , cand copiii ne striga ,,mama” , ,,tata” . I-am surprins uneori impingandu-i pe ai mei , cand voiau sa mi se aseze pe genunchi , sau chiar mai mult , cand ii duc pe toti la plimbare , sa mentioneze : ,, am fost aici si cu tata...” sau ,,mama mea de-aici imi cumpara bomboane”, dovada ca dorul parintilor ii macina “
(Un unchi )
Traumele emotionale se manifesta diferit de la un copil la altul , in functie de varsta si personalitatea fiecaruia . Astfel unii plang : ,, vreau la mama...”(Clarisa -4 ani ), altii se imbolnavesc , iar altii cauta suport afectiv la alte persoane . De regula , cei la care e numai tatal plecat sufera mai putin , pentru ca gasesc in mama suportul cautat .
Probleme mai mari apar atunci cand sunt plecati ambii parinti si desi ei se straduiesc sa nu le lipseasca nimic , cumparandu-le chiar si obiecte ostentative in raport cu nevoile lor reale , nimic nu pare sa inlocuiasca dragostea parintilor .
Privarea copiilor de afectivitatea parentala , influienteaza procesul de dezvoltare a personalitatii acestora , se resimte in procesul instructiv-educativ . Nu rareori apar manifestari comportamentale anormale , ca reactii la traume emotionale .
Daca familia , scoala sau alte institutii nu intervin pentru atenuarea traumelor, acestea pot afecta personalitatea copilului .
Copilul se simte eliminat din aria centrului de interes al familiei , reactioneaza,isi pierde increderea in parinti , se simte lipsit de protectia implicita pe care i-o ofereau acestia si se vede pe sine ca abandonat,slab si vulnerabil in fata unei vieti din care a luat cunostinta doar cu partea intunecata .
. Trauma despartirii de parinti este ampla si se poate dezvolta impredictibil .Nici unul din parinti nu isi recunoaste culpa , fapt care repercuteaza asupra inteligibilitatii pentru copil a propriei situatii. Situatia devine si mai dramatica atunci cand copilul este pus sa aleaga intre mama si tata . Copilul nu este o fiinta rationala ,pentru ca nici parintii nu sunt . Mai exista deasemenea si tendinta de stigmatizare a copilului cu parintii plecati sa lucreze in afara.
Efectele psihologice in legatura cu identificarea de rol de sex si formarea unor atitudini fata de familie si munca isi pun deasemenea amprenta asupra copilului .
Daca numai tatal e plecat, apare fenomenul de supraprotectie materna la copilul ramas cu mama .
In afara de sugari si copii mici care inca nu constientizeaza ce se intampla , pentru copii separarea este perceputa ca pe un fenomen extrem de neplacut: sunt ingrijorati ca nu stiu ce se va intampla cu ei daca isi vor mai vedea parintii , isi fac probleme cum se vor purta cu ei bunicii sau rudele cu care vor trebui sa stea , daca trebuie sa schimbe scoala si locuinta, etc.
Unii isi asuma vina plecarii parintilor, altii ii invinovatesc pe parinti : pe tata care pleaca , pe mama care l-a facut sa-si paraseasca familia .
Pentru copiii din familia in care exista diferite forme de violenta , plecarea tatalui reprezinta o eliberare. De multe ori din exterior este vazuta despartirea ca o eliberare dar in sufletul copiilor ramane ca o amaraciune pentru tot restul vietii.



3 ) Efecte asupra implicarii copiilor in activitatile scolare .Scaderea preocuparilor pentru scoala si inexistenta unei pregatiri extrascolare
Aceste efecte sunt consecinte indirecte ale plecarii parintilor in strainatate , aparute din cauza lipsei de supraveghere din partea familiei si pe fondul privarii de afectivitate parentala .
De obicei copiii raman in grija bunicilor , care fiind batrani nu au capacitatea de a-i supraveghea , de a exercita un control asupra lor , dar nici competenta de a-i sprijini in activitatile scolare .
,, Copiii nu sunt supravegheati la teme , bunicii sunt depasiti ... ei se preocupa doar sa le asigure hrana si imbracaminte ... in rest... daca le spun ca nu si-au invatat lectiile , imi spun ca e prea mult ca sa-i mai certe si ei ... destul sufera dupa parinti .”
( Invatatoare )
In general plecarea parintilor in strainatate , este asociata cu un impact negativ asupra rezultatelor scolare . Si alti factori ca : educatie si implicare parentala scazuta , comunicare insuficienta , pot actiona negativ asupra performantelor scolare .
Intr-o cercetare a fundatiei SOROS efectuata la nivel national , s-a constatat ca plecarea parintilor in strainatate , actioneaza indirect asupra rezultatelor scolare prin urmatorii factori :
- situatia in care familia este destramata
- nivelulri mai scazute de educatie ale parintilor
- niveluri mai scazute de prestigiu ocupational ale parintilor
- comunicarea mai proasta a copilului cu parintii
- dezinteres mai crescut al copilului de a avea note bune la scoala .
In absenta oricaror variabile de control , plecarea parintilor determina in medie o scadere de zece sutimi la nota finala a copilului .
Daca plecarea unuia dintre parinti nu are efect substantial asupra rezultatelor scolare , absenta ambilor parinti din gospodarie datorita faptului ca amandoi au emigrat , constituie o situatie de risc ceva mai ridicat de a afecta performantele scolare ale copilului

4 ) Absenta unui model parental care sa orienteze copilul asupra valorilor si conceptiei despre viata
Aceasta consecinta este in stransa legatura cu varsta pe care o au copiii la plecarea parintilor . Rolul parintilor este preluat de bunici si de rudele apropiate , dar acesta poate fi indeplinit in situatia in care acestia nu au varsta inaintata .
,, Copiii astia , prin plecarea parintilor au avut ca prieten calculatorul , fie televizorul ... si-atunci s-au trezit in mijlocul unei lumi virtuale ...care cu siguranta va avea repercursiuni asupra lor ... in sensul ca , eu cred ca vor fi mai putin sensibili , de mici fiind crescuti cu desene animate violente ,cu jocuri pe calculator , vor fi mai duri... si-i vedem si la scoala cum se comporta ...”
(Primarul comunei )

5 ) Dificultati in cresterea copiilor
Desi nu sunt recunoscute la prima vedere de bunici , dificultatile exista si variaza in functie de mai multi factori :
- varsta bunicilor
- prezenta altor adulti in gospodarie
- gradul de afinitate intre bunici si copii .
Comunicarea intre parintii aflati la munca in strainatate se face telefonic , cei mai bine platiti reusind sa comunice mai des . Sunt situatii in care calculele de acasa nu se adeveresc cu sitruatia de acolo , si-atunci castigurile mici sau perioadele fara castig ingreuneaza comunicarea cu familia , fie ea macar telefonica , si atunci copiii sufera si mai tare , unii refuza sa mai mearga la scoala , sunt mai greu de stapanit .
Consecintele negative cauzate de absenta parintilor , nu sunt in general valabile pentru fiecare caz tratat singular , ci variaza in intensitate , in functie de durata de timp a plecarii parintilor din gospodarie , gradul de afinitate existent intre rude si copiii care le-au fost incredintati .
Ceea ce-i dureros , e faptul ca posibilele solutii la problemele copiilor cu parintii plecati la munca in strainatate , sunt localizate difuz la nivelul institutiilor statului .
Ordonanta 219 ajuta la stabilirea din punct de vedere normativ a numarului de parinti plecati , insa nu prevede modul in care pot fi ajutati copiii ramasi singuri . Sunt situatii cand parintii sunt plecati fara forme legale si-atunci nu sunt inregistrati . Neexistand o strategie coerenta din punct de vedere legislativ , nu se poate face mare lucru pentru acesti copii si cum fenomenul migratiei i-a luat pe toti pe nepregatite , situatia devine din ce in ce mai grava .

6 ) Efecte asupra aparitiei unor abuzuri sau comportamente deviante
Copilul lipsit de control dupa plecarea parintilor si de o comunicare adecvata , ajunge adesea sa aiba comportamente deviante .
Cele mai multe comportamente deviante , se intalnesc la copiii a caror mama este plecata . Unii hoinaresc pe strazi fara nici un Dumnezeu ,altii adopta comportamente inadecvate varstei, cum sunt : lipsesc noaptea de acasa , comit fapte care intra in conflict cu legea . Toate aceste comportamente isi pun amprenta asupra personalitatii copilului sau adolescentului , afectandu-i relatiile cu familia si rezultatele scolare .
De multe ori absenta parintilor ii expune pe copii la abuzuri din partea adultilor in grija carora sunt lasati . Unii sunt folositi la munca in gospodarie , la ingrijirea copiilor familiei la care stau .
De exemplu copiii lasati in seama rudelor din comuna Tiganesti sunt folositi sa vanda zarzavaturi in pietele din orasul Alexandria , oras situat la circa 10 Km de comuna Unele fete la 14 -15 ani ajung sa se prostituieze .
,, Mi-a zis fiica mea ca nepoata vecinilor nu prea da pe la scoala , ca-i place mai bine sa faca trotuarul in Alexandria . Bunicii o cred la scoala , dar ei sunt prea batrani ca sa o mai si controleze .
(Un taran )
7 ) Probleme ivite in incercarea de reintregire a familiei
Pentru o analiza completa a fenomenului migratiei ar trebui adaugate problemele ridicate de copiii romani nascuti pe teritoriul altor state (in cazul cand ambii parinti sunt plecati sau dintr-un parinte roman si altul de alta natinalitate). Apoi sunt copiii nascuti pe teritoriul Romaniei si dusi de parinti in afara pentru reintregirea familiei , sau copii minori care migreaza independent ,pentru care sunt reglementari stricte .
Aducerea copiilor alaturi de parinti este o problema , pentru ca in prima faza parintii locuiesc intr-o camera , muncesc amandoi pentru a putea castiga suficient . Trece mult timp pana ce parintii sa-si poata permite aducerea copiilor . Si asta pentru ca ei trebuie sa se asigure ca au un venit constant pentru a suporta cheltuielile familiei intregite , iar cel putin unul din soti sa-si permita sa nu continue munca intr-un ritm intensiv, pentru a se ocupa si de copii .
Uneori reintregirea esueaza pentru ca parintii nu pot suporta costurile reintregirii sau copiii nu se pot adapta noului mediu si sunt trimisi acasa , unde apar alte probleme , pentru ca regulile scolilor din afara sunt altele decat cele romanesti .
Romanii care reusesc sa aiba o oarecare stabilitate ( locuinta, venit stabil ) si reusesc sa-i aduca pe copii , recurg adesea si la aducerea unei bunici din tara pentru a-i ingriji , astfel ca mama sa poata lucra in continuare . Bunicile stau cateva luni sau isi prelungesc sederea in situatia in care isi gasesc cate ceva de lucru , reusind sa scada costurile sederii lor pentru familie .
Copiii nascuti in strainatate sau adusi acolo la varste mici au putine sanse sa invete corect romaneste , pentru ca preocuparea parintilor este ca ei sa se integreze cat mai rapid si pentru asta ii invata limba tarii respective . Problema apare daca acesti copii vor sa se intoarca in societatea romaneasca , unde intampina greutati sa se reintegreze .

II . Consecinte pozitive
Am lasat la urma consecintele pozitive , pentru ca acestea de multe ori palesc in contrast cu efectele negative ale migratiei . Ori cate averi ai aduna in situatia in care ai sacrificat familia gustul banilor nu mai inseamna nimic. Si putini sunt cei care s-au realizat pe toate planurile . Depinde cat de uniti au fost membrii familiei largite , importanta jobului oferit , gradul de constiinta al partenerilor si de multi alti factori Consecintele pozitive pot fi :
a) Castigarea unui venit mai mare fata de cel din Romania
Emigrantul este multumit de faptul ca, gasindu-si un loc de munca in functie de aptitudini si calificare , de cele mai multe ori obtine un salariu de cateva ori mai mare decat ar obtine in tara . Acest castig este convenabil pentru acea parte a populatiei care traieste in saracie ,sub nivelul decent de satisfacere a nevoilor . Sa nu uitam ca pe langa salariul de cateva ori mai mic in Romania si asistenta sociala este precara . Mai mult , analistii economici au aratat ca la noi in tara nu-si pot acoperi necesitatile elementare de viata nici cei care au slujbe stabile , pentru ca sunt prost retribuite .
b) Avantaje sociale si fiscale
In Uniunea Europeana , conform Regulamentului 1612 / 1968 privind libera circulatie a lucratorilor in cadrul Comunitatii avantajele sociale si fiscale acordate lucratorilor comunitari migranti sunt similare celor acordate cetatenilor proprii ( numai celor care au contracte de munca legale ) . De aceleasi avantaje sociale beneficiaza si familia lucratorului . Avantaj social constituie si acordarea tarifului preferential la bilete de transport pe caile ferate , garantarea venitului minim pentru asigurarea mijloacelor de existenta , indemnizatii pentru persoane cu handicap , alocatie acordata la nastere . Impozitul pe salariu nu este trecut in sarcina lucratorului contribuabil daca acesta isi are resedinta doar o parte a anului fiscal pe teritoriul acelui stat .
c) Avantaje profesionale
Lucratorii migranti pot participa la cursuri de formare profesionala ca si cetatenii statului respectiv . Experienta si cunostintele acumulate vor putea fi valorificate ulterior la intoarcerea in tara .
Uneori , la intoarcerea in tara constata ca in lipsa unor acorduri bilaterale in domeniul securitatii sociale , lucratorul migrant poate sa nu beneficieze de anumite prestatii de securitate sociala sau sa nu-si poata valorifica vechimea in munca dobandita in strainatate .
d) Deschiderea unei afaceri la nivel local folosind banii si experienta castigate afara
e) Construirea sau reconsolidarea locuintei este tot o consecinta a muncii depuse dincolo pentru ca la ora actuala cu salariile din Romania nici un tanar nu-si poate construi sau cumpara o casa .
f) Dotarea cu bunuri care sa confere un confort decent
g ) Modificarea valorilor si a mentalitatilor
Multi dintre cei plecati si-au modificat valorile sau mentalitatile . Unii au prins gustul estetic , al curateniei , munca in conditiile de acolo i-a facut sa pretuiasca mai mult ce castiga .
Contactul cu elementele de civilizatie si cultura specifice statului respectiv l-au ajutat pe emigrant sa dobandeasca noi experiente , cunostinte , obiceiuri , care pot avea un efect pozitiv asupra dezvoltarii individuale ulterioare , a relatiilor familiale si de grup .
......................................................................................................................
Am vazut ca migratia este un fenomen complex cu o multitudine de efecte , perceputa in prezent mai mult ca avand o conotatie negativa . Cu toate acestea , Uniunea Europeana sustine ca aceasta constituie ,,un factor de favorizare a cresterii economice, in conditiile in care este gestionata eficient si canalizata spre sectoarele deficitare “ Marc Verwilghen(2004) , ministrul belgian al cooperarii pentru dezvoltare argumenta ca este nevoie de o companie de constientizare a publicului asupra aspectelor pozitive ale migratiei , dar si o mai mare coordonare intre politicile privind dezvoltarea si eforturile intreprinse pentru gestionarea eficienta a fenomenului migratiei . Acest lucru trebuie facut cu atat mai mult cu cat imbatranirea populatiei va avea consecinte importante asupra pietei muncii , sistemelor de pensii si de sanatate , influientand tot mai mult modul in care este perceputa migratia .
Cu toate preocuparile autoritatilor din statele membre pentru drepturile si libertatile emigrantilor, pentru recunoasterea si echivalarea diplomelor, imbunatatirea situatiei locative , combaterea oricaror forme de discriminare si rasism , mai sunt inca multe de facut .
Sa nu uitam insa ca , asupra familiei contemporane consecintele negative chiar daca unele nu se vad imediat , isi pun amprenta pe termen lung .
Dincolo de perspectiva optimista si reala in acelasi timp ni se infatiseaza matricea tot reala si inevitabila , de efecte perverse : Copilul vorbind la ,, celular “ cu Parintii si asteptand sa primeasca de la acestia dulciuri in pachetel , imbatranirea populatiei rurale din Romania cu efecte incomensurabil de paguboase asupra agriculturii , scaderea natalitatii , cresterea ratei divortialitatii , agravarea fenomenului de delicventa juvenila si alte neajunsuri ce vor fi scoase la iveala de timp .
Emigrarea tinerilor compromite ideea de familie , functiile , rolul acesteia in societate . Au loc modificari in ceea ce inseamna Copil / Copilarie cu valorile specifice . Separarea parintilor , emigrarea acestora pentru un ,,trai mai bun “ declanseaza o rasturnare a valorilor in sens negativ in randul copiilor .
Conform unui sondaj de opinie realizat de SOROS pe 5000 de elevi cu varste intre 15-18 ani , 36 % dintre subiectii care prezentau tulburari de comunicare , probleme emotionale , absenteism ridicat , atitudine sfidatoare , rezultate scolare in scadere , provin din familii ai caror membri sunt emigranti . De asemenea in randul acestor copii creste frecventa actelor delincventionale .
Efectele migratiei fortei de munca se resimt in domeniul socialului , cu precadere asupra ideii de familie ca nucleu al societatii , ritmului accelerat de scadere a natalitatii si crestere a mortalitatii , de scadere demografica in esenta .
Doi din trei copiii ai caror parinti lucreaza in strainatate resimt acut lipsa dragostei acestora .Psihologii si sociologii spun ca acesti copii dezvolta personalitati dizarmonice , si in consecinta , ajunsi la maturitate sa formeze o generatie de adulti cu probleme de integrare sociala . Multi dintre copii au tulburari de somn , devin agresivi , nu au incredere in ei , din cauza lipsei modelului parental . Cei din ciclul primar incep sa minta , sa frecventeze grupuri stradale , pentru ca nu pot comunica bine cu ceilalti membri ai familiei , incep sa fie agresivi si labili emotional , iar cei din gimnaziu , pe langa agresivitatea verbala , manifesta si agresivitate fizica , din cauza frustrarilor , a anxietatii si marginalizarii care incep sa se manifeste , chiulesc de la scoala , sau chiar o abandoneaza .
Am vazut ca migratia are si consecinte pozitive . Dar , ca psiholog sustin ca banii nu tin locul afectiunii . Pe temen lung , copiii lipsiti de iubirea parintilor si de armonia familiala , pot deveni copii problema .
Aceasta generatie de copii lipsiti de iubirea parintilor , poate deveni una de adulti problema . Ca psiholog , nu exclud posibilitatea ca unii sa ajunga infractori .
Agresivitatea multor copii din generatia ,, Singur acasa”, refuzul lor de-a accepta ca au probleme , durerea cauzata de lipsa parintilor , ii transforma la maturitate intr-o generatie de adulti neintegrati social .
Copilul crescut fara parinti, sau numai cu unul dintre ei , ca adult nu va intelege sensul casatoriei , nu va avea incredere in institutia casatoriei si in general in oameni .
Adultii care au fost in preadolescenta ,,singuri acasa”, vor dori in general meserii care sa le aduca bani rapid : fotbalist , fotomodel , cantaret, dansatoare, etc. Cei abandonati de mici isi doresc meserii prin care sa imparta dreptatea , cum ar fi cea de politist .
In general cei plecati la munca nu stiu sa aleaga cele mai bune solutii pentru copiii lor ramasi in tara, pentru ca nu-i mai cunosc cu adevarat , nu stiu ce potential au , nu mai au informatiile necesare despre tot ce se intampla in
tara , nu au cunostinta despre existenta consultantilor , a organizatiilor neguvernamentale de la care ar putea primi sfaturi .
Un alt fenomen ingrijorator e faptul ca multi tineri plecati sa stranga bani pentru a-si cumpara o casa si a-si asigura un trai mai bun se intorc acasa cu grave afectiuni psihice . Singuratatea , lipsa familiei si volumul mare de munca (uneori au si cate doua joburi pentru a castiga mai mult) , sunt doar cateva din cauzele care-i afecteaza pe tineri.
Societatea romaneasca se confrunta tot mai des cu astfel de probleme care au legatura directa sau indirecta cu migratia . Si cum multe transformari sunt observate si la nivelul unei institutii esentiale cum este familia , influenta reciproca migratie – familie potentand sau alterand anumite roluri in cadrul familiei contemporane , sociologia trebuie sa fie interesata de acest fenomen .
Este de datoria sociologilor sa incerce sa gandeasca anumite strategii de intelegere intr-o maniera mai profunda a acestui fenomen si sa gandeasca mijloacele de atenuare a efectelor nocive asupra familiei .
Dar constat ca in fruntea institutiilor si organismelor guvernamentale care ar trebui sa se ocupe de astfel de probleme sunt putini sociologi, sau lipsesc tocmai ei , oamenii de specialitate , care ar putea analiza situatia si gasi solutii viabile .
Fenomenul migratiilor contemporane si in special emigratia romaneasca presupune cauze si consecinte multiple si diverse . Din aceasta cauza masurile si posibilitatile de prevenire si combatere a fenomenelor negative pe care le genereaza sunt numeroase , in functie de fiecare caz in parte .
Nu trebuie uitat ca familia detine primul loc in ierarhia diferitelor domenii ale vietii , la diferenta destul de mare de celelalte ; ca ea are un rol important in dezvoltarea economica si sociala a societatii , rol ce se manifesta in mai multe directii :
- Familia este sursa proceselor demografice care din punct de vedere cantitativ determina reproducerea si dezvoltarea mainii de lucru si a masei de consumatori .
- Familia poate influenta prin intermediul socializarii interne nivelul de dezvoltare fizica , intelectuala si morala a copiilor si tinerilor contribuind la dezvoltarea calitativa a populatiei .
- Familia este unul dintre principalii factori care asigura mentinerea identitatii culturale nationale .
- Inegalitatile la nivel material , educational si cultural al familiilor vor duce la inegalitati sociale , contribuind la aparitia a noi paturi sociale .
Interesul nostru trebuie sa se indrepte spre dezvoltarea normala a copiilor si adolescentilor , care sa invete cu usurinta sa stocheze si sa distribuie informatii .
Statul ar trebui sa ia masuri pentru ca oamenii sa nu mai plece , sa aiba salarii decente , sa existe locuri de munca suficiente , sa existe disciplina muncii .
In cazul in care acestea nu pot fi realizate , ar trebui marit numarul de asistenti maternali profesionisti , crearea de centre de plasament la nivel local , programe destinate copiilor care au parinti in strainatate , o mai buna colaborare intre primarii si scoli , pentru identificarea copiilor aflati in situatii de risc .
Dar cum totdeauna este mai usor sa previi decat sa incerci sa repari dupa ce inevitabilul s-a produs , institutiile , presa, televiziunea ar trebui sa informeze mai mult , incat cei care se hotarasc sa plece sa o faca in cunostinta de cauza .
Cei care pleaca trebuie sfatuiti sa consulte ghidul emigrantului incat sa se informeze despre legislatia tarii in care pleaca, despre conditii de munca si de locuit , despre posibilitatile de comunicare cu cei de acasa , posibilitati de transport , si nu in ultimul rand sa-si verifice sanatatea , sa stie daca va rezista fizic si psihic .
Deasemenea e foarte important ca inainte de a lua o hotarare sa se sfatuiasca cu familia , despre ce vor face in continuare , despre activitatea si comportarea celor de acasa , despre solutiile adoptate pentru a ramane familia unita si fizic cat mai curand posibil , astfel ca efectele emigrarii asupra relatiilor dintre soti si asupra copiilor sa fie cat mai reduse .
E binevenit si sfatul altor persoane care au mai fost in aceeasi situatie , pentru ca se pot preveni niste efecte nedorite .
Pregatirea spirituala si materiala a emigrantului il poate ajuta sa treaca mai usor peste perioada de acomodare , fara sa duca grija celor de acasa ca traiesc in lipsuri pana va reusi sa castige suma ce-o va trimite familiei .
Si dupa toate astea poate , urarea profesorului Vicentiu Ciocan, din ,, Emigratia contemporana :probleme si solutii” ar fi cea mai nimerita :
,, DRUM BUN , EMIGREAZA IMPREUNA CU DUMNEZEU!”

Sper ca v-am dat o tema de gandire!

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

BIBLIOGRAFIE
1. Georgiana Toth , AlexandruToth , Ovidiu Voicu , Mihaela Stefanescu FUNDATIA SOROS ROMANIA - Efectele migratiei: copii ramasi acasa, 2007
2 . Carmen Mihaela Tudorache – Efectele circulatiei fortei de munca in Uniunea Europeana -Editura ASE
3 . Bulai Tereza – Fenomenul migratiei si criza familiala –www.editura lumen.ro
4 . Sandu Dumitru – Consecinte ale migratiei temporare a romanilor in strainatate , Manuscris
5 . Petru Ilut - Sociopsihologia si Antropologia familiei , Editura Polirom ,
2005
6 . Elisabeta Stanciulescu , Sociologia educatiei familiale ( volumul I si II ) ,
Editura Polirom , 2002
7 . Georgeta Ghebrea –Factori ce afecteaza stabilitatea cuplului marital ,
www.iccv.ro/romana/revista/rcalvit/pdf
8 . Georgeta Ghebrea - Regim politic si viata privata ( familia si politica
familiala in Romania ), Universitatea Bucuresti , 2003
9 . Maria Voinea – Sociologia familiei Editura Universitara Bucuresti , 1995
10 . Xenia Costa-Foru –Cercetarea monografica a familiei , EdituraTritonic,
Bucuresti