-
când
unul dintre parteneri se sacrifică tot
timpul şi nu primeşte nimic în schimb;
-
pasivitatea
excesivă , ca şi iubirea excesivă prin stresul pe care-l crează;
-
când
unul dintre parteneri sau ambii îşi impun un sacrificiu prea mare;
-
neluarea
în considerare a propriilor dorinţe şi nevoi;
-
mentalitatea
că femeia trebuie să se supună voinţei
bărbatului şi să considere preocupările acestuia prioritare faţă de ale ei,
fapt ce atrage apariţia unui antagonism între parteneri;
-
suprimarea
libertăţii de gândire şi acţiune a partenerului;
-
incompatibilitatea
dintre cei doi parteneri(de gândire, de percepţie, mediu cultural şi social în
care au crescut şi s-au dezvoltat, etc.);
-
diferenţele
înnăscute dintre bărbat şi femeie, cărora li se alătură diferenţele datorate
educării diferenţiate a băieţilor şi fetelor;
-
greşeala pe care o fac bărbaţii considerînd că dacă
îşi întreţin familia, vin acasă la timp, nu beau şi sunt fideli, îşi
demonstreză dragostea pentru soţie.
Fals! Ele au nevoie să li se
spună şi să simtă că sunt iubite, apreciate, susţinute
la nevoie.
-
nevoile
diferite de exprimare a sentimentelor la cele două sexe;
-
incapacitatea
sau incompetenţa de rezolvare a conflictelor;
-
lipsa
de control la mânie;
-
convingerea
iraţională a unui partener că prin căsătorie celălalt îi aparţine; cel care
crede că soţul sau soţia este proprietatea lui, are complexe de inferioritate
şi o sensibilitate excesivă;
-
teama
de-a fi respinşi de persoana iubită, ce evidenţiază propria incapacitate şi
inferioritate a unui partener.
