* CONSILIERE FAMILIALA SI DE CUPLU* - un blog ce pledeaza pentru viitorul familiei, pentru imbunatatirea relatiilor de cuplu
Despre mine
- NICULINA CIUPERCA
- Bucuresti, Sector 6(Crangasi), Str. Nicolae Oncescu 4, Bloc 100, etaj 2, Ap.14, Romania
- Ca psiholog imi doresc sa vin in sprijinul cat mai multor persoane, care, in aceste vremuri problematice, dintr-un motiv sau altul ajung intr-un impas. Prin ceea ce fac doresc sa conving ca psihologul poate avea un rol important in societate. Consider ca si K.J. Schneider ca Psihologia este o„ştiinţă a inimii"în sens romantic ce”trebuie făcută cu artă”. Sper ca formarile facute pana acum si experienta mea de viata, sa-mi permita sa aduc linistea in familiile in care apar probleme.
miercuri, 26 septembrie 2012
vineri, 21 septembrie 2012
joi, 6 septembrie 2012
Ce trebuie sa stim despre agorafobie
Agorafobia
survine in contextul panicii cu agorafobie, dar poate exista si fara a avea un
istoric de panica.
Persoana cu
agorafobie se teme de locuri sau spatii
deschise, largi (cum ar fi pietele, stadioanele, bulevardele, bisericile,
teatrele, etc), avand convingerea ca scaparea din acestea poate fi dificila sau
in cazul unui atac de panica ori a unor simptome asemanatoare nu poate primi
ajutor. Din aceasta cauza, incepe sa
evite sa fie singura in afara casei, sa se gaseasca intr-o multime, sa stea la
rand, sa se afle pe un pod, sa calatoreasca cu trenul, autobuzul, automobilul.
Daca evitarea se refera doar la una sau
numai la cateva situatii specifice, atunci avem de-a face cu o fobie specifica,
nu cu agorafobie. In cazul in care se evita doar situatii sociale, putem vorbi
de o fobie sociala. Multi dintre pacientii
cu agorafobie pot avea si alte fobii, diagnosticul corect fiind pus de
psiholog.
In cazul agorafobiei situatiile nu numai ca sunt
evitate, dar atunci cand persoana este expusa unor astfel de situatii le indura
cu mare dificultate, este disperata ca se intampla o nenorocire, se teme de un
atac de panica, simte nevoia unui insotitor pentru a se putea confrunta cu
situatia temuta, poate dezvolta depresie, stari de oboseala, tensiune, alcoolism,
obsesii.
De obicei, agorafobia apare
intre 18-35 de ani si este mai frecventa la femei decat la barbati(2/3 din
bolnavii cu agorafobie sunt femei).
Aproximativ 5% din adulti prezinta
agorafobie, debutul fiind uneori brusc,
alteori progresiv. De cele mai multe ori nu exista o cauza evidenta.
Studiile au aratat ca
agorafobia are tendinta sa apara la mai multi membri ai aceleiasi familii, dar
nu este foarte clar daca este implicat un factor genetic sau sunt factori de
alta natura.
Fara tratament, agorafobia
poate dura mai multi ani si se agravaza in timp, pentru ca
deterioreaza capacitatea indivizilor de a-si indeplini
responsabilitatile domestice si a se deplasa la serviciu sau in punctele unde
au nevoie.
Agorafobia necesita atat tratament medicamentos
cat si terapie .
duminică, 2 septembrie 2012
Simptomele unui atac de panica
Atacurile de
panica survin atat in contextual unei tulburari anxioase,dar si al unor
tulburari afective,al unor tulburari in legatura cu o substanta, precum si al
unor conditii medicale generale(ex.cardiace,respiratorii,vestibulare,gastrointestinale).
In cazul unui
atac de panica, persoana respective parcurge o perioada distincta de frica
intensa sau discomfort, in care patru (sau mai multe) din urmatoarele simptome
apar brusc si ating o intensitate maxima in decurs de 10 minute:
-
palpitatii,
batai puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac;
-
transpiratii;
-
tremor
sau trepidatie;
-
senzatii
de scurtare a respiratiei sau de strangulare;
-
senzatie
de sufocare;
-
durere
sau disconfort precordial;
-
greata
sau detresa abdominala;
-
senzatie
de ameteala,dezechilibru,vertij sau lesin;
-
derealizare
(sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detasare de sine insusi);
-
frica
de pierdere a controlului sau de a nu innebuni;
-
frica
de moarte;
-
parestezii(senzatii
de amorteala sau de furnicaturi);
-
frisoane
sau valuri de caldura.
Sper sa va fie de folos!
Niculina
Ciuperca,psiholog-consilier familie-cuplu
sâmbătă, 1 septembrie 2012
Sa recunoastem simptomele unui episod depresiv major pentru a sti cand sa cerem ajutor pentru noi sau cei apropiati
Depresia a devenit a patra boala ca raspandire pe glob, creand mari probleme omului contemporan. Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat că in 2020 va fi a doua cauza de dizabilitate, imediat dupa afectiunile cardiovasculare.
Unul din studiile legate de frecventa depresiei in Romania,arata ca prevalenta episodului depresiv major la romani este de 21% pe durata întregii vieti, in comparatie cu prevalenta diabetului, care este de doar 8,4%, pe aceeasi perioada. Ea nu este o boala exclusiv a femeilor, dar numarul femeilor care fac depresie este de doua ori mai mare ca al barbatilor
Depresia poate fi vindecata daca se pune un diagnostic corect,cu evidentierea tipului depresiei si este diagnosticata la timp.Pentru acest lucru consider ca oricarei persoane ii sunt necesare informatii corecte privind aceasta tulburare, ca sa poata cere ajutor la nevoie, sau sa vina in sprijinul persoanelor suferinde apropiate, pentru a preveni deteriorarea importantă a calitatii vietii acestora.
In perioada de criza economica pe care o parcurge tara noastra, oamenii trec prin asa-numita "scadere a imunitatii psihice",astfel incat parerea unanima a psihologilor din Romania este ca fara ajutor, pana si cei "de fier" cedeaza cand se asteapta mai putin.
Ce trebuie sa stim despre episodul depresiv major:
- faptul ca pe o perioada de cel putin doua saptamani exista o dispozitie depresiva, in cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi (se simte trist, inutil, inlacrimat,etc);
- are loc o diminuare marcata a interesului sau placerii pentru toate sau aproape toate activitatile, cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi;
- persoana poate suferi o pierdere semnificativa in greutate desi nu tine dieta, sau poate lua in greutate (mai mult de 5% din greutate intr-o luna) , sau cresterea sau scaderea apetitului aproape in fiecare zi ;
- insomnie sau hipersomnie aproape in fiecare zi;
- agitatie sau lentoare psihomotorie aproape in fiecare zi (observabila si de catre altii nu numai senzatiile subiective;
- fatigabilitate sau lipsa de energie aproape in fiecare zi;
- sentimente de inutilitate sau culpa excesiva ori inadecvata in fiecare zi;
- diminuarea capacitatii de gandire si concentrare, sau indecizie, in fiecare zi;
- ganduri recurente de moarte, ideatie suicidara recurenta,fara un plan anume,tentativa de suicid,sau un plan pentru comiterea suicidului;
- simptomele descrise mai sus cauzeaza o deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori alte domenii importante de functionare;
- simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice ale unei substante(ex.un drog, medicament),sau unei conditii medicale(ex.hipotiroidism).
Sper sa va fie de folos!
Niculina Ciuperca,psiholog-consilier
familie-cuplu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


