O bătrână Cherokee îi spune nepotului său despre o luptă care se dă în ea. Este o bătălie între 2 lupi.
Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, lăcomeşte, e
arogant, gelos, orgolios, minte, îşi plânge de milă, se simte inferior,
vinovat, e plin de mânie…
Celălalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos,
încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător…
Nepotul se gândi pentru o clipă apoi întrebă:
“Şi cine va câştiga această bătălie?”
Bătrâna Cherokee i-a răspuns simplu:
“Cel pe care îl hrănesc.”


4 comentarii:
Mai grau este sa invatam CUM sa hranim doar pe cine trebuie :)
Aici un rol important au parintii.Incepem sa invatam din primii ani,cand ne instalam practic primele programe cu care incepem sa functionam.
De-asta spun ca totdeauna e mai usor sa previi decat sa vindeci. In afara, in momentul in care se decid sa aiba un copil, merg ambii soti la cursuri,se consulta cu un psiholog in diverse etape de evolutie a copilului, este urmarit copilul pe scale de evolutie psihica. Nu-i suficient sa cresti un copil cu ce ai vazut la mama, la vecini, la prieteni.Educatia parentala este foarte importanta.
Mai tarziu e nevoie sa dezinstalezi toate programele disfunctionale si sa le inlocuiesti cu unele corecte ca sa poti functiona normal.
Din experienta mea pot sa spun ca tinerii parinti se informeaza tot mai mult despre ce trebuie sa cunoasca pentru a nu gresi in educatia copiilor.
Cred ca aveti oarecum dreptate. Si eu constat ca am facut multe greseli desi am fost si sunt preocupata de buna educatie a copilului meu. Cred ca societatea asta noua, coputerizata, libera sub toate aspectele, cu care noi nu am avut contact in copilarie ne-a luat si pe noi, ca parinti prin surprindere. Da, este clar ca nu mai suntem capabili sa crestem corect un copil asa cum au facut-o parintii si bunicii nostri. Intrebarea la care nu stiu sigur raspunsul este DE CE?! De ce parintii si bunicii nostri au reusit sa-si educe corect copiii fara sa mearga la o scoala a parintilor iar noi, parintii de astazi nu mai reusim fara a INVATA sa fim parinti. Mi se pare extraordinar de complict: ma decid sa am un copil, merg la cursuri, si apoi ma evaluez, am invatat destul, pot devani parinte..?
"Mai tarziu e nevoie sa dezinstalezi toate programele disfunctionale si sa le inlocuiesti cu unele corecte ca sa poti functiona normal"
Totusi, nu suntem niste computere, suntem oameni! Oare asta sa fie revelatia secolului, a psihologiei? Functionam cu "programe" ce ne-au fost instalate, implementate...? Daca nu au fost cele corecte si nu functionam corect la dezinstalam si instalam altele...? Suna asa de trist.
In general civilizatia are avantaje si dezavantaje.Ca sa tii pasulcu ceilalti,ai nevoie de educatie permanenta.Ce se intampla la noi acum,e ca am fost obisnuiti sa gandim altfel,gandire care s-a perpetuat de-a lungul mai multor generatii,si-atunci multe lucruri erau valabile,nu erau mari diferente intre a creste un copil cu ce ai vazut in familia de origine.
Eu ma uit la nepotelul meu care are numai 2 ani si stie sa foloseasca tot felul de jucarii electronice,e interesat de calculator,de multe informatii pe care eu am fost nevoita sa le accesez la o varsta matura.Si-atunci,nu trebuie sa te perfectionezi tot timpul ca sa-l poti ajuta sa evolueze?
Fiecare are de ales drumul pe care vrea sa-l urmeze.Eu pot spune ca invat permanent,pentru ca e o avalansa de informatii si ma rog la Dumnezeu sa pot face acest lucru cat mai multa vreme. Un om informat poate gasi totdeauna mai bune solutii decat unul care nu are acces la informatii.
Daca stam sa ne gandim si a fi parinte este o meserie,poate cea in care trebuie sa dam dovada de cat mai multa responsabilitate,iar daca pentru orice meserie ne pregatim pentru a face performanta,atunci daca ne dorim performanta ca parinte si dorim copiilor nostri sa le fie bine, merita tot efortul.
Trimiteți un comentariu