Ipostazele feminitatii in antichitate

Rememorarea unor ipostaze ale feminitatii in aceasta perioada in care de multe ori se pune la indoiala inteligenta femeii si rolul important pe care aceasta il are in societate, are rolul de a dovedi ca femeia este mult mai complexa decat se crede, ca are o multitudine de fatete pe care le poti cunoaste numai dandu-ti timp s-o studiezi cu adevarat , ca e si blanda daca o apreciezi cum se cuvine , dar si apriga la manie , cand ii incalci teritoriul .
“Lucrarea de diploma a lui Dumnezeu la examenul de estetica”-cum o numea Vasile Ghica –sau “caierul gandirilor “, “trimisa Cerului a tot creatoare...a ei este opera invizibila” cum o numea Prentice Mulford in “In zarea nemuririi “, nu este totdeauna o fiinta slaba, victima a fiziologiei ei , cum lasa sa se inteleaga George Calinescu in Enigma Otiliei.
Analizand cateva din ipostazele feminitatii din antichitate , avem surpriza ca multe din ele sa fie copie la indigo cu multe din zilele noastre.
Astfel , Antigona , simbolul femeii puternice, pastratoare a traditiei cu orice pret poate reprezenta cu succes pe multe din femeile familiilor traditionale romanesti . Ea are taria sa infrunte porunca lui Creon pentru a-l ingropa pe Polynikes , cu toate ca stie ca acest gest poate s-o coste chiar viata , pentru ca traditia cere ca orice mort sa fie ingropat , indiferent ce-ar fi facut in timpul vietii ( Polynikes intors din surghiun urzise gand rau impotriva tarii si a neamului sau ) . Ipostaza ei de sora nu-i permite sa treaca nepasatoare pe langa fratele lasat prada pasarilor si cainilor sa-l sfartece.
Desi se dovedeste pana la urma a fi de partea ei , Ismena , sfioasa ei sora , speriata de sfarsitul tragic al parintilor si fratelui , o sfatuieste sa se gandeasca ce ,, cumplit sfarsit “le poate pandi , cuvintele ei sintetizand conditia femeii in raport cu a barbatului puternic : ,,sintem femei / si pe barbati a-i infrunta nici ca putem /Mai tari is cei ce carmuiesc si vrerii lor / Se cade-a ne pleca...”
Antigona impresioneaza prin pozitia demna pe care o afiseaza in fata lui Creon in momentul aducerii ei de paznicul ce-o prinde incercand sa-si ingroape fratele : ,, nici macar o tresarire-avu atunci” ; ,, n-a tagaduit nimic “. Nu-si ascunde fapta , ci recunoaste ca ,, faptasa-s eu , nu ma codesc nicicum s-o spun ! ........Stiam ca doar porunca-ti auzit-au toti “. Mai mult chiar , ea-l infrunta , sustinand ca cei din jurul ei admira ce-a facut , dar tac ,, chitic “ de frica .
Conform preceptelor biblice , Antigona sustine ca ,, al vieti-mi rost e sa iubesc, nu sa urasc”.
Pe cat de puternica e Antigona si hotarata a-l infrunta pe Creon , pe atat de sensibila e Ismena , pe al care-i frumos obraz ,, e lacrimi si jale “, dar dragostea de sora o face sa exclame : ,,De-ar fi sa mori , cum oare viata-as mai iubi ?
Urmarind reactiile Antigonei cand este amenintata ca va muri , n-am putut sa nu fac o paralela intre comportamentul ei si-al ciobanului din Miorita . Pe cat de senin isi asteapta moartea ciobanasul care stia ca va ramane in mijlocul naturii vegheat de tot ce-i era mai drag lui , pe atat era de indurerata Antigona , al carei mormant urma sa fie ,, sapat in scorbura de stanci “ unde nu avea sa mai vada nici un prieten : ,, si nimeni m-o plange si-s fara / Prieteni si far a cununie si raza / Cea sfanta de soare eu n-oi mai /vedea-o vreodata “... Singura alinare e ca porneste spre mortii ei, acolo unde se va intalni cu mama, tatal si fratele ei si credinta ca ,,cei buni “ vor aprecia gestul ei .
Pentru ea ipostaza de sora e foarte importanta si nu se sfieste s-o arate : ,, Ca sot de-as fi pierdut , un altu-as fi aflat ! / Copilul de-mi pierdeam , copil c-un alt barbat / As fi avut !Dar frate cum as mai avea ? “ Regreta numai ca moartea o va gasi fara sa se fi implinit ca sotie si mama , de-a nu fi reusit sa parcurga toate etapele ciclului vietii . Apare aici ideea ca moartea e un lucru firesc, daca apare atunci cand omul si-a desavarsit rostul pe pamant. Tocmai de aceea este indurerata , pentru ca: ,, Ma duc spre mormant, fara nici sa fi stiut / De-al nuntii drag desfat ./ Nici sot eu n-am avut / Nici prunc n-am alaptat !
Trebuie remarcata deasemenea ,desi aparitia ei e de scurta durata si Evridike , mama devotata , care neputand supravietui fiului ei , sfarseste prin a-si curma viata .
Daca Antigona lui Sofocle este o femeie puternica , demna , cu spiritul dreptatii, care-si accepta destinul nemeritat , Medeea lui Euripide e razbunatoare , nu precupeteste nimic sa-si atinga scopul, nu iarta pe cei care o umilesc, se razbuna chiar pe proprii copii pentru ca-i inselata de sot . Din moment ce sotul ei Iason isi incalca juramintele si ,,se leagana-n culcus regal , casatorit /c-o fata , os din Creon , domnu-acestei tari “ , devine ,,....surda precum stanca , precum valu-n mari / Naintea prietenilor sai ce-o dojenesc .” De dragul lui Iason isi ucisese fratele ,de aceea nu-i poate ierta comportarea de-acum si-ncepe sa-l blesteme : ,, pe el si pe soata , sa-i vad / sfaramati in palat...”
Furia ce-a cuprins-o fata de Jason i-a intunecat mintile, i-a facut sa-i dispara chiar si instinctul de mama ( pe care stau si ma-ntreb daca l-a avut vreodata, gandindu-ma la Evridike care nu poate supravietui mortii fiului in timp ce Medeea ii ucide cu propriile maini ) .
Nici o femeie in ipostaza de mama nu ar fi in stare sa adreseze copiilor ei asemenea vorbe grele : ,,copii blestemati , din trupu-mi cumplit , / De-ar fi sa muriti cu Iason la rand /Locasul acesta de s-ar narui !”.
Discursul ei in fata corului de femei pare o razvratire nu numai impotriva sotului , dar si a destinului, pentru ca ,, din tot ce-i inzestrat cu viata si cu gand / Femeile sunt neamul cel mai obidit “........as vrea de trei ori sa ma lupt / cu scut in loc sa am o data de nascut “.
Pare revoltata si impotriva institutiei casatoriei care nu permite femeii sa-si alunge sau paraseasca sotul , impotriva institutiei zestrei , dar si impotriva parintilor care nu o invata pe fata cum sa se poarte cu sotul sau . Discursul ei pare sa aminteasca de asociatiile feministe de mai tarziu .
Cand e incoltita cu surghiunul de catre Creon , stie sa disimuleze pentru a-si pune in aplicare planul .
Femeie mandra , refuza ajutorul pentru drum oferit de Iason : ,,La cunoscutii tai eu n-am sa cer salas. Nu iau pomana ta . Nimic nu-mi darui / Ca nu e spornic darul celui pacatos .”
Dupa ce se desparte de Aigeus , regele Atenei care-i promite ajutor , concepe un plan in care sa-i ucida pe Iason si sotia sa , precum si pe Creon , jucand in fata lui Iason rolul femeii spasite cu un talent actoricesc demn de o mare actrita . Cununa de aur si valul de aur trimise miresei prin copii sunt otravite , lucru ce dovedeste ca Medeea este tipul razbunatoarei extreme , care nu-i lasa cale de ales dusmanului . Mai mult chiar, de mana ei mor proprii copii.
Nu totdeauna soarta femeii a fost conform meritelor si dorintelor sale . Uneori s-a aflat intr-o ipostaza dureroasa asemeni ,, troienelor” lui Euripide .Dupa ce ti-e dat sa gusti din nectarul vietii , e groaznic sa te vezi in postura de femeie rapita in urma razboielor de cucerire, si Euripide a surprins cu maiestrie ,,vaietul femeilor menite prin sorti unui stapan “.Tabloul e sumbru :in corturi stau inghesuite roabele capitanilor ostirii , Hecuba e ,,culcata langa porti “varsand siroaie de lacrimi , Polyxene ,,jertfita pe mormantul lui Ahile “, ,,Casandra luata cu sila , ca sotie de taina “ de Agamemnon ,care fusese sagetat de iubirea pentru ,,fata cu duh divin “, Andromaca luata ca ,,prada” de feciorul lui Ahile .Chiar si-n aceste momente ,Hecuba gaseste resurse sa-si ridice moralul: ,,Sus, urgisito, capul ti-l ridica / De la pamant, si umerii........Indura cu tarie schimbatoarea ursita “... Apoi incearca sa le incurajeze si pe celelalte : ,, Nu e acelasi lucru, o copila / A fi-n lumina zilei si-a fi mort / Caci moartea e nimic .Vietii / Ii mai raman nadejdi .”
E de mirare ca Andromaca gandeste ca femeile nu au acces la intelepciune , sau poate starea in care se afla o face sa confunde intelepciunea cu forta. Astfel pe ea ,,Intelepciunea care nu-i lasata femeilor / au pus-o la-ncercare / In casele lui Hector/......nauntrul / Camarii mele nu lasau sa intre / Palavra femeiasca, cumpatul / Mi-era invatator...../Tacuta limba , chip placut aveam “ Ea este tipul sotiei devotate ce nu poate suferi ,, pe aceea / care, de langa sotul ei trecand / In alt culcus , iubeste pe un altul “.
Femei frumoase au fost in toate timpurile, dar parca frumusetea Elenei lui Menelau le intrece pe toate , pentru ca ,,rapeste ochii barbatilor , darama / Cetatile si casele / Le pune foc .Cumplite / Sunt farmecele sale “ ( Hecuba despre Elena in ,,Troienele “) .
Dar pe langa atatea simboluri feminine , grecii au avut si un simbol al castitatii si fidelitatii conjugale in persoana Penelopei, sotia lui Odysseus si mama lui Telemachos .In indelungata absenta a sotului, asaltata de petitori , incepe sa teasa o panza la terminarea careia ar fi urmat sa se marite cu unul dintre ei . Ea este si o femeie vicleana, pentru ca ce tesea ziua , destrama noaptea si daca nu ar fi avut noroc de intoarcerea sotului, probabil ar fi fost pedepsita
Am lasat la urma personajul feminin Pandora , desi este femeia primordiala a lumii ,pentru ca in ea salasluiesc mai multe simboluri .Creata din porunca lui Zeus de Hephaistos si Athena , zeul a vrut sa i-o dea de nevasta lui Prometheus dupa furtul focului ,in semn de ironie
Respinsa de Prometeu , Pandora in ipostaza de seducatoare , reuseste sa-l seduca pe fratele acestuia Epimetheus , care se insoara cu ea . Darul ei de nunta de la zei , asa zisa ,,cutie a Pandorei “este deschisa de Epimetheus care umple lumea cu toate relele , munci istovitoare si molime ducand chiar la intinarea nobilei semintii a oamenilor . Potrivit legendelor, la inceput barbatii traiau fara femei, crescand din pamant ca cerealele .Nu cunosteau oboseala , suferinta sau batranetea .Mureau tineri ,intr-o liniste perfecta , ca in somn .Deranjat de acest bun mers al lucrurilor pentru muritor , dar si voind sa se razbune pe Prometeu, stapanul Olimpului decide sa intervina in aceasta pace si liniste a oamenilor muritori , trimitandu-le o geniala si malefica momeala .
In viziunea lui Hesiod, ea este un simbol al eternului feminin si in acelasi timp alegoria razbunarii lui Zeus pentru rapirea focului . Daca Prometeu o respinge, e numai din mandria de a nu primi nimic de la Zeus, care ,,in locul focului a zamislit un rau destinat oamenilor ; din vointa Cronidului vestitul Faur a framantat din tarana o fiinta aidoma unei fecioare preacurate “, iar alti zei o perfectioneaza : Hephaistos ii da glas omenesc , Aphrodite frumusete, patima , putere de seductie , Athena o imbraca in alb daruindu-i cingatoarea sa si punandu-i pe frunte o diadema lucrata tot de Hephaistos , iar Hermes o initiaza in aria lingusirii, dupa care Zeus ii inmaneaza perfida cutie .
Pandora este dupa parerea lui Hesiod etalonul ispitelor artificiale feminine : ,,si in sanul ei , Crainicul, omoratorul lui Argos , zamisleste minciuni , vorbe amagitoare si o inima vicleana “
Dupa alte interpretari, Pandora nu ar fi decat o alta forma a Zeitei Pamantului (Gaia) care ofera omului daruri contradictorii si ispititoare , mai ales speranta vesnica .
Victor Kernbach , in Dictionar de mitologie generala , pag .538 sustine ca Pandora ,,nu e om , ci homuncul ; nucleul originar al mitului greu de regasit , trebuie sa fi avut ca sursa credintele arhaice in puterile vrajitoresti ; dar vechiul simbol de magie aparent neagra s-a transformat mai tarziu intr-o alegorie a seductiei magice femeiesti si chiar aceasta alegorie a absorbit influienta unor conceptii misogine “
Am prezentat cateva ipostaze feminine din lumea antica
Daca am urmari evolutia statutului femeii de la o societate la alta , am observa ca acesta a variat considerabil . Studiind cu atentie fiecare societate in parte , la prima vedere ar parea ca eliberarea femeilor si feminismul sunt fenomene ale sfarsitului de secol XX .Dar vedem ca si-n lumea antica au existat femei care au reusit sa sparga barierele traditiei

Bibliografie
1 .Tragicii greci-Antologie -Editura de stat ptr literatura si arta , combinatul Poligrafic Casa Scanteii , Buc 28.06. 1958

2. .Victor Kernbach –Dictionar de mitologie generala , Editura Albatros , Bucuresti ,1983

NOTA
ANTOLOGIA TRAGICII GRECI ESTE UN MOMENT DE REFERINTA ptr aceasta perioada, si numai un neavizat se poate intreba ce cauta intr-o lucrare de acest fel( pentru ca a aparut in 1958?) Intr-o buna zi ne vom trezi ca nu mai au valoare nici scrierile lui Dimitrie Cantemir, sau Neagoe Basarab, ptr ca nu sunt aparute in 2009 .....
1983