De felul cum stim sa modelam mintea fiecarui copil depinde evolutia lui in timp. Fiecare OM ADEVARAT are un parinte responsabil.
Va ofer ca tema de reflectie aceasta povestioara preluata de pe forumul crestin ortodox
La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse:
- Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa ?
- Nu - i-a raspuns batranul. Vino cu mine!
L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:
- Vezi acest vlastar, stii ce este ?
- Da, parinte, un puiet de brad.
- Smulge-l!
Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe,
calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.
- Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:
- Smulge-l acum pe acela.
-Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te si mai cheama pe cineva.
Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.
- Acum scoateti bradul falnic de acolo.
- Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.
S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:
- Smulge-l acum pe acela.
-Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te si mai cheama pe cineva.
Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.
- Acum scoateti bradul falnic de acolo.
- Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.
- Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi
din suflet sunt la fel ? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput,
inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste
si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mica, o
poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa
lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai
putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in
viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu.
"Degeaba taiem
crengile pacatului in afara noastra, daca in noi raman radacinile care vor
creste din nou."
4 comentarii:
Mi-a placut articolul.
Baiatul meu are 21 de ani. Desi m-am straduit, cred ca n-am fost cei mai buni parinti si acum realizez ca am facut multe greseli. Chiar daca in esenta este un copil bun, relatia noastra nu este foarte buna, in sensul ca el comunica foarte putin cu noi. Sotul meu nu are nici o problema cu asta, dar eu incerc si nu stiu cum as putea sa-mi imbunatatesc comunicarea cu el, sa stiu ce-i in sufletul lui. Intentia mea de a ma apropia si a vorbi cu el, de a-l sfatui de bine, par mai degraba sa-l indeparteze. Ca si cand s-a saturat sa ma tot asculte si sa-l tot sfatuiiesc. Cu siguranta gresesc undeva, cred ca de cele mai multe ori momentul si tonul nu sunt cele potrivite...
Cum ma sfatuiti dvs sa ma port ca sa-mi imbunatatesc relatia cu fiul meu, tinand seama ca nu mai este chiar un copil?
Din nefericire nu ne invata nimeni cum sa ne comportam ca parinti.Ce am vazut in casa nu e suficient pentru ca societatea este intr-o continua schimbare,sufletul omenesc e nevoit sa faca slalom printre obstacolele vietii,fiecare copil e unic,cu nevoi cat mai diverse.Ideal ar fi ca in diverse etape(cand ne hotaram sa avem un copil,in primii ani de crestere,la adolescenta,etc)sa putem beneficia si de sfatul unui specialist,care cu obiectivitate poate sa vada ce gresim sau nu. Pentru ca asa cum faci performanta in orice profesie studiind cat mai mult,asa si psihologul studiaza ani de zile ca sa poata ajuta la gasirea celor mai bune solutii.
La varsta aceasta de obicei nu mai suporta ca parintii sa vina cu solutii la problemele lor. Cel mult ii puteti prezenta variante,cum ati face dumneavoastra,dar fara sa-i impuneti ce solutie sa aleaga. Tot sfatuindu-l dvs.nu va fi niciodata independent in gandire. Lasati-l pe el sa va ceara ajutorul daca are nevoie,nu-i oferiti dumneavoastra din proprie initiativa. Fiti alaturi de el si sprijiniti-l cand are nevoie,dar nu incercati sa va impuneti punctul de vedere ca il pierdeti. Comunicarea parinte-copil se construieste din anii copilariei,daca parintele stie sa-i incurajeze initiativele bune si sa nu-l critice daca mai si greseste. Vedeti ca eu am un articol pe blog "Nu-i usor sa fii mama de baiat". Daca este crescut cu multa dragoste,fara certuri si reprosuri pentru fiecare greseala,daca parintele este atent la nevoile lui,daca stie ca acesta il sprijina la nevoie si-l incurajeaza sa treaca peste momentele dificile,imposibil sa nu aiba o relatie frumoasa si sa nu comunice cu parintele.
Va spun si ca psiholog si ca mama de trei baieti,ca la varsta asta nu mai au nevoie intotdeauna de sfaturi. Sa-i lasam sa simta ei nevoia sa ni le ceara.Dar asta inseamna ca sa aiba incredere sa impartaseasca ce-l framanta.
Va dau mai jos,daca nu ati citit cumva pe blog,cum se formuleaza o critica,astfel incat sa nu ranim.Nu trebuie neaparat sa folositi termenii mei, numai sa urmariti etapele si folositi termenii cei mai adecvati.
(ETAPE )
1.Cerem permisiunea : ex. Pot sa-ti vorbesc un minut?
2. Formulam o critica cu privire la un subiect bine definit : ex. Nu vreau sa mi-o iei in nume de rau, sau “imi pare rau sa-ti spun asta, dar eu nu m-am simtit bine cand am vazut ca tu ai facut acest lucru (denumesti ce s-a intamplat)
3. Formulare directa si precisa cu privire la momentul respectiv (m-a deranjat acest lucru) nu generalizare ( totdeauna faci asa, , lasa ca stiu eu ca faci lucrurile numai aiurea ,etc.).
4. Utilizam daca e nevoie , repetarea informatiei intr-un mod calduros, dar ferm .
5. Daca este posibil , propunem o solutie .( Cred ca ar fi bine daca ai face lucrul asta..... sau poate gasesti tu o solutie mai buna )
6. Incheiem pe un ton cordial : daca se va rezolva aceasta situatie vom avea numai de castigat...
Cum acceptam sau refuzam
Ascultam cererea celuilalt
2.Cerem lamuriri daca este nevoie
3.Acceptam sau refuzam in mod clar si precis : daca e da, ramane da, daca am spus nu, ramane nu .
4. Utilizam daca e nevoie repetarea informatiei
5. Daca refuzam propunem o alternativa .
6. Incheiem pe un ton cordial
In general tinerii au nevoie sa fie ascultati si intelesi.De multe ori le cerem lor ce nu am reusit noi,fara sa ne gandim ca de cele mai multe ori ce e bine pentru noi,nu e si pentru ei . Sunt multe de spus. De obicei in cabinet se obtin rezultate peste asteptari,pentru ca avand persoana in fata e mult mai usor sa-ti dai seama ce-i in ordine si ce nu, ce tipar si-a internalizat, daca are o perceptie normala sau denaturata,daca are anumite scheme cognitive disfunctionale,cum reactioneaza in diverse situatii,cum e gandirea, daca are toleranta scazuta la frustrare,etc. Pana nu stii cu precizie anumite lucruri,nu obtii rezultatele asteptate, pentru ca fiecare om functioneaza astfel. De obicei barbatii se blocheaza pe cognitiv (gandire,concentrare,capacitatea de-a lua decizii,etc.) daca mama sau sotia ii intampina cu o fata furioasa sau nemultumita,sau tipa la ei.
Sunt multe de spus.Daca veti citi tot ce am scris pe blog sau pe alte site-uri,veti gasi multe informatii care sa va ajute.
Multumesc pentru raspunsul prompt si pentru sfaturi. O sa citesc si o sa ma straduiesc sa pun in aplicare, sunt constienta ca si de mine depinde ca situatia sa fie alta.
Trimiteți un comentariu