Terapie de familie- Studiu de caz

Mihaela G, 40 de ani , e casatorita de 9 ani cu Bogdan , 39 de ani , cu care are o fetita de 8 ani . Solicita consiliere , pentru ca este dezorientata , nu-si da seama unde greseste , intrucat este la a doua casatorie si realizeaza ca lucrurile merg la fel de prost ca si in cea anterioara . Nu se gandeste la ea , dar e speriata ca simte ca e afectat copilul si trebuie sa faca ceva spre binele lui . De fapt ea vrea consiliere mai mult pentru copil , pentru ca cel mai mult o deranjeaza faptul ca fetita e agitata , nu doarme , nu mananca, slabeste pe zi ce trece , nu e atenta la scoala si are rezultate slabe .
Nu intelege de ce nu are noroc in casnicie , intrucat provine dintr-o familie in care nu au fost relatii conflictuale , iar ea a fost eleva si studenta ,, model “, disciplinata, facand eforturi constante pentru obtinerea unor rezultate foarte bune la invatatura si pentru a oferi o imagine pozitiva sinelui .Despre parintii ei are numai cuvinte de lauda , acasa ea se simtea elementul central al familiei , de aceea sufera acum cand ii vede tot mai rar ( si-atunci merge singura , pentru ca sotul se inchide in camera lui , cere sa nu-l deranjeze nimeni si lucreaza pana tarziu ).
Cu primul sot fusese colega de facultate .Se casatorisera in ultimul an , dar in anul urmator el primise o bursa de cercetare in Franta . N-a putut sa-l urmeze pentru ca ea obtinuse un post bun in tara si credea ca un an trece repede si nu are rost sa-si piarda serviciul . Dar la intoarcerea in tara , el devine de nerecunoscut , relatiile dintre ei devin tensionate , incepe sa-i vorbeasca urat , nu-l mai intereseaza decat profesia .
In 94 el o anunta ca realizarea profesionala e prioritatea 0 in viata lui si a gasit pe cineva care poate sa -l ajute sa-si atinga scopul . Ii cere sa divorteze , moment in care ea face o criza , avorteaza copilul , fara sa-i spuna ca-i insarcinata si-si jura ca n-o sa-i mai trebuiasca nici un barbat .
Peste 3 ani se casatoreste insa cu seful ei , pe care nu-l iubeste , dar e impresionata de ,,cat e de destept “ si e convinsa ca macar va avea un sprijin in profesie . El provine dintr-o familie rece , critica , tatal lui fost colonel la armata , are comportament dominator , dur in raport cu ceilalti membri ai familiei , in timp ce mama lui e descrisa ca o fire slaba , tacuta si supusa sotului . Nu s-a simtit niciodata bine la socri , pentru ca se simte dominata , pusa in inferioritate , desi si ea are o facultate si un serviciu bun .Parintii lui Bogdan nu accepta faptul ca fiul lor sta cu Mihaela intr-un apartament , cand ei au atata spatiu in vila . Ei l-au convins sa dea fata la scoala de la Romana , si se amesteca in casnicia lor ori de cate ori se iveste o problema .Bogdan mai fusese casatorit , iar din prima casatorie avea un copil de 12 ani , din cauza caruia primea reprosuri de la parinti ca nu a fost in stare sa-si castige copilul , lasandu-l fostei sotii care nu se ocupa de el asa cum ar fi dorit ei ( din relatarile Mihaelei - se despartise din cauza parintilor lui , cu care locuiau ) .
Spera ca relatia lor sa mearga , pentru ca Bogdan se muta in apartamentul ei , unde parintii lui veneau doar in vizita . Nu se obisnuieste cu gandul ca Bogdan merge des sa-si viziteze copilul si-l aduce in casa ori de cate ori se iveste ocazia . Face tratament sa ramana gravida , fiind convinsa ca facandu-i un copil , Bogdan va sta mai mult pe acasa . Dar s-a inselat , pentru ca acesta in afara de serviciu nu se ocupa de nimic , acasa sta in camera lui si spune sa nu-l deranjeze nimeni ca are de lucru , copilului nu-i acorda nici o atentie, daca vrea sa vorbeasca cu el tipa sa nu-l deranjeze . Daca ea ii face observatie , izbucneste imediat conflictul . De aceea ii pare rau ca a ales solutia asta , pentru ca e convinsa ca fata e afectata de relatia lor si-ar face orice sa –i fie bine copilului ,dar nu stie cum si simte ca nu mai are nici resursele psihice necesare .
Pentru ca scoala e departe ,familia plateste o pensionara , fosta invatatoare, care sa o duca si sa o aduca de la scoala ( familia locuieste in Berceni dar tatal tine mortis sa o aduca la scoala la Romana , pe motiv ca aici e o scoala mai buna ) , dar rezultatele nu sunt pe masura efortului . Ar putea sa stea la mama ei , care locuieste la o statie de scoala , dar el nu a acceptat-o niciodata pe mama ei sa aiba grija de fetita . La prima sedinta vine cu fetita , dar la cea de a doua reuseste sa-l aduca si pe sot , motivandu-i ca pentru binele copilului lor e important sa mearga impreuna la un psiholog .

2.Evaluarea problemei
Pentru a evalua problemele familiei ( relatia disfunctionala a familiei , dificultati de relationare si problema copilului – agitatia , lipsa poftei de mancare ,neatentia la scoala - determinata de disfunctiile familiei ) – am urmarit pe parcursul a doua sedinte de consiliere, urmatoarele :
1) structura familiei;
2) flexibilitatea paternurilor de functionare ;
3) rezonanta familiei ;sistemului familial, reflectand senzitivitatea lui la nevoile fiecarui membru ;
4) contextul de viata al familiei , factorii de stres care o influienteaza , daca familia are sau nu un suport ;
5) etapa de dezvoltare a familiei si eficienta ei in rezolvarea sarcinilor specifice acestei etape ;
6) modalitatea in care simptomul pacientului identificat este folosit in familie

Pentru a observa ce este disfunctional in familie , am urmarit interactiunile dintre membrii familiei (prima sedinta -mama-fiica ; a –doua sedinta mama-tata copil ) , concentrandu-ma pe proces si dezvoltand permanent ipoteze de lucru (pe care le-am formulat , testat si reformulat ) despre structura familiei , care sa ne ajute la ghidarea interventiilor terapeutice ulterioare .Alaturi de scoala structuralista , am folosit si tehnici din alte scoli (sistemica si narativa ) pe care le-am imbinat in asa fel incat sa putem face o evaluare corecta, si apoi o interventie prin care sa obtinem rezultatele asteptate .
Mentionam ca la prima sedinta ne-a fost de un real folos si genograma familiei pentru ca ne- a ajutat sa clarificam procesele emotionale ale familiei si sa identificam pattern-urile comportamentale transmise din generatiile anterioare ( tonul comanda al lui Bogdan , preluat de la tatal lui , pretentia ca nevasta sa fie supusa si sa nu sufle in fata sotului , Mihaela sufera ca nu mai e in centrul atentiei cum a fost crescuta acasa si nu se bucura de respectul de care se bucura mama ei ) .
Tot la prima sedinta ne-am folosit si de desenul familiei ( desenat de fetita, in timp ce mama descria evenimente din istoria personala ).

Desenul familiei a adus informatii despre membrii familiei , atmosfera din familie Desenul fetitei cuprindea : mama ,fetita si papusa . ,, Pe tati nu l-am desenat ca nu vrea sa se joace cu mine ...ma cearta tot timpul...vine tarziu , bosumflat ......ia- o pe-asta mica de-aici ca-mi incurca hartiile “....... Apoi este de dimensiune redusa , din care am dedus tendinta de izolare a fetei ( din istoria personala a mamei reiese acelasi lucru :copilul nu are prieteni la scoala , iar acasa e apropiata numai de mama ). Reprezentarea fiind in partea de sus a paginii am emis ipoteza ca fata isi doreste o familie in care sa fie numai cu mama , de fapt si cand am vrut sa pun un scaun pentru tati , la prima sedinta nu a vrut , iar la a doua in prezenta tatalui , nu vrea sa stea pe scaun, ci numai lipita de mama . Nu mai intru in alte detalii pentru ca am vrut sa urmaresc prin desen mai mult relatia celor 3 .
La a doua sedinta , pe langa observarea interactiunilor am mai folosit si binomul circumplex al familiei , pentru a ma putea edifica mai bine asupra coeziunii si flexibilitatii familiei , rezultand o coeziune si flexibilitate scazuta.
Urmarind interactiunile familiei , am ajuns la urmatoarele ipoteze :
- puterea de decizie in casa o are sotul - care hotaraste modul cum se cheltuiesc resursele financiare (ea nu poate cumpara nimic daca el nu e de acord ) , el a hotarat scoala copilului , persoana care sa-l ingrijeasca , meditatii engleza , balet .etc .
-cei doi soti formeaza subsisteme separate , intre ei fiind granita rigida , cu putine contacte , rigiditate care se manifesta si fata de cei de afara : nu au prieteni , nu se viziteaza nici macar cu parintii ei , la care ea trebuie sa mearga fara stirea lui , pentru ca el e convins ca acestia o influienteaza in modul ei de comportare ; In subsistemul adultilor apar dificultati de relationare , pentru ca Bogdan isi urmareste atingerea propriilor scopuri , iar cei doi soti nu au abilitatile necesare (complementaritatea si acomodarea reciproca ) pentru a putea modela intimitatea si angajamentul .
- subsistemul parental nu functioneaza la parametri normali , pentru ca tatal in afara faptului ca decide in ceea ce priveste scolile copilului, nu se implica si emotional in educatia lui ( nu se joaca , nu sta de vorba cu copilul ,etc ) El impune intre el si copil o granita rigida
- inte mama si fiica granita este difuza,
relatia dintre ele fiind prea stransa, permitand o interactiune maxima . Nu este clar cine are responsabilitatea si autoritatea , fata este influentata de conflictul mama-tata .
- intre mama si fiica coalitie transgenerationala ( tatal reproseaza mamei ca este prea permisiva , iar ea ii reproseaza ca-i prea dur cu fetita , ii cere prea mult pentru varsta ei ; mama acorda un interes deosebit nevoilor fetitei , tatal refuza chiar cand e nevoie de el , o - bruscheaza daca-i cere sprijin si o trimite la mama , ca el are treaba ;
- Bogdan formeaza coalitie cu parintii lui impotriva Mihaelei , ori de cate ori are o problema importanta se sfatuieste cu parintii lui si nu conteaza daca ea e de acord sau nu
- triunghiuri : Bogdan , mihaela si mama ei ; Bogdan, Mihaela si mama lui ;Bogdan, Mihaela si fata;
Relatiile dintre membrii familiei sunt incordate , intre soti fiind un conflict deschis ; se streseaza reciproc invinuindu-se ca relatia nu merge bine ; nu stiu sa comunice : mesajele nu sunt clare , se relateaza o problema si se divagheaza la alta , sunt preponderent acuzatoare
Deci dupa cum se observa , structura familiala este ineficienta , granitele sunt rigide sau difuze,aliantele sunt patologice , la fel si triadele, familia are coeziune si flexibilitate scazute pentru a se putea adapta la stres .

3 . Stabilirea obiectivelor.

Mi-am propus urmatoarele obiective :
- imbunatatirea dinamicii familiale pentru obtinerea unui mediu familial –functional ;
- inlesnirea interactiunii dintre membrii familiei pentru crearea unui climat confortabil fiecarui membru .
- depasirea momentului de criza pentru ca familia sa poata functiona in continuare

4.Planul de interventie
Mi-am planificat urmatoarele etape :
4.1 Alaturarea si acomodarea
Pentru ca terapia eficienta cere provocare si confruntare, familia trebuie sa accepte terapia si sa se simta inteleasa de terapeut . Si cum alaturarea si acomodarea sunt considerate premisele restructurarii , am in vedere faptul ca trebuie sa-i fac sa coopereze , sa construiesc o alianta de intelegere cu fiecare membru al familiei .
In aceasta etapa ma familiarizez cu stilul comunicational al familiei , cu perceptiile familiei ,acord atentie fiecarui membru , il fac sa se simta important , ii felicit pentru faptul ca au constientizat ca au o problema , ca acest lucru constituie un avantaj , e un punct de plecare in rezolvarea ei . Acord o atentie deosebita si copilului , interesandu-ma daca stie unde se afla si de ce .
Tehnici folosite :
Mentinerea- sustinerea comportamentelor specifice sau a verbalizarilor cu scopul cresterii independentei si puterii indivizilor subsisteme sau aliante ; Se manifesta respect pentru parinti care sunt lasati sa-si descrie problemele , dar si pentru copil care nu e fortat sa vorbeasca , ci cand simte el nevoia.
Clarificarea – clarificarea, amplificarea si aprobarea comunicarii familiei pentru a creste increderea membrilor , dar si a subsistemelor familiale .E foarte important ca fiecare sa-si clarifice pozitia fata de problema .
Mimarea - adoptarea stilului de comunicare al familiei si conformarea la nuantele afective ale comunicarii acestora .
4.2 Diagnosticul structural- are loc de-a lungul intregului proces terapeutic constand in observarea tranzactiilor familiale, formularea , testarea si reformularea ipotezelor de lucru
- simptomele pacientului identificat –expresie a paternurilor disfunctionale care afecteaza toata familia
-evaluari preliminare bazate pe interactiunile din prima sedinta, apoi in urmatoarele formularile sunt redefinite si revizuite .
-dezvoltarea de ipoteze structurale rapid, pentru o mai mare eficienta si pentru a nu fi influentat terapeutul : eu primele ipoteze mi le fac de la primul telefon si le validez pe masura ce urmaresc interactiunile familiei .
- atentia se indreapta atat la problemele prezentate de familie cat si la dinamica structurala expusa de familie .
-constientizarea structurii familiei , paternul organizat in care membrii familiei interactioneaza .
- atentie la regulile ce guverneaza in familie, la subsisteme, la granite, triunghiuri, aliante, coalitii.
- construirea hartilor terapeutice

4.3 Restructurarea familiala
Lucrul cu interactiunea , este o tehnica foarte importanta, incat unii psihologi o considera ca etapa a restructurarii .
-Punerea in practica a interactiunilor ce au loc in familie presupune recreerea de catre membrii familiei a interactiunilor referitoare la problema cu care au venit sau la situatii neutre . La o punere in scena se are in vedere : 1) observarea procesului ; 2) modul cum trebuie condus procesul ; 3) conducerea familiei sa-si modifice interpretarea ; 4 ) comentarea a ceea ce a fost gresit si daca e nevoie, familia e indemnata sa continue .
- punerea in scena a diferitelor momente din viata cuplului ( ,, ati putea sa-mi aratati si mie cum decurge acest lucru ? ) ofera o multime de informatii : cat vorbesc fara sa fie intrerupti ; cine ataca : cine se apara ; cine e in centru ; cine-i periferic ,etc .
- cum se comporta copilul in timp ce parintii vorbesc ;
-cine e implicat si cine nu in educatia copilului ;
- Invitand membrii familiei sa-si discute problemele, se acorda atentie felului cum interactioneaza , atentia fiind indreptata pe proces , nu pe continut ;
- prin intrebari circulare incerc sa aflu ce parere are fiecare dintre ei despre ce-l nelinisteste pe celalalt
- incerc reglarea intensitatii ( tehnica ) mesajelor ori de cate ori unul dintre ei ridica tonul
- Scoaterea in evidenta si modificarea interactiunilor-este urmarita atent
- urmaresc tranzactiile problematice ; cu ajutorul tehnicii actualizarea paternurilor tranzactionale , are loc simularea cat mai naturala a interactiunilor dintre membri , pentru ca sa pot observa tranzactiile tipice
- se are in vedere stimularea interactiunilor pentru a realiza cum stau lucrurile : cine urmareste si cine-i urmarit - > modificarea acestui patern (intensitatea )
-reglarea intensitatii este o tehnica la fel de importanta prin reglarea selectiva a actiunii, repetitiei si duratei , tonul vocii, ritm , pauze si este folosita ca terapeutul sa fie sigur ca familia a receptat mesajul despre ce se intampla si se creeaza premisele pentru schimbare .
Sublinierea granitelor –este o tehnica ce presupune intarirea granitelor difuze si permeabilizarea granitelor rigide cu scopul de a stimula interactiunea sanatoasa dintre subsisteme .
- realinierea granitelor se face crescand atat apropierea cat si distanta dintre subsistemele familiei :membrii familiei sunt invitati sa vorbeasca pentru ei insisi , sunt blocate intreruperile , diadele ajutate sa termine conversatiile fara amestecul altora
- asistarea familiei cand aceasta stabileste noi seturi de reguli, cand le renegociaza pe cele vechi ,sau cand stabileste functii specifice pentru fiecare membru , subsistem al familiei incurajarea membrilor familiei sa se confrunte unul cu altul si sa lupte cu dificultatile dintre ei .
- mutarea discutiilor familiei de la perspective liniare la circulare, prin accentuarea complementaritatii .
- cer membrilor familiei sa se ajute unul pe altul sa se schimbe .
Dezechilibrarea ierarhiilor este o tehnica –dupa unii chiar etapa – ce consta in modificarea relatiilor de putere din cadrul familiei , pentru a se ajunge la ierarhia cea mai adecvata .
Aceasta tehnica este necesara pentru faptul ca familia ajunge sa fie blocata intr-un punct mort , pentru ca membrii aflati in conflict se verifica , se echilibreaza unul pe altul . De aceea se are in vedere :
-dezechilibrarea si realinierea sistemului
-realizarea echilibrului si corectitudinii
Escaladarea stresului consta in stimularea tensiunii in familie pentru a o forta sa accepte restructurarea . Se poate realiza pe mai multe cai
- incurajarea conflictului cand se manifesta tinand partea unei aliante impotriva altor membri ai familiei
- blocarea pattern-urilor tranzactionale disfunctionale care servesc la eliminarea stresului din sistemul familiei .


Stabilirea unor sarcini
- am constatat ca sarcinile date acasa sau in timpul sedintelor de terapie au mare eficienta
Sarcinile date sunt de forma : sa urmareasca timp de o saptamana ce ii deranjeaza si ce le face placere si sa-si acorde un timp in care sa discute intre ei pe marginea celor observate ; pentru a realiza apropierea dintre tata si copil , se da ca tema o activitate comuna ; in zilele in care este foarte ocupat sa-si rezerve cateva minute pe care sa le petreaca cu fata si sa-i explice ca-i pare rau ca nu poate sta mai mult , si sa-i dea detalii pe intelesul copilului de ce nu poate sta mai mult . Sa observe ce se intampla .
Formarea competentei –este o metoda ce contribuie la dezvoltarea alternativelor pozitive , functionale , pe care membrii familiei le au , dar nu sunt activate
-se subliniaza ceea ce se face corect
- se evita sa se spuna membrilor familiei ca nu sunt corespunzatori, ci se subliniaza ca sunt competenti atunci cand le reuseste ceva .
-ex . “Va admir pentru rezultatele de la serviciu , iar daca acolo puteti face minuni , am convingerea ca aveti competenta necesara sa gasiti solutii reale si posibile la problemele cu care va confruntati “
Utilizarea simptomului consta in accentuarea, incurajarea sau redenumirea simptomului , cu scopul de a elimina beneficiile secundare inerente ale acestuia .
Utilizarea paradoxului este o tehnica folosita daca familia manifesta rezistenta la interventiile directive , pentru ca s-a dovedit ca schimbarea este facilitata de confuzia creata .
Educarea si ghidarea este o tehnica prin care se poate oferi direct informatii si sugestii despre diferite moduri de comportament . Metaforele terapeutice , contraexemplul ,etc. s-au dovedit eficiente .

5 . In terapia de familie eu lucrez pe mai multe planuri : ( desi parerea multor terapeuti de familie este ca e bine sa lucrezi cu toata familia )
a) La prima sedinta participa toata familia ( toti care locuiesc impreuna), pentru ca sa pot face o evaluare globala a familiei
b) . In sedintele urmatoare lucrez cu cuplul pentru a-l ajuta sa-si rezolve problemele , pentru ca de fapt problemele copilului de aici deriva .
2 . Cateva sedinte lucrez cu copilul , in aceeasi perioada in care lucrez cu parintii , dar separat de acestia
3 .Finalul lucrez cu toata familia, sa vad cum au reusit sa relationeze .
Nota : si cum familia este cea care hotaraste, din partea mea vine doar ca o propunere , ei sunt cei care hotarasc, daca au nevoie sau nu de terapie
Consider ca a lucra numai cu copilul ar fi un esec pentru ca atata vreme cat disfunctiile persista , copilul revine in familie si o ia de la capat .

Pentru finalul terapiei , pentru copil folosesc tehnici pe care le-am preluat de la terapia narativa , si care dau rezultate
-RE-MEMBERING ( Cine crezi ca s-ar bucura cel mai tare de schimbarile tale ?)
- CEREMONIALUL DE DEFINIRE A NOII IDENTITATI
- DOCUMENTELE TERAPEUTICE

Psiholog consilier Familie-Cuplu, Niculina Ciuperca







Niculina Ciuperca, psiholog consilier Familie-cuplu,

De ce este necesara consilierea psihologica in alcoolism

In ultima vreme am primit tot felul de semnale de la clientii mei care au avut probleme cu alcoolul ,care mi-au dovedit ca am avut dreptate . Consilierea individuala facuta inaintea celei de grup da rezultate neasteptate . Si asta pentru ca de fapt alcoolul a fost un substitut al unor carente afective , sau consecinta unor probleme nerezolvate din trecut . Numai dupa rezolvarea problemelor care dusesera la alcool i-a ajutat sa-si descopere resursele pentru a lupta cu acest flagel . Si nu cred ca exista satisfactie mai mare pentru un psiholog decat sa primeasca mesaje de multumire de la familiile carora li s-a redat linistea .
,,Sunt primele sarbatori pe care le-am putut petrece cu bucurie in familie, asa cum n-o mai facusem de ani de zile" imi scrie o sotie, al carei sot a avut probleme cu alcoolul ani de zile . ,,Au fost ani cand eu si copiii eram alungati din casa dupa ce el bea un pahar in plus...nu speram sa mai putem trai linistiti impreuna ...si totusi minunea s-a intamplat.." imi scrie alta .
Deci fratilor se poate ...alcoolul nu-i un dusman ce nu poate fi invins . Sotiile, mamele, surorile , familiile in general pot fi un sprijin important pentru psihologul ce-l ajuta pe individ sa constientizeze ce multe lucruri sunt importante in viata , ca a trai frumos si sanatos este o arta pe care o putem manui cu dibacie. Totul e sa vrem ...Daca altii au reusit , noi de ce nu ?
Psiholog consilier familie-cuplu , Niculina Ciuperca

Consilierea psihologica in alcoolism

Consilierea psihologica in alcoolism
Saptamana aceasta mi-am dovedit inca o data in plus cat de importanta este consilierea psihologica pentru cei care au probleme cu alcoolul .
Am fost cautata la telefon de o sotie disperata de faptul ca sotul ei desi fusese a doua oara la dezalcoolizare si primise in continuare tratament, continua sa bea si arata tot mai rau .
In ziua care a urmat,a venit impreuna cu sotul , care arata groaznic, ajunsese intr-un moment in care nu mai voia sa traiasca . Mai mult chiar avea impresia ca a fost adus de nevasta sa fie certat pentru ca bea in continuare .
A fost surprins ca am facut intai evaluarea psihologica a familiei, fara sa amintesc initial nimic de alcool . Am discutat despre planurile lor de viitor , despre cei doi copii ai lor si despre cat e de important pentru cei mici sa aiba un sprijin din partea bunicilor . Apoi am identificat impreuna piedicile ce i-ar putea impiedica sa le fie bine . Atunci, cu amaraciune in glas a inceput sa-mi povesteasca despre problema lui cu alcoolul , despre cauzele care i-au provocat acest viciu . Unele lucruri si sotia le auzea prima oara , pentru ca marea greseala a sotilor e ca nu stiu sa comunice , iar atunci cand au o problema cauta sprijin la straini si nu la cei apropiati . Am cautat impreuna resurse pentru a trece peste acest obstacol , am identificat si definit piedicile ce l-ar putea impiedica .
Dupa doua ore de consiliere a ajuns la concluzia ca merita sa lupte pentru binele lui, va continua sa -si ia medicamentele , paralel cu sedintele de consiliere, pentru ca-i convins ca-i vor fi un sprijin important pana va putea sa lupte singur .

Divortialitatea un fenomen demografic cu implicatii majore

A . Consideratii generale


In calitate de consilier si psihoterapeut de familie, aceasta tema mi s-a parut de o importanta majora. Si asta pentru faptul ca tot mai des vin cupluri la consiliere afirmand ca sunt la un pas de divort. Fie ca este un act unilateral sau bilateral, in ambele cazuri se produce un sindrom traumatic, care, in functie de robustetea psihica a persoanelor implicate, poate avea efecte majore. Divortul este o despartire de trecut, un fel de declaratie de razboi la adresa propriei memorii, este un moment de pierdere pentru fiecare din persoanele implicate. Mai rau e ca divortialitatea a devenit un adevarat fenomen demografic si de aceea am considerat de datoria mea sa cunosc fenomenul in profunzime, ca sa pot actiona pentru prevenirea lui.


Cea mai clara definitie a divortialitatii mi s-a parut cea de la pag.183 a Dictionarului de Sociologie publicat la editura Babel din Bucuresti, autori Catalin Zamfir si Lazar Vlasceanu:

Divortialitatea este un fenomen demografic ce exprima intensitatea divorturilor intr-o populatie sau in anumite subdiviziuni ale ei.

Divortialitatea are ca indice rata bruta de divortialitate ce se obtine impartind numarul divorturilor dintr-un an la populatia medie si inmultind rezultatul cu 1000. Ca indice global de divortialitate se mai foloseste raportul dintre numarul divorturilor si cel al casatoriilor efectuate in cursul unui an.
In prezent exista o tendinta de sporire a divortialitatii, fapt pentru care se cere studierea atenta a acestui fenomen si a factorilor care o produc ( urbanizarea , modificari in functiile familiei, cresterea gradului de emancipare a femeii, scaderea influientei religiei si a altor elemente legate de traditie, schimbari in atitudinea oamenilor fata de casatorie, cresterea duratei casatoriei ca urmare a sporirii sperantei de viata etc).
Desi in principiu casatoria se incheie pe viata, ea se poate desface prin divort daca exista motive temeinice care au vatamat grav raporturile dintre soti si casatoria nu mai poate continua. Asa cum la incheierea casatoriei este necesar consimtamantul liber al ambilor soti, la desfacerea casatoriei vointa acestora trebuie sa fie luata in considerare. Desfacerea casatoriei nu constituie numai o problema de ordin personal, pentru ca ea intereseaza nu numai pe cei doi soti, ci si societatea. Caracterul social al casatoriei face ca vointa ambilor soti sau doar a unuia dintre ei sa nu poata constitui un temei suficient pentru desfacerea casatoriei, divortul pronuntandu-se numai atunci cand casatoria nu mai poate continua datorita unor motive temeinice. Imposibilitatea continuarii casatoriei se constata de catre autoritatea de stat componenta, statul fiind direct interesat in apararea casatoriei si a familiei, de aceea a reglementat modul in care poate fi admis divortul.
Nu totdeauna destramarea grupului familial se face oficial (pe cale juridica). De aceea este necesar sa facem distinctia intre destramarea oficiala si cea neoficiala a familiei, intre despartirea de drept si cea de fapt. Sunt multe familii, in care, desi cei doi soti nu mai au o viata comuna, din cauza copiilor, a profesiunilor sau altor motive, acestia nu se despart oficial.
Se intalnesc trei tipuri de disolutie maritala:

despartirea in fapt, dar cu locuinta comuna (in tarile mai putin dezvoltate, unde locuinta este o problema);
separarea totala si in ceea ce priveste locuinta, dar fara divort (in tarile dezvoltate, unde locuinta nu e o problema, dar divortul si consecintele prezinta unele dificultati);
divortul (despartirea juridica).

Proportia divorturilor este mult mai mare decat primele doua tipuri de disolutie maritala, dar datele teoretice, ca si cele empirice dovedesc ca acestea au crescut in societatea moderna fata de cea traditionala .
Incepand cu secolul al XIX-lea s-a constatat o sporire a ratei de divortialitate, mai cu seama dupa cel de-al doilea razboi mondial, continuind sa creasca pana in zilele noastre.
Astfel in S.U.A., la 1000 de casatorii numarul de divorturi era in 1890 de 55,6 , in 1910 de 87,4 , in 1930 de 173,9 , in 1950 de 231,7 , in 1959 de 259.
Daca in 1960 la 1.500.000 de casatorii s-a ajuns la 350.000 de divorturi, din 1998, jumatate din casatoriile din SUA ajungeau la divort.
Numarul divorturilor a crescut considerabil si in Franta, Anglia, ca si in toate tarile Europei.
In Romania, rata divortialitatii era de 1,8% inainte de 1960, in 1960 de 2%, in 1965 de 1,1% si dupa 1975 peste 1,5%, rata care cu mici fluctuatii s-a mentinut aceiasi.
In explicarea acestor procente trebuie sa se tina cont de faptul ca romanii sunt implicati in migratie definitiva si pendulatorie ce duce la micsorarea numarului casatoriilor si in consecinta a divorturilor, apoi sa se faca o analiza a structurii populatiei din punct de vedere demografic.
In zile noastre, in intreaga lume sunt comune trei tipuri principale de divort:

divortul sanctiune, prin care unul sau ambi parteneri sunt culpabilizati;
divortul constatare - unde sentinta este data in cazul in care se aduc probe ca cei doi parteneri nu mai convietuiesc de multa vreme;
divortul prin consimtamant reciproc - ambi soti decalara ca sunt de acord cu desfacerea casatoriei.

Desi divortul are implicatii psihosociale semnificative, mai ales atunci cand exista copii, in ultimii ani exista o facilitate a divortului la nivelul intregii planete (mai ales in occident) motivele ajungerii la divort fiind multiple: de la cauze «obiective» (adulter, boala psihica, inchisoare pe viata etc), din vina unuia dintre soti ("nu se ocupa de gospodarie", "lipseste mult de acasa", "nu aduce bani" etc), din vina ambilor soti (nu se mai inteleg), culminand cu asa-numitul divort "fara vina", in care nu trebuie dovedita nici o vina de catre nici o parte.
Divortul "fara vina" adoptat in SUA incepand cu 1970 desi este obiectul multor dispute este sustinut de sociologi si psihologi sociali care argumenteaza ca liberalizarea divortului prin neculpabilizarea nici unuia dintre soti este un castig social si individual-uman datorita faptului ca scurteaza durata procesului, economisindu-se astfel timp si bani si se elimina stresul celor doua parti care nu mai sunt nevoite sa-si dovedeasca reciproc vinovatia.
Prin faptul ca cei doi declara pur si simplu ca vor sa divorteze si nu mai este necesar sa invoce public motivele care i-au determinat sa ajunga la divort, este un mare castig pe linia libertatii individuale si a dreptului la intimitate.
Avantajul acestui tip de divort este faptul ca promoveaza egalitatea si echitatea "virtutea" si loialitatea nu mai sunt rasplatite financiar si nu mai exista obligatia barbatului de a o intretine pe femeie dupa divort. Acum proprietatea comuna este impartita echitabil, iar la acordarea custodiei copilului se tine cont de interesul acestuia.
Divortul "fara vina" are menirea de a incuraja egalitatea intre sexe, barbatul ne mai fiind considerat automat capul familiei, cel ce intretine familia sau femeia, singura responsabila de cresterea copiilor.
Mai mult, el contribuie la accentuarea tendintei de distribuire echitabila a responsabilitatilor si sarcinilor in gospodarie.
Dezavantajele acestui tip de divort constau in faptul ca femeile pierd practic economic, deoarece sunt dezavantajate ca posibilitati materiale (centrarea pe viata casnica, in loc de cea profesionala, inegalitati la salarizare, sanse mai mici la angajare dupa divort…).
Daca in sistemul traditional american sotul divortat primea doua feluri de ajutor financiar: unul pentru ingrijirea si cresterea copiilor (la noi pensie alimentara) si celalalt – alimony – obligatia ca in functie de situatie unul dintre fostii parteneri sa-i asigure celuilalt o viata decenta, prin noul sistem cele doua ajutoare au fost restranse. Sunt voci totusi care sustin ca obligativitatea intretinerii fostei sotii de catre barbat trebuie regandita de la caz la caz (Oster 1987), pentru ca acestora li s-ar cuveni o rasplata pentru nasterea, cresterea si ingrijirea copiilor. Miscarea feminista sustine cuantificarea si recunoasterea legala a muncii femeilor casnice.

B . Cauzele generale ale divorturilor

Analizand relatiile dintre parteneri in cursul separatiei sau divortului, Diane Vaugahan (1986) (pag.164 , Giddens , Sociologie) a constatat ca in cele mai multe cupluri aflate in aceasta situatie, inaintea instrainarii fizice avusese loc o separara sociala. Cel putin unul dintre parteneri pornise pe un alt drum, interesele lui actuale nemaifiind legate de ale partenerului de viata. Desi initial despartirea nu era intentionata, cel afectat incercand fara succes sa-si schimbe partenerul, sa-l aduca pe calea pe care au pornit cei doi, sa-si creeze interese comune, la un moment dat, cand incercarile acestuia esuiaza, se ajunge la concluzia ca relatia este de-acum ratata, iar cei doi nu mai pot avea un viitor impreuna. "Initiatorul" incepe sa devina preocupat de felul in care relatia se dovedeste nesatisfacatoare, acest proces fiind in opinia lui Vaughan opus "indragostirii" de la inceputul relatiei, cand individul se concentra asupra calitatilor celuilalt, ignorand trasaturile care nu-i placeau.
Din materialele studiate si din sedintele de consiliere familiala, am ajuns la concluzia ca se ajunge la divort din urmatoarele cauze (le-am numit generale, pentru ca fiecare cuplu in parte poate avea si motivatii specifice, care tin numai de personalitatea lor, de nevoile lor etc.) :

Pe cat ar parea de paradoxal, viata a dovedit ca in situatia in care cineva se casatoreste din dragoste, fara alte interese, convietuirea nu poate continua cand aceasta a disparut. Sistemul marital fundamentat pe nevoi expresive conduce la o mai mare libertate de dizolvare a cuplurilor decat cele bazate pe nevoi instrumentale (economico - productive, instruirea si profesionalizarea copiilor etc). Schimbarile macro-sociale au dus la crearea independentei individului fata de familie, socializarea si educatia sunt asigurate acum de institutii publice, ca de altfel si sanatatea, iar functia de suport emotional si afectivitate este preluata de grupuri de similaritate, prieteni, colegi, cele necesare traiului nu se mai produc in gospodarie.
Emanciparea economica a femeii constitue o cauza majora a ridicarii ratei divortialitatii. Femeile angajate in munca, au venituri care le ofera mai mare independenta si drept urmare nu mai suporta orice de la sotii lor, iar atunci cand casnicia lor "nu mai merge", ea este cea care intenteaza divortul. Industrializarea, modernizarea si urbanizarea a oferit ambilor parteneri posibilitati de a cunoste si alti indivizi si a stabili legaturi de afectiune, iar in tarile avansate a rezolvat si problema locuintei, care era un impediment in divortialitate.
Democratizarea si liberalizarea vietii sociale de ansamblu au dus la cresterea divortialitatii pentru ca in aceasta faza a avut loc scaderea influentei bisericii si a religiei, "indulcirea legislatiei", normele si obiceiurile traditionale nu mai preseaza ca alta-data.
Mecanismul contaminarii: cuplurile divortate fiind un exemplu pentru ceilalti prin faptul ca si-au rezolvat dificultatile maritale prin despartire legala. Modelul suferintei intr-o casnicie nefericita este inlocuit cu cel de incepere a unei noi vieti dupa dizolvarea mariajului. In zilele noastre s-a schimbat mentalitatea despre divort, care nu mai este vazut ca un esec ci ca o solutie la o situatie critica.
Marirea considerabila a sperantei de viata face ca partenerii sa se intrebe daca merita sa mai duca multi ani povara unei casnicii cu probleme.


C . Factori explicativi specifici ai divortalitatii

1. Variabile de ordin premarital :

scolaritatea : cand scolaritatea sotilor este egala decreste disolutia maritala. In cazul femeilor exista o legatura nonliniara intre scolaritate si divort: femeile cu studii superioare divorteaza in mai mare masura decat celelalte, dar si cele care nu au reusit sa termine un anumit nivel scolar au o posibilitate mare de divort;
statutul socio-economic (in particular venitul) si rata divortialitatii sunt invers proportionale, G.Becker (1991) explica acest lucru prin faptul ca cei din clasele de mijloc si superioare se casatoresc mai tarziu, cand isi fac o cariera. Satutul social al parintilor si mediul de provenienta influenteaza chiar daca cei doi au instructie egala, distanta dintre medii sociale de provenienta producand instabilitate maritala;
varsta de casatorie – cu cat este mai mica, cu atat posibilitatea de divort este mai mare;
rasa si etnia – exista tendinta ca mariajele interetnice sa fie mai putin stabile;
religia: divortul in cadrul celor care frecventeaza aceste servicii, este diminuat.


2. Efectul variabilelor de investitie
S-a constatat ca locuinta, bunurile, copiii si investitiile de ordin psihologic au influenta asupra ratei divorturilor.
Investitiile psihologice (atasament, sentimente, grija fata de ceilalti membri ai familiei) au mecanisme si efecte asemenatoare investitiilor economice. Pe cei care sunt anagajati mai mult intelectual si emotional ii costa mai mult despartirea, de aceea atunci cand se percep neintelegeri grave si o eventuala ruptura, cuplurile nu se angajeaza psihic in prea mare masura.
Atitudinea fata de divort: cei cu atitudine negativa vor divorta mai greu. Atitudinea fata de divort este corelata cu religia si socializarea: exemplu la americani rata divortialitatii este mai scazuta la catolici, decat la protestanti ( G.Becker , 1991).

3. Factorii pietii (fortei de munca si maritale) sunt reflectate in statutul socio -economic al sotilor.
Daca sotia este angajata in munca apar determinatii multiple: independenta data de castig, schimbarea rolurilor traditionale in familie, orele de munca ale sotiei pot afecta nivelul de satisfactie al sotului. In ceea ce priveste statul socio-economic al sotului, studiile efectuate au relevat ca nu nivelul absolut al statutului afecteaza divortul, cat schimbarile lui rapide. Sunt predispuse la divort cuplurile in care sotul este somer sau castiga mai putin, castigurile mai mari ale acestuia consolidand familia.

4. Integrarea sociala, vizeaza rezidenta, gradul de implicare in retelele de parentalitate (rude), de prieteni si colegi, in comunitate in general. Asupra indivizilor puternic integrati social se exercita presiuni sociale si morale in favoarea familiei integrate, franandu-se astfel divortialitatea.

D . Consecinte ale divortialitatii


Desi conceptia despre divort s-a schimbat mult in societatea contemporana, divortul ne mai aparand ca un esec, ci ca o solutie si un inceput pentru o viata mai buna (consecinte pozitive). realitatea dovedeste ca acesta are si multe consecinte negative.

Consecintele negative pot fi atat la nivelor celor doi parteneri , cat si asupra copiilor.

a) La nivelul celor doi parteneri, acestea depind de mai multi factori: daca exista sau nu copii, de investitiile facute in casnicie, de cine si din ce motiv a fost intentat divortul, de valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala, de densitatea retelei de rude si de prietenii celor doi soti. De obicei prin divort copii raman la mama, costurile materiale fiind mai mari pentru aceasta, in timp ce costurile psihologice fiind mai mari pentru tata (cei care au un simt moral ridicat).
Potrivit lui Strong , De vault , Stayad (1998) femeile ramase singure cu copiii dupa divort decad economic , din urmatoarele motive :
1. capacitate de castig mai mica (in timpul casniciei a lucrat mai putin) , apoi trebuie sa se ocupe si de copii ;
2. lipsa suportului din partea fostului sot ( multi nu se achita de obligatiile pentru copii) ;
3. ajutor neindestulator din partea statului, a societatii in ansamblu.
Mama se simte mai totdeauna incarcata de responsabilitati, pentru ca rolul sau prescris social, este sa fie prima persoana care sa dea socoteala de educatia si buna purtare a copiilor. Interesant este ca in acelasi registru al mentalitatii colective, tatal pare a nu avea prea multe responsabilitati, atata vreme cat se admite ca pensia alimentara (atata cata este in raport cu salariul minim) este suficienta pentru a-l suplini in responsabilitate.
Am constatat cu durere comportamentul standard al parintilor : mama se sacrifica , tatal o tuleste spre urmatoarea halta a vietii sale ; mama nu are de ales , tatal alege mai totdeauna libertatea .

b ) Consecintele asupra copilului
Copilul se simte eliminat din aria centrului de interes al familiei, reactioneaza, isi pierde increderea in parinti, se simte lipsit de protectia implicita pe care i-o ofereau acestia si se vede pe sine ca abandonat, slab si vulnerabil in fata unei vieti din care a luat cunostinta doar cu partea intunecata. Trauma divortului parintilor este ampla si se poate dezvolta impredictibil. Nici unul din parinti nu isi recunoaste culpa, fapt care repercuteaza asupra inteligibilitatii pentru copil a propriei situatii. Situatia devine si mai dramatica atunci cand copilul este pus sa aleaga intre mama si tata. Copilul nu este o fiinta rationala, pentru ca nici parintii nu sunt. El va fi de partea celui care-i ofera mai mult sau mai concret. Iar instanta e obligata prin lege sa consemneze partajul afectiv al copilului.
Cele mai importante consecinte s-ar putea sintetiza in:
- tendinta de stigmatizare a copilului cu parinti divortati (mai mare in societatile traditionale);
- efecte psihologice in legatura cu identificarea de rol de sex si formarea unor atitudini fata de familie si munca;
- fenomenul de supraprotectie materna la baiatul ramas cu mama.
Investigand efectele divortului asupra copilului s-a ajuns la urmatoarele concluzii: (Petru Ilut, 2005)
- In cazul in care dupa divort copilul continua sistematic si pozitiv sa interactioneze cu celalalt parinte nu exista diferente pentru profilul psihocomportamental al copilului cu un parinte si cel din familia biparentala;
- Stima de sine a copilului este afectata mai mult ( negativ ) la familiile cu conflicte decat la cele comportamentale. Ca familia monoparentala sa functioneze bine , intre parintii divortati nu mai trebuie sa existe conflicte;
- Comportamentul social (antisocial) al copilului si performantele sale scolare nu sunt afectate radical de lipsa unui parinte, in particular a tatalui;
- Facand insa comparatie intre copii biparentali si monoparentali se observa ca ultimii au performante scolare mai slabe , in cazul lor existand si cazuri mai multe de devianta;
- Impactul negativ al divortului asupra copilului depinde de mai multi factori:
- gradul de conflictualitate al familiei care s-a destramat:
- sanatatea mintala a parintilor;
- densitatea retelei sociale a actualei familii a copilului;
- varsta pe care a avut-o copilul la divort.
In afara de sugari si copii mici care inca nu constientizeaza ce se intampla , pentru copii separarea este perceputa ca pe un fenomen extrem de neplacut: sunt ingrijorati ca nu stiu ce se va intampla cu ei daca isi vor mai vedea bunicii si rudele parintelui care nu mai sta cu ei, daca trebuie sa schimbe scoala si locuinta etc.
Unii isi asuma vina despartirii parintilor, altii ii invinovatesc pe parinti: pe tata care pleaca, pe mama care l-a facut sa-si paraseasca familia.
- Pentru copiii din familia in care exista diferite forme de violenta, divortul reprezinta o eliberare. De multe ori din exterior este vazuta despartirea ca o eliberare dar in sufletul copiilor ramane ca o amaraciune pentru tot restul vietii.
Cu toate ca sistemul juridic lucreaza conform principiului ca-i mai bine pentru copil , el rezolva doar partial situatia , mai ales cu privire la litigiile legate de custodia si intretinerea copiilor . Pentru acest motiv s-a cazut de acord pentru binele persoanelor implicate , mai ales pentru copii sa functioneze institutia numita medierea divortului formata din persoane specializate (asistenti sociali , consultanti si terapeuti maritali ) ce au drept sarcina asistarea cuplului in timpul si dupa proces pentru a-si rezolva problemele personale , juridice , legate de custodia si intretinerea copiilor .

c ) Consecinte asupra parintilor celor divortati
Divortul are in general consecinte negative si asupra parintilor celor divortati pentru ca se perturba relatiile bunici-nepoti, relatii in care a fost investita multa activitate, apoi acestia sunt supusi presiunii psihologice a rudelor si cunostintelor.
- Cum poti trece peste aceste momente dificile ?
Este nevoie de multa intelepciune sa poti trece peste astfel de momente , sa acorzi importanta reala separarii provocate de divort, sa intelegi ca separarea este inevitabila atata vreme cat cel de langa tine nu te mai vrea partener.
Partenerii trebuie sa inteleaga ca desi separati, au datoria atat fata de societate cat si fata de tinerele vlastare ca acestia sa creasca normal incat sa poata construi la randul lor o societate normala.
Asa cum sustine si A.Giddens in "Sociologie, pag.164 este extrem de dificil de trasat o linie de demarcatie intre avantajele sociale si costurile nivelului ridicat al divorturilor. Atitudinile mai tolerante inseamna ca unele cupluri pot pune capat unei relatii nesatisfacatoare fara sa infrunte ostracizarea sociala. Pe de alta parte, destramarea casatoriei este aproape intotdeauna insotita de un stres emotional si poate crea dificultati financiare pentru una sau ambele parti.”
Se poate interveni asupra fenomenului de disolutie a familiilor ?
Raspunsul este da, in situatia in care sunt identificati factorii care duc la disolutie, la esec, dar si cei care consolideaza o familie si asigura succesul functionarii ei.
In revista "Calitatea vietii", anul 10, nr.1-2 /1999 , p.3-41 , Georgeta Ghebrea Conferentiar Doctor
Universitatea Bucuresti evidentiaza "factorii ce afecteaza stabilitatea cuplului" si surprinde limitele in care stabilitatea cuplului este favorizata .
Astfel ,avem factori ce favorizeza stabilitatea cuplului:

Diferenta de varsta dintre soti in limite normale-4 ani;
Perioada de cunostinta dinainte de casatorie – minim 2 an;
Prezenta copiilor si un ajutor adecvat din partea statului ar duce la ameliorarea a doua probleme sociale: prabusirea natalitatii si cresterea divortialitatii;
Interactiunea din cadrul cuplului, reprezinta un factor cheie al stabilitatii familiei;
Abilitatea relationala permite sotilor sa gestioneze conflictele, fara a afecta stabilitatea familiei;
Urmatorii factori predispun la instabilitatea cuplului:
Venituri mai mari obtinute de sotie,in comparatie cu sotul;
Modelul familiei de origine-conflictual sau protector;
Relatiile sexuale premaritale , pot genera mai usor insatisfactie sexuala;
Relatii tensionate cu familiile de origine;
Primii doi ani de casatorie, constituie o perioada de risc, daca abilitatile relationale nu sunt consolidate;
Recasatoririle au o probabilitate redusa de supravietuire;
Standardul economic redus;
Gelozia;
Adulterul;
Consumul exagerat de alcool;
Distributia inechitabila a responsabilitatilor in gospodarie;
Cuplurile aflate in dificultate, e bine sa apeleze la consilierea familiala, care-i ajuta sa depisteze factorii ce declanseaza problemele familiale, sa constientizeze problema si sa depuna efort pentru rezolvarea ei.

BIBLIOGRAFIE

1. Anthony Gidens – Sociologie , Editura BIC ALL,Bucuresti , 2001
2 . Petru Ilut - Sociopsihologia si Antropologia familiei , Editura Polirom ,
2005
3 . Elisabeta Stanciulescu , Sociologia educatiei familiale ( volumul I si II ) ,
Editura Polirom , 2002
4 . Georgeta Ghebrea –Factori ce afecteaza stabilitatea cuplului marital ,
www.iccv.ro/romana/revista/rcalvit/pdf
5 . Georgeta Ghebrea - Regim politic si viata privata ( familia si politica
familiala in Romania ), Universitatea Bucuresti , 2003
6 . Maria Voinea – Sociologia familiei Editura Universitara Bucuresti , 1995
7 . Xenia Costa-Foru –Cercetarea monografica a familiei , Editura Tritonic,
Bucuresti , 2004
8 . Catalin Zamfir , Lazar Vlasceanu (coordonatori) Dictionar de sociologie ,
Editura Babel , Bucuresti , 1993


- psiholog Ciuperca Niculina

O zi din viata mea

Mi-au trebuit cateva zile de gandire pentru a putea asterne pe hartie „O zi din viata mea ”. Si asta pentru ca fiecare secunda , fiecare minut , fiecare ora , fiecare zi din viata mea mi se par la fel de importante , pentru ca ma apropie tot mai mult de indeplinirea unui vis , pe care l-am urmarit toata viata ..... ( la 53 de ani am gasit in mine forta necesara de a o lua de la capat intr-un domeniu fascinant, acela al consilierii psihologice ).
Ma ajuta mult faptul ca toata viata am fost alaturi de oameni , le-am ascultat pasurile , i-am sprijinit la nevoie , le-am dat un sfat cand mi-au cerut . Ma ajuta si incurajarile celor care m-au cunoscut luand-o de la zero in alte doua domenii de activitate , unde am ajuns sa fac performanta , gasesc resurse in zecile de blocuri construite pe comenzile mele pe vremea cand lucram in constructii .
Si daca tot trebuie sa aleg o zi , o aleg pe cea de luni, 29 Octombrie, pentru ca e inceput de saptamana , asa cum si pentru mine inseamna un nou inceput . De astazi , in cabinetul meu de psihologie , pe langa activitatea de consiliere familiala incep alte doua activitati : cea de psiholog clinician si cea de psihologia muncii si organizationala . Tot ce construiesc astazi sunt convinsa ca are o fundatie solida , construita cu migala in ani de zile , in care am pus inainte de toate dragostea fata de oameni , nevoia de a-i ajuta sa treaca peste momentele dificile ale vietii .
Dupa 32 de ani de munca in doua activitati importante , imi place sa cred ca am luat cea mai buna decizie . Simt ca aceasta noua profesie a mea , nu este numai un loc de munca , ci o misiune ce imi armonizeaza convingerile , valorile , actiunile , si-mi dau sentimentul propriei identitati .
..........................................................................................................................................
Asadar , e dimineata....orele 6.00...suna alarma ...dar nu prea mult , pentru ca o opreste sotul ca eu sa ma mai pot rasfata cateva minute in patul cald , pentru ca seara m-am culcat destul de tarziu . A trebuit sa scriu ceva pentru un site de dezvoltare personala pentru studenti , sa raspund unor mesaje , sa-mi adun materiale pentru lucrarea de Dizertatie ( mai fac un master „Familie si societate , pentru ca fiind licentiata in Sociologie- Psihologie” acesta acopera ambele profesii , simt ca ma implineste si-mi aduce cunostinte de care ma pot folosi la nevoie ) .
Sotul deschide televizorul...” poate o sa spuna ceva despre vreme”....oricum , mie nu-mi pasa daca ploua sau e soare , daca-i cald sau frig , pentru ca-n sufletul meu e o primavara vesnica...ma bucur de rasaritul soarelui , de razele lui blande , dar sunt la fel de bucuroasa si atunci cand stropii de ploaie imi mangaie fata .
Starea aceasta de bine vine din interiorul meu , pentru ca ma simt un om implinit , atat ca sotie ( am 31 de ani de casatorie) si mama (am trei baieti de 19,21 si 27 de ani de care sunt foarte mandra ) , cat si in profesie, unde in sfarsit fac ceva si pentru sufletul meu ... Consider falsa si artificiala parerea unora ca statutul de sotie si mama e incompatibil cu profesia . Daca iti doresti cu adevarat , nimic nu-i imposibil de realizat . Mi-au dovedit-o din plin anii petrecuti alaturi de familie . Important e sa existe o comunicare perfecta , copilul sa stie ca are un umar pe care se poate sprijini la nevoie , ca are in parinte un prieten caruia sa-i poata marturisi greselile fara teama de-a fi persecutat .
Si iata ca si dupa 31 de ani de casatorie ne bucuram de clipele petrecute impreuna , diminetile noastre fiind un adevarat ritual . Dimineata pentru noi e speciala , pentru ca e singura masa pe zi pe care o luam si cu baietii (doi dintre ei , pentru ca cel mare e deja la casa lui ), pentru ca in restul zilei avem programe diferite . Savurand cafeaua de dimineata , mai povestim de una , de alta , mai facem planuri , ne consultam in problemele importante , baietii povestesc ce-au mai facut , ce-i preocupa , ce au in program, etc .
La 7,30 incep programul la serviciul meu dintr-o intreprindere de stat la care sunt nevoita sa mai lucrez o vreme , in paralel cu activitatea din cabinetul psihologic pentru ca de banii de aici ma folosesc la cumpararea unor teste psihologice ( ale caror preturi sunt exorbitante fata de castigurile psihologilor) , carti , ma ajuta sa merg la cursuri si seminarii de specialitate . Mai mult decat atat , de acest serviciu ma leaga 17 ani in care am pus suflet , am facut tot ce-a depins de mine , dar am facut totul in spiritul datoriei , n-am simtit niciodata sentimentul pe care-l am cand intru in cabinetul de psihologie , unde am creat o atmosfera calda , primitoare .
De la 7,30 la 15,30 sunt la acest loc de munca, unde situatiile curg ca pe banda, nu termini una ca vine alta , dar practic timpii de executie s-au micsorat , pentru ca acum am alta experienta , am ore de dezvoltare personala care ma ajuta sa trec peste momentele dificile , apoi cursurile de practician si master NLP ma pun intr-o alta perspectiva in fata oricarei situatii .
Nimic din ce se intampla aici nu-mi aduce satisfactia pe care mi-o aduc orele petrecute in cabinet . Acum devin alt om , nu simt oboseala ,cand vad clientul constientizandu-si problemele si trezindu-se in el dorinta de - a le rezolva , de-a reusi sa treaca peste obstacolele care-l impiedica sa fie multumit .
Faptul ca intr-o familie e iarasi armonie , iar clienta vine sa-mi multumeasca , ca un copil a constientizat ca parintii sunt cei care-i vor binele, si nu prietenii care-l dusesera in strada si se intoarce in mijlocul familiei , ca un barbat a reusit sa inteleaga de ce toate femeile din viata lui il parasisera si-a gasit resursele necesare schimbarii , imi dovedesc faptul ca sunt pe drumul cel bun . Poate satisfactia ca am facut ceva pentru oameni imi da energie si desi dorm putine ore pe noapte, nu ma simt obosita .
Ma intorc de la cabinet in jurul orei 22 , dar ma simt mai odihnita decat dimineata , si inca doua ore , in timp ce masina de spalat functioneaza , fac mancare, apoi raspund la mesaje , mai citesc cate ceva .... Sunt insa zile in care sotul si baietii ma asteapta cu mancare calda , cu tot felul de surprize culinare si-atunci multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit asa familie .
Ma culc in jurul orei unu , facandu-mi mustrari de constiinta ca n-am avut timp mai mult pentru familie , dar sunt multumita ca dandu-le fiecaruia o oarecare autonomie si responsabilizandu-i , i-am crescut ca pe niste barbati adevarati care vor sti sa aprecieze munca , sa-si respecte nevestele si sa nu le fie greu sa participe alaturi de ele la treburile casei .

Abordarea psihoterapeutica a familiei alcoolicului

Una din greselile intalnite in terapie este concentrarea asupra schimbarii individuale, omitandu-se faptul ca familia poate fi un factor decisiv al schimbarii .
De aceea terapeutii de familie recurg in primul rand la identificarea si evaluarea sistemica a familiei, pentru ca functionarea globala si sistemica a familiei poate influenta functionarea fiecarui individ in parte .
Terapeutul de familie identifica acele patternuri care functioneaza in sistemul familial si care submineaza incercarea alcoolicului de a-si schimba comportamentul .
Un model de abordare psihoterapeutica e cel propus de Gerald Benett in 1989 si care se bazeaza pe elemente de terapie strategica si structurala de familie .
Ca element de terapie structurala, ierarhia existenta in familie are o importanta majora acolo unde nu este pastrata creandu-se un dezechilibru .Obiectivul terapeutului este de a actiona in functie de acest dezechilibru .Alaturi de terapia de familie structurala se foloseste cu succes terapia de familie strategica pentru ca dependenta de un anumit drog ( in cazul nostru de alcool)este vazuta ca un simptom care mentine homeostazia sistemului familial . Acest simptom este vazut ca fiind modalitatea familiei de a evita schimbarea . Interventia terapeutului consta in intreruperea cercului vicios care se creeaza ajutand familia sa se reorganizeze .
Terapia propriu zisa consta in :
- angajarea familiei in tratarea consumatorului
- acordul alcoolicului este foarte important de obtinut
-fixarea unei intalniri cu intreaga familie .
- terapeutul telefoneaza familiei de fata cu consumatorul de alcool , pentru ca de multe ori acesta refuza sa implice si familia in terapie

Evaluarea
Tehnicile de evaluare constau in identificarea motivelor care au dus la alcoolism , amanunte legate de debut , modalitatea prin care alcoolul a intrat in obisnuinta, identificarea relatiilor apropiate alcoolicului, ce intretine starea de fapt , detalii si proceduri legate de tratament,identificarea oricarui element care poate da informatii despre relatia client-familie .
Folosirea genogramei poate fi relevanta pentru aflarea unor mecanisme legate de consumul de alcool care se repeta in familia acestuia .
Inceputul terapiei tine cont in primul rand de modul cum este afectata familia .
Este foarte important sa se lucreze pe relatia cu parintele de acelasi sex . Se negociaza sarcini specifice cu care trebuie sa se puna de acord amandoi .
Consumatorul de alcool se poate dezintoxica acasa sau intr-un centru de dezintoxicare , perioada care poate declansa o criza familiala , terapeutul avand un rol important in rezolvarea rapida a acestei crize pentru ca este nevoie neaparat de suportul familiei . In situatia in care familia ajunge sa se dezintegreze , pacientul poate face o recadere. Terapeutul asista familia sa treaca peste criza , astfel ca progresul pacientului sa nu fie sabotat .
Schimbarea trebuie urmarita pas cu pas, prin toate fazele prin care trece pacientul :
* Faza de precontemplare
Schimbarea motivationala este sustinuta de ceea ce se intampla in viata clientului. Anumite evenimente de viata pot precipita schimbarea .
* Faza de contemplare .
Este foarte important sa fie constientizat clientul ca are o problema . Clientul este adus in situatia in care conflictul este trait foarte intens .
* Faza de actiune
In aceasta faza are loc luarea deciziei de a-si schimba comportamentul . Terapia este orientata catre punerea in discutie a automatismului comportamentului de consum, a circumstantelor in care are loc consumul de alcool si a situatiilor de risc crescut .
* Faza de mentinere
Acum se consolideaza comportamentul de schimbare ,schimbarile in stilul de viata fiind foarte importante . Se descopera alte nevoi, modalitatile de a le satisface , noi modalitati de a petrece timpul liber .
* Recaderea poate avea loc atnci cand se face centrarea pe evitarea provocarilor in loc sa se faca centrarea pe modalitati alternative de raspuns .

Psiholog consilier Familie-Cuplu , NICULINA CIUPERCA
Cabinet individual de psihologie, Bucuresti, cartier Crangasi,Str. Ceahlaul 22 Bloc 104,ap.5. Telefon 0724878966

Ipostazele feminitatii in antichitate

Rememorarea unor ipostaze ale feminitatii in aceasta perioada in care de multe ori se pune la indoiala inteligenta femeii si rolul important pe care aceasta il are in societate, are rolul de a dovedi ca femeia este mult mai complexa decat se crede, ca are o multitudine de fatete pe care le poti cunoaste numai dandu-ti timp s-o studiezi cu adevarat , ca e si blanda daca o apreciezi cum se cuvine , dar si apriga la manie , cand ii incalci teritoriul .
“Lucrarea de diploma a lui Dumnezeu la examenul de estetica”-cum o numea Vasile Ghica –sau “caierul gandirilor “, “trimisa Cerului a tot creatoare...a ei este opera invizibila” cum o numea Prentice Mulford in “In zarea nemuririi “, nu este totdeauna o fiinta slaba, victima a fiziologiei ei , cum lasa sa se inteleaga George Calinescu in Enigma Otiliei.
Analizand cateva din ipostazele feminitatii din antichitate , avem surpriza ca multe din ele sa fie copie la indigo cu multe din zilele noastre.
Astfel , Antigona , simbolul femeii puternice, pastratoare a traditiei cu orice pret poate reprezenta cu succes pe multe din femeile familiilor traditionale romanesti . Ea are taria sa infrunte porunca lui Creon pentru a-l ingropa pe Polynikes , cu toate ca stie ca acest gest poate s-o coste chiar viata , pentru ca traditia cere ca orice mort sa fie ingropat , indiferent ce-ar fi facut in timpul vietii ( Polynikes intors din surghiun urzise gand rau impotriva tarii si a neamului sau ) . Ipostaza ei de sora nu-i permite sa treaca nepasatoare pe langa fratele lasat prada pasarilor si cainilor sa-l sfartece.
Desi se dovedeste pana la urma a fi de partea ei , Ismena , sfioasa ei sora , speriata de sfarsitul tragic al parintilor si fratelui , o sfatuieste sa se gandeasca ce ,, cumplit sfarsit “le poate pandi , cuvintele ei sintetizand conditia femeii in raport cu a barbatului puternic : ,,sintem femei / si pe barbati a-i infrunta nici ca putem /Mai tari is cei ce carmuiesc si vrerii lor / Se cade-a ne pleca...”
Antigona impresioneaza prin pozitia demna pe care o afiseaza in fata lui Creon in momentul aducerii ei de paznicul ce-o prinde incercand sa-si ingroape fratele : ,, nici macar o tresarire-avu atunci” ; ,, n-a tagaduit nimic “. Nu-si ascunde fapta , ci recunoaste ca ,, faptasa-s eu , nu ma codesc nicicum s-o spun ! ........Stiam ca doar porunca-ti auzit-au toti “. Mai mult chiar , ea-l infrunta , sustinand ca cei din jurul ei admira ce-a facut , dar tac ,, chitic “ de frica .
Conform preceptelor biblice , Antigona sustine ca ,, al vieti-mi rost e sa iubesc, nu sa urasc”.
Pe cat de puternica e Antigona si hotarata a-l infrunta pe Creon , pe atat de sensibila e Ismena , pe al care-i frumos obraz ,, e lacrimi si jale “, dar dragostea de sora o face sa exclame : ,,De-ar fi sa mori , cum oare viata-as mai iubi ?
Urmarind reactiile Antigonei cand este amenintata ca va muri , n-am putut sa nu fac o paralela intre comportamentul ei si-al ciobanului din Miorita . Pe cat de senin isi asteapta moartea ciobanasul care stia ca va ramane in mijlocul naturii vegheat de tot ce-i era mai drag lui , pe atat era de indurerata Antigona , al carei mormant urma sa fie ,, sapat in scorbura de stanci “ unde nu avea sa mai vada nici un prieten : ,, si nimeni m-o plange si-s fara / Prieteni si far a cununie si raza / Cea sfanta de soare eu n-oi mai /vedea-o vreodata “... Singura alinare e ca porneste spre mortii ei, acolo unde se va intalni cu mama, tatal si fratele ei si credinta ca ,,cei buni “ vor aprecia gestul ei .
Pentru ea ipostaza de sora e foarte importanta si nu se sfieste s-o arate : ,, Ca sot de-as fi pierdut , un altu-as fi aflat ! / Copilul de-mi pierdeam , copil c-un alt barbat / As fi avut !Dar frate cum as mai avea ? “ Regreta numai ca moartea o va gasi fara sa se fi implinit ca sotie si mama , de-a nu fi reusit sa parcurga toate etapele ciclului vietii . Apare aici ideea ca moartea e un lucru firesc, daca apare atunci cand omul si-a desavarsit rostul pe pamant. Tocmai de aceea este indurerata , pentru ca: ,, Ma duc spre mormant, fara nici sa fi stiut / De-al nuntii drag desfat ./ Nici sot eu n-am avut / Nici prunc n-am alaptat !
Trebuie remarcata deasemenea ,desi aparitia ei e de scurta durata si Evridike , mama devotata , care neputand supravietui fiului ei , sfarseste prin a-si curma viata .
Daca Antigona lui Sofocle este o femeie puternica , demna , cu spiritul dreptatii, care-si accepta destinul nemeritat , Medeea lui Euripide e razbunatoare , nu precupeteste nimic sa-si atinga scopul, nu iarta pe cei care o umilesc, se razbuna chiar pe proprii copii pentru ca-i inselata de sot . Din moment ce sotul ei Iason isi incalca juramintele si ,,se leagana-n culcus regal , casatorit /c-o fata , os din Creon , domnu-acestei tari “ , devine ,,....surda precum stanca , precum valu-n mari / Naintea prietenilor sai ce-o dojenesc .” De dragul lui Iason isi ucisese fratele ,de aceea nu-i poate ierta comportarea de-acum si-ncepe sa-l blesteme : ,, pe el si pe soata , sa-i vad / sfaramati in palat...”
Furia ce-a cuprins-o fata de Jason i-a intunecat mintile, i-a facut sa-i dispara chiar si instinctul de mama ( pe care stau si ma-ntreb daca l-a avut vreodata, gandindu-ma la Evridike care nu poate supravietui mortii fiului in timp ce Medeea ii ucide cu propriile maini ) .
Nici o femeie in ipostaza de mama nu ar fi in stare sa adreseze copiilor ei asemenea vorbe grele : ,,copii blestemati , din trupu-mi cumplit , / De-ar fi sa muriti cu Iason la rand /Locasul acesta de s-ar narui !”.
Discursul ei in fata corului de femei pare o razvratire nu numai impotriva sotului , dar si a destinului, pentru ca ,, din tot ce-i inzestrat cu viata si cu gand / Femeile sunt neamul cel mai obidit “........as vrea de trei ori sa ma lupt / cu scut in loc sa am o data de nascut “.
Pare revoltata si impotriva institutiei casatoriei care nu permite femeii sa-si alunge sau paraseasca sotul , impotriva institutiei zestrei , dar si impotriva parintilor care nu o invata pe fata cum sa se poarte cu sotul sau . Discursul ei pare sa aminteasca de asociatiile feministe de mai tarziu .
Cand e incoltita cu surghiunul de catre Creon , stie sa disimuleze pentru a-si pune in aplicare planul .
Femeie mandra , refuza ajutorul pentru drum oferit de Iason : ,,La cunoscutii tai eu n-am sa cer salas. Nu iau pomana ta . Nimic nu-mi darui / Ca nu e spornic darul celui pacatos .”
Dupa ce se desparte de Aigeus , regele Atenei care-i promite ajutor , concepe un plan in care sa-i ucida pe Iason si sotia sa , precum si pe Creon , jucand in fata lui Iason rolul femeii spasite cu un talent actoricesc demn de o mare actrita . Cununa de aur si valul de aur trimise miresei prin copii sunt otravite , lucru ce dovedeste ca Medeea este tipul razbunatoarei extreme , care nu-i lasa cale de ales dusmanului . Mai mult chiar, de mana ei mor proprii copii.
Nu totdeauna soarta femeii a fost conform meritelor si dorintelor sale . Uneori s-a aflat intr-o ipostaza dureroasa asemeni ,, troienelor” lui Euripide .Dupa ce ti-e dat sa gusti din nectarul vietii , e groaznic sa te vezi in postura de femeie rapita in urma razboielor de cucerire, si Euripide a surprins cu maiestrie ,,vaietul femeilor menite prin sorti unui stapan “.Tabloul e sumbru :in corturi stau inghesuite roabele capitanilor ostirii , Hecuba e ,,culcata langa porti “varsand siroaie de lacrimi , Polyxene ,,jertfita pe mormantul lui Ahile “, ,,Casandra luata cu sila , ca sotie de taina “ de Agamemnon ,care fusese sagetat de iubirea pentru ,,fata cu duh divin “, Andromaca luata ca ,,prada” de feciorul lui Ahile .Chiar si-n aceste momente ,Hecuba gaseste resurse sa-si ridice moralul: ,,Sus, urgisito, capul ti-l ridica / De la pamant, si umerii........Indura cu tarie schimbatoarea ursita “... Apoi incearca sa le incurajeze si pe celelalte : ,, Nu e acelasi lucru, o copila / A fi-n lumina zilei si-a fi mort / Caci moartea e nimic .Vietii / Ii mai raman nadejdi .”
E de mirare ca Andromaca gandeste ca femeile nu au acces la intelepciune , sau poate starea in care se afla o face sa confunde intelepciunea cu forta. Astfel pe ea ,,Intelepciunea care nu-i lasata femeilor / au pus-o la-ncercare / In casele lui Hector/......nauntrul / Camarii mele nu lasau sa intre / Palavra femeiasca, cumpatul / Mi-era invatator...../Tacuta limba , chip placut aveam “ Ea este tipul sotiei devotate ce nu poate suferi ,, pe aceea / care, de langa sotul ei trecand / In alt culcus , iubeste pe un altul “.
Femei frumoase au fost in toate timpurile, dar parca frumusetea Elenei lui Menelau le intrece pe toate , pentru ca ,,rapeste ochii barbatilor , darama / Cetatile si casele / Le pune foc .Cumplite / Sunt farmecele sale “ ( Hecuba despre Elena in ,,Troienele “) .
Dar pe langa atatea simboluri feminine , grecii au avut si un simbol al castitatii si fidelitatii conjugale in persoana Penelopei, sotia lui Odysseus si mama lui Telemachos .In indelungata absenta a sotului, asaltata de petitori , incepe sa teasa o panza la terminarea careia ar fi urmat sa se marite cu unul dintre ei . Ea este si o femeie vicleana, pentru ca ce tesea ziua , destrama noaptea si daca nu ar fi avut noroc de intoarcerea sotului, probabil ar fi fost pedepsita
Am lasat la urma personajul feminin Pandora , desi este femeia primordiala a lumii ,pentru ca in ea salasluiesc mai multe simboluri .Creata din porunca lui Zeus de Hephaistos si Athena , zeul a vrut sa i-o dea de nevasta lui Prometheus dupa furtul focului ,in semn de ironie
Respinsa de Prometeu , Pandora in ipostaza de seducatoare , reuseste sa-l seduca pe fratele acestuia Epimetheus , care se insoara cu ea . Darul ei de nunta de la zei , asa zisa ,,cutie a Pandorei “este deschisa de Epimetheus care umple lumea cu toate relele , munci istovitoare si molime ducand chiar la intinarea nobilei semintii a oamenilor . Potrivit legendelor, la inceput barbatii traiau fara femei, crescand din pamant ca cerealele .Nu cunosteau oboseala , suferinta sau batranetea .Mureau tineri ,intr-o liniste perfecta , ca in somn .Deranjat de acest bun mers al lucrurilor pentru muritor , dar si voind sa se razbune pe Prometeu, stapanul Olimpului decide sa intervina in aceasta pace si liniste a oamenilor muritori , trimitandu-le o geniala si malefica momeala .
In viziunea lui Hesiod, ea este un simbol al eternului feminin si in acelasi timp alegoria razbunarii lui Zeus pentru rapirea focului . Daca Prometeu o respinge, e numai din mandria de a nu primi nimic de la Zeus, care ,,in locul focului a zamislit un rau destinat oamenilor ; din vointa Cronidului vestitul Faur a framantat din tarana o fiinta aidoma unei fecioare preacurate “, iar alti zei o perfectioneaza : Hephaistos ii da glas omenesc , Aphrodite frumusete, patima , putere de seductie , Athena o imbraca in alb daruindu-i cingatoarea sa si punandu-i pe frunte o diadema lucrata tot de Hephaistos , iar Hermes o initiaza in aria lingusirii, dupa care Zeus ii inmaneaza perfida cutie .
Pandora este dupa parerea lui Hesiod etalonul ispitelor artificiale feminine : ,,si in sanul ei , Crainicul, omoratorul lui Argos , zamisleste minciuni , vorbe amagitoare si o inima vicleana “
Dupa alte interpretari, Pandora nu ar fi decat o alta forma a Zeitei Pamantului (Gaia) care ofera omului daruri contradictorii si ispititoare , mai ales speranta vesnica .
Victor Kernbach , in Dictionar de mitologie generala , pag .538 sustine ca Pandora ,,nu e om , ci homuncul ; nucleul originar al mitului greu de regasit , trebuie sa fi avut ca sursa credintele arhaice in puterile vrajitoresti ; dar vechiul simbol de magie aparent neagra s-a transformat mai tarziu intr-o alegorie a seductiei magice femeiesti si chiar aceasta alegorie a absorbit influienta unor conceptii misogine “
Am prezentat cateva ipostaze feminine din lumea antica
Daca am urmari evolutia statutului femeii de la o societate la alta , am observa ca acesta a variat considerabil . Studiind cu atentie fiecare societate in parte , la prima vedere ar parea ca eliberarea femeilor si feminismul sunt fenomene ale sfarsitului de secol XX .Dar vedem ca si-n lumea antica au existat femei care au reusit sa sparga barierele traditiei

Bibliografie
1 .Tragicii greci-Antologie -Editura de stat ptr literatura si arta , combinatul Poligrafic Casa Scanteii , Buc 28.06. 1958

2. .Victor Kernbach –Dictionar de mitologie generala , Editura Albatros , Bucuresti ,1983

NOTA
ANTOLOGIA TRAGICII GRECI ESTE UN MOMENT DE REFERINTA ptr aceasta perioada, si numai un neavizat se poate intreba ce cauta intr-o lucrare de acest fel( pentru ca a aparut in 1958?) Intr-o buna zi ne vom trezi ca nu mai au valoare nici scrierile lui Dimitrie Cantemir, sau Neagoe Basarab, ptr ca nu sunt aparute in 2009 .....
1983

Dezvoltarea personala , un lux , sau o necesitate ?

O analiza la nivelul planetei ( Ion I.Ionescu-Sociologia dezvoltarii comunitare) ar scoate in evidenta multiplicarea relatiilor dintre oameni , comunitati , societati , a interactiunilor si interdependentelor , cresterea mobilitatii persoanelor , globalizarea schimburilor (de capital, produse, informatii) inmultirea modurilor de organizare a colectivitatilor, societatilor si de gestionare a resurselor.
Datorita acestor transformari radicale , apar: neputinta de a prevedea viitorul, incertitudinea si riscurile , punerea permanenta sub semnul intrebarii a pozitiei economice si sociale dobandite, goana inversunata dupa performanta , competitivitatea de toate felurile, necesitatea adaptarii in mod eficient si pozitiv la schimbarile si mutatiile din societatea de astazi .
In aceste conditii, dezvoltarea personala a devenit un fel de formare permanenta aplicata propriei persoane , avand rolul de a optimiza competentele, gasindu-si locul in aplicarea unui eficient proces individual de reusita . Cu ajutorul ei ne putem adapta noii realitati , intelegem necesitatea schimbarii mentalitatii ca odata invatata o meserie aceasta ne poate asigura existenta toata viata si constientizam ca avem forta necesara s-o luam de la capat ori de cate ori conditiile socio-economice o impun . Atunci cand schimbarea vine din interior , adaptarea se face mai usor, iar insusirea unor noi cunostinte nu mai provoaca stres , individul devenind stapanul propriului destin .
Multe din exercitiile si tehnicile invatate la cursurile de dezvoltare personala , ne ajuta sa detinem controlul asupra timpului de care dispunem , asupra factorilor de stres , asupra relatiilor cu ceilalti , ne da forta sa demaram o actiune dorita pentru a realiza ce ne-am propus .
Comparand nivelurile de stres din mai multe activitati (pe un studiu facut de mine pe 144 subiecti repezentand 4 categorii socio-profesionale) , am putut observa ca pe langa complexitatea muncii , nivelul de stres este influientat si de stabilitatea emotionala , impulsivitate , sociabilitate si modul cum se exercita autocontrolul . Iar acestea difera la fiecare individ in parte , in functie de personalitatea fiecaruia , in functie de nivelul de cunoastere si autocunoastere personala .
Daca stim sa abordam corect o activitate , oricat ar fi de stresanta pentru altii , pentru noi poate deveni placuta . Preluarea controlului este cheia dezvoltarii personale .
Prin urmare, dezvoltarea personala nu este un lux , ci devine o necesitate .

Oare ne dorim cu adevarat schimbarea?

Ni se intampla de multe ori sa ne dorim o slujba noua pentru ca cea actuala nu ne mai aduce satisfactiile dorite, dar gandul ca s-ar putea sa esuam la noul loc de munca, ne face sa batem in retragere.
Vechiul proverb romanesc “ nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard “ e atat de actual si astazi si ramane o convingere limitatoare pentru multi dintre semenii nostri .
Din fericire sunt destui care nu gandesc asa si daca altii reusesc, tu de ce nu ai reusi?
Daca te cunosti cu adevarat…., daca esti convins ca meriti ceva mai bun..., schimbarea e necesara.
Fiecare om trece in viata printr-un lant de schimbari, dar trecerea trebuie
facuta in asa fel incat sa te duca spre ceea ce iti doresti cu adevarat. Invata sa iti placa schimbarea, fa un efort constient de a crede in ea.
Incearca sa te concentrezi pe sentimentele pozitive, nu pe cele negative, vizualizeaza cum te vei simti la noul loc de munca, mai puternic, cu un mental mai clar, calm, bucuros de ceea ce faci. Fa o comparatie cu vechiul loc de munca, reprezinta-ti explicit scopul urmarit.
Intreaba-te din nou ce urmaresti sa obtii prin schimbarea locului de munca si cand anume vei sti daca ai reusit sa realizezi ceea ce ti-ai dorit. Construieste-ti strategia potrivita pentru a reusi.
Daca esti convins ca nu esti pe calea cea buna, lanseaza o noua strategie care poate fi aceeasi cu o mica modificare, o alta legata de prima, sau complet diferita.
Anticipeaza totul pana in cel mai mic amanunt. Construind o anticipatie pozitiva lucrurile ti se vor parea mult mai clare cand ajungi acolo.
Anticipeaza daca poti si un eventual esec, dar cu convingerea ca acesta te va intari si-ti va da forta sa mergi mai departe. Nu de putine ori invatatura trasa dintr-un esec poate constitui premisa unor succese viitoare.
Construieste-ti strategia folosind toate cele 3 sisteme de reprezentare: vizual, kinestezic si auditiv pentru ca fiecare dintre sistemele noastre de reprezentare este capabil de a primi si procesa informatii. Abia dupa ce ti-ai construit pas cu pas o strategie viabila, poti trece in sfarsit la luarea unei decizii care sa te satisfaca. Toate sentimentele, senzatiile asociate inspiratiei, insight-urilor, te ajuta sa iti dai seama ca esti pe calea cea buna .

© 2007 Ciuperca NICULINA. Toate drepturile rezervate.

Articole publicate in 2007
in Unelte Pentru Schimbare
http://www.unelte.rrvbium.ro/motivational.htm#


1) Atingerea scopului dorit
(http://www.unelte.rrvbium.ro/motivational/atingerea_scopului.htm)


De multe ori ni se intampla sa nu fim multumiti de starea noastra actuala. Ne-am dori ceva mai mult, dar nu stim cum s-o facem si frica de esec ne face sa renuntam inainte de–a ajunge la telul visat.
De aceea e foarte important sa te cunosti cu adevarat, sa stii cine esti, ce poti, ce vrei de la viata. Unii sunt in stare sa faca asta singuri, orele de dezvoltare personala ajutandu-i sa se cunoasca, sa-si descopere adevaratul potential, sa vada totul intr-o alta lumina, sa-nteleaga ce i-a impiedicat pana acum sa fie ei insisi.
Sa nu uitam ca fiecare om are propria sa reprezentare despre lume si propriile resurse, de care trebuie sa fie constient si pe care sa stie cand si unde sa le foloseasca. Iti poti realiza un scop, cu conditia sa-ti propui unul realizabil, sa fie initiat si mentinut de tine, sa-l definesti si evaluezi prin sistemul senzorial, sa verifici daca ceea ce faci e ecologic.
Exprimarea in termeni pozitivi a scopului respectiv este o conditie importanta pentru atingerea lui, pentru ca asa cum spunea si George R. Walther, limbajul pozitiv ne influenteaza gandirea si modul de actiune. Exprimarea trebuie sa fie de asemenea absoluta (fara nici o comparatie) si fara verbe modale. Trebuie sa fii convins ca poti sa-ti atingi scopul acum, nu “ candva ”, pentru ca tot lungind perioada in care vrei sa realizezi ceva, motivatia se poate stinge, nu mai ai acelasi elan de la inceput. Vechiul proverb romanesc ,, nu lasa pe maine ce poti face azi! ” poate fi o resursa, pe care internalizand-o o poti folosi la nevoie.
Ori de cate ori am dorit sa realizez ceva, m-am ajutat de cateva reguli, care mie mi-au fost de un real folos. Le redau mai jos, in speranta ca vor fi un punct de plecare, ce poate fi imbunatatit prin viziunea fiecaruia.
Am constatat ca pentru realizarea unui scop este necesar ca acesta sa fie initiat si mentinut de persoana insasi pentru ca ea stie adevaratul motiv care o impinge spre actiune. Motivatia joaca un rol determinant in atingerea unui scop, ea practic este motorul care–l sustine pe individ, dandu-i energia necesara sa ajunga la final. Motivatia, sustine P. Golu, “ar putea fi definita ca model subiectiv al cauzalitatii obiective, cauzalitate reprodusa psihic, acumulata in timp, transformata si transferata prin invatare si educatie in achizitie interna a persoanei”. Dar cum motivele subiective sunt modelate socio-cultural, in momentul initierii unui scop este necesar sa i se faca ecologia atat in ceea ce priveste persoana, cat si adecvat contextului respectiv. Trebuie analizat daca ceea ce se doreste este corespunzator din punct de vedere ecologic sistemului sau sistemelor cu care interactioneaza. Este necesar sa se gandeasca fiecare amanunt:
• care sunt avantajele situatiei prezente si daca acestea se pastreaza;
• daca pot aparea dezavantaje in urma atingerii scopului si care sunt acestea?
• exista un pret platit pentru atingerea scopului?
• care sunt efectele pe termen lung ale acestei reusite?
Daca totul este o.k. pentru persoana care vrea sa-si realizeze un scop, se va avea in vedere inainte de a se trece la actiune:
• identificarea unor piedici / provocari ce ar impiedica / intarzia atingerea scopului respectiv;
• identificarea resurselor existente necesare realizarii scopului;
• gasirea unor resurse suplimentare, necesare demersurilor necesare;
• si poate etapa cea mai importanta: posibilitatile de realizare. De modul cum se gandeste atingerea scopului, de caile ce vor fi urmate, depinde atingerea momentului (care poate fi mai devreme sau mai tarziu) visat. Daca ,,primul pas” este gandit cum trebuie, reusita poate fi sigura.



Copyright © 2007 Niculina CIUPERCA. Toate drepturile sunt rezervate


2) Sa facem din comunicare o arta
(http://www.unelte.rrvbium.ro/motivational/sa_facem_din_comunicare_o_arta.htm)

Asa cum mentioneaza si Norbert Sillamy in ,,Dictionar de psihologie”, comunicarea implica transmiterea, intentionata sau nu, de informatii destinate sa lamureasca sau sa influenteze un individ sau un grup de indivizi receptivi. Concomitent cu transmiterea informatiei se produce o actiune asupra subiectului receptor si un efect retroactiv, feed-back asupra persoanei emitatoare care la randu-i este influentata.
O comunicare reusita consta mai putin in intentia celui ce comunica si mai mult in rezultatul obtinut.
Orice persoana simte nevoia unei comunicari eficiente, dar in cazul multora aceasta ramane doar la stadiul de intentie. Zadarnic isi propune sa aiba o comunicare buna cu ceilalti, dar nu stie s-o faca, pentru ca si-a internalizat defectuos modelele de comunicare.
Faptul ca una din premisele NLP se intituleaza ,,nu putem sa nu comunicam” nu este deloc intamplator, pentru ca nici un proces de interactiune nu poate avea loc in afara comunicarii: acasa, la serviciu, intr-un club, etc. Fiecare dintre noi transmite mesaje si obtine informatii fara de care viata nu ar avea nici un sens.
Avem impresia ca a comunica este simplu, dar de multe ori sesizam ca se creaza confuzii intre ceea ce vrem sa spunem si ceea ce spunem de fapt . Este vorba despre asa numitele distorsiuni, care creaza probleme in comunicare. Putem aminti aici ,,citirea gandurilor”, atunci cand presupunem ca stim ce se petrece in interiorul interlocutorului la nivel cognitiv sau afectiv, fara dovezi sau calibrare bazata pe simturi. Sunt situatii cand citirea gandurilor reuseste, dar in cele mai multe cazuri da nastere unor conflicte sau neintelegeri. Va puteti inchipui ce se intampla in sufletul unei sotii atunci cand sotul vine tarziu de la servici, obosit, gandindu-se la o lucrare lasata neterminata, iar ea crede ca vine de la o alta femeie care i-a captat toata atentia?
Probleme creeaza si echivalentele complexe, atunci cand doua afirmatii sunt legate astfel incat una reprezinta sensul celeilalte: ,,nu ma priveste, deci nu-i place de mine”. Deasemenea si raportul cauza-efect este o eroare de tip semantic care permite oamenilor sa atribuie altora sentimentele care-i incearca, dar care de fapt sunt propria lor creatie. ( ex. Ionel ma face sa ma simt neputincioasa ).
In comunicare provoaca distorsiuni si unele presupozitii (ipoteze care au la baza harta noastra anterioara ). Sa ne gandim cat rau poate face sa-i spui cuiva: ,,nu esti bun la nimic!”. De asemenea pot fi si situatii cand inlocuirea verbelor de actiune prin substantive abstacte ingheata procesul de comunicare (ex. lupt pentru fericirea semenilor).
Importanta comunicarii pentru viata oamenilor a starnit si interesul terapeutilor de familie, Bateson studiind in mod special natura comunicarii in conditiile nivelurilor, in cadrul proiectului Palo Alto. ,,Orice comunicare-scria Bateson in 1951 - are doua niveluri sau functii diferite: relatarea si comanda. Orice mesaj are un continut declarat... dar in plus mesajul mai contine si indicatii asupra felului cum trebuie primit“. Metacomunicarea este un mesaj ascuns si adesea trece neobservat. Persoana care transmite mesajul vrea sa comunice intr-adevar ceva, dar important e sa fie receptat asa cum trebuie. Stabilitatea unei familii se realizeaza ( asa cum a observat si Bateson ) prin feed-back-ul care reglementeaza comportamentul familiei si al membrilor acesteia.
Sa nu iutam insa, ca alaturi de limbaj in comunicare ne ajutam si de mimica si gesturi. De felul cum le folosim, putem face din comunicare o arta!

Copyright © 2007 Niculina CIUPERCA. Toate drepturile sunt rezervate






3 )Timp pentru sufletul nostru
(http://www.unelte.rrvbium.ro/motivational/timp_pentru_sufletul_nostru.php)

Constatam de foarte multe ori ca e dificil sa ne impartim timpul intre viata personala si cea profesionala. Si asta pentru ca dorind sa fim apreciati pentru ceea ce facem la locul de munca, cautam sa fim cei mai buni, acordam mai multa atentie pregatirii profesionale, suntem intr-o continua intrecere cu noi insine.
Fiecare pas inainte ne da impresia ca ne apropiem de tinta dorita. Apoi un pas... si inca unul... pana intr-o zi cand constatam ca munca ne-a acaparat cu totul, iar de viata personala.... nici vorba.
Ne-am realizat profesional, suntem apreciati pentru ceea ce facem, dar ajungem intr-un moment cand parca nimic nu ne mai bucura, nimic nu mai are valoare, pentru ca-n tot timpul asta am uitat de noi, ne-am adancit tot mai mult in munca si am uitat de micile bucurii care ne-ar fi luminat sufletul.
Incercati sa va opriti cateva minute din ceea ce faceti. In scurtul ragaz desenati un ceas si incercati sa delimitati pe cadranul lui timpul pentru somn, timpul pentru munca, timpul pentru alte activitati. Veti fi surprinsi cand veti constientiza ca nu aveti deloc timp pentru dumneavoastra. Schitati-va un program in care sa va acordati un timp spunandu-va ca aveti capacitatea de a va rupe de munca pentru a va relaxa si distra in diferite moduri. O metoda ar fi ca dupa fiecare proiect dus cu succes la capat sa va oferiti o mica recompensa: o iesire la un local, o intalnire cu prietenii, vizionarea unui spectacol , etc.
Analizati cum va simtiti dupa aceste iesiri, constatati ce e diferit, cum vi se schimba viata... Nu-i asa ca activitatea urmatoare va fi mai placuta si mai putin stresanta?
Nu uitati ca dupa realizarea ei sa va felicitati si sa va acordati o rasplata cat mai curand posibil.
Cu timpul, va intra in obisnuinta impletirea sarcinilor de munca cu asa zisele bonusuri pe care vi le acordati pe merit. Si cine merita mai mult decat dumneavoastra?
Invatati sa va pretuti cu adevarat, ca atata vreme cat stiti sa va pretuiti, va vor aprecia si ceilalti.

Copyright © 2007 Niculina CIUPERCA. Toate drepturile sunt rezervate

4 ) Putem domina stresul
(http://www.unelte.rrvbium.ro/motivational/putem_domina_stresul.php)

Stresul este o prezenta activa in viata fiecaruia dintre noi. Generatoare de stres pot fi atat marile evenimente din viata (indiferent daca sunt pozitive sau negative), cat si evenimentele minore cu care ne intalnim zilnic. Important este sa stim sa stapanim stresul, sa nu-i dam voie sa treaca peste limita de suportabilitate a organismului. Si asta pentru ca stresul, perceput ca o stare intensa si neplacuta, pe termen lung are efecte negative asupra sanatatii, performantelor si productivitatii.
Daca ne respectam suficient vom gasi solutiile potrivite pentru a nu-i da voie stresului sa ne joace cum vrea. Il vom diminua gandind fiecare actiune pe care o facem, propunandu-ne obiective realizabile, renuntand la convingerile limitatoare de genul: eu nu sunt bun ca X; nu cred ca reusesc sa fac ceva; nu am norocul sa-mi indeplinesc un vis, etc.
Benefic pentru noi ar fi ca in cazul unei nereusite sa incercam sa gasim o intentie pozitiva: n-am reusit sa facem lucrul acesta, dar am descoperit ca mai trebuie sa-nvatam cate ceva din care vom castiga mai mult in viitor. Daca n-am fi incercat sa facem acest lucru n-am fi descoperit niciodata ca avem niste lipsuri, care, adunandu-se puteau pricinui necazuri mai mari. Nereusita de astazi poate sta la baza performantei de mai tarziu. Nu-i asa ca acum vedeti lucrurile altfel? Ganditi-va ca au fost cercetatori care au luptat toata viata pentru o idee. Ce-ar fi fost daca de la inceput si-ar fi zis ca n-au sanse de reusita?
Pentru fiecare dintre noi viata ofera si bune si rele. Cele bune au rolul de a ne bucura sufletul, iar cele rele sa ne caleasca si sa ne dea forta necesara de-a merge mai departe. Nu aveti impresia ca este o continua provocare? Ca suntem intr-o continua competitie cu noi insine?
Daca totusi va streseaza o situatie si oricat ati incercat nu puteti iesi din ea, va propun un exercitiu pe care eu il fac adesea si daca la mine functioneaza sunt sigura ca si pe voi va va scoate din starea in care va aflati si va va da forta sa mergeti mai departe:
Asezati-va cat mai confortabil pe o canapea, fotoliu, sau in orice loc unde va simtiti relaxat. Inchideti ochii si inchipuiti-va ca aveti in fata un ecran imaginar unde se deruleaza situatia care va deranjeaza. Traiti-o la intensitate maxima, fiti agitati, nelinistiti, cat este posibil sa va imaginati. Umpleti ecranul cu imaginea. Dati-i un nume. In continuare albiti ecranul imaginar. Dupa o scurta pauza, proiectati pe acelasi ecran o situatie in care faceti fata oricarei greutati, cand va simtiti excelent, traiti momentul la intensitate maxima si observati diferenta dintre cele doua situatii. Dati-i un nume si acesteia, ca sa va fie usor sa le deosebiti. Micsorati apoi imaginea cat puteti de mult si lasati-o deoparte intr-un loc al mintii. Umpleti iarasi ecranul cu prima imagine cand va simteati inconfortabil, dar acum in coltul din dreapta aveti imaginea micuta a momentului cand totul va reuseste, cand va simtiti minunat. Dupa ce prima imagine e clara pe ecran, schimbati imaginea cu cea in care totul va reuseste cand sunteti fericiti, cand totul e perfect si traiti-o la intensitate maxima... Bucurati-va de momentul respectiv, apoi albiti iarasi ecranul, ganditi la orice va place (ex.o zi din concediu,o plimbare in parc,etc), apoi luati-o de la inceput schimband momentele de cateva ori, pana imaginea neplacuta dispare, iar cea placuta apare instantaneu.
M-ar bucura sa stiu ca v-a reusit si va promit ca pe viitor sa-nvatam impreuna si alte tehnici prin care sa ne asiguram succesul in viata.

Copyright © 2007 Niculina CIUPERCA. Toate drepturile sunt rezervate

Casatoria in societatea evului mediu

Casatoria este primul pas spre intemeierea unei familii .De aceea in calitatea mea de consilier si psihoterapeut de familie am considerat ca e foarte important sa cunosc aceasta institutie , care a inspirat numeroase lucrari fundamentale in domeniul antropologiei . Definita ca ,,uniunea dintre un barbat si o femeie , astfel incat copiii nascuti de acea femeie sa fie recunoscuti legitim de catre parintii lor “( Notes and Queries on Anthropology , ed . a VI-a , 1951 ) , casatoria a devenit in evul mediu o institutie in sine .
Despre casatoria in aceasta perioada se vorbeste in istorisiri , cronici , o multime de povestiri ( cele mai cunoscute fiind ,, Vietile Sfintilor “) , care, desi nu dau prea multe amanunte, au calitatea de a fi concrete . Deasemenea date importante se gasesc si in intreaga literatura de divertisment practicata la curte , deformata insa , ca si discursul ecleziastic . Potrivit lor , casatoria in societatea medievala era o combinatie de obiceiuri si reguli create in lumea antica .iar fundamentele casatoriei au derivat din legile romane si au devenit obiceiuri seculare mostenite si aplicate de catre Biserica Crestina de-a lungul Evului Mediu . Pentru a nu se pune rau cu Biserica , societatea nu incerca sa schimbe aceste obiceiuri , si cum nimeni nu risca sa fie respins de societate , nu indrasnea sa se impotriveasca Bisericii , care influenta religia , mostenirea si legea . In tarile europene ,in ceea ce priveste institutia casatoriei , erau mici diferente de la o tara la alta. Astfel , la englezi casatoria era vazuta ca o tranzactie privata , in schimbul unei fete barbatul oferind daruri , obicei asemanator, ( diferentele fiind numai de nuanta ) si la francezi .
Obiceiul casatoriilor aranjate a fost instituit de vechii germani , Biserica Romana mostenind aceste obiceiuri si implementandu-le in structura care a definit casatoria .
Ca o particularitate , casatoria in evul mediu nu este aceiasi la diferite nivele ale ierarhiei conditiilor sociale, casatoria stapanilor fiind diferita de a celor exploatati, desi cu totii apartineau bisericii.
Institutia matrimoniala in aceasta perioada are parte de o crestere progresiva.
Cele doua modele de incadrare a institutiei familiale sunt total diferite: modelul laic are misiunea de a pastra , pe firul generatiilor permanenta unui mod de productie, iar modelul eclaziastic are ca tel inabusirea « poftelor carnii »… « de a reprima raul , inchizand in reguli stricte revarsarile de sexualitate » (Georges Duby- Evul mediu masculin pag.69).
Modelul laic , bazat pe notiunea de mostenire avea rolul sa asigure « transmiterea unui capital de bunuri , glorie , de onoare si sa garanteze descendentului o conditie , un « rang » cel putin egal cu cel de care au beneficiat stramosii.
Responsabili de destinul familial erau toti barbatii care aveau drepturi asupra patrimoniului , in frunte cu batranul pe care ei il sfatuiau sa vorbeasca in numele lor . Ei considerau ca au ca drept si indatorire sa-i casatoreasca pe tineri , asa « cum se cuvine ». Acest lucru consta in : pe de o parte cedarea fetelor si negocierea puterii lor de procreatie si avantajelor presupuse ca le transmiteau progeniturilor , iar pe de alta parte ajutarea baietilor sa se casatoreasca . Fata era luata din casa parintilor , unde depindea de tatal , de fratii ei, de unchii ei si dusa in alta casa unde devenea supusa sotului , ramanand tota viata o straina , suspectata de tradare tainica , avand functia primordiala de a zamisli copii grupului de barbati care o primeau , o dominau si o supravegheau ..
In persoana copiilor se uneste ce a adus ea cu ceea ce ei detin de la tatal lor , « speranta celor doua mosteniri , respectul fata de cele doua linii de stramosi , de unde sunt luate conform unor reguli numele date fiecaruia dintre ei ».( G .Duby- Evul mediu masculin pag 70 ). Copiii vor avea o pozitie in lume si sanse de a fi bine casatoriti in functie de clauzele aliantei incheiate in timpul casatoriei parintilor. Incheierea unui acord se produce dupa lungi nogocieri si implica pe toti membrii unei familii care traiesc in aceiasi casa .
Schimbul de promisiuni intre parinti avea loc cu mult inainte de consumarea actului casatoriei , acest acord fiind rezultatul « unor lungi si sinuoase negocieri in care toti membrii fiecarei maisonnae (totalitatea membrilor unei familii care traiesc in aceeasi casa ) sunt implicati » . Aceasta strategie avea sa previna riscul de saracire care pandea descendenta familiilor ce deveneau prolifice .Dupa unele scrieri , viitorul sot ii oferea socrului un dar ( car, boi, vite , sabii sau sulite ) .Acesta era un schimb numai intre barbati , la care femeile nu participau . Dreptul asupra femeii era transferat de la tata la sot , astfel ca femeii ii era imposibil sa-si obtina independenta . Conceptul de zestre era o adaptare la aceasta traditie : cand se stabilea o casatorie , familia fetei ii dadea o bucata de pamant viitorului ginere .Odata cu realizarea schimbului intre familii , mireasa obisnuia sa-i dea viitorului sot un dar (o armura sau o arma de aparare ). Schimbul de daruri intarea obligatiile fetei de a-l servi pe barbatul ei , atat pe timp de pace , cat si de razboi . Cand barbatul era plecat la lupta , femeia avea grija de casa si gospodarie .Si cum pacea in acea perioada era considerata un lux , femeile ai caror soti erau la lupta , deveneau victime ale celor ramasi acasa .
Tratativele care aveau loc ca preambul la orice casatorie erau orientate de trei atitudini :
- inclinatie consienta sau nu , inspre endogomie , ( mai tarziu Biserica isi manifesta tendinta spre exogamie ) consortii find gasiti printre rude, din descendenta aceluiasi stramos, spre unirea matrimoniala , urmarindu-se sa se reuneasca fragmentele imprastiate din acelasi patrimoniu ;
- numarul urmasilor nu trebuia sa fie mare deci numarul de menaje noi trebuia limitat prin mentinerea in celibat a unei parti a progeniturilor.
- neincrederea , viclenia in meandrele targuielii ,precautie in cea ce hotarasc , nescapand din vedere faptul ca trebuie sa creeze un echilibru intre cesiunile consimtite cu avantajele asteptate.
Ceremonia cununiei , avea loc la cativa ani dupa ce promisiunile intre cele doua familii fusesera facute si era un ritual al credintei si al garantiei , se faceau promisiuni prin viu grai, exista o mimica a deposedarii si a luarii in stapanire, se inmanau gajuri , inel , aconturi , monede, iar dupa datina se incheia si un contract . Pretul miresei ii era oferit acesteia si de acum devenea proprietatea ei , desi legal sotul detinea controlul asupra proprietatii atata timp cat era in viata .Daca femeia ramanea vaduva , proprietatea ii revenea ei . Daca atunci cand aveau loc intelegerile varsta medie era de 7 ani la fete , pentru ceremonia casatoriei varsta necesara era de 12 ani la fete si 14 la baieti .
Nunta consta intr-un ritual de instalare a cuplului in propriul menaj: se impartea vin intre sot si sotie, la petrecerea de nunta participa multa lume, mireasa era condusa de un intreg alai pana la noul camin , unde dupa caderea noptii avea loc deflorarea , iar dimineata mireasa primea cadou in semn de recunostinta de la cel care-si va exercita functiile de paternitate legitima .
La vremea respectiva, pentru cei doi tineri iubirea nu era altceva decat o intamplare pur spirituala , charitas conjugalis sau dilectio , desemnand un fel de har conjugal , devotament , o imbinare de tandrete , prietenie si respect , datorita faptului ca se ajungea la casatorie pe fondul unui compromis , al unui joc de interese , multe casnicii fiind sinonime cu pacturi incheiate pentru achizitionarea de pamanturi si averi . Parintii isi educau fetele de la o varsta frageda sa devina neveste bune pentru viitorii lor soti , carora trebuia sa le faca pe plac si sa le creasca odraslele . Urmarirea idealurilor personale erau interzise femeilor , pentru ca in acea perioada acestea erau considerate privilegiile barbatilor . Fiind crescute pentru a se marita , femeile aveau ca unica alternativa intrarea intr-o manastire de maici , unde puteau intra de buna voie sau aduse de parinti , la orice varsta . Pentru multe dintre ele , intrarea intr-o manastire era avantajoasa pentru ca scapau de saracie , li se oferea oportunitatea de a avea o viata pioasa si de a obtine o educatie . In plus , primeau responsabilitati ce le erau refuzate in lumea exterioara , unde barbatul lua toate deciziile , drepturile femeilor lipsind cu desavarsire .Impartind locuri de cult cu calugarii , acestea au cautat moduri de a-l servi pe Dumnezeu si de a-si ajuta comunitatea
Societatea Evului Mediu nu este strict monogama. Desi nu autorizeaza existenta simultana a mai multor sotii , nu-i interzice sotului sau grupului sau familial sa intrerupa casatoria atunci cand doreste , sa-si alunge sotia si sa-si ia alta. De aceea angajamentele de cununie sunt foarte importante , “sponsalicium-ul” (donatie facuta de sotie) si dotalicium-ul” (dota) avand rolul de a proteja sotia alungata si neamul ei . Sotul se face ca respecta morala primita , care consta in faptul ca fiecare sot sa se multumeasca cu nevasta lui , dar nu i se interzice sa cunoasca femei inainte de casatorie si nici in perioada de vaduvie.
De asemenea sunt indicii care atesta raspandirea concubinajului , combinatii amoroase cu servitoarele, prostitutia si glorificarea bravurilor de virilitate.
Contrar , fetele aveau parte de un intreg ansamblu de interdictii , li se cerea sa se casatoreasca virgine, iar ca neveste sa fie statornice.
Femeile erau considerate fiinte perverse , a caror dereglare naturala ar fi putut face sa aduca in cadrul rudeniei , ca mostenitori ai avutiei stramosilor , intrusi, apartinand altor neamuri.
In cazul rapirii unei fete, barbatii din neamul ei se razbunau , iar in caz de adulter razbunarea apartinea sotului inselat si rudelor acestuia.
Biserica , a carei gandire corespundea filosofilor antichitatii , inclina sa condamne casatoria , pe care o considera “murdarie, tulburare a sufletului, obstacol in calea contemplarii” in virtutea unor argumente si referinte biblice care in mare parte se aflau deja adunate in Adversus Jovinianufu a Sfantului Ieronim” (G .Duby- Evul mediu masculin pag 72 ).
Admitea totusi casatoria ca fiind “raul cel mai mic” cu conditia ca institutia casatoriei sa savarseasca la disciplinarea sexualitatii, sa lupte impotriva depravarii.
Pentru a-si atinge scopul, Biserica propune o morala a bunei convietuiri conjugale, al carei scop era curatarea de murdaria inerenta a placerii carnale si de patima unei iubiri violente, recomandand penitenta , izgonid bauturi magice si alte leacuri ispititoare.
In viziunea Bisericii, sotii sunt ispititii de tentatia de a profita de placeri , devenind “pangariti”, incalca legea casatoriei si trebuie sa se purifice ca mai tarziu sa fie permis sa se apropie de cele sfinte. Se recomanda ca in zilele de sarbatoare sa se abtina de la placerile carnii, daca nu vor sa-l supere pe Dumnezeu . De fapt , institutia casatoriei a servit preotilor la remodelarea moralei sociale . Interzicea casatoria ecleziasticilor pentru ca abstinenta sexuala era o garantie de ordin superior pentru plasarea clericilor in varful piramidei pamantesti , iar laicilor le prescria casatoria pentru a-i controla mai bine , pentru a-i incadra si a le stavili exagerarile . In numele unei conceptii exagerate despre incest , preotii impun exogamia , mai mult chiar , considera procreerea singura justificare a acuplarii . Prin povestiri edificatoare , mai ales in ,,Vietile Sfintilor “ faceau propaganda unui model de casnicie asa cum il preconiza biserica . In aceste povestiri femeile erau prezentate desfasurandu-si virtutea in casatorie , modele de bune sotii supuse sotului , care le sustine , le ghideaza si le conduce catre ce este bine , devotate ,in acord cu barbatii lor , de care trebuie sa tina seama daca vor sa acceada la sfintenie .Ascultatoare , discreta in conducerea casei , in felul cum ii trata pe oaspeti , ,,casta “ , potrivit bisericii , femeia zamislea copii ,, folosindu-se de barbat ca si cand n-ar fi avut “ (G .Duby, Matroana si femeia rau casatorita , pag. 57 ) . Mai in toate povestirile erau laudate femeile care nasteau baieti si ii alaptau , acest lucru contand mai mult decat instructia si educatia pe care le-o dau . Virtutea cea mai importanta a unei femei era maternitatea , contributia la gloria neamului dandu-i copii , iar dupa cresterea copiilor erau apreciate actele de binefacere la manastiri , apoi alaturarea liturghiilor monastice . Conditia femeii casatorite nu era de invidiat : mai intai dominata de tatal sau , ce o da celui care lui ii place , ce o conduce si o supravegheaza , apoi supravegheata de fiul cel mare , care in cele din urma o scoate din casa pe mama sa care il deranjeaza, iar in cele din urma de catre clericii din Manastirea familiala care aveau rolul de a primi pe femeile marginalizate .
In incercarea ei de a modifica obiceiurile laice, biserica deplaseaza granitele dintre licit si ilicit , ii impinge pe tineri sa se elibereze de constrangerile familiale, facand din logodna o problema de alegere personala. De asemnea sustine faptul ca starea indivizilor nu trebuie sa impiedice unirea inimilor, ceea ce aduce la legitimarea casatoriei celor ce nu sunt liberi , scotandu-i de sub tutela controlului senioral. Biserica intareste totusi ingradirile atunci cand, avand o conceptie absoluta a monogamiei condamna alungarea sotiei , recasatoria , preamareste categoria vaduvelor, impune o notiune disproportionat de larga asupra incestului , multiplica interdictiile pe baza legaturii de sange si oricarei forme de rudenie artificiala.
Preotii se amesteca si in ceremonialul casatoriei , sacralizand ritualurile, in special al nuntii , folosind formule si gesturi care sa alunge satanicul si sa duca la unirea sotilor in castitate.
Modelul eclaziastic se introduce progresiv in cel laic , secolul al-X-lea fiind un moment decisiv.
In aceasta perioada , cea mai mare parte a Europei supusa dominatiei caroligiene cunoaste un fel de cooperare in jurul regelui sfant , intre puterea civila si cea relegioasa , care-si unesc eforturile pentru a oferi poporului crestin o morala sociala apropiata de Sfanta Scriptura.
Reflectand asupra unor cazuri concrete , exemplare, de uniuni matrimoniale ale inaltei aristocratii , acei “oratores” (episcopi) elaboreaza materiale patristice pe baza analizei acelui “nuptiale mysterium” cu scopul de a construi o teorie a casatoriei in scopuri eminamente pastorale si practice.
Profanul si sacrul se intrepatrund mai profund ca niciodata , casatoria tinand de acum atat de auctoritas (autoritatea) preotilor cat si de potestas (puterea).
Cele doua puteri au stabilit tot impreuna si un sistem de sanctiuni care se aplicau in caz de neconformare la normele impuse.
Normele contineau percepte, indemnuri la o mai buna comportare, propuneau un model de viata crestineasca pentru conjugati (cei casatoriti) si erau conforme cu conceptia acelor ordi-nes, care cereau perfectiune: virginitate, cumpatare, celor ce se conformau le era permisa mantuirea , ce era refuzata celorlalti, depravatilor.
Alte reguli erau instituite pentru a potoli discordiile cauzate de institutia matrimoniala si le puteau promulga si impune doar regele , printii , care trebuiau sa protejeze vaduva si orfanul.
Incestul era interzis atat de “legea Domnului” cat si de Biserica . Ca sa nu aiba loc nunti incestuoase, toate “nuptiac” “cele ale ne-nobililor, ca si cele ale nobililor” erau publice.
Anchetele se faceau impreuna cu preotul si episcopul , care de-acum paricipau in mod legal la ceremoniile nuptiale cu scopul de a binecuvanta , alunga pe diavol prin rugaciuni , moraliza , controla , autoriza , judeca , a conduce. Se foloseau de o decizie luata in 802 de Carol cel Mare cu privire la viata conjugala a supusilor Sfantului Imperiu Roman de Apus , care prevedea explicit ca ,, episcopii si preotii , asistati de sfatul batranilor , sa faca o cercetare temeinica asupra legaturilor de rudenie dintre cei doi soti , si numai in urma acestor cercetari tinerii sa fie uniti printr-o binecuvantare “
Pe durata secolelor X, XI, XII in societatea aristocratica , structurile de rudenie se transformau privilegiind in succesiune masculinitatea si primul nascut , prin lenta vulgarizare a unui model regal , adica de acelasi neam.
Patrimoniul suporta din ce in ce mai putin sa fie impartit si sa treaca sub o stapanire feminina , de aceea apare tendinta de a exclude fetele casatorite de la partajul succesoral, primind in schimb dote.
Clanul isi casatoreste daca este cu putinta toate fetele dandu-le drept zestre bunuri imobiliare , iar mai tarziu si bani , in raport cu ce ofera sotul si determina sponsalicium-ul , antejactum-ul , mor-gengahe-ul (dar de dimineata pe care-l primea sotia dupa noaptea nuntii) sa cedeze locul partii de avere lasata sotiei de sotul decedat . Din cauza acestui concept ca mostenirea nu trebuie faramitata , iar acest drept trebuie sa-i revina primului nascut , au suferit si baieti din nordul Frantei in sec XII , care erau expulzati din casa parinteasca si alergau dupa o slujba in armata , sau o mostenitoare bogata , unde sa poata “face pe ginerele”.
Casatorind toate fetele si mentinand in celibat toti baietii cu exceptia primului nascut , numarul de femei depaseste mult cererea , crescand sansa de a gasi pentru cel ce se insoara o partida mai buna .
Acest lucru face ca sa aiba loc o consolidare a societatilor nobile in care sotia provine dintr-un neam mai bogat si mai renumit decat al sotului , scrieriile din acea vreme vorbind despre ,,o noblete speciala de ascendenta materna”.
Seniorul era cel care ducea tratative matrimoniale cu parinti fetelor pentru ca se simtea dator sa le gaseasca sotii cavalerilor , fiilor prietenilor , care constituiau un grup in jurul primului nascut , dar el avand obligatia si de a inzestra pe fetele unui vasal defunct si dreptul de a casatori dupa bunul sau plac vaduvele si orfanele supusilor pentru a se asigura ca feuda era slujita cum trebuie.
Schimbarile la nivelul practicii matrimoniale erau perceptibile numai in patura superioara a societatii ( conform surselor studiate ) dar e posibil ca miscari asemanatoare sa se fi produs si in straturile de jos ale societatii.
Dupa anul 1000, Biserica isi intensifica actiunile in ceea ce priveste institutia matrimoniala spre a deveni magistratura dominanta . Acum biserica lupta impotriva nicolaisme-ulur (clerici care refuzau abstinenta , cumpatarea bazandu-se pe cererile laice care nu admiteau ca preotul care sfinteste cuminecatura sa aiba femeie si impotriva hiperascentismului , (convingerea ca orice legatura carnala inseamna depravare ) .
In secolul XI apar o puzderie de secte pentru care procrearea este raul insusi , primul val fiind in al doilea sfert al secolului XI de la Orleans si Arras pana la Monteforte, al doilea val dupa 1130. Dupa cel de-al doilea val creste numarul celor ce se calugaresc, Raoul Ardent sustinand “ca a te culca cu nevasta este un pacat la fel de mare ca acela de a o face cu propria mama sau fiica “ (G .Duby- Evul mediu masculin p.79 )
La sfarsitul sec. al XI-lea prin elaborarea progresiva a unei liturghii matrimoniale partea esentiala a unui ritual care era pana atunci domestic si profan a fost chemata sa mute la usa bisericii si in interiorul ei , construindu-se o ideologie a casatoriei crestine , gasindu-si ca justificare de -culpabilizarea actiunii carnii .
In demersul de spiritualizare a uniunii conjugale , se raspandeste cultul marial (referitor la Fecioara Maria) Fecioara-mama devenind simbolul Bisericii, tema nuptiala capatand un caracter mistic, sfarsind prin a include casatoria printre cele sapte taine sfinte. Mai tarziu , prin efortul reunit al canonicilor si comentatorilor de la divina pagina , in centrul operatiunilor matrimoniale a aparut consimtamantul mutual , Anselmc de Loan stabilind cel dintai distinctia consensus de juturo.( B.Molin si P. Mutembe in Le Rituel de marriage en France du XII au XVI-e siecle, Paris, 1974, p.50 )
Hugnes de Saint-Victor ( iar mai tarziu Pierre Lombard ) sustine ca viata conjugala este fondata pe obli-gatio verborum, vorbeste despre dragoste ca despre sacramentum-ul casatoriei si afirma cu tarie in “ Lettre sur la vir-ginite de Marie”, ca barbatul se ia cu femeia “pentru a fi unit cu ea de o maniera unica si singulara in iubirea impartasita”.
Unele documente ale vremii puneau in lumina o distanta sesizabila intre modelul prescris de biserica si practica . Astfel in ,,Historia comitiun Ghisnenmn “ scrisa de parintele Lambert d*Ardres in secolul XIII este descrisa casatoria lui Arnoud fiul cel mare al contelui Guines, din 1194 .Schema de ansamblu a casatoriei prezentate are doua etape : desponsatio (logodna ) si nuptiae (nunta). Fata era unica mostenitoare a unui domeniu seniorial vecin (autorul subliniaza: aceasta era singura calitate a ei ) Contele , care rupsese logodna anterioara a fiului sau , a discutat cu cei patru frati ai ei , a obtinut asentimentul prelatilor , al episcopului de Therouanne , al arhiepiscopului de Reims , anularea excomunicarii fiului sau (pentru ca jefuise o vaduva) apoi a fixat ,,dos” (averea mostenita de aceasta ) . ,, Dos-ul” se constituie in faza decisiva si suficienta pentru incheierea ,,legitimum matrimonium “ (casatoria legitima ). Nunta a avut loc la Ardres, in casa noului cuplu . La inceputul noptii a fost chemat preotul cu cei doi fii ai sai ( preotul casatorit- discrepanta dintre regulament si aplicarea sa ) .Mirii au fost stropiti cu agheasma , patul tamaiat , cuplul binecuvantat si incredintat Domnului , cu respectarea regulilor ecleziastice . Cuvantul ultim a fost totusi al tatalui ( care-l invoca pe D-zeu sa coboare binecuvantarea lui asupra sotilor ,, pentru ca acestia sa traiasca in divina lui iubire , sa traiasca in buna intelegere si pentru ca samanta lor sa se inmulteasca zi dupa zi si veac dupa veac “) si nu al preotului cum prevedea regulamentul initial , tatal devenind principalul oficiant (formula propusa de ritualurile secolului XII in aceasta zona ) .
Literatura vremii scoate in evidenta si un spirit antimatrimonial, prezentand cazuri in care se opta pentru anumite solutii in lipsa altora mai bune , despre cucerirea sotiei stapanului de catre cavalerii frustrati constransi la celibat de disciplina ierarhiei familiale . Lirica pretindea tot mai des sa se uneasca doua fiinte , nu doua neamuri, doua mosteniri, doua retele de interese . Aceasta idee apare in Erec si Enide , dar si in romanele lui Chretien de Troyes.
In secolul XII filonul antifeminist se conjuga din nou in gandirea laica si cea a clericilor , dar se transfera in in interiorul cuplului determinat de tripla insecuritate a barbatului fata de femeie , pe care o considera usuratica , desfranata si vrajitoare . Dar sunt si pagini de literatura care descriu dragostea purtata femeii de sot, fiind cunoscut cazul contelui Baudoin de Guines care se prabuseste cand ii moare consoarta, cade la pat , nu mai vorbeste cu nimeni , medicii isi pierd speranta ca-l pot salva .
In ultima parte a secolului al-XII-lea , incepe sa slabeasca restrictia la casatorie pentru baieti in societatile aristocratice , in sensul ca si ceilalti frati nu numai primul nascut primesc permisiunea sa se casatoreasca .
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Am prezentat cateva aspecte ale casatoriei din evul mediu european , axandu-ma mai mult pe documentele existente in cultura franceza . Curiozitatea mi-a venit din faptul ca ani de zile, bunica mea , nascuta in 1900 imi tot povestea despre casatoria ei , (care nu avea nimic deosebit de a strabunicii ) mentionand de fiecare data ca ,,a fost ca-n evul mediu “ . Din intamplare am gasit cartile lui Georges Duby ,, Evul mediu masculin . Despre dragoste si alte eseuri ( Editura Meridiane , Bucuresti, 1992 ) si Anul 1000 ( Editura Polirom, 1996 ) si am fost surprinsa ca multe din aspectele descrise de bunica sa le gasesc aici .
Am incercat sa fac o analiza a celor mai importante aspecte , pentru ca mi s-au parut extrem de interesante , mai ales aspectele asemanatoare celor din casatoria romaneasca .