Metoda si regulile metodei in investigatia sociologica

Emile Durkheim (1858-1917), unul dintre principalii fondatori ai sociologiei stiintifice moderne, preocupat ca si predecesorii sai de ameliorarea starii sociale, de realizarea ordinii si consensului social are meritul deosebit de a-i fi dat acesteia “mai multa rigoare si un statut academic si universitar recunoscut” (Ioan Mihailescu – pag. 16 Sociologie Generala – Editura Polirom).
Autorul care sustinea ca faptele sociale trebuiesc tratate ca “lucruri” (exterioare individului si impunandu-i-se acestuia in mod constrangator) si nu concepea explicarea socialului decat prin social ne-a lasat prin lucrarea “Regulile metodei sociologice” prima fundamentare riguroasa a metodologiei-sociologiei.
Argumentand necesitatea inlaturarii din stiinta a prenotiunilor, propunand critarii de distingere a normalului de patologic in viata sociala, stabilind regulile analizei tipologice, fundamentand explicatia sociologica determinista si prescriind regulile analizei comparative, lucrarea lui Durkheim constitue si astazi o excelenta introducere in metodologia sociologica.
Ghidandu-se dupa principiul “Studiaza faptele sociale ca niste lucruri!” sociologul incearca o definire a faptului social in primul capitol din “Regulile metodei sociologice” pentru “a cauta care este metoda cea mai potrivita in studiul faptelor sociale” (pag.35).

A. Teoria faptului social


Convins ca nu tot ce se petrece in societate este si social (“Fiecare individ bea, doarme, mananca, judeca iar societatea are tot interesul ca aceste functii sa se exercite regulat”-(pag. 35 Cap. I-Regulile metodei sociologice ) intentia lui Durkheim este de a delimita clar faptele sociale de cele ce tin de domeniul biologiei si psihologiei care indeplinesc in principal functii fiziologice sau tin de domeniul vietii spirituale.
Numai asa s-ar evita confundarea domeniului sociologiei cu cel al biologiei sau psihologiei.
Teoria faptului social a starnit si interesul altor sociologi. Astfel pentru Max Weber pentru producerea fenomenelor sociale este nevoie nu numai de un conformism exterior, ci mai ales de unul interior, psihic. Pentru a diferentia faptul social de celelalte, Weber da un exemplu foarte sugestiv care consta in deschiderea umbrelelor de mai multi cetateni in timpul ploii si demonstreaza ca fiecare a actionat dupa propria trebuinta, negandindu-se la ceilalti.
Bougle si Raffault sustin ca “faptul social este inainte de orice, o comunicare a constiintelor, o actiune si reactiune a unora asupra altora” (Bougle et Raffault. Elements de Sociologie).
Altii sustin ca sociale sunt nu actiunile care se savarsesc in societate, ci “ideile” care determina aceste actiunii. Razboaiele, fenomenele economice precum si cele politice, sunt rezultate din idei si bazate pe idei.
Revolutia franceza “forma de manifestare a unei revolutii a mentalitatii franceze provocata de ganditori care au fost nemultumiti de mersul vietii sociale” (Petre Andrei – Sociologie generala – pag. 379) este un exemplu diveditor al unei actiuni al arei character depinde de idea care a determinat-o.
In viziunea lui Gabriel Tarde, fapt social este orice actiune savarsita de un individ avand drept model pe altcineva, deci este rezultatul contactului a doua sau mai multe constiinte care sunt intre ele in raport de imitatie.
Spre deosebire de Tarde, Durkheim n-a constatat influenta majora a imitatiei in nasterea faptelor colective. Ba mai mult, imitatia “nu exprima niciodata cea ce este essential si caracteristic in faptul social” “Orice fapt social este limitat”. El are “o tendinta de a se generalize, dar aceasta pentru ca este social, adica obligatoriu. Puterea lui de expansiune nu este cauza, ci consecinta caracterului sau sociologic” (Regulile metodei sociologice – pag.45).
Durkheim atribuie faptului social alte caractere si-l explica in alt mod. El caracterizeaza faptul social prin puterea de constrangere asupra individului si prin exterioritate. Unele fapte, actiuni si obligatii se impugn individului de la nastere existand inaintea lui si in afara de constiinta sa. Chiar daca individul este “in acord cu propriile sentimente” ele nu inceteaza a fi obiective, pentru ca ele au fost primite prin educatie nu au fost facute de individual insusi (Regulile metodei sociologice – pag.36).
Limba, portul, familia, legile juridice, credintele si practicile religioase, existe in afara constiintelor individuale. El nu li se poate sustrage daca vrea sa traiasca in societate. Pe langa faptul ca sunt exterioare individului aceste tipuri de conduita si gandire sunt “dotate cu o putere imperativa si coercitiva in virtutea careia ele se impun, cu sau fara voia lui” (Regulile metodei sociologice – pag.36).
In cazul in care individul se supune de buna voie, este posibil ca el sa nu simta constrangerea lor, lucru care nu se intampla cand opune rezistenta pentru ca si in cazul neexistentei unei constrangeri legale exista o presiune a opiniei publice care aproba, dezaproba, lauda sau ridiculizeaza anumite actiuni. Cel care nu se supune acestor fapte nu poate trai in societate, nu poate avea relatii sociale, pentru ca nimeni nu poate vorbi alta limba decat aceea pe care o cunosc ceilalti, nu poate face alte fapte decat cele premise de obiceiuri si de legi.
Constrangerea, fie directa, fie indirecta are aceeasi eficacitate.
Faptele sociale in conceptia lui Durkheim sunt “o categorie de fapte care prezinta caracteristici foarte speciale: ele constau in maniere de a actiona, de a gandi si de a simtii exterioare individului si inzestrate cu o putere de constrangere in virtutea careia I se impun …. Ele nu pot fi confundate cu fenomenele organice, deoarece sint alcatuite din reprezentari si actiuni, dar nici cu fenomene psihice, care nu exista decat in constiinta individuala si prin ea”. Faptele sociale nu au “ca substrat individual, ele nu pot avea alt substrat decat societatea, fie societatea politica in integralitatea sa, fie unul dintre grupurile ce o alcatuiesc, confesiuni religioase, scoli politice, literare, corporatii profesionale, etc” (Regulile metodei sociologice – pag.37).
Societatea, fundamental fenomenelor sociale este prin natura ei o realitate sui generic, distincta de realitatile individuale: “material vietii sociale nu s-ar putea explica prin factori curat psihologici, adica prin stari ale constiintei individuale, aceasta ni se pare evidenta insasi” (pag. 38 – Stefan Costea, Ion Ungureanu – Introducere in sociologia contemporana).
Faptele sociale se deosebesc calitativ de cele psihice, dar nu numai atat: “ele au un alt substrat, nu evolueaza in acelasi mediu, nu depend de aceleasi conditii fara a avea pretentia de a spune prin aceasta ca nu sunt intrucatva psihice caci constau in feluri de a gandi sau de a actiona ” (Stefan Costea, Ion Ungureanu – Introducere in sociologia contemporana).
Durkheim demonstreaza ca fapt social exista nu numai acolo unde este o organizare definite si exemplifica asa numitele curente sociale unde miscarile de entuziasm, de indignare, compasiune nu isi au originea in constiintele particulare ele vin din afara si ii antreneaza pe indivizi fara voia lor.
Puterea de coercitie exterioara se resimte atunci cand individual incearca sa se opuna. Uneori individual cade prada unei iluzii ca a contribuit la elaborarea unei emotii commune, cand de fapt totul i-a fost impus din afara.
Asa explica Durkheim si faptul ca indivizi cu totul inofensivi atunci cand sunt reuniti in multime se pot lasa antrenati in acte de cruzime.
Cel mai elocvent exemplu este modul in care sunt crescuti copii.
Copilul simte clipa de clipa presiunea mediului social care incearca sa-l formeze dupa propria sa imagine, parintii si profesorii fiind reprezentantii si intermediarii acestui mediu.
Considerand faptul social “o rezultanta a vietii commune, un produs al actiunilor si reactiunilor care au loc intre constiintele individuale”, iar reverberatia lui in fiecare dintre acestea “in virtutea energiei speciale pe care o datoreaza originii colective” (Regulile metodei sociologice – pag.44). Durkheim ajunge sa reprezinte in mod exact domeniul sociologiei. El nu cuprinde decat un grup determinat de fenomene.
Incercand mai multe definiti ale faptului social Durheim ajunge la concluzia ca “este fapt social orice fel de a face , fixat sau nu, susceptibil sa exercite asupra individului o constrangere exterioara; sau, mai mult, care este general pentru o intreaga societate data, avand in acelasi timp o existenta proprie, independenta de manifestarile sale individuale” (Regulile metodei sociologice – pag.48).

B. Reguli cu privire la observarea faptelor sociale


Durkheim cel care cerea la sfarsitul secolului trecut ca sociologia sa devina ezoterica asemenea oricarei stiinte indemnand la despartirea de cunoasterea spontana vrea sa convinga ca inainte de a stuidia legaturile cauzale dintre fenomene este absolute necesara observarea faptelor sociale conform unor regulimetodologice precum si clasificarea si definirea lor.
Cu privire la observarea faptelor sociale, Durkheim recomada urmatoarele reguli, pe care le voi explica in continuare mai pe larg.
1. “Prima regula si cea mai importanta este sa consideri faptele sociale a lucruri” (Regulile metodei sociologice – pag.49).
2. “Trebuie sa indepartam in mod sistematic toate pre-notiunile” (Regulile metodei sociologice – pag.66).
3. “Definirea lucrurilor de care se ocupa pentru a le delimita si pentru a se lamuri pe sine insusi despre ce este vorba” (Regulile metodei sociologice – pag.70).
4. Pentru reprezentarea obiectiva a faptelor sociale acestea trebuiesc “desprinse mai mult de faptele individuale prin care se manifesta” (Regulile metodei sociologice – pag.80).
Dupa parerea lui Durkheim fenomenele care devin obiect al stiintei se gasesc deja reprezentate in minte nu numai prin imagini sensibile ci si prin diferite concepte mai putin rafinate si asta pentru ca “reflectia este anterioara stiintei” iar “omul nu poate trai in mijlocul lucrurilor fara sa-si faca despre ele idei dupa care isi regleaza conduita
Pre-notiunile fiind mai aproape de noi decat realitatile carora le corespund tindem sa le transformam in obiectul speculatiilor nostre. De aceea pentru o observatie obiectiva trebuie sa indepartam in mod systematic toate pre-notiunile si sa luam lucrurile asa cum sunt, sa le descriem, sa le comparam faptele avand doar un rol secundar, ca exemple sau ca dovezi, nefiind obiectul stiintei. Deci este necesar sa “ mergem de la idei la lucruri, nu de la lucruri la idei”.
Acele “notiones vulgares sau praenotiones” pe care Bacon le semnaleaza la baza tuturor stiintelor, unde iau locul faptelor (Ibidem I – p.17,36 – Regulile metodei sociologice pag. 52) se intalnesc si in sociologie pentru ca oamenii aveau idei despre drept, morala, familie, stat, societate, etc inainte de aparitia stiintei sociale.
Aceste pre-notiuni sunt capabile sa domine spiritele si sa se substitute lucrurilor. Existenta reprezentarilor schematice si sumare ce alcatuiesc pre-notiunile o percepem odata cu a noastra, pentru ca ele sunt in noi, sunt un produs al experientelor repetate si prin repetitie si obisnuinta rezulta un fel de ascendant si de autoritate, incat cu greu reusim sa ne eliberam de ele.
Proclamand fenomenele sociale drept fapte naturale, supuse legilor naturale, Auguste Comte recunoscuse si el implicit caracterul lor de lucruri. Pentru dezvoltarea istorica el folosea insa notiunea pe care o avea si care nu diferea prea mult de a omului obisnuit caci el concepea evolutia ca dezvoltare a unei idei omenesti.
H.Spencer, la randul lui face din societati sin u din umanitate obiectivul stiintei, dar definitia data de el societatilor este o pre-notiune, pentru ca in conceptia lui societatea nu este si nu poate fi decat realizarea unei idei, a ideei de cooperare prin care el o defineste (“cooperarea nu ar putea deci sa existe fara socieate, ea este scopul existentei societatii” – Principes de Sociologie III, pag.332).
Deci, in concluzie atat Comte cat si Spencer declarau ca faptele sociale sunt fapte naturale darn u le tratau totusi ca lucruri.
Durkheim sustime ca si fenomene sociale sunt lucruri si trebuie tratate ca lucruri, explicand ca acestea sunt “sigurul datum oferit sociologului” iar lucrul este “tot ce este dat, tot ce e observabil, sau mai curand se impune observatiei. A trata fenomenele drept lucruri inseamna a le trata in calitate de data, care constitue punctual de placare al stiintei” (Regulile metodei sociologice – pag.62).
Fenomenele sociale sunt lucruri pentru ca: ne sunt date valorile schimbate efectiv in cursul relatiilor economice sin u ideea pe care si-o fac oamenii asupra valorii; nu e data o anumita conceptie asupra idealului moral ci ansamblul regulilor care determina efectiv conduita; nu ne sunt date ideea utilului sau a bogatiei ci toate detaliile organizarii economice.
Durkheim accepta si posibilitatea ca viata sociala sa nu fie decat dezvoltarea anumitor notiuni, dar aceste notiuni nu ne sunt date imediat, ci pot fi atinse numai prin realitatea fenomenala care le exprima.
Fenomenele sociale trebuiesc considerate detasate de indivizi, studiate ca lucruri exterioare si nu trebuie sa pornim niciodata cu presupozitia caracterului conventional al unei practice sau al unei institutii. Numai asa observatia poate sa fie obiectiva pentru ca faptele sociale nu sunt un produs al vointei noastre, ele o determina din afara.
Ele le vede chiar ca niste forme in care suntem obligate sa incadram actiunile noastre.
Durkheim tine sa sublinieze avantajul sociologiei fata de psihologie pentru ca faptele sociale desi mai complexe sunt mai accesibile si isi manifesta convingerea ca recunoscnad ca principiu al metodei sociologice considerarea faptelor sociale ca lucruri, sociologia poate progresa cu rapiditate.
Pentru a crea o disciplina riguroasa trebuiesc respectate urmatoarele reguli:
1. “Trebuie sa indepartam in mod sistematic toate pre-notiunile” (Regulile metodei sociologice – pag.67).
Cercetatorul trebuie sa-si interzica ferm folosirea conceptelor formate in afara stiintei si pentru nevoi care nu au nimic stiintific, atunci cand determina obiectul cercetarilor sale sau in timpul demonstratiilor. Chiar si atunci cand este nevoit sa recurga la ele, el trebuie sa o faca constient de precaritatea valorilor pentru a nu le chema sa joace in cadrul doctrinei un rol de care nu sunt demne.
Amestecul sentimentelor in cercetare poate fi dusmanul sociologului pentru ca in general un character pasional imprima un anumit character cercetarii si nu se poate numi stiinta aceea care–i facuta cu inima si nu cu mintea.
2. Determinarea riguroasa a obiectului cercetarii este primul pas al sociologului care se face prin definirea si determinarea grupului de fenomene, fapte sau procese sociale de investigat, pe baza caracterelor exterioare commune ale lor si cuprinderea in cercetare a tuturor elementelor componene, fara a allege sau selecta fenomenele “elita” si exclude pe altele pe consideterntul ca nu ar intruni in egala masura caracteristicile comune ale tuturor.
Definind lucrurile de care se ocupa, delimitandu-le si lamurindu-se pe sine insusi mai intai, cercetatorul poate verifica ce si-a propus.
Cercetatorul trebuie sa ia ca obiect de cercetare un grup de fenomene definite in prealabil prin anumite caractere exterioare care le sunt comune. De exemplu din toate actele care determina din partea societatii o reactie particulara numita pedeapsa, constituim un grup sui-generis care cuprinde o anumita categorie de fapte. Se da numele de crima oricarui act pedepsit si crima astfel definite devine obiectul unei stiinte speciale, Criminologia.
Sociologul vine de la inceput in contact direct cu realitatea. Impartirea faptelor nu depinde de el, de particularitatea spiritului sau ci de natura lucrurilor.
Incadrarea intr-o anumita categorie este recunoscuta de toata lumea, iar afirmatiile unui observator pot fi controlate de altii. Notiunea astfel constituita se deosebeste de cea a simtului comun pentru ca sa constituit un concept nou potrivit nevoilor stiintei si exprimat printr-o terminologie speciala.
Conceptul comun ii serveste savantului numai ca indicator. Il informeaza ca exista undeva un ansamblu de fenomene reunite sub aceeasi denumire si care trebuia sa aiba insusiri comune.
3. Foarte important pentru sociolog este prezentarea cat mai obiectiva a faptelor sociale. Durkheim e convins ca atunci cand “sociologul vrea sa exploreze o ordine oarecare a faptelor sociale trebuie sa faca efortul de a gasi o perspective din care faptele apar separate de manifestarile lor individuale” (Regulile metodei sociologice – pag.79).

C. Reguli cu privire la distinctia dintre normal si patologic


Obervatia sociologica realizata dupa regulile anterioare identifica doua feluri de fapte: “acelea care sunt asa cum trebuie sa fie si acelea care ar trebui sa fie altfel decat sint, fenomenele normale si cele patologice” (Regulile metodei sociologice – pag.83).
Este meritul lui Durkheim care a reusit folosind regulile metodologice in cercetarea concreta sa elaboreze o teorie sociologica specifica a normalului si patologicului in viata sociala.
Pe langa acestea pot fi intalnite si ramasite ale vechilor organizari sociale care nu aduc nici un folos societatii actuale, dar nici nu exercita asupra acesteia o influenta negative.
Faptele, fenomenele si procesele sociale considerate normale indeplinesc functii positive in viata sociala, pe cand cele anormale influenteaza negative buna functionare a organismului social.
Menirea sociologului este aceea de a identifica fenomenele anormale pentru a fi extirpate din corpul social.
Cu privire la distinctia dintre normal si patologic, Durkheim formuleaza trei reguli: (Regulile metodei sociologice – pag.100-101).
1. “Un fapt social este normal pentru un tip social determinat, considerat intr-o faza determinate a dezvoltarii sale atunci cand se produce in media societatilor din aceasta specie, comparate in faza corespunzatoare a evolutiei lor
2. Rezultatele metodei precedente pot fi verificate aratand ca generalitatea fenomenului depinde de conditiile generale ale vietii colective in tipul social considerat.
3. Verificarea este necesara mai ales cand acest fapt se refera la o specie sociala a carei evolutie nu este complet parcursa”.
Intrucat notiunea de societate nu este generala ci exista mai multe societati concrete Durkheim constata ca normalitatea sau anormalitatea unui fenomen nu pot fi supuse unei singure categorii abstracte valabila in toate societatile si toate fazele dezvoltarii lor.
Astfel avand ca punct de plecare biologia (unde fiecare specie isi are sanatatea sa pentru ca fiecare apartine unui alt tip de mediu, sanatatea speciilor inferioare nefiind mai mica decat cea a celor evaluate, iar ceea cei normal pentru salbatic nu-I totdeauna si pentru civilizat si reciproc) autorul demonstreaza ca “la fel se intimpla si cu societatile” unde un fapt social nu poate fi numit normal pentru o specie sociala determinate decat in raport cu o faza, determinate si ea, a dezvoltarii sale.
In conceptia lui Durkheim normalitatea unui fenomen social este data de concordanta acestuia cu conditiile sociale care au facut posibile si necesara aparitia lui. Daca se mentin conditiile care l-au generat persistenta lui pe tot parcursul mentinerii lor este normala.
Afirmatiile stiintifice cu privire la starea normala a unor cazuri particulare sunt insotite totdeauna de ratiune pentru ca altfel faptele ar fi interpretate eronat.
In perioadele de tranzitie cand specia intreaga este pe cale de a evolua, singurul tip normal realizat si existent in fapte este cel al trecutului, chiar daca numai este in concordanta cu noile conditii de exitenta.
Misiunea sociologului este mult mai grea decat a unui biolog care in orice moment stie care este starea normala a unui animal si aceasta pentru ca in sociologie numai pentru societatile inferioare poate fi stabilita legea evolutiei lor normale.
In analiza unei societati recente sociologul intampina dificultati in a sti daca un fenomen este normal sau nu pentru ca nu are nici un punct de reper. El incearca sa stabilieasca prin observatie ca faptul este general, cerceteaza conditiile din trecut care l-au generat si stabileste daca mai exista si in prezent sau a fost schimbat.
In primul caz trateaza fenomenul ca normal, iar in al doilea ca patologic.
Cercetand starea economica a popoarelor europene cu lipsa de organizare, pentru a constatat daca este normala sau nu, se cauta ceea ce i-a dat nastere in trecut. Daca se mentin aceleasi conditii in continuare, se ajunge la concluzia ca situatia este normala. Daca starea economica este legata de o structura sociala veche, segmentara care devine tot mai putin pregnanta se trage concluzia ca ea constitue in prezent o stare morbida, oricat de universala ar fi ea.
Analizand crima, Durkheim ajunge la concluzia ca aceasta este un fenomen normal pentru ca o societate in care ar lipsi este imposibila.
In societate acetele criminale ar inceta numai daca sentimentele pe care ele le ofenseaza s-ar regasi in toate constiintele individuale fara exceptie si cu forta necesara pentru a inabusi sentimentele contrare.
Pentru ca ucigasi sa dispara ar trebui ca oroarea de sangele varsat sa fie mult mai mare in paturile sociale din care ei provin, implicit in intreaga societate.
Pentru a convinge Dukheim compara o societate in care nu ar exista crima cu o manastire si ajunge la concluzia ca in lipsa crimelor greselile cat de minore ar fi ar provoca acelasi scandal cu al delictului usual. Daca societatea are puterea de a judeca si pedepsi, ea califica actele drept criminale si le trateaza ca atare. Tot asa omul perfect, cinstit judeca cele mai mici slabiciuni morale ale sale cu o severitate cu care ceilalti judeca actele cu adevarat delicvente.
“Crima este deci necesara; ea este legata de conditiile fundamentale ale oricarei vieti sociale, dar tocmai de aceea, ea este utila; caci aceste conditii de care depinde sunt ele insele indispensabile evolutiei normale a moralei si a dreptului (Regulile metodei sociologice – pag.108).
Uneori independenta de gandire e considerate crima (cazul lui Socrate a carui independenta in gandire a servit la pregatirea unei morale si a unei credinte noi necesare atenienilor ale caror conditii de existenta numai erau in armonie cu traditiile in care traisera).
Libertatea de gandire de care ne bucuram acum a putut fi proclamata numai prin incalcarea regulilor care o interziceau.
Desi crima este urata, ca de altfel si durerea, ea “nu mai este conceputa ca un rau ce trebuie eradicat” ci ca un “agent reglator al vietii sociale”. In general, in societate pedeapsa este proportionala cu delictul.
Fenomenele sociale trebuiesc tot timpul sub observatie, sociologul avand menirea medicului care previne aparitia bolilor. El trebuie sa vegheze ca generalitatea fenomenlor sa fie luata drept criteriu al normalitatii lor, actiunile din societate fiind reglate tot timpul cu gandirea.

D. Reguli cu privire la constituirea tipurilor sociale


Un fapt social poate fi considerat normal sau patologic in raport cu o “specie sociala determinate” adica cu o societate concreta, data nu cu societatea in general.
Apare astfel necesitatea determinarii si clasificarii societatilor ca tipuri sociale care au atat elemente commune societatii generale cat si elemente specifice, care le deosebesc calitativ unele de altele.
Metodele prin care se determina “trunchiurile” sau “spetele” sociale sunt:
- studierea fiecarei societati in particularitatea sa si elaborarea unor monografii “pe cat de exacte, pe atat de complete”
- compararea acestor monografii intre ele “pentru a vedea prin ce se aseamana si prin ce se deosebesc”
- “dupa insemnatatea relative a acestor similitudini si a acestor deosebiri” se grupeaza societatile, popoarele, natiunile in grupuri asemanatoare sau deosebite.
- cercetarea completa a gruparilor sau “tipuri de spete sociale” si ridicarea pe aceasta baza de la particular la general ajungandu-se la formularea unor legi ale existentei si devenirii lor.
Pentru a prescurta munca stiintifica in momentul efectuarii une clasificari se va inlocui multimea indefinite a indivizilor cu un numar mic de tipuri dar care sa contina caracteristicile tuturor indivizilor. Clasificarea trebuie facuta dupa un mic numar de trasaturi indivduale, dar alese cu grija.
Pentru a sti daca un fapt este general intr-o specie nu e necesar sa observam toate societatiile din aceasta specie, ci doar cateva. Astfel se aleg trasaturi esentiale ce pot fi cunoscute daca explicarea faptelor este sufficient de avansata.
Pentru a afla proprietatile caracteristice ale tipurilor sociale se porneste de la premisa ca “societatile sunt compuse din parti adaugate unele altora” si ca “natura oricarei rezultante depinde in mod necesar de natura, de numarul elementelor componente si de modul lor de combinare” (Regulile metodei sociologice – pag.120).
Durkheim numeste morfologie sociala partea sociologiei care are sarcina sa constitue si sa clasifice tipurile sociale.
Partile constitutive ale unei societati sunt mai simple decat ea si daca s-ar cunoaste cea mai simpla societate pentru clasificare ar trebui urmarit numai modul in care aceasta se compune cu ea insasi si modul in care elementele ei se compun intre ele.
In viziunea lui Durkheim o societate simpla este o societate segmentara care “nu contine altele mai simple decat ea”. Acestei definiti ii corespunde Hoarda care “este un agregat social care nu contine si nici n-a continut vreodata in sanul sau nici un alt agregat mai elementar ci se compune imediat din indivizi. Acestia nu formeaza inauntrul grupului total grupuri speciale si diferite de cel precedent; ele sunt juxtapose in mod atomar. Se intelege ca nu ar putea contine o societate mai simpla; este protoplasma regnului si prin urmare baza naturala a oricarei clasificari”. Acesta este un segment social caracterizat prin solidaritate mecanica.

Efectele emigrarii asupra familiei contemporane

In calitatea mea de psiholog consilier familie-cuplu am considerat de interes major analiza fenomenului emigrarii pentru ca efectele produse de acesta asupra familiei contemporane are implicatii din ce in ce mai grave .
Toata lumea cunoaste povesti de succes ale unor persoane care , muncind in strainatate , au reusit sa prospere din punct de vedere economic , dar putini sunt aceea care vorbesc despre sacrificiile facute acolo , despre neajunsurile cu care s-au confruntat si despre suferintele prin care au trecut familiile lor .
Personal am cunoscut o asemenea familie , doi tineri ingineri care si-au lasat cei doi baieti de 6 si 7 ani in grija unei bunici si au plecat in America sperand ca in cativa ani vor castiga astfel incat sa poata pune pe picioare o afacere in Romania . Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste totdeauna cu ce se intampla la fata locului , in 5 ani de-abia el a reusit sa lucreze , ea oricat s-a straduit nu a gasit ceva sa-i convina . Tot in acest timp copiii au suferit ingrozitor , la inceput plangeau , nu le intra nimeni in voie , se imbolnaveau tot timpul , erau gelosi pe copiii care apareau cu parintii in parc, incat incercau sa-i indeparteze de parintii lor intr-un mod agresiv , iar la scoala nu s-au descurcat, cu toate ca bunica fusese profesoara , deci putea sa-i ajute la lectii .
Cand cel mic a ramas repetent in clasa a IV-a , bunica nu a mai rezistat si le-a spus adevarul parintilor , spunandu-le ca daca nu se intorc sau nu-si iau copiii acolo , nu e convinsa ca vor mai putea fi recuperati .
Reintorsi in tara , le-a trebuit cativa ani sa- si recupereze cu adevarat copiii.
Prin urmare , acum cand emigrarea a devenit un fenomen greu de stapanit se impune constientizarea complexitatii acestuia si efectelor produse asupra vietii de familie .
Emigratiile , adica fenomenul parasirii tarii proprii in schimbul stabilirii (temporare sau definitive) intr-o alta tara , atinge nu numai cercurile politice dar si relatiile intre persoane , divizand fizic si emotional prieteni , familii si comunitati .
Chestionand mai multe persoane dintr-o comuna din Teleorman de unde tinerii au plecat intr-un numar mare in Spania sau Italia am aflat motivele care-i fac pe tineri sa plece departe de tara , in speranta unui castig cu care sa poata asigura existenta copiilor . Si nu e de mirare ca s-au hotarat sa plece, in conditiile in care intreprinderile din orasul Alexandria unde aveau un loc de munca s-au desfiintat in mare parte sau si-au micsorat planul de productie ( IPTE , RULMENTUL, ICMT, etc.) .

Motivele emigratiei Procentaj
dezinteres pentru oportunitatile de realizare profesionala din tara
15 %
Cautarea unor conditii de viata mai bune pentru copiii lor, pentru o reusita materiala si profesionala a acestora 30 %
Recunoasterea profesionala intr-o alta tara care ofera salarii mai bune pentru aceeasi munca prestata . 27 %
Locuri de munca putine si prost platite pentru tinerii absolventi 23 %
Rezolvarea unor probleme medicale mai mult sau mai putin rezolvabile in Romania 5 %

M-a surprins faptul ca interlocutorii nu au adus in discutie ce efecte poate avea emigrarea asupra familiilor lor , ce efecte va avea asupra educatiei copiilor sau asupra viitoarei lor familii .
De aceea consider necesara o informare corecta a celor care se hotarasc sa emigreze . Dar aceasta se intampla foarte rar , sau se face superficial .
O asemenea initiativa a avut Centrul cultural iezuit Xaverianum din Iasi la 19 mai 2006 , gazduind o masa rotunda cu titlul ,,Romanii intre casa si diaspora –Efectele Emigrarii asupra familiei “ organizata de proiectul Porti de Emigrare Caritas . Scopul acestei conferinte a fost constientizarea celor care doresc sa plece in strainatate de importanta cunoasterii greutatilor cu care se vor confrunta , ce drepturi si obligatii au , ce pericole le ameninta familia . Un om informat poate hotari in deplina cunostinta de cauza care e cea mai buna solutie .
Pacat ca la asemenea manifestari nu are acces si publicul larg , pentru ca e necesar ca marea masa a populatiei sa fie informata pe larg , pentru ca sunt sate intregi din tara unde unul sau ambii parinti au plecat sa munceasca in afara , cu consecinte negative asupra familiei .

I . Consecinte negative
1) Evolutia cuplului parental
Plecarea unuia dintre parinti , indeosebi a mamei , conduce la o racire a relatiei dintre cei doi parteneri . De multe ori se ajunge la divort , copilul ajungand sa fie incredintat unuia dintre parinti .
Pentru unele mame, plecarea in strainatate nu este numai pentru castig , ci si pentru solutionarea unei vieti de cuplu conflictuale . In aceasta situatie , copilul nu numai ca este privat de afectivitatea materna , dar este expus si la riscul unor abuzuri din partea tatalui , al carui comportament inadecvat a determinat plecarea mamei .
Uneori plecarea temporara a mamei in strainatate , se transforma intr-o abandonare definitiva a familiei si a copiilor ramasi in tara .
Emigratia parintilor poate conduce si la o redefinire a relatiilor de rudenie , in sensul in care copiii lasati de mici in grija rudelor , ajung sa nu se mai raporteze la parintii biologici ca la niste parinti .
Plecarea parintilor pe termen lung in conditiile in care copilul este la o varsta foarte frageda , poate determina o rupere a legaturii parinte-copil .
- ,, Cum au reactionat copiii cand parintii au plecat prima oara in Spania ?
- Cel mic nu a reactionat... era sugar...iar cel mare avea 4 ani ; a plans o vreme, apoi i-a trecut..
- Dar ultima oara ?
- In nici un fel . Noua ne spune ,, mama” , ,, tata”.. pe noi ne asculta...”
(Interviu cu o bunica )
Un alt efect asupra copilului ai carui parinti au emigrat in strainatate , este diminuarea capacitatii de control , de supraveghere a acestuia . Acest lucru depinde de contextul familial , de membrii familiei extinse , in grija carora ramane copilul . Lipsa controlului asupra copilului este vizibil in planul rezultatelor scolare sau adoptarii de comportamente deviante .
Lipsa afectivitatii parentale este in masura sa produca efecte de natura psihologica , sau comportamentala asupra copiilor .
,, In multe familii exista riscul de abandon scolar , mai ales acolo unde bunicii sunt batrani ... iar in altele , performantele scolare sunt scazute , pentru ca sunt lipsiti de supravegherea parintilor , iar bunicii nu au autoritatea necesara si-i scapa de sub control “
( Primarul comunei )
,, Am elevi ai caror parinti sunt plecati si le trimit copiilor in permanenta bani sau pachete , dar am si elevi care se pare ca au fost uitati , copiii tot spera sa se intoarca si construiesc tot felul de povesti cu ce se va intampla cand vor veni parintii lor . De obicei sufera dupa parinti cei care au fost lasati la varste mai mari , care ajunsesera sa constientizeze relatiile cu parintii “.
( Invatator la Scoala Generala )
In prezent exista o tendinta de sporire a divortialitatii in randul cuplurilor din care unul este plecat in strainatate , fapt pentru care se cere studierea atenta a acestui fenomen si a factorilor care o produc . Desi in principiu casatoria se incheie pe viata , in cadrul acestor cupluri de multe ori exista motive temeinice care schimba raporturile dintre soti si casatoria nu mai poate continua , intr-un procent mai mare decat in cazul cuplurilor care locuiesc impreuna .
Relatia care continua sa existe in continuare intre cei doi parteneri cand sotul este plecat , depinde de mai multi factori : daca exista sau nu copii , de investitiile facute in casnicie , din ce motiv a plecat sotul , de valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala , de densitatea retelei de rude si de prietenii celor doi soti. De obicei cand se ajunge la divort copii raman la mama , costurile materiale fiind mai mari pentru aceasta , in timp ce costurile psihologice fiind mai mari pentru tata ( cei care au un simt moral ridicat).
Potrivit lui Strong , De vault , Stayad (1998) femeile ramase singure cu copiii dupa divort decad economic , din urmatoarele motive :
1. capacitate de castig mai mica (in timpul casniciei a lucrat mai putin) , apoi trebuie sa se ocupe si de copii ;
2. lipsa suportului din partea fostului sot ( multi nu se achita de obligatiile pentru copii) ;
3. ajutor neindestulator din partea statului, a societatii in ansamblu.
Mama se simte mai totdeauna incarcata de responsabilitati , pentru ca rolul sau prescris social , este sa fie prima persoana care sa dea socoteala de educatia si buna purtare a copiilor .Interesant este ca in acelasi registru al mentalitatii colective , tatal pare a nu avea prea multe responsabilitati , atata vreme cat se admite ca pensia alimentara (atata cata este in raport cu salariul minim ) este suficienta pentru a-l suplini in responsabilitate .
Am constatat cu durere comportamentul standard al parintilor : mama se sacrifica , tatal o tuleste spre urmatoarea halta a vietii sale ; mama nu are de ales , tatal alege mai totdeauna libertatea .



2 ) Efecte determinate de privarea de afectivitate parentala
Din discutiile cu autoritatile comunei , am dedus ca banii si bunurile materiale nu pot compensa lipsa afectivitatii parentale .
,, Se vede pe fetele lor ca sufera , chiar daca unii sunt imbracati bine , au telefoane mobile si in permanenta bani in buzunar ...sufleteste sunt afectati ...cauta suport afectiv la invatatori sau profesori... incercam sa-i ajutam cum putem... dar dragostea de parinti nu poate fi inlocuita cu nimic .”
(Invatatoare Soala Generala )
,, Ii iau destul de des pe nepotii mei la mine , copiii mei se bucura cand ii vad , le ofera toate jucariile , dar ei au un licar aparte in ochi , cand copiii ne striga ,,mama” , ,,tata” . I-am surprins uneori impingandu-i pe ai mei , cand voiau sa mi se aseze pe genunchi , sau chiar mai mult , cand ii duc pe toti la plimbare , sa mentioneze : ,, am fost aici si cu tata...” sau ,,mama mea de-aici imi cumpara bomboane”, dovada ca dorul parintilor ii macina “
(Un unchi )
Traumele emotionale se manifesta diferit de la un copil la altul , in functie de varsta si personalitatea fiecaruia . Astfel unii plang : ,, vreau la mama...”(Clarisa -4 ani ), altii se imbolnavesc , iar altii cauta suport afectiv la alte persoane . De regula , cei la care e numai tatal plecat sufera mai putin , pentru ca gasesc in mama suportul cautat .
Probleme mai mari apar atunci cand sunt plecati ambii parinti si desi ei se straduiesc sa nu le lipseasca nimic , cumparandu-le chiar si obiecte ostentative in raport cu nevoile lor reale , nimic nu pare sa inlocuiasca dragostea parintilor .
Privarea copiilor de afectivitatea parentala , influienteaza procesul de dezvoltare a personalitatii acestora , se resimte in procesul instructiv-educativ . Nu rareori apar manifestari comportamentale anormale , ca reactii la traume emotionale .
Daca familia , scoala sau alte institutii nu intervin pentru atenuarea traumelor, acestea pot afecta personalitatea copilului .
Copilul se simte eliminat din aria centrului de interes al familiei , reactioneaza,isi pierde increderea in parinti , se simte lipsit de protectia implicita pe care i-o ofereau acestia si se vede pe sine ca abandonat,slab si vulnerabil in fata unei vieti din care a luat cunostinta doar cu partea intunecata .
. Trauma despartirii de parinti este ampla si se poate dezvolta impredictibil .Nici unul din parinti nu isi recunoaste culpa , fapt care repercuteaza asupra inteligibilitatii pentru copil a propriei situatii. Situatia devine si mai dramatica atunci cand copilul este pus sa aleaga intre mama si tata . Copilul nu este o fiinta rationala ,pentru ca nici parintii nu sunt . Mai exista deasemenea si tendinta de stigmatizare a copilului cu parintii plecati sa lucreze in afara.
Efectele psihologice in legatura cu identificarea de rol de sex si formarea unor atitudini fata de familie si munca isi pun deasemenea amprenta asupra copilului .
Daca numai tatal e plecat, apare fenomenul de supraprotectie materna la copilul ramas cu mama .
In afara de sugari si copii mici care inca nu constientizeaza ce se intampla , pentru copii separarea este perceputa ca pe un fenomen extrem de neplacut: sunt ingrijorati ca nu stiu ce se va intampla cu ei daca isi vor mai vedea parintii , isi fac probleme cum se vor purta cu ei bunicii sau rudele cu care vor trebui sa stea , daca trebuie sa schimbe scoala si locuinta, etc.
Unii isi asuma vina plecarii parintilor, altii ii invinovatesc pe parinti : pe tata care pleaca , pe mama care l-a facut sa-si paraseasca familia .
Pentru copiii din familia in care exista diferite forme de violenta , plecarea tatalui reprezinta o eliberare. De multe ori din exterior este vazuta despartirea ca o eliberare dar in sufletul copiilor ramane ca o amaraciune pentru tot restul vietii.



3 ) Efecte asupra implicarii copiilor in activitatile scolare .Scaderea preocuparilor pentru scoala si inexistenta unei pregatiri extrascolare
Aceste efecte sunt consecinte indirecte ale plecarii parintilor in strainatate , aparute din cauza lipsei de supraveghere din partea familiei si pe fondul privarii de afectivitate parentala .
De obicei copiii raman in grija bunicilor , care fiind batrani nu au capacitatea de a-i supraveghea , de a exercita un control asupra lor , dar nici competenta de a-i sprijini in activitatile scolare .
,, Copiii nu sunt supravegheati la teme , bunicii sunt depasiti ... ei se preocupa doar sa le asigure hrana si imbracaminte ... in rest... daca le spun ca nu si-au invatat lectiile , imi spun ca e prea mult ca sa-i mai certe si ei ... destul sufera dupa parinti .”
( Invatatoare )
In general plecarea parintilor in strainatate , este asociata cu un impact negativ asupra rezultatelor scolare . Si alti factori ca : educatie si implicare parentala scazuta , comunicare insuficienta , pot actiona negativ asupra performantelor scolare .
Intr-o cercetare a fundatiei SOROS efectuata la nivel national , s-a constatat ca plecarea parintilor in strainatate , actioneaza indirect asupra rezultatelor scolare prin urmatorii factori :
- situatia in care familia este destramata
- nivelulri mai scazute de educatie ale parintilor
- niveluri mai scazute de prestigiu ocupational ale parintilor
- comunicarea mai proasta a copilului cu parintii
- dezinteres mai crescut al copilului de a avea note bune la scoala .
In absenta oricaror variabile de control , plecarea parintilor determina in medie o scadere de zece sutimi la nota finala a copilului .
Daca plecarea unuia dintre parinti nu are efect substantial asupra rezultatelor scolare , absenta ambilor parinti din gospodarie datorita faptului ca amandoi au emigrat , constituie o situatie de risc ceva mai ridicat de a afecta performantele scolare ale copilului

4 ) Absenta unui model parental care sa orienteze copilul asupra valorilor si conceptiei despre viata
Aceasta consecinta este in stransa legatura cu varsta pe care o au copiii la plecarea parintilor . Rolul parintilor este preluat de bunici si de rudele apropiate , dar acesta poate fi indeplinit in situatia in care acestia nu au varsta inaintata .
,, Copiii astia , prin plecarea parintilor au avut ca prieten calculatorul , fie televizorul ... si-atunci s-au trezit in mijlocul unei lumi virtuale ...care cu siguranta va avea repercursiuni asupra lor ... in sensul ca , eu cred ca vor fi mai putin sensibili , de mici fiind crescuti cu desene animate violente ,cu jocuri pe calculator , vor fi mai duri... si-i vedem si la scoala cum se comporta ...”
(Primarul comunei )

5 ) Dificultati in cresterea copiilor
Desi nu sunt recunoscute la prima vedere de bunici , dificultatile exista si variaza in functie de mai multi factori :
- varsta bunicilor
- prezenta altor adulti in gospodarie
- gradul de afinitate intre bunici si copii .
Comunicarea intre parintii aflati la munca in strainatate se face telefonic , cei mai bine platiti reusind sa comunice mai des . Sunt situatii in care calculele de acasa nu se adeveresc cu sitruatia de acolo , si-atunci castigurile mici sau perioadele fara castig ingreuneaza comunicarea cu familia , fie ea macar telefonica , si atunci copiii sufera si mai tare , unii refuza sa mai mearga la scoala , sunt mai greu de stapanit .
Consecintele negative cauzate de absenta parintilor , nu sunt in general valabile pentru fiecare caz tratat singular , ci variaza in intensitate , in functie de durata de timp a plecarii parintilor din gospodarie , gradul de afinitate existent intre rude si copiii care le-au fost incredintati .
Ceea ce-i dureros , e faptul ca posibilele solutii la problemele copiilor cu parintii plecati la munca in strainatate , sunt localizate difuz la nivelul institutiilor statului .
Ordonanta 219 ajuta la stabilirea din punct de vedere normativ a numarului de parinti plecati , insa nu prevede modul in care pot fi ajutati copiii ramasi singuri . Sunt situatii cand parintii sunt plecati fara forme legale si-atunci nu sunt inregistrati . Neexistand o strategie coerenta din punct de vedere legislativ , nu se poate face mare lucru pentru acesti copii si cum fenomenul migratiei i-a luat pe toti pe nepregatite , situatia devine din ce in ce mai grava .

6 ) Efecte asupra aparitiei unor abuzuri sau comportamente deviante
Copilul lipsit de control dupa plecarea parintilor si de o comunicare adecvata , ajunge adesea sa aiba comportamente deviante .
Cele mai multe comportamente deviante , se intalnesc la copiii a caror mama este plecata . Unii hoinaresc pe strazi fara nici un Dumnezeu ,altii adopta comportamente inadecvate varstei, cum sunt : lipsesc noaptea de acasa , comit fapte care intra in conflict cu legea . Toate aceste comportamente isi pun amprenta asupra personalitatii copilului sau adolescentului , afectandu-i relatiile cu familia si rezultatele scolare .
De multe ori absenta parintilor ii expune pe copii la abuzuri din partea adultilor in grija carora sunt lasati . Unii sunt folositi la munca in gospodarie , la ingrijirea copiilor familiei la care stau .
De exemplu copiii lasati in seama rudelor din comuna Tiganesti sunt folositi sa vanda zarzavaturi in pietele din orasul Alexandria , oras situat la circa 10 Km de comuna Unele fete la 14 -15 ani ajung sa se prostituieze .
,, Mi-a zis fiica mea ca nepoata vecinilor nu prea da pe la scoala , ca-i place mai bine sa faca trotuarul in Alexandria . Bunicii o cred la scoala , dar ei sunt prea batrani ca sa o mai si controleze .
(Un taran )
7 ) Probleme ivite in incercarea de reintregire a familiei
Pentru o analiza completa a fenomenului migratiei ar trebui adaugate problemele ridicate de copiii romani nascuti pe teritoriul altor state (in cazul cand ambii parinti sunt plecati sau dintr-un parinte roman si altul de alta natinalitate). Apoi sunt copiii nascuti pe teritoriul Romaniei si dusi de parinti in afara pentru reintregirea familiei , sau copii minori care migreaza independent ,pentru care sunt reglementari stricte .
Aducerea copiilor alaturi de parinti este o problema , pentru ca in prima faza parintii locuiesc intr-o camera , muncesc amandoi pentru a putea castiga suficient . Trece mult timp pana ce parintii sa-si poata permite aducerea copiilor . Si asta pentru ca ei trebuie sa se asigure ca au un venit constant pentru a suporta cheltuielile familiei intregite , iar cel putin unul din soti sa-si permita sa nu continue munca intr-un ritm intensiv, pentru a se ocupa si de copii .
Uneori reintregirea esueaza pentru ca parintii nu pot suporta costurile reintregirii sau copiii nu se pot adapta noului mediu si sunt trimisi acasa , unde apar alte probleme , pentru ca regulile scolilor din afara sunt altele decat cele romanesti .
Romanii care reusesc sa aiba o oarecare stabilitate ( locuinta, venit stabil ) si reusesc sa-i aduca pe copii , recurg adesea si la aducerea unei bunici din tara pentru a-i ingriji , astfel ca mama sa poata lucra in continuare . Bunicile stau cateva luni sau isi prelungesc sederea in situatia in care isi gasesc cate ceva de lucru , reusind sa scada costurile sederii lor pentru familie .
Copiii nascuti in strainatate sau adusi acolo la varste mici au putine sanse sa invete corect romaneste , pentru ca preocuparea parintilor este ca ei sa se integreze cat mai rapid si pentru asta ii invata limba tarii respective . Problema apare daca acesti copii vor sa se intoarca in societatea romaneasca , unde intampina greutati sa se reintegreze .

II . Consecinte pozitive
Am lasat la urma consecintele pozitive , pentru ca acestea de multe ori palesc in contrast cu efectele negative ale migratiei . Ori cate averi ai aduna in situatia in care ai sacrificat familia gustul banilor nu mai inseamna nimic. Si putini sunt cei care s-au realizat pe toate planurile . Depinde cat de uniti au fost membrii familiei largite , importanta jobului oferit , gradul de constiinta al partenerilor si de multi alti factori Consecintele pozitive pot fi :
a) Castigarea unui venit mai mare fata de cel din Romania
Emigrantul este multumit de faptul ca, gasindu-si un loc de munca in functie de aptitudini si calificare , de cele mai multe ori obtine un salariu de cateva ori mai mare decat ar obtine in tara . Acest castig este convenabil pentru acea parte a populatiei care traieste in saracie ,sub nivelul decent de satisfacere a nevoilor . Sa nu uitam ca pe langa salariul de cateva ori mai mic in Romania si asistenta sociala este precara . Mai mult , analistii economici au aratat ca la noi in tara nu-si pot acoperi necesitatile elementare de viata nici cei care au slujbe stabile , pentru ca sunt prost retribuite .
b) Avantaje sociale si fiscale
In Uniunea Europeana , conform Regulamentului 1612 / 1968 privind libera circulatie a lucratorilor in cadrul Comunitatii avantajele sociale si fiscale acordate lucratorilor comunitari migranti sunt similare celor acordate cetatenilor proprii ( numai celor care au contracte de munca legale ) . De aceleasi avantaje sociale beneficiaza si familia lucratorului . Avantaj social constituie si acordarea tarifului preferential la bilete de transport pe caile ferate , garantarea venitului minim pentru asigurarea mijloacelor de existenta , indemnizatii pentru persoane cu handicap , alocatie acordata la nastere . Impozitul pe salariu nu este trecut in sarcina lucratorului contribuabil daca acesta isi are resedinta doar o parte a anului fiscal pe teritoriul acelui stat .
c) Avantaje profesionale
Lucratorii migranti pot participa la cursuri de formare profesionala ca si cetatenii statului respectiv . Experienta si cunostintele acumulate vor putea fi valorificate ulterior la intoarcerea in tara .
Uneori , la intoarcerea in tara constata ca in lipsa unor acorduri bilaterale in domeniul securitatii sociale , lucratorul migrant poate sa nu beneficieze de anumite prestatii de securitate sociala sau sa nu-si poata valorifica vechimea in munca dobandita in strainatate .
d) Deschiderea unei afaceri la nivel local folosind banii si experienta castigate afara
e) Construirea sau reconsolidarea locuintei este tot o consecinta a muncii depuse dincolo pentru ca la ora actuala cu salariile din Romania nici un tanar nu-si poate construi sau cumpara o casa .
f) Dotarea cu bunuri care sa confere un confort decent
g ) Modificarea valorilor si a mentalitatilor
Multi dintre cei plecati si-au modificat valorile sau mentalitatile . Unii au prins gustul estetic , al curateniei , munca in conditiile de acolo i-a facut sa pretuiasca mai mult ce castiga .
Contactul cu elementele de civilizatie si cultura specifice statului respectiv l-au ajutat pe emigrant sa dobandeasca noi experiente , cunostinte , obiceiuri , care pot avea un efect pozitiv asupra dezvoltarii individuale ulterioare , a relatiilor familiale si de grup .
......................................................................................................................
Am vazut ca migratia este un fenomen complex cu o multitudine de efecte , perceputa in prezent mai mult ca avand o conotatie negativa . Cu toate acestea , Uniunea Europeana sustine ca aceasta constituie ,,un factor de favorizare a cresterii economice, in conditiile in care este gestionata eficient si canalizata spre sectoarele deficitare “ Marc Verwilghen(2004) , ministrul belgian al cooperarii pentru dezvoltare argumenta ca este nevoie de o companie de constientizare a publicului asupra aspectelor pozitive ale migratiei , dar si o mai mare coordonare intre politicile privind dezvoltarea si eforturile intreprinse pentru gestionarea eficienta a fenomenului migratiei . Acest lucru trebuie facut cu atat mai mult cu cat imbatranirea populatiei va avea consecinte importante asupra pietei muncii , sistemelor de pensii si de sanatate , influientand tot mai mult modul in care este perceputa migratia .
Cu toate preocuparile autoritatilor din statele membre pentru drepturile si libertatile emigrantilor, pentru recunoasterea si echivalarea diplomelor, imbunatatirea situatiei locative , combaterea oricaror forme de discriminare si rasism , mai sunt inca multe de facut .
Sa nu uitam insa ca , asupra familiei contemporane consecintele negative chiar daca unele nu se vad imediat , isi pun amprenta pe termen lung .
Dincolo de perspectiva optimista si reala in acelasi timp ni se infatiseaza matricea tot reala si inevitabila , de efecte perverse : Copilul vorbind la ,, celular “ cu Parintii si asteptand sa primeasca de la acestia dulciuri in pachetel , imbatranirea populatiei rurale din Romania cu efecte incomensurabil de paguboase asupra agriculturii , scaderea natalitatii , cresterea ratei divortialitatii , agravarea fenomenului de delicventa juvenila si alte neajunsuri ce vor fi scoase la iveala de timp .
Emigrarea tinerilor compromite ideea de familie , functiile , rolul acesteia in societate . Au loc modificari in ceea ce inseamna Copil / Copilarie cu valorile specifice . Separarea parintilor , emigrarea acestora pentru un ,,trai mai bun “ declanseaza o rasturnare a valorilor in sens negativ in randul copiilor .
Conform unui sondaj de opinie realizat de SOROS pe 5000 de elevi cu varste intre 15-18 ani , 36 % dintre subiectii care prezentau tulburari de comunicare , probleme emotionale , absenteism ridicat , atitudine sfidatoare , rezultate scolare in scadere , provin din familii ai caror membri sunt emigranti . De asemenea in randul acestor copii creste frecventa actelor delincventionale .
Efectele migratiei fortei de munca se resimt in domeniul socialului , cu precadere asupra ideii de familie ca nucleu al societatii , ritmului accelerat de scadere a natalitatii si crestere a mortalitatii , de scadere demografica in esenta .
Doi din trei copiii ai caror parinti lucreaza in strainatate resimt acut lipsa dragostei acestora .Psihologii si sociologii spun ca acesti copii dezvolta personalitati dizarmonice , si in consecinta , ajunsi la maturitate sa formeze o generatie de adulti cu probleme de integrare sociala . Multi dintre copii au tulburari de somn , devin agresivi , nu au incredere in ei , din cauza lipsei modelului parental . Cei din ciclul primar incep sa minta , sa frecventeze grupuri stradale , pentru ca nu pot comunica bine cu ceilalti membri ai familiei , incep sa fie agresivi si labili emotional , iar cei din gimnaziu , pe langa agresivitatea verbala , manifesta si agresivitate fizica , din cauza frustrarilor , a anxietatii si marginalizarii care incep sa se manifeste , chiulesc de la scoala , sau chiar o abandoneaza .
Am vazut ca migratia are si consecinte pozitive . Dar , ca psiholog sustin ca banii nu tin locul afectiunii . Pe temen lung , copiii lipsiti de iubirea parintilor si de armonia familiala , pot deveni copii problema .
Aceasta generatie de copii lipsiti de iubirea parintilor , poate deveni una de adulti problema . Ca psiholog , nu exclud posibilitatea ca unii sa ajunga infractori .
Agresivitatea multor copii din generatia ,, Singur acasa”, refuzul lor de-a accepta ca au probleme , durerea cauzata de lipsa parintilor , ii transforma la maturitate intr-o generatie de adulti neintegrati social .
Copilul crescut fara parinti, sau numai cu unul dintre ei , ca adult nu va intelege sensul casatoriei , nu va avea incredere in institutia casatoriei si in general in oameni .
Adultii care au fost in preadolescenta ,,singuri acasa”, vor dori in general meserii care sa le aduca bani rapid : fotbalist , fotomodel , cantaret, dansatoare, etc. Cei abandonati de mici isi doresc meserii prin care sa imparta dreptatea , cum ar fi cea de politist .
In general cei plecati la munca nu stiu sa aleaga cele mai bune solutii pentru copiii lor ramasi in tara, pentru ca nu-i mai cunosc cu adevarat , nu stiu ce potential au , nu mai au informatiile necesare despre tot ce se intampla in
tara , nu au cunostinta despre existenta consultantilor , a organizatiilor neguvernamentale de la care ar putea primi sfaturi .
Un alt fenomen ingrijorator e faptul ca multi tineri plecati sa stranga bani pentru a-si cumpara o casa si a-si asigura un trai mai bun se intorc acasa cu grave afectiuni psihice . Singuratatea , lipsa familiei si volumul mare de munca (uneori au si cate doua joburi pentru a castiga mai mult) , sunt doar cateva din cauzele care-i afecteaza pe tineri.
Societatea romaneasca se confrunta tot mai des cu astfel de probleme care au legatura directa sau indirecta cu migratia . Si cum multe transformari sunt observate si la nivelul unei institutii esentiale cum este familia , influenta reciproca migratie – familie potentand sau alterand anumite roluri in cadrul familiei contemporane , sociologia trebuie sa fie interesata de acest fenomen .
Este de datoria sociologilor sa incerce sa gandeasca anumite strategii de intelegere intr-o maniera mai profunda a acestui fenomen si sa gandeasca mijloacele de atenuare a efectelor nocive asupra familiei .
Dar constat ca in fruntea institutiilor si organismelor guvernamentale care ar trebui sa se ocupe de astfel de probleme sunt putini sociologi, sau lipsesc tocmai ei , oamenii de specialitate , care ar putea analiza situatia si gasi solutii viabile .
Fenomenul migratiilor contemporane si in special emigratia romaneasca presupune cauze si consecinte multiple si diverse . Din aceasta cauza masurile si posibilitatile de prevenire si combatere a fenomenelor negative pe care le genereaza sunt numeroase , in functie de fiecare caz in parte .
Nu trebuie uitat ca familia detine primul loc in ierarhia diferitelor domenii ale vietii , la diferenta destul de mare de celelalte ; ca ea are un rol important in dezvoltarea economica si sociala a societatii , rol ce se manifesta in mai multe directii :
- Familia este sursa proceselor demografice care din punct de vedere cantitativ determina reproducerea si dezvoltarea mainii de lucru si a masei de consumatori .
- Familia poate influenta prin intermediul socializarii interne nivelul de dezvoltare fizica , intelectuala si morala a copiilor si tinerilor contribuind la dezvoltarea calitativa a populatiei .
- Familia este unul dintre principalii factori care asigura mentinerea identitatii culturale nationale .
- Inegalitatile la nivel material , educational si cultural al familiilor vor duce la inegalitati sociale , contribuind la aparitia a noi paturi sociale .
Interesul nostru trebuie sa se indrepte spre dezvoltarea normala a copiilor si adolescentilor , care sa invete cu usurinta sa stocheze si sa distribuie informatii .
Statul ar trebui sa ia masuri pentru ca oamenii sa nu mai plece , sa aiba salarii decente , sa existe locuri de munca suficiente , sa existe disciplina muncii .
In cazul in care acestea nu pot fi realizate , ar trebui marit numarul de asistenti maternali profesionisti , crearea de centre de plasament la nivel local , programe destinate copiilor care au parinti in strainatate , o mai buna colaborare intre primarii si scoli , pentru identificarea copiilor aflati in situatii de risc .
Dar cum totdeauna este mai usor sa previi decat sa incerci sa repari dupa ce inevitabilul s-a produs , institutiile , presa, televiziunea ar trebui sa informeze mai mult , incat cei care se hotarasc sa plece sa o faca in cunostinta de cauza .
Cei care pleaca trebuie sfatuiti sa consulte ghidul emigrantului incat sa se informeze despre legislatia tarii in care pleaca, despre conditii de munca si de locuit , despre posibilitatile de comunicare cu cei de acasa , posibilitati de transport , si nu in ultimul rand sa-si verifice sanatatea , sa stie daca va rezista fizic si psihic .
Deasemenea e foarte important ca inainte de a lua o hotarare sa se sfatuiasca cu familia , despre ce vor face in continuare , despre activitatea si comportarea celor de acasa , despre solutiile adoptate pentru a ramane familia unita si fizic cat mai curand posibil , astfel ca efectele emigrarii asupra relatiilor dintre soti si asupra copiilor sa fie cat mai reduse .
E binevenit si sfatul altor persoane care au mai fost in aceeasi situatie , pentru ca se pot preveni niste efecte nedorite .
Pregatirea spirituala si materiala a emigrantului il poate ajuta sa treaca mai usor peste perioada de acomodare , fara sa duca grija celor de acasa ca traiesc in lipsuri pana va reusi sa castige suma ce-o va trimite familiei .
Si dupa toate astea poate , urarea profesorului Vicentiu Ciocan, din ,, Emigratia contemporana :probleme si solutii” ar fi cea mai nimerita :
,, DRUM BUN , EMIGREAZA IMPREUNA CU DUMNEZEU!”

Sper ca v-am dat o tema de gandire!

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

BIBLIOGRAFIE
1. Georgiana Toth , AlexandruToth , Ovidiu Voicu , Mihaela Stefanescu FUNDATIA SOROS ROMANIA - Efectele migratiei: copii ramasi acasa, 2007
2 . Carmen Mihaela Tudorache – Efectele circulatiei fortei de munca in Uniunea Europeana -Editura ASE
3 . Bulai Tereza – Fenomenul migratiei si criza familiala –www.editura lumen.ro
4 . Sandu Dumitru – Consecinte ale migratiei temporare a romanilor in strainatate , Manuscris
5 . Petru Ilut - Sociopsihologia si Antropologia familiei , Editura Polirom ,
2005
6 . Elisabeta Stanciulescu , Sociologia educatiei familiale ( volumul I si II ) ,
Editura Polirom , 2002
7 . Georgeta Ghebrea –Factori ce afecteaza stabilitatea cuplului marital ,
www.iccv.ro/romana/revista/rcalvit/pdf
8 . Georgeta Ghebrea - Regim politic si viata privata ( familia si politica
familiala in Romania ), Universitatea Bucuresti , 2003
9 . Maria Voinea – Sociologia familiei Editura Universitara Bucuresti , 1995
10 . Xenia Costa-Foru –Cercetarea monografica a familiei , EdituraTritonic,
Bucuresti

Psihosexologie -studiu de caz

1 ) . Descriere
Andrei este un barbat in varsta de 40 de ani, frumos ,destept si realizat profesional . Lucreaza la o multinationala unde e platit foarte bine , locuieste intr-o vila pe Dorobanti , are masina ultimul tip , incat ai zice ca soarta a fost foarte norocoasa cu el . De aceea pare incredibil ca ar avea o problema care-i intuneca existenta .
Si totusi........telefonul de la el m-a pus pe ganduri .Vocea lui parea a unui om care sufera , solicita o sedinta de consiliere , care , spune el nu mai poate fi amanata pentru ca simte ca a ajuns la capatul puterilor si daca nu face ceva , o sa clacheze psihic .
In ziua urmatoare a venit la consiliere la ora solicitata si parea de nerecunoscut .Toata noaptea nu dormise , fiind preocupat de faptul ca va trebui sa vorbeasca de problema lui , pe care cu atata strasnicie a ascuns-o de ochii tuturor . Initial manifesta o anumita reticenta in a-si expune suferinta , apoi fiind incredintat ca a venit unde trebuie , intr-un climat de securitate si credibilitate , si nutrind speranta ca va fi ajutat , a fost de acord sa furnizeze orice informatie care ar putea fi folosita la rezolvarea dificultatilor intampinate .
Din istoria personala am aflat ca a fost crescut intr-o familie in care nu i-a lipsit nimic din punct de vedere material , tatal lui fiind director la minister , iar mama lui fosta invatatoare a fost tot timpul langa el , pentru ca de la nasterea lui n-a mai fost lasata sa lucreze , pentru ca sotul ii spune : ,,castig eu destul ca sa va asigur cele necesare , tu trebuie sa vezi de casa si copil , ca sa putem scoate om din el “. Pe tata il vedea rar , uneori noaptea cand nu putea sa doarma , alteori se spunea ca ii plecat in delegatie si nu-l vedea cu saptamanile . Uneori o surprindea pe mama plangand , banuia ca din cauza tatalui , intreba , dar nu primea niciodata un raspuns , si-atunci isi ura tatal cu inversunare si-si jura ca el sa n-o supere pe mama niciodata . De aceea nu-i iesea din cuvant si facea totul ca ea sa fie multumita . La scoala a fost un elev stralucit .N-a avut timp de fete .Mai tarziu , ca student nici de femei .
Prima partenera sexuala a avut-o la 16 ani , o fata cu 4 ani mai mare , care i-a reprosat ca degeaba invata carte , nu o sa-l vrea nici o fata daca nu va fi un ,,barbat adevarat “ . Pentru el nu a fost de loc o reusita , pentru ca se temea ca mama poate sa vina dintr-o clipa in alta , iar a doua zi avea teza la matematica si sperase ca fata sa–l ajute sa recupereze materia pe care nu o intelesese . In plus , nu avea nici un fel de cunostinte in ceea ce priveste initierea sexuala , avusese parte de o educatie rigida , in care orice cunostinta despre sex era un subiect tabu . De aceea prima experienta sexuala a fost psihotraumatizanta si i-a generat sentimente de ,, vinovatie sexuala “care l-au urmarit multa vreme . A tot evitat sa ramana singur cu o fata si s-a adancit in studiu , pentru ca mama ii repeta intr-una ca ,,daca ai carte, rezolvi totul in viata “. Amintirea primului contact sexual l-a bantuit tot liceul , si-l enerva cand era curtat de vre-o fata , spunandu-si ca el nu are timp de fete , ca fetele sunt pierdere de timp . Apoi , in facultate , a avut mai multe relatii , fiind renumit pentru schimbarea frecventa a partenerelor , nu reusea sa aiba incredere in nici-una , avea tot timpul un sentiment de insecuritate si insatisfactie . Mai tarziu , intr-o delegatie cu o colega de serviciu , cand s-au intors de la restaurant , ea a ramas la el in camera . A continuat sa se intalneasca o perioada cu colega , dar era prea posesiva , il suna de mai multe ori pe zi , simtea ca alaturi de ea isi pierde independenta .
Pana la 40 de ani , n-a simtit niciodata ca una dintre partenere este aleasa , ca este femeia cu care vrea sa traiasca alaturi pana la batranete .
Acum se confrunta cu o problema delicata : s-a saturat sa fie singur , dar se teme ca nici o femeie nu vrea sa-si lege viata de un barbat care are probleme sexuale . E obsedat ca intr-o buna zi nu va mai reusi sa aiba deloc contact sexual si are o permanenta stare de teama si neliniste si trece de la descumpanire la descurajare .

2. Identificarea problemei
Pe langa interviu , am incercat si o serie de teste , pentru a –si dezvalui mai bine personalitatea , si care , coroborate cu informatiile obtinute prin interviu , sa ajute la depistarea cauzelor . La testul : ,,Evidentierea sentimentului de iubire “(Victor Bodo-Teste de personalitate , pag.68 ) rezultatul a fost negativ , deci nu are sentimente de iubire pentru partenera , nu a invatat sa iubeasca .
La evaluarea nivelului de stres (sursa : Reducing Stress , Tim Hindle , Dorling Kindersley ,1996 ) s-a constatat ca la valoarea obtinuta 108 nivelul de stres e prea ridicat si necesita luarea unor masuri urgente pentru reducerea lui .
- La BEM SEX-ROLE INVENTORY – a obtinut 43 de puncte , deci are dificultati in adoptarea si manifestarea sex-rolului traditional (autoacceptare cu frustratie ) .
Facand o sinteza a istoricului bolii si a rezultatelor testelor , am ajuns la urmatoarele concluzii :
- subiect sex masculin , varsta actuala 40 de ani ;
- prima experienta sexuala –la 16 ani –psihotraumatizanta ;
- criteriul semiologic : tulburari de erectie ;
- criteriul etiopatologic : impotenta sexuala de tip functional , psihogena , determinata de debutul vietii sexuale si carente in educatia sexuala
- ejaculare precoce din cauza nementinerii erectiei ;
- ritmul vietii sexuale – dezordonat
- nu a invatat sa iubeasca datorita educatiei rigide si unei dezvoltari psihosexuale anormale
- nivelul de stres e prea ridicat si necesita luarea unor masuri urgente pentru reducerea lui .
- dificultati in adoptarea si manifestarea sex-rolului traditional (autoacceptare cu frustratie ) .

DIAGNOSTIC
-Clientul sufera de o impotenta psihologica , datorata unor carente in educatia sexuala , sentimentului de nervozitate in legatura cu sexul , datorat unei experiente neplacute
( cea de la 16 ani ), nivelului crescut de stres si convingerii limitatoare ca partenera reactioneaza negativ fata de el .
-Se trateaza prin psihoterapie (ultimul punct )

3 Am incercat sa urmaresc dezvoltarea psiho-sexuala a lui Andrei ca sa pot descoperi de unde vin problemele lui .
Perioada 0- 3 ani , am putea caracteriza –o astfel :
-sex masculin , determinat genetic ( cromozomi 46 XY ) ( de fapt diferentiat sexual din momentul conceptiei , din perioada intrauterina prezentand erectie ) ;
-experiente autoerotice de atingere si explorare ( in stadiul oral -libidoul concentrat in jurul cavitatii bucale ; in stadiul anal libidoul organizat in jurul zonei anale ).
- primele elemente de legatura emotionala sunt intre el si mama . De fapt , mama cu sanul ei , reprezinta placerea pentru el , baza sexualitatii lui . Sanul matern reprezinta pentru copil obiectul pulsiunii fata de care are doua manifestari orale : tendinta de a suge si de a musca , metamorfozate ulterior in manifestarile sexuale ale adultului in intimitatea actului sexual .
-sexualitatea se prezinta sub o forma nediferentiata , imbracand mai mult aspectul unor reactii de tip vegetativ sau reactii motorii cu caracter automat ;
-reactiile afective reflecta satisfactia pozitiva sau de protest ,legate de propriile nevoi ; manifestarile emotionale presexuale pozitive , agreabile fiind fata de mama , iar cele de protest , violenta , gelozie , fata de tata .
- potrivit lui Freud , aceasta perioada cuprinde cele doua stadii : oral (0–1,5 ani ) si anal (1,5 -3 ani ) . In stadiul oral , (La Erikson aceasta perioada=incredere versus neincredere ) organizarea activitatii libidinale este concentrata asupra zonei erogene bucale , suptul fiind atat o nevoie cat si o placere , pana la varsta de 1,5 ani cand este intarcat . Activitatile digestive ale copilului sunt generatoare de erotism . Apare tendinta captativa sau afectiva , acea impulsiune primara de a interioriza ce vine din exterior , ex. suptul degetului , rosul unghiilor, etc . In toata aceasta perioada , ca de altfel si in stadiul anal , manifesta o atractie puternica fata de mama , clipele in care aceasta trebuia sa se departeze si pentru cateva minute , constituiau o grava ruptura emotionala .
In stadiul anal ( la Erikson=autonomia si emanciparea versus simtul rusinii si al indoielii) organizarea libidoului se face in zona erogena anala si este legata de functia de defecare (expulzie - retentie ) in acest stadiu avand loc si formarea bipolaritatii activ- pasiv , supunere- opozitie , respectiv pulsiunile sado–masochiste . Tendinta conservatoare sau posesiva conduce la conservarea a tot ce ia din exterior . Tendinta de a retine produsele digestiei , devine astfel prima forma de posesiune infantila . Fesele au acum pentru el semnificatia de ,,regiune obiect”cu valoare erotica , iar urinarea si defecatia ii ofera senzatii fizice agreabile .
In perioada 3-6 ani are loc unificarea pulsiunilor anterioare cu fixare asupra organelor genitale (3-5 ani =stadiul falic- Freud ; 4-5 ani la Erikson = constituirea initiativei versus vinovatia - in cazul subiectului nostru initiativa este ingradita ) .
- Satisfactia provine din erotismul uretral si masturbare . ( erotismul uretral reprezinta investirea libidinala a functiei urinare marcata mai intai de a lasa sa curga , apoi de cuplul retentie –erectie ; masturbarea primara este initial legata de excitatia provocata de mictiune ,in timp ce masturbarea secundara de mai tarziu devine sursa de satisfactie )
-Sexualitatea este legata de prezenta penisului ; descopera ulterior ca la fete lipseste si i se declanseaza un fel de anxietate sexuala ( angoasa de castrare ) , pe care o supracompenseaza prin sentimentul de superioritate , dominanta , agresivitate , combinata cu o anumita tandrete idealista fata de fete .
-Si in aceasta perioada instinctul sexual este incomplet diferentiat , activitatea cu caracter erotic este mai mult emotionala , viata instinctiva a copilului fiind o forma particulara de ,, autosexualitate “ care anunta si pregateste instinctul sexual al viitorului adult
-Manifesta curiozitate in legatura cu sfera sexualitatii , dar mama o acopera cu o umbra de mister si de interdictii . Cand se intalneste cu alti copii , discuta referitor la aceste probleme , vine si cere lamuriri acasa , dar are parte de amenintari brutale si nu i se mai da voie la copii .
- nevoia de autoerotism . Uneori ii place sa se autoizoleze si sa-si centreze atentia asupra organelor sexuale , manifestandu-si curiozitatea fata de corpul sau si jocul cu organele genitale ;
- nevoia de joc este exprimata prin tendinta de a manipula , palpa , arunca .
-Dezvoltarea emotionala in ansamblul ei trebuie trebuie raportata la procesul identificarii ; in jurul varstei de 3 ani , cresterea starilor afective se face difuz : plange cu lacrimi si rade in hohote , in explozii de afectiune, de abandon sau manie oarba , dupa care se simte vinovat ; la 4 ani este negativist si minte intentionat ; are crize de refuz , incapatanare , agresivitate , dupa 5 ani sunt prezente emotiile si sentimentele estetice si intelectuale
. In aceasta perioada creste atractia copilului fata de mama si adversitatea fata de tata (forma pozitiva a complexului Oedip ) cu care se simte in competitie .Vede in tata un adversar redutabil pe care va incerca sa-l inlature printr-o atitudine de gelozie . Aparitiile tatalui constituie adevarate cosmaruri , ori de cate ori acesta incearca sa se apropie de el sau de mama , tipa : ,, dute de-aici ! “


Perioada 6-12 ani ( latenta 6-11 Freud ; sarguinta versus interiorizare la Erikson)
In aceasta perioada are loc declinul sexualitatii infantile si pregatirea intrarii in pubertate si adolescenta ; se pare ca si complexul oedipian se diminueaza .
-Transformarile psihice se fac lent , nespectaculos;
-Trece printr-o faza excesiva de sensibilizare fata de noile reguli , impuse de scoala si de cei din jur ;
- Prefera unele obiecte de invatamant , conturandu-si orientarea scolara si profesionala
- Are interese inca difuze si impresionabilitatea mare este insuficient motivata .
- Maturizarea precoce ii modifica pozitia in colectiv si relationarea cu acesta , deoarece constata ca se manifesta nuante diferite de-a fi acceptat .
-Dezvoltarea sensibilitatii odorifice trece printr-un proces de erotizare .
- Prefera compania baietilor si a jocurilor in forta, cu multa miscare
-Perturbarile afective socio-familiale ii produc un dezechilibru si conflicte afective cu trairi tensionate a fiecarei situatii ivite .
- Ii creste curiozitatea fata de mediul extrascolar si stradal , dar nu este lasat in compania celor de varsta lui pe motiv ca invata numai lucruri urate de la ei .

Perioada 12- 18 ani ( stadiul genital la Freud ; constientizarea identitatii eului versus confuzia rolurilor –la Erikson )
- In aceasta perioada , pe langa o crestere fizica rapida , are loc si accelerarea cresterii organelor sexuale , maturizarea lor . Aparitia nevoii sexuale il sperie , ar vrea sa discute despre asta , dar nu are cu cine .La cele mai mici aluzii ale lui mama ii spune sa-si vada de carte , sa nu se gandeasca la prostii , iar tatal , care mai mult lipseste ,il intreaba cum se descurca cu scoala si daca mai are nevoie de ceva meditatii .
- Dezvoltarea caracterelor secundare : modificarea vocii , aparitia pilozitatii si a primelor polutii , amestec incoerent de copilarie si virilitate, dispozitii ridicole .
-Dizarmonie fizica si psihica , devine brutal , instabil , stangaci , dominatie prin orgoliu activ si agresivitate
- Atentia este capricioasa , dispozitia afectiva e labila , bizara , cu tendinte catre impulsivitate, activitate dezordonata .
- Evolutia instinctuala sufera o transformare rapida ;
- Modificari psiho-fiziologice :emotiile sunt partial sexualizate, are loc cresterea si adancirea instinctului de combativitate si toleranta
- Daca la pubertate apar primele manifestari ale erotismului sub forma unor aspiratii erotice , odata cu adolescenta instinctul erotic apare sub forma de dorinta pur fizica , mult mai diferentiat fata de erotismul infantil , prin localizarea sa la nivelul organelor genitale .
- Incearca sa treaca de la experienta auto-erotica la practica unirii sexuale , lucru care se intampla la 16 ani , cu o fata mai mare decat el cu 4 ani,care venise sa-l ajute la matematica . Graba cu care a facut-o , pentru ca dintr-o clipa in alta mama trebuia sa ajunga , emotia , nelinistea si nesiguranta , reprosurile partenerei, ii lasa un gust amar . Apoi , o vreme s-a tot simtit vinovat , iar discutiile baietilor despre sex il lasau rece.
- In timp ce la ceilalti dorintele fizice se afirmau ca procese ale vietii organice , iar sexualitatea devenea un mod de comportament rezultat din sudura apetitului sexual cu tandretea erotica , el se afunda tot mai mult in lumea cartilor zicandu-si ca fetele nu sunt decat o pierdere de vreme si un obstacol in calea realizarii lui profesionale .
- Andrei incepe sa constientizeze ca de fapt el umple lacunele afective ale mamei , careia i-a lipsit tatal , iar acum sotul e mai mult absent , un strain care cand e in tara vine la miezul noptii, ca mai apoi sa fie plecat cu lunile. Dar ar fi prea mult pentru ea ca si el s-o paraseasca , isi uraste tatal care o lasa atata vreme singura , dar constientizeaza ca daca n-ar fi el nu s-ar bucura de conditiile in care traieste si invata .
- O relatie prea apropiata cu mama , a condus la dezvoltarea hipertrofiata a complexului contrasexual si la o identificare a eului cu aceasta , mai ales ca tatal a fost mai tot timpul absent , iar relatia cu el a fost neimplicata afectiv
Varsta de adult ( varsta mijlocie = intimitate versus izolare ; varsta adulta mijlocie =altruism versus egocentrism )
Caracteristicile subiectului cazului nostru in aceasta etapa , sunt :
- Desi ar trebui sa aiba o dezvoltare sexuala deplina ( organele sexuale ajunse la maturitate fiind apte pentru actul sexual si pentru procreere ) , uneori are erectie slaba , sau nu are capacitate de a o mentine ;
-caractere sexuale secundare bine delimitate ;
- identitate sexuala semicristalizata , dorinta de a se implica in relatii sexuale stabile , osciland cu perioade in care simte nevoia de a fi liber ; nu-si asuma responsabilitatea in dezvoltarea identitatii sexuale .
- simte ca nu poate sa se angajeze in actul sexual cu totalitatea fiintei sale
- Nu cauta implinirea totala prin sex , implinirea erotica , spirituala ci doar descarcarea pulsiunii sexuale ; evenimentele sexuale din viata lui sunt influientate de dorinta brutala , imperioasa .
- Este posesiv , egocentric , gelos,manifestarile sale sexuale sunt lipsite de afectiune .
-Prezinta instabilitate afectiva si nu isi poate gestiona totdeauna nelinistile , avand tot timpul conflicte interioare

4 ) PROPUNERI :
a ) Tehnici de consiliere – ajutarea clientului sa-si constientizeze problemele si sa-si gaseasca resurse pentru rezolvarea lor .
b ) Tehnici de psihoprofilaxie a tulburarilor psihosexuale
- masuri de igiena mintala , acordandu-se atentie efectelor negative asupra comportamentului psihosexual individual ; prevenirea instalarii unor deviante sexuale , conduite de tip pervers, stari complexuale sau nevrotice
c ) Tehnici de psihoterapie prin care sa reuseasca sa-si reduca emotionalitatea si sa-si poata exercita autocontrolul
In prima faza , dau rezultate rapide exercitiile urmatoare :

Exercitii recomandate :
I . Exercitiu pentru destresare si echilibrare emotionala ( SWISH )

1. Identifica un comportament / reactie nedorit / a pe care vrei sa il / o schimbi …….. sau , poti , de asemenea sa alegi o situatie in care vrei sa imbunatatesti modul in care raspunzi ori folosesti mai multe resurse. Sau poate ceva in felul in care abordezi o anume persoana ori situatie.
2. Trateaza aceasta limitare ca pe o achizitie / capacitate conform principiului “orice comportament poate fi util intr-o anumita situatie”, iar tu ai atins maiestria in aceasta directie.
3. –Gaseste momentul cand reuseai foarte bine sa manifesti acel comportament-capacitate a ta?
- Ce persoane erau prezente?
- In ce loc/ uri aparea?
4. Care sunt semnele sau stimulii care il / o provocau?
Descrie-mi acest comportament / reactie.
5. Invata-ma si pe mine sa fac lucrul acesta. Vorbeste-mi ca si cum tu ai fi profesorul meu.
6. Ghidul observa daca are sens pentru el (ar putea invata) comportamentul / reactia exploratorului . Daca nu are sens , se reia de la punctul 5 mai clar.

SWISH

Aseaza-te confortabil si poti inchide ochii… Observa-ti respiratia, las-o sa curga, ca de la sine, si relaxeaza-ti corpul cat de mult poti, pentru un minut sau doua;
Fiecare om , mai devreme sau mai tarziu , poate simti in felul sau acea stare placuta de confort , si fiecare alege modul in care se va relaxa lasandu-se in voia ei…..
Acum lasa sa apara pe un ecran imaginar , o imagine a ta chiar la momentul in care te confruntai cu comportamentul / reactia nedorit / a. Ea devine din ce in ce mai reala, se completeaza umpland intregul ecran si poti sa te vezi pe tine atat de inconfortabil / nelinistit /agitat pe cat iti este posibil sa-ti imaginezi si sa simti. Las-o sa fie o imagine proiectata pe intreg ecranul.
Cand ai ajuns la acea imagine care te face sa te simti agitat / a, nelinistit / a… atunci ai ajuns unde trebuie si lasa ca degetul tau aratator sa se ridice si sa coboare ca un semnal. Vom numi aceasta imagine “momentul X”. Dandu-i un nume va fi mai usor , iar acum las-o deoparte si albeste ecranul imaginar.
Acum trecem la ceva mai confortabil. De data asta vei lasa sa se dezvolte acea imagine a ta in care, cu succes , faci fata problemei acesteia… Poti sa observi cum ea devine din ce in ce mai clara , vie si reala . Observa cum se modifica luminozitatea , culorile, claritatea , atat cat iti este tie confortabil si posibil , si fa orice o poate face mai clara, mai vie /mai reala ; priveste si observa ce este in jurul tau , cel / cea din imagine-oamenii , expresiile lor, decorul din jurul tau , sunetele, mirosurile, senzatiile, orice … pentru a o face… intr-adevar… cat mai reala.
Denumim aceasta imagine “momentul succesului”.
In cadrul ei tu privesti , simti… acel sentiment de bine… si te poti vedea ca avnd un succes incredibil in aceasta situatie, circumstanta. … Ai tot timpul necesar pentru a face aceasta si cand ai ajuns la imaginea potrivit de clara / reala lasa ca degetul tau aratator sa se ridice si sa coboare ca un semnal…. Ai ajuns la “momentul succsului”, acesta te face sa te simti mai bine si poti sa-ti acorzi un moment de placere , de bucurie si satisfactie.
Apoi imagineaza-ti ca se micsoreaza , devine din ce in ce mai mic , cu culori din ce in ce mai sterse, pana cand se micsoreaza si ramane doar o micuta imagine , in alb-negru de marimea unui timbru postal.
Acum lasa-l putin deoparte , intr-un loc al mintii tale.
Acum:
1. Alege imaginea “momentul X” … asigura-te ca ea umple intregul ecran , este la fel de clara si vie , reala , la fel de datatoare de neliniste cum era inainte, dar cu o completare importanta. Micul moment al succesului , realizarii , in alb-negru de marimea unui timbru este varat acolo in partea de jos , din dreapta.
2. Cand consideri ca s-a clarificat indeajuns , ai in mintea aceasta imaginea clara, atunci spune-ti:…S-C-H-I-M-B-A … si in acest timp schimba imaginea din mintea ta astfel incat “momentul succesului” devine o imagine mare si colorata, clara iar “momentul X” se micsoreaza si dispare sau poate a disparut deja in fundal.
3. Bucurate de aceasta cateva momente….
4. Albeste ecranul… si lasa-ti mintea sa hoinareasca intr-un loc neutru. Aceasta poate fi oriunde iti place: o camera din casa ta , un parc, o plaja, …oriunde… atata timp cate este un loc in care te simti confortabil… usor… relaxat… Este important sa obtii aceasta schimbare, comutare de fiecare data .
5. Acum o luam de la inceput… de la primul pas… (Ghidul reia pasii de la 1 la 4 de minim inca 2 ori.)
6. (Dupa cele 3 repetari) . Acum ia-o de la inceput… de la primul pas… si continua sa repeti secvente si probabil ai constatat deja ca imaginea se schimba atat de usor si rapid… incat abia mai ai timp sa vezi “momentul X” inainte ca acesta sa fie inlocuit de “momentul succesului”… Asta iti poate lua cam trei-patru repetari si poti sa le reiei in fiecare zi pana ce imaginile se schimba instantaneu , ori iti dai seama ca “momentul succesului” pur si simplu apare direct.
…… si dupa ce ai facut acestea, cand e momentul potrivit pentru tine, revii aici si ochii se deschid…


II . Pentru stimularea erectiei
• Exercitiile Kegel ( bibliografie sexolog Bebe Mihaiescu)
Se merge la toaleta , se intrerupe voluntar cateva secunde fluxul de urina si se incepe incordarea muschilor pubococcigieni , facand trei tipuri de exercitii .
Tipul I –contractii lente Tresari, deschizi ochii si privesti un timp . Contracti muschii pubococcigieni ca si cum ai vrea sa opresti fluxul urinar Pastrezi contractia 3-5 secunde , apoi te relaxezi .Se repeta exercitiul de mai multe ori. Se constata ca pe masura ce il repeti , te simti din ce in ce mai sigur .
Tipul II- contractii rapide .Ca atunci cand esti grabit si umfli roata de la biciccleta. Lucrezi repede si cat poti de mult . Pe masura ce numarul repetitiilor creste, te simti tot mai puternic .
Tipul III- impingeri .Ca atunci cand te opintesti sa impingi o mobila . Ca si cum te-ai forta sa urinezi .
Antrenamentul consta din : 50 de contractii lente , 50 de contractii rapide , 50 de impingeri .Aceasta serie se face de cel putin 5 ori pe zi .
* Existenta erectiei depinde de existenta excitatiei , deci e necesara prezenta si receptia stimulilor senzoriali ...........> Sfaturi : Contemplati cat mai mult femeia din unghiuri si pozitii cat mai diverse in preajma unei surse de lumina , folositi culori prin care lumina sa schimbe instantaneu decorul . Emotia a ceea ce vedeti poate fi amplificata de ambianta muzicala . Atingeti cu mainile fara graba corpul care va fascineaza si < traduceti >senzatiile din degete , verbalizati-le , murmurati-le , cautati-le .Sarutati partenera cat mai des si prelungiti sarutul .Bucura-te de erectie, participa la ea in mod constient ; penisul are nevoie sa primeasca semnale de la centrii stimulatori aflati in creier si in maduva spinarii pentru a functiona .

-

.

Sexualizarea individului

Viata sexuala a omului este o rezultanta a actiunii factorilor din mediul intern si a celor mai diferiti excitanti ai mediului extern care participa la dezvoltarea individului si care conditioneaza reactivitatea lui sexuala .
Spre deosebire de celelalte vietuitoare , la om instinctul sexual are un caracter mult mai complex pentru ca este innobilat de iubire ,ce face sa apara dorinta sexuala electiva , pentru o anumita persoana a sexului opus .
Din materialele studiate de-a lungul timpului, am dedus ca sexul individului rezulta in urma proceselor de sexualizare ce se intind pe mai multe etape : genetica , embriofetala , perinatala , pubertar-hormonala si psihocomportamentala care determina unidirectionalizarea si aparitia unor caractere specifice (feminine sau masculine ) . Aceste etape urmeaza o succesiune riguroasa , a carei cunoastere este foarte importanta .
Astfel , in etapa genetica , in momentul fecundatiei se edifica sexul genetic cromozomial ; in etapa perinatala este indusa diferentierea sexuala a sistemului nervos , dupa modalitatea feminina sau masculina . Mai tarziu , in perioada pubertara , prin actiunea hormonilor se finalizeaza maturizarea somatica sexuala – sexul hormonal pubertar . La etapele de mai sus se adauga sexul psihosocial comportamental construit prin actiunea factorilor educationali , obiceiurilor si experientei traite de individ ( procesul de ,, invatare “).
a ) Sexul genetic (cromozomial )
Sexualizarea individului incepe din momentul fecundatiei fiind determinata de combinatia dintre cromozomii sexuali (heterocromozomii) , (gonozomii ) ai spermatozoidului si ai ovulului .
Celulele somatice ale organismului uman au o formula cromozomiala diploida ,continand 46 de cromozomi dispusi in perechi , dintre care 44 autozomi + 2 cromozomi sexuali , care pot fi asemanatori XX (homogami) sau diferiti XY (heterogami ) .
Celulele sexuale mature ,spermatozoidul si ovulul datorita procesului de diviziune reductionala contin o formula cromozomiala haploida , avand 23 de cromozomi :
- ovulul matur contine 22 de autozomi + 1 cromozom sexual X (22 + X);
- spermatozoidul contine 22 autozomi + 1 cromozom sexual Y (22 +Y) .
Din combinarea unui spermatozoid cu formula 22 + X cu un ovul 22 + X , prin fecundatie se obtine formula cromozomiala 44 + XX (46 XX) adica rezulta cariotipul care defineste sexul genetic feminin .
Daca un ovul matur (22 + X) se combina cu un spermatozoid care are formula 22 + Y rezulta 44 + XY ( 46XY)definind astfel sexul genetic masculin .
Dupa fecundare oul se divide ecuational din celula ou rezultand doua celule noi , fiecare avand formula cromozomiala completa diploida corespunzatoare sexului genetic . Fiecare celula noua trece prin aceeasi diviziune ecuationala , in organism luand nastere permanent celule cu formula cromozomiala diploida , toate celulele somatice avand formula cromozomiala 44 + XX intr-un organism femel si 44 XY intr-un organism mascul .
Sexul genetic cromozomial isi pune amprenta sexualizarii lui masculine sau feminine asupra fiecarei celule .
Toate caracterele ereditare ale individului sunt continute de cromozomi , dispusi perechi : primele 22 de perechi (autozomii ) determina caracterele diferitelor elemente ale corpului uman , iar cea de-a 23- a pereche , aceea a cromozomilor sexuali (gonozomii) difera dupa sex , femeia posedand perechea XX , iar barbatul XY
Genetica umana explica rolul cromozomilor sexuali in diferentierea sexuala . Astfel, oul lipsit de cromozomii sexuali ( 44- 00) nu este viabil , ca de altfel si oul lipsit de cel putin un gonozom X (45Y) .
Oul cu un singur gonozom X (44 + X0) este viabil dar edifica un organism lipsit de gonade .
Numai cuplul XX asigura formarea sexului gonadic feminin, a ovarelor .
Gonozomul Y din cuplul XY decide dominanta elementelor masculine si formarea testiculelor , deci este orhigenetic .
In concluzie , determinarea sexului genetic este in functie de cromozomul X sau Y , pe care il poseda spermatozoidul ales sa fecundeze ovulul . Cromozomul Y este mai mic decat cromozomul X , lucru dovedit de Landrum Shettles in 1961 . Examinand spermatozoizii la microscop ,el a observat ca ei se repartizeaza in doua grupe distincte : unii mici cu capul rotund care poseda cromozomul Y( androspermatozoizi) si altii mai mari cu cap alungit , care poseda cromozomul X .
In lichidul seminal , androspermatozoizii sunt aproape de doua ori mai numerosi decat ginospermatozoizii , dar sunt mai vulnerabili in mediul acid vaginal .

b) Sexul gonadic
Gonada primordiala sau progonada este o structura mixta ,ambosexuala, ce ia nastere in urma unui process complex , ce are punctual de plecare dintr-o formatiune a embrionului , corpul Wolff . In a 37-a zi din aceasta formatiune rezulta epiteliul germinator , ale carei celule prin proliferare dau creasta genitala . Aceasta se dezvolta , se pediculeaza si formeaza progonada . Intre a 46-a si a 56 –a zi de evolutie embrionara , progonada evolueaza spre o gonada unisexuata (testicul sau ovar) . Deci in a 56-a zi embrionul devine posesorul unui sex gonadic bine definit (testicul sau ovar) . Aparitia structurilor gonadice se datoreaza unor factori inscrisi in sexul genetic
Pentru formarea progonadei , care este ambisexuata ,este necesara o structura cromozomiala de 44 autozomi si cromozomi sexuali X dar pentru mentinerea si evolutia ei catre o gonada unisexuata este necesara o formula cromozomiala completa 44+ XX pentru formarea ovarului , sau 44 +XY pentru formarea testicolului . Atata cromozomii sexuali cat si autozomii participa la geneza gonadelor . Cromozomul sexual Y din cuplul XY este orhigenetic iar prezenta lui alaturi de cromozomul X in cuplul XY induce formarea de testiculi normali . Competenta de masculinitate a tesutului testicular organizat in prezenta cromozomului Y sufera atenuari in functie de gradul poligonozomiei X .
Gonozomul X contine gene morfogenetice si functionale esentiale pentru edificarea fenotipului dar pentru a asigura gonadogeneza si gametogeneza (realizarea deplina a procesului de sexualizare feminin) sunt necesari doi gonozomi X .
Gonozomul Y orhigenetic are rol in determinarea sexuala masculina a unui organism edificat de totalitatea autozomilor si de un gonozom X . El nu pare sa poarte alte gene decat cele masculinizate , forta masculinizata fiind multiplu asigurata de-a lungul Y , astfel incat un mic fragment din el poate masculiniza fenotipul la fel de bine ca intregul gonozom Y sau cat 4 gonozomi Y .
Sexul gonoforic intern
Dezvoltarea tractului genital intern din canalele Wolff si Muller incepe odata cu gonada primordiala (progonada) . Gonoforiile interne dupa ce parcurg o faza ambisexuala pana in a 57-a zi , evolueaza catre un sex unic (masculin sau feminin) in mod normal in concordanta cu sexul gonadei .
Astfel , la femeie tractul genital intern se dezvolta din canalele Muller , canalele Wolff atrofiindu-se si apoi disparand . Pavilioanele trompelor si cele doua trompe , se formeaza din portiunile craniene ale canalelor Muller , iar uterul si vaginul din segmentele inferioare ale celor doua canale , care se apropie si apoi se alipesc (membrana despartitoare se resoarbe ulterior ) .
La barbat , tractul genital intern se dezvolta din canalele Wolff , canalele Muller se atrofiaza si dispar complet . Epididimul ia nastere din portiunea canalului Wolff aflata in dreptul testiculului , canalul deferent din portiunea caudala a canalului iar canalul ejaculator din ultima portiune . Veziculele seminale apar ca niste muguri ai canalului ejaculator . Diferentierea sexuala a tractului genital este completa la sfarsitul lunii a treia cand factorii fetali sau materni nu o mai pot modifica . Embrionul poseda din acest moment si un sex gonoforic intern in concordanta cu cel gonadic .
Sexul genital extern
La nivelul zonei genitale a embrionului apar (incepand cu luna a doua) trei muguri : unul median si anterior (tuberculul genital) si doi laterali simetrici (plicile genitale sau mugurii genitali). Acestia se dezvolta identic , indiferent de sex pana la inceputul lunii a treia , desi gonada si tractul genital intern sunt unisexuate pana la aceasta data .
Din luna a treia , evolueaza diferit in functie de sex . La sexul masculin , tuberculul genital se alungeste , formand penisul cu glandul , din santul uretral prin sudarea progresiva a marginilor se formeaza uretra , din cei doi muguri genitali laterali ce cresc si se reunesc pe linia mediana si formeaza bursele .
Spre deosebire de barbat , la femeie tuberculul genital se dezvolta mult mai putin si da nastere clitorisului , iar din mugurii laterali , plicele genitale , se formeaza labiile mari si mici , vulva .
Sexul genital extern al embrionului este definitivat la sfarsitul lunii a cincea , sexul organelor genitale externe la nasterea copilului fiind sexul legal inregistrat la starea civila .
Gonada embrionara are un rol important in procesul de formare al organelor genitale interne si externe .
Just ,Raynaud si Frylley au dovedit ca distrugerea precoce a gonadei inainte de a deveni unisexuata (in stadiul de progonada) determina formarea de organe genitale interne si extene de tip feminin , indiferent de sexul genetic (masculin sau femenin) Embrionul castrat precoce se dezvolta in sens feminin pasiv , prin urmare ovarul embrionar nu este absolut necesar pentru edificarea feminina a organelor genitale interne si externe . Astfel in sindromul Turner cu cariotipul 44 +X0 fara ovare se dezvolta invariabil tract genital intern si extern feminin si sexualizarea hipotalamo-hipofizara dupa ,, modalitatea “ feminina . Spre deosebire de femei unde ovarul nu este neaparat necesar , pentru formarea tractului genital masculin , este absolut necesara prezenta testiculelor.S-a dovedit ca indepartarea testicolului imediat dupa formarea lui duce la un fenotip sexualizat dupa tipul feminin , ce dovedeste ca gonozomul Y actioneaza numai la nivelul testiculului si numai prin acesta . Testicolul embrionar are un rol foarte important in masculinizarea tractului genital, , prin cele doua principii : antimullerian secretat de structurile tubulare , care masculinizeaza tractul genital intern si ,, virilizant” eliberat de celulele Leydig ale testicolului embrionar , care masculinizeaza organele genitale externe .
In concluzie , este necesara prezenta testicolului pentru sexualizarea organelor genitale in sens masculin , sexualizarea facandu-se activ prin principiile masculinizante care domina si inving tendinta evolutiva pasiva , in sens feminin .
Migrarea testicolului din abdomen are loc intre lunile a cincea si a sasea , in a saptea se angajeaza in canalul inghinal, la sfarsitul lunii a opta apare in punga scrotala
In cazul ovarului are loc o basculare spre bazin .
Primii foliculi de Graaf apar in ovar la jumatatea vietii embrionare , odata cu luteinizarea . Testicolul embrionar isi inceteaza activitatea secretorie inainte de nastere , cand celulele Leydig embrionare domina numeric.
In etapa perinatala are loc si diferentierea sexuala a sistemului nervos , ce consta in inscrierea , programarea unei functii ciclice hipotalamo-hipofizare privind secretia de LH la femeie dupa ,, modalitatea” feminina ce da posibilitatea ovulatiei si formarii corpului galben . ,, Modalitatea “ masculina este indusa prin lipsa functiei ciclice secretorii de LH sub actiunea testosteronului .
Comportamentul sexual (centrii motivatiei sexuale) de tip masculin si feminin se programeaza in centrii hipotalamici in aceeasi etapa cu sehualizarea hipotalamo-hipofizara . Centrii nervosi hipotalamici care regleaza eliberarea de gonadotropi sunt diferiti fata de cei ce regleaza comportamentul sexual (centrii motivatiei sexuale), suprapunandu-se doar partial .
Determinismul sexualizarii nervoase a fost cercetat cu ajutorul sobolanilor de mai multi cercetatori :Pfeiffer , Kikuyama , Harris , Newman , Barracluogh) . Concluziile au fost :
- ,,modalitatea” feminina privind sexualizarea hipotalamo-hipofizara este innascuta , programata genetic , indiferent de sexul genetic, gonadic sau gonoforic si este identica cu a femeii adulte .
- ,,modalitatea” masculina caracterizata prin pierderea ciclicitatii secretiei de LH este dobandita prin prezenta si actiunea de timpuriu (0-5 zile) a testosteronului , indiferent de sexul genetic , gonadic sau gonoforic .
Masculinitatea nervoasa din momentul realizarii devine definitiva .
c) Sexul hormonal pubertar
Etapa pubertara ce cuprinde perioada de varsta 13-16 ani (dupa Ursula Schiopu si E Verza pubertatea incepe la fete la 9-10 ani , la baieti la 11-12 ani si se termina la 14-16 / 18 ani) debuteaza cu aparitia primului ciclu menstrual la fete si a primului ejaculat la baieti .
In aceasta perioada are loc maturizarea sexuala , ce presupune maturizarea gonadelor , producerea de elemente germinale (ovul sau spermatozoid) si inundarea organismului cu hormoni sexuali , in functie de sex (androgenii predomina pentru sexul masculin si estrogenii pentru cel feminin) .Finalizarea procesului de sexualizare este realizata dupa aparitia caracterelor sexuale secundare , etapa determinata de impregnarea hormonala a organismului .
Caracterele sexuale secundare
Barbatul
Mai inalt, mai solid
Sistemele osos sai muscular dezvoltate

Adipozitate mai redusa si dispusa in jumatatea superioara a corpului
Parul capului scurt , insertie frontala cu intranduri temporale
Barba, mustati
Gura larga
Laringe dezvoltat cu marul lui Adam

Umeri largi
Bazinul ingust
Sani rudimentari

Pilozitate sternala
Pilozitate pe linia alba
Pilozitate pubiana rombica

Fese patrate, contractate
Coapse musculoase departate
Genunchi mari
Glezne groase si picioare mari
Pielea groasa si aspra
Curbura lombara lina

Femeia

Mai scunda , mai subtire
Sistemele osos si muscular gracile , delicate
Adipozitate mai abundenta si dispusa in jumatatea inferioara a corpului
Parul capului lung si persistent , insertie frontala dupa o linie concava in jos .
Tegumentele fetei fara par
Gura ingusta
Laringe putin dezvoltat : lipseste ,, marul lui Adam”.
Umeri ingusti
Bazinul larg
Sani dezvoltati cu mameloane proeminente
Lipsa pilozitatii sternale
Lipsa pilozitatii pe linia alba
Pilozitate pubiana triunghiulara , cu baza in sus si varful in jos
Fese rotunde dezvoltate
Coapse adipoase, rotunjite si apropiate
Genunchi mai mici
Glezne fine si picioare mici
Pielea fina si catifelata
Curbura lombara pronuntata

( Tudor Stoica , Sexologie , Editura medicala , Bucuresti , 1972 )

d) Sexul psihosocial –comportamental
In urma declararii sexului civil sau legal (care , dupa cum am vazut este apreciat exclusiv dupa sexul genital extern) ,pe baza componentei innascute a comportamentului sexual , la care se adauga actiunea educatiei , a mediului social si a experientei personale , se stabilesc intensitatea si directionarea comportamentului sexual catre sexul opus .
Wilkins , vorbind despre comportamentul sexual sustine ca acesta ,, se construieste ca si limba natala , datorita experientelor efectuate si integrate de-a lungul vietii , al educatiei primite”
La fiecare sex se gasesc elemente de ordin morfologic , fiziologic , hormonal si psihoafectiv ale sexului opus , care difera de la un individ la altul , intr-un grad mai mare sau mai mic .
In mod normal exista un consens al sexelor masculin si feminin, dar uneori poate exista o discordanta intre diferite etape de sexualizare, sau chiar in cadrul aceleiasi etape. Daca exista o perturbare in dezvoltarea embrionara inainte de a 45- a zi , sexul gonadic poate sa nu corespunda sexului genetic cromozomial . O leziune survenita dupa a 50-a zi a vietii embrionare , poate provoca anomalii ale organelor genitale interne si externe . Intre elementele definitorii ale sexului este necesar sa existe concordanta , pentru ca in caz contrar avem de-a face cu intersexulitatea .
Astfel , anomaliile in constituirea sexului cromozomial antreneaza vicii de conformatie a gonadelor (testiculi sau ovare ) si anomalii ale organelor genitale . Ex. Sindromul Turner (45XO), sindromul Klinefelter(47XXY) , sindromul de superfemela ( 47XXX ) (femei cu ovare minuscule , tract genital infantil, amenoreice si cu deficit intelectual . .In aceste sindroame aberatia cromozomiala se produce in momentul fecundatiei .
In cazul hermafroditismului adevarat se intalneste o intersexualitate ambivalenta , in care individul are gonade de sex diferit ,care secreta hormoni de sex diferit .
Pseudohermafroditismul are specific discordanta intre sexul genetic si gonadic, pe de o parte , si sexul genital extern pe de alta parte . .In alte cazuri pot aparea numai anomalii in dezvoltarea organelor genitale interne si (sau) externe .

Terapie de familie- Studiu de caz

Mihaela G, 40 de ani , e casatorita de 9 ani cu Bogdan , 39 de ani , cu care are o fetita de 8 ani . Solicita consiliere , pentru ca este dezorientata , nu-si da seama unde greseste , intrucat este la a doua casatorie si realizeaza ca lucrurile merg la fel de prost ca si in cea anterioara . Nu se gandeste la ea , dar e speriata ca simte ca e afectat copilul si trebuie sa faca ceva spre binele lui . De fapt ea vrea consiliere mai mult pentru copil , pentru ca cel mai mult o deranjeaza faptul ca fetita e agitata , nu doarme , nu mananca, slabeste pe zi ce trece , nu e atenta la scoala si are rezultate slabe .
Nu intelege de ce nu are noroc in casnicie , intrucat provine dintr-o familie in care nu au fost relatii conflictuale , iar ea a fost eleva si studenta ,, model “, disciplinata, facand eforturi constante pentru obtinerea unor rezultate foarte bune la invatatura si pentru a oferi o imagine pozitiva sinelui .Despre parintii ei are numai cuvinte de lauda , acasa ea se simtea elementul central al familiei , de aceea sufera acum cand ii vede tot mai rar ( si-atunci merge singura , pentru ca sotul se inchide in camera lui , cere sa nu-l deranjeze nimeni si lucreaza pana tarziu ).
Cu primul sot fusese colega de facultate .Se casatorisera in ultimul an , dar in anul urmator el primise o bursa de cercetare in Franta . N-a putut sa-l urmeze pentru ca ea obtinuse un post bun in tara si credea ca un an trece repede si nu are rost sa-si piarda serviciul . Dar la intoarcerea in tara , el devine de nerecunoscut , relatiile dintre ei devin tensionate , incepe sa-i vorbeasca urat , nu-l mai intereseaza decat profesia .
In 94 el o anunta ca realizarea profesionala e prioritatea 0 in viata lui si a gasit pe cineva care poate sa -l ajute sa-si atinga scopul . Ii cere sa divorteze , moment in care ea face o criza , avorteaza copilul , fara sa-i spuna ca-i insarcinata si-si jura ca n-o sa-i mai trebuiasca nici un barbat .
Peste 3 ani se casatoreste insa cu seful ei , pe care nu-l iubeste , dar e impresionata de ,,cat e de destept “ si e convinsa ca macar va avea un sprijin in profesie . El provine dintr-o familie rece , critica , tatal lui fost colonel la armata , are comportament dominator , dur in raport cu ceilalti membri ai familiei , in timp ce mama lui e descrisa ca o fire slaba , tacuta si supusa sotului . Nu s-a simtit niciodata bine la socri , pentru ca se simte dominata , pusa in inferioritate , desi si ea are o facultate si un serviciu bun .Parintii lui Bogdan nu accepta faptul ca fiul lor sta cu Mihaela intr-un apartament , cand ei au atata spatiu in vila . Ei l-au convins sa dea fata la scoala de la Romana , si se amesteca in casnicia lor ori de cate ori se iveste o problema .Bogdan mai fusese casatorit , iar din prima casatorie avea un copil de 12 ani , din cauza caruia primea reprosuri de la parinti ca nu a fost in stare sa-si castige copilul , lasandu-l fostei sotii care nu se ocupa de el asa cum ar fi dorit ei ( din relatarile Mihaelei - se despartise din cauza parintilor lui , cu care locuiau ) .
Spera ca relatia lor sa mearga , pentru ca Bogdan se muta in apartamentul ei , unde parintii lui veneau doar in vizita . Nu se obisnuieste cu gandul ca Bogdan merge des sa-si viziteze copilul si-l aduce in casa ori de cate ori se iveste ocazia . Face tratament sa ramana gravida , fiind convinsa ca facandu-i un copil , Bogdan va sta mai mult pe acasa . Dar s-a inselat , pentru ca acesta in afara de serviciu nu se ocupa de nimic , acasa sta in camera lui si spune sa nu-l deranjeze nimeni ca are de lucru , copilului nu-i acorda nici o atentie, daca vrea sa vorbeasca cu el tipa sa nu-l deranjeze . Daca ea ii face observatie , izbucneste imediat conflictul . De aceea ii pare rau ca a ales solutia asta , pentru ca e convinsa ca fata e afectata de relatia lor si-ar face orice sa –i fie bine copilului ,dar nu stie cum si simte ca nu mai are nici resursele psihice necesare .
Pentru ca scoala e departe ,familia plateste o pensionara , fosta invatatoare, care sa o duca si sa o aduca de la scoala ( familia locuieste in Berceni dar tatal tine mortis sa o aduca la scoala la Romana , pe motiv ca aici e o scoala mai buna ) , dar rezultatele nu sunt pe masura efortului . Ar putea sa stea la mama ei , care locuieste la o statie de scoala , dar el nu a acceptat-o niciodata pe mama ei sa aiba grija de fetita . La prima sedinta vine cu fetita , dar la cea de a doua reuseste sa-l aduca si pe sot , motivandu-i ca pentru binele copilului lor e important sa mearga impreuna la un psiholog .

2.Evaluarea problemei
Pentru a evalua problemele familiei ( relatia disfunctionala a familiei , dificultati de relationare si problema copilului – agitatia , lipsa poftei de mancare ,neatentia la scoala - determinata de disfunctiile familiei ) – am urmarit pe parcursul a doua sedinte de consiliere, urmatoarele :
1) structura familiei;
2) flexibilitatea paternurilor de functionare ;
3) rezonanta familiei ;sistemului familial, reflectand senzitivitatea lui la nevoile fiecarui membru ;
4) contextul de viata al familiei , factorii de stres care o influienteaza , daca familia are sau nu un suport ;
5) etapa de dezvoltare a familiei si eficienta ei in rezolvarea sarcinilor specifice acestei etape ;
6) modalitatea in care simptomul pacientului identificat este folosit in familie

Pentru a observa ce este disfunctional in familie , am urmarit interactiunile dintre membrii familiei (prima sedinta -mama-fiica ; a –doua sedinta mama-tata copil ) , concentrandu-ma pe proces si dezvoltand permanent ipoteze de lucru (pe care le-am formulat , testat si reformulat ) despre structura familiei , care sa ne ajute la ghidarea interventiilor terapeutice ulterioare .Alaturi de scoala structuralista , am folosit si tehnici din alte scoli (sistemica si narativa ) pe care le-am imbinat in asa fel incat sa putem face o evaluare corecta, si apoi o interventie prin care sa obtinem rezultatele asteptate .
Mentionam ca la prima sedinta ne-a fost de un real folos si genograma familiei pentru ca ne- a ajutat sa clarificam procesele emotionale ale familiei si sa identificam pattern-urile comportamentale transmise din generatiile anterioare ( tonul comanda al lui Bogdan , preluat de la tatal lui , pretentia ca nevasta sa fie supusa si sa nu sufle in fata sotului , Mihaela sufera ca nu mai e in centrul atentiei cum a fost crescuta acasa si nu se bucura de respectul de care se bucura mama ei ) .
Tot la prima sedinta ne-am folosit si de desenul familiei ( desenat de fetita, in timp ce mama descria evenimente din istoria personala ).

Desenul familiei a adus informatii despre membrii familiei , atmosfera din familie Desenul fetitei cuprindea : mama ,fetita si papusa . ,, Pe tati nu l-am desenat ca nu vrea sa se joace cu mine ...ma cearta tot timpul...vine tarziu , bosumflat ......ia- o pe-asta mica de-aici ca-mi incurca hartiile “....... Apoi este de dimensiune redusa , din care am dedus tendinta de izolare a fetei ( din istoria personala a mamei reiese acelasi lucru :copilul nu are prieteni la scoala , iar acasa e apropiata numai de mama ). Reprezentarea fiind in partea de sus a paginii am emis ipoteza ca fata isi doreste o familie in care sa fie numai cu mama , de fapt si cand am vrut sa pun un scaun pentru tati , la prima sedinta nu a vrut , iar la a doua in prezenta tatalui , nu vrea sa stea pe scaun, ci numai lipita de mama . Nu mai intru in alte detalii pentru ca am vrut sa urmaresc prin desen mai mult relatia celor 3 .
La a doua sedinta , pe langa observarea interactiunilor am mai folosit si binomul circumplex al familiei , pentru a ma putea edifica mai bine asupra coeziunii si flexibilitatii familiei , rezultand o coeziune si flexibilitate scazuta.
Urmarind interactiunile familiei , am ajuns la urmatoarele ipoteze :
- puterea de decizie in casa o are sotul - care hotaraste modul cum se cheltuiesc resursele financiare (ea nu poate cumpara nimic daca el nu e de acord ) , el a hotarat scoala copilului , persoana care sa-l ingrijeasca , meditatii engleza , balet .etc .
-cei doi soti formeaza subsisteme separate , intre ei fiind granita rigida , cu putine contacte , rigiditate care se manifesta si fata de cei de afara : nu au prieteni , nu se viziteaza nici macar cu parintii ei , la care ea trebuie sa mearga fara stirea lui , pentru ca el e convins ca acestia o influienteaza in modul ei de comportare ; In subsistemul adultilor apar dificultati de relationare , pentru ca Bogdan isi urmareste atingerea propriilor scopuri , iar cei doi soti nu au abilitatile necesare (complementaritatea si acomodarea reciproca ) pentru a putea modela intimitatea si angajamentul .
- subsistemul parental nu functioneaza la parametri normali , pentru ca tatal in afara faptului ca decide in ceea ce priveste scolile copilului, nu se implica si emotional in educatia lui ( nu se joaca , nu sta de vorba cu copilul ,etc ) El impune intre el si copil o granita rigida
- inte mama si fiica granita este difuza,
relatia dintre ele fiind prea stransa, permitand o interactiune maxima . Nu este clar cine are responsabilitatea si autoritatea , fata este influentata de conflictul mama-tata .
- intre mama si fiica coalitie transgenerationala ( tatal reproseaza mamei ca este prea permisiva , iar ea ii reproseaza ca-i prea dur cu fetita , ii cere prea mult pentru varsta ei ; mama acorda un interes deosebit nevoilor fetitei , tatal refuza chiar cand e nevoie de el , o - bruscheaza daca-i cere sprijin si o trimite la mama , ca el are treaba ;
- Bogdan formeaza coalitie cu parintii lui impotriva Mihaelei , ori de cate ori are o problema importanta se sfatuieste cu parintii lui si nu conteaza daca ea e de acord sau nu
- triunghiuri : Bogdan , mihaela si mama ei ; Bogdan, Mihaela si mama lui ;Bogdan, Mihaela si fata;
Relatiile dintre membrii familiei sunt incordate , intre soti fiind un conflict deschis ; se streseaza reciproc invinuindu-se ca relatia nu merge bine ; nu stiu sa comunice : mesajele nu sunt clare , se relateaza o problema si se divagheaza la alta , sunt preponderent acuzatoare
Deci dupa cum se observa , structura familiala este ineficienta , granitele sunt rigide sau difuze,aliantele sunt patologice , la fel si triadele, familia are coeziune si flexibilitate scazute pentru a se putea adapta la stres .

3 . Stabilirea obiectivelor.

Mi-am propus urmatoarele obiective :
- imbunatatirea dinamicii familiale pentru obtinerea unui mediu familial –functional ;
- inlesnirea interactiunii dintre membrii familiei pentru crearea unui climat confortabil fiecarui membru .
- depasirea momentului de criza pentru ca familia sa poata functiona in continuare

4.Planul de interventie
Mi-am planificat urmatoarele etape :
4.1 Alaturarea si acomodarea
Pentru ca terapia eficienta cere provocare si confruntare, familia trebuie sa accepte terapia si sa se simta inteleasa de terapeut . Si cum alaturarea si acomodarea sunt considerate premisele restructurarii , am in vedere faptul ca trebuie sa-i fac sa coopereze , sa construiesc o alianta de intelegere cu fiecare membru al familiei .
In aceasta etapa ma familiarizez cu stilul comunicational al familiei , cu perceptiile familiei ,acord atentie fiecarui membru , il fac sa se simta important , ii felicit pentru faptul ca au constientizat ca au o problema , ca acest lucru constituie un avantaj , e un punct de plecare in rezolvarea ei . Acord o atentie deosebita si copilului , interesandu-ma daca stie unde se afla si de ce .
Tehnici folosite :
Mentinerea- sustinerea comportamentelor specifice sau a verbalizarilor cu scopul cresterii independentei si puterii indivizilor subsisteme sau aliante ; Se manifesta respect pentru parinti care sunt lasati sa-si descrie problemele , dar si pentru copil care nu e fortat sa vorbeasca , ci cand simte el nevoia.
Clarificarea – clarificarea, amplificarea si aprobarea comunicarii familiei pentru a creste increderea membrilor , dar si a subsistemelor familiale .E foarte important ca fiecare sa-si clarifice pozitia fata de problema .
Mimarea - adoptarea stilului de comunicare al familiei si conformarea la nuantele afective ale comunicarii acestora .
4.2 Diagnosticul structural- are loc de-a lungul intregului proces terapeutic constand in observarea tranzactiilor familiale, formularea , testarea si reformularea ipotezelor de lucru
- simptomele pacientului identificat –expresie a paternurilor disfunctionale care afecteaza toata familia
-evaluari preliminare bazate pe interactiunile din prima sedinta, apoi in urmatoarele formularile sunt redefinite si revizuite .
-dezvoltarea de ipoteze structurale rapid, pentru o mai mare eficienta si pentru a nu fi influentat terapeutul : eu primele ipoteze mi le fac de la primul telefon si le validez pe masura ce urmaresc interactiunile familiei .
- atentia se indreapta atat la problemele prezentate de familie cat si la dinamica structurala expusa de familie .
-constientizarea structurii familiei , paternul organizat in care membrii familiei interactioneaza .
- atentie la regulile ce guverneaza in familie, la subsisteme, la granite, triunghiuri, aliante, coalitii.
- construirea hartilor terapeutice

4.3 Restructurarea familiala
Lucrul cu interactiunea , este o tehnica foarte importanta, incat unii psihologi o considera ca etapa a restructurarii .
-Punerea in practica a interactiunilor ce au loc in familie presupune recreerea de catre membrii familiei a interactiunilor referitoare la problema cu care au venit sau la situatii neutre . La o punere in scena se are in vedere : 1) observarea procesului ; 2) modul cum trebuie condus procesul ; 3) conducerea familiei sa-si modifice interpretarea ; 4 ) comentarea a ceea ce a fost gresit si daca e nevoie, familia e indemnata sa continue .
- punerea in scena a diferitelor momente din viata cuplului ( ,, ati putea sa-mi aratati si mie cum decurge acest lucru ? ) ofera o multime de informatii : cat vorbesc fara sa fie intrerupti ; cine ataca : cine se apara ; cine e in centru ; cine-i periferic ,etc .
- cum se comporta copilul in timp ce parintii vorbesc ;
-cine e implicat si cine nu in educatia copilului ;
- Invitand membrii familiei sa-si discute problemele, se acorda atentie felului cum interactioneaza , atentia fiind indreptata pe proces , nu pe continut ;
- prin intrebari circulare incerc sa aflu ce parere are fiecare dintre ei despre ce-l nelinisteste pe celalalt
- incerc reglarea intensitatii ( tehnica ) mesajelor ori de cate ori unul dintre ei ridica tonul
- Scoaterea in evidenta si modificarea interactiunilor-este urmarita atent
- urmaresc tranzactiile problematice ; cu ajutorul tehnicii actualizarea paternurilor tranzactionale , are loc simularea cat mai naturala a interactiunilor dintre membri , pentru ca sa pot observa tranzactiile tipice
- se are in vedere stimularea interactiunilor pentru a realiza cum stau lucrurile : cine urmareste si cine-i urmarit - > modificarea acestui patern (intensitatea )
-reglarea intensitatii este o tehnica la fel de importanta prin reglarea selectiva a actiunii, repetitiei si duratei , tonul vocii, ritm , pauze si este folosita ca terapeutul sa fie sigur ca familia a receptat mesajul despre ce se intampla si se creeaza premisele pentru schimbare .
Sublinierea granitelor –este o tehnica ce presupune intarirea granitelor difuze si permeabilizarea granitelor rigide cu scopul de a stimula interactiunea sanatoasa dintre subsisteme .
- realinierea granitelor se face crescand atat apropierea cat si distanta dintre subsistemele familiei :membrii familiei sunt invitati sa vorbeasca pentru ei insisi , sunt blocate intreruperile , diadele ajutate sa termine conversatiile fara amestecul altora
- asistarea familiei cand aceasta stabileste noi seturi de reguli, cand le renegociaza pe cele vechi ,sau cand stabileste functii specifice pentru fiecare membru , subsistem al familiei incurajarea membrilor familiei sa se confrunte unul cu altul si sa lupte cu dificultatile dintre ei .
- mutarea discutiilor familiei de la perspective liniare la circulare, prin accentuarea complementaritatii .
- cer membrilor familiei sa se ajute unul pe altul sa se schimbe .
Dezechilibrarea ierarhiilor este o tehnica –dupa unii chiar etapa – ce consta in modificarea relatiilor de putere din cadrul familiei , pentru a se ajunge la ierarhia cea mai adecvata .
Aceasta tehnica este necesara pentru faptul ca familia ajunge sa fie blocata intr-un punct mort , pentru ca membrii aflati in conflict se verifica , se echilibreaza unul pe altul . De aceea se are in vedere :
-dezechilibrarea si realinierea sistemului
-realizarea echilibrului si corectitudinii
Escaladarea stresului consta in stimularea tensiunii in familie pentru a o forta sa accepte restructurarea . Se poate realiza pe mai multe cai
- incurajarea conflictului cand se manifesta tinand partea unei aliante impotriva altor membri ai familiei
- blocarea pattern-urilor tranzactionale disfunctionale care servesc la eliminarea stresului din sistemul familiei .


Stabilirea unor sarcini
- am constatat ca sarcinile date acasa sau in timpul sedintelor de terapie au mare eficienta
Sarcinile date sunt de forma : sa urmareasca timp de o saptamana ce ii deranjeaza si ce le face placere si sa-si acorde un timp in care sa discute intre ei pe marginea celor observate ; pentru a realiza apropierea dintre tata si copil , se da ca tema o activitate comuna ; in zilele in care este foarte ocupat sa-si rezerve cateva minute pe care sa le petreaca cu fata si sa-i explice ca-i pare rau ca nu poate sta mai mult , si sa-i dea detalii pe intelesul copilului de ce nu poate sta mai mult . Sa observe ce se intampla .
Formarea competentei –este o metoda ce contribuie la dezvoltarea alternativelor pozitive , functionale , pe care membrii familiei le au , dar nu sunt activate
-se subliniaza ceea ce se face corect
- se evita sa se spuna membrilor familiei ca nu sunt corespunzatori, ci se subliniaza ca sunt competenti atunci cand le reuseste ceva .
-ex . “Va admir pentru rezultatele de la serviciu , iar daca acolo puteti face minuni , am convingerea ca aveti competenta necesara sa gasiti solutii reale si posibile la problemele cu care va confruntati “
Utilizarea simptomului consta in accentuarea, incurajarea sau redenumirea simptomului , cu scopul de a elimina beneficiile secundare inerente ale acestuia .
Utilizarea paradoxului este o tehnica folosita daca familia manifesta rezistenta la interventiile directive , pentru ca s-a dovedit ca schimbarea este facilitata de confuzia creata .
Educarea si ghidarea este o tehnica prin care se poate oferi direct informatii si sugestii despre diferite moduri de comportament . Metaforele terapeutice , contraexemplul ,etc. s-au dovedit eficiente .

5 . In terapia de familie eu lucrez pe mai multe planuri : ( desi parerea multor terapeuti de familie este ca e bine sa lucrezi cu toata familia )
a) La prima sedinta participa toata familia ( toti care locuiesc impreuna), pentru ca sa pot face o evaluare globala a familiei
b) . In sedintele urmatoare lucrez cu cuplul pentru a-l ajuta sa-si rezolve problemele , pentru ca de fapt problemele copilului de aici deriva .
2 . Cateva sedinte lucrez cu copilul , in aceeasi perioada in care lucrez cu parintii , dar separat de acestia
3 .Finalul lucrez cu toata familia, sa vad cum au reusit sa relationeze .
Nota : si cum familia este cea care hotaraste, din partea mea vine doar ca o propunere , ei sunt cei care hotarasc, daca au nevoie sau nu de terapie
Consider ca a lucra numai cu copilul ar fi un esec pentru ca atata vreme cat disfunctiile persista , copilul revine in familie si o ia de la capat .

Pentru finalul terapiei , pentru copil folosesc tehnici pe care le-am preluat de la terapia narativa , si care dau rezultate
-RE-MEMBERING ( Cine crezi ca s-ar bucura cel mai tare de schimbarile tale ?)
- CEREMONIALUL DE DEFINIRE A NOII IDENTITATI
- DOCUMENTELE TERAPEUTICE

Psiholog consilier Familie-Cuplu, Niculina Ciuperca







Niculina Ciuperca, psiholog consilier Familie-cuplu,