Cine crede ca e usor sa fii parinte, se inseala. Responasabilitatea care cade pe umerii lui
este enorma .
Si asta pentru ca parintele este
modelul pe care copilul il urmeaza, el ii ofera conditii de viata, securitate
afectiva, educatia de baza.
Degeaba ii spui copilului "fa
asa acest lucru", daca el te vede ca tu faci altfel. Sa nu uitam ca de
faptul in care parintele isi indeplineste rolul, depinde viitorul copilului .
De multe ori strategiile folosite in cresterea si educatia copilului nu
sunt cele mai potrivite. Unui copil, o
disciplina exagerata, ii ingradeste orice forma de manifestare .
Cand la baza comportamentului unui copil sta frica, urmarile acestei metode
se vad mai tarziu, la varsta
adolescentei, cand unii fug de-acasa, altii devin agresivi,etc.
Cei mai multi parinti se lasa asorbiti de munca si nu mai au timp deloc
sa-si observe copiii, sa-i vada cum evolueaza, sa le raspunda la intrebarile
ce-i framanta, sa se joace cu ei....
Se trezesc atunci cand copilul are performante slabe la scoala, are un
comportament inadecvat, nu e la fel de bun cum e copilul vecinului, etc.
Si-atunci sa te tii: se infurie, pedepseste copilul, il umileste, il face
sa-si piarda si increderea in sine... nu-si aminteste ca atunci cand copilul
avea nevoie de el, avea alte preocupari.
Exista parinti care gresesc in a-i oferi copilului toate resursele de care
dispun, pe motiv ca acesta nu trebuie sa sufere cum a suferit el, sa traiasca
in aceleasi lipsuri ca el.
Un astfel de copil va avea pretentia sa i se ofere din ce in ce mai mult si
nu va intelege situatia cand parintele nu va mai face fata. Mai rau, unii copii
recurg la santajul sentimental atunci cand sesizeaza slabiciunea parintilor,
profita de ei chiar si atunci cand au ajuns adulti, nu isi asuma nici o
responsabilitate. Ca sa se dezvolte armonios, copilul nu are nevoie numai de
imbracaminte, hrana, jucarii si un acoperis deasupra capului. El are nevoie de
securitate afectiva si educatie corespunzatoare.
A-l educa asa cum te-a invatat mama sau bunica, intr-o perioada in care
societatea evolueaza rapid iti poate provoca anumite neajunsuri incat relatiile
dintre tine si copil sa devina conflictuale, copilul sa nu mai doreasca
prezenta parintelui, incercand sa
gaseasca in alta parte afectiune
.
Si-atunci parintele se intreaba unde a gresit .
De acea trebuie sa-ti cunosti foarte bine copilul, sa stii ce nevoi are, ce
capacitati , ce i se potriveste si ce nu , iar la nevoie sa ceri sfatul unui
specialist, astfel incat sa nu-ti indepartezi copilul cu buna stiinta.
Copiii trebuie incurajati sa invete
sa ia cele mai potrivite decizii corespunzatoare varstei lor, sa nu astepte de
la parinte sa-i spuna tot timpul ce sa faca .
Urmatorii factori afecteaza
stima de sine a copilului :
- Gradul in care el / ea se simte dorit(a), apreciat(a), iubit(a);
- Modul in care se vede pe sine, imagine deseori imprimata de
comportamentul /ceea ce ii spun parintii si cei apropiati;
- Capacitatea sa de a realiza ceva;
- Maniera in care se relationeaza cu ceilalti .
Cum puteti creste stima de
sine a copilului ?
- Apreciindu-l / apreciind-o;
- Spunandu-i copilului cat de mult tineti la el / ea;
- Petrecand timp cu copilului;
- Incurajandu-l / incurajand-o sa faca alegeri;
- Alimentandu-i independenta;
- Dand o importanta autentica la ceea ce spune si ascultandu-l /
ascultand-o cu adevarat;
- Petrecand timp pentru a-i explica, cauzele lucrurilor;
- Incurajandu-l / incurajand-o in ceea ce face;
- Incurajandu-l / incurajand-o sa incerce activitati noi.
Sper sa va fie de folos!
Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu
