Caracteristicile femeilor care iubesc prea mult

1.      Prin definiţie, provii dintr-o familie dezechilibrată în care nevoile tale emoţionale nu au fost satisfăcute.

2.      Pentru că tu însăţi ai primit prea puţină atenţie, încerci să umpli acest gol cu un substitut, devenind femeia care oferă protecţie, mai ales bărbaţilor care par să aibă nevoie de aşa ceva.

3.      Întrucât nu ai reuşit să-ţi transformi părinţii (sau doar unul din ei) în personajele tandre, iubitoare, după care ai tânjit atât, reacţionezi cu tot sufletul atunci când întâlneşti acel tip arhicunoscut de bărbat indisponibil emoţional, pe care încerci - ca şi în trecut - să-l schimbi prin iubirea pe care i-o arăţi.

4.   Terorizată de posibilitatea abandonului, faci orice să salvezi de la destrămare relaţia cu un bărbat.

5.   Aproape nimic nu va fi prea dificil, nu va lua prea mult timp, nu va fi prea costisitor dacă îl „ajută" pe bărbatul cu care ai o relaţie.

6.   Obişnuită cu lipsa dragostei într-o relaţie personală, eşti dispusă să aştepţi, să speri şi să îţi dai şi mai mult silinţa să-i faci pe plac.

7.   Eşti dispusă să îţi asumi mult mai mult de 50% din responsa­bilitate, vină şi imputări în orice relaţie.

8.   Respectul de sine este extrem de scăzut şi, în forul tău interior, nu crezi că meriţi să fii fericită. Crezi, mai degrabă, că trebuie să lupţi pentru a obţine dreptul la fericire.

9.      Pentru că ai a avut parte de o copilărie lipsită de siguranţă, simţi nevoia disperată de a avea controlul asupra bărbaţilor şi relaţiilor tale amoroase. Îţi ascunzi acest efort de a controla oamenii şi situaţiile sub masca "ajutorului".

10.    În relaţiile tale, trăieşti mai curând în visul tău despre cum ar putea fi, decât în realitatea situaţiei în care te afli.

11.    Eşti dependentă de bărbaţi şi de suferinţa sufletească.

12.    Se poate să fii predispusă din punct de vedere emoţional şi, de multe ori, biochimic, la dependenţa de droguri, alcool, şi/sau anumite alimente, mai ales cele care conţin zahăr.

13.    Prin atracţia pe care o simţi faţă de persoanele cu probleme care trebuie rezolvate, sau prin implicarea în situaţii de cele mai multe ori haotice, incerte şi chinuitoare din punct de vedere emoţional, eviţi, de fapt, să-ţi îndrepţi atenţia spre responsabilitatea faţă de propria ta persoană.

14.    S-ar putea să ai o înclinaţie spre stări depresive episodice, pe care încerci să le împiedici prin emoţia pe care ţi-o procură o relaţie instabilă.

15.    Nu te simţi atrasă de bărbaţi amabili, echilibraţi, demni de încredere şi interesaţi de persoana ta. Pe aceştia îi consideri „plicticoşi".

Sper să vă fie de folos!

Bibliografie: 

Robin Norwood -Femei care iubesc prea mult

EDITURA AMALTEA 
Bucureşti, 2001

Ce poate face un consilier de cuplu?

- poate ajuta la formarea unui fundament trainic în familie sau în cuplu ; 
- susţinerea celor doi în găsirea celor mai bune strategii să se accepte;
- să comunice cât mai eficient;
- să-şi rezolve problemele care apar în relaţie;
- să ştie să-şi stabilească priorităţile;
- să evolueze împreună;
- să-şi negocieze fiecare pas;
- să se respecte;
-să creeze un climat favorabil pentru conceperea şi creşterea copiilor, etc.

Totdeauna este mai uşor să previi decât să vindeci!

Atât consilierea familiala (care cuprinde pe toţi membrii familiei care locuiesc împreună) cât şi cea de cuplu sunt superioare celei individuale pentru că este mai eficient să-i sprijini pe oameni să-şi rezolve problemele întâlnindu-i cu persoane importante din viaţa lor pentru a-i ajuta să reorganizeze interactiunile dintre ei.

Consilierea familială şi de cuplu este benefică ori de cate ori familiile sau cuplurile sunt în impas, cand au nelămuriri cu privire la ce reguli sa adopte în creşterea copiilor si în ce fel, apoi consilierul surprinde ce anume e deficitar în structura familiei, ce patternuri îi blochează funcţionarea, ce funcţii îndeplinesc simptomele într-o familie, ce probleme se nasc în ciclul de viaţă familial. 

Nu trebuie să uităm ce probleme se ivesc în cadrul unui cuplu la trecerea dintr-un stadiu în altul (de la stadiul de simbioză, la cel de diferenţiere, apoi de la cel de diferenţiere la cel de autonomie, de reapropiere, ajungând mai greu sau mai uşor, în funcţie de inteligenta cuplului la ultimul stadiu de interdependenţă mutuală ).

ATENŢIE LA ERORILE COGNITIVE CARE NE ÎMPIEDICĂ SĂ FIM FERICIŢI !!!!!!!!

1. Gandirea “totul sau nimic” cand un individ vede lucrurile doar in alb si negru, sau cand are doar raspunsuri de da sau nu, fara sa poate vedea si existenta unor eventualitati intermediare. De ex. un individ crede ca a face o gresala este ca si cum nu ar fi bun de nimic, nu exista alternative, ori sunt bun, ori sunt rau, ori reusesc ori esuez.

2. Suprageneralizarea, cand un singur eveniment sau un eveniment neinsemnat este luat ca si concluzie intr-o situatie oarecare. De ex. o simpla discutie in contradictoriu intre doi indragostiti este luata de unul din ei ca certitudine ca nu este iubit.

3. Catastrofizarea cand un individ are mereu imaginea unei catastrofe, a unui
dezastru pe baza careia interepteaza fapte anodine ca indicii ale acestor pericole majore.
De exemplu, un individ spune dupa ce se urca intr-un vehicul si acesta se pune in miscare: “dar daca o sa avem un accident”.

4. Sarirea la concluzie este atunci cand un individ trage o concluzie pe baza unui singur element sau pe baza unor elemente neesentiale, in special cand e vorba de concluzii negative. De exemplu, un incepator la scoala de soferi face o gresala si trage concluzia ca niciodata nu o sa ia carnetul de conducere.

5. Etichetarea este o forma de schema cognitiva in care exista tendinta de a atasa o eticheta negativa la propria persoana desi nu exista argumente pentru a face aceasta.
Poate exista si tendinta de a atasa etichete negative unor situatii care nu presupun un deznodamant negativ. De ex. Daca seful mi-a facut o mica observatie consider ca nu sunt bun de nimic sau daca ceva negativ s-a intamplat intr-un loc atunci locul acela este un loc unde totdeuna mi se vor intampla lucruri negative. Dupa cum vezi, etichetarea este o forma a gandirii ‘totul-sau-nimic”.

6. Personalizarea se petrece cand o persoana se considera responsabila pentru un eveniment pe care nu il are sub control sau acuza o persoana de un eveniment care de fapt nu-l avea sub control. Personalizarea presupune ca persoana prezinta ori sentimente de vinovatie, de rusine sau de inadecvare, ori tendinte de a blama pe altii, de a avea resentimente si reprosuri fata de altii. De exemplu, o sotie se considera vinovata ca sotul
o inseala sau cineva produce un accident si ii reproseaza celuilalt ca nu a fost atent.

7. Filtrarea se petrece atunci cand cineva extrage doar un eveniment sau un fapt si incearca sa traga o concluzie doar pe baza acestuia, ca si cum ar dori neaparat aceasta concluzie si din aceasta cauza filtreaza doar motivele care ii pot sustine aceasta concluzie.
Aceasta se intmapla cel mai des cu evenimentele negative, de exemplu in cazul cuiva care primeste o observatie despre un lucru pe care-l face si imediat trage concluzia ca ceea ce face nu e bine bine, ignorand celelalte comentarii pozitive.
8. Gandirea “ar trebui, s-ar cuveni” tradeaza stilul critic al unui individ fata de ceea ce face sau fata de ce se intampla. De fapt, in spatele acestui mod de gandire exista o neincredere in propria persoana si sentimente de frustrare sau vinovatie. El spune: “nu ar fi trebuit sa fac asta, lucrurile nu ar trebuie sa se intample in felul acesta, s-ar fi cuvenit ca sa mi se spuna o vorba buna, etc.” Realitarea este mereu comparata cu un “ideal” ce

9. Descalificarea lucrurilor positive este o schema cognitiva prin care subiectul nu pune pret de sugestiile, opiniile, evidentele pozitive referitoare la el, ca si cum le-ar ignora, nu ar crede in ele sau chiar nu le-ar percepe. Un astfel de individ traieste ca si cum nu ar face nimica bine, ca si cum nu ar avea nici un merit, ca si cum nu ar reusi nimica pentru ca nu vede nimic pozitiv in urma lui.

10. Citirea mintii este o schema care se evidentiata atunci cand cineva are
tendinta de a crede ca stie ce gandesc altii si mereu spune: “lasa ca stiu eu ce gandeste… sunt sigur ce crede despre mine, etc.”. El actioneaza conform acestei credinte precum ca este cert ceea ce altii gandesc, fara insa sa aibe evidente in acest sens.

11. Magnificarea( EXAGERAREA) se petrece atunci cand evenimentele sunt parca private printr-o lentila maritoare, atat importanta cat si consecintele lor. De fapt schema tradeaza nesiguranta subiectului de a face fata la evenimente negative care l-ar privi direct. Astfel, o usoare sugestie este privita ca o critica virulenta, un eveniment anodin ca un pericol sau dauna semnificativa, etc.

12. Tendinta de a face predictii nu este o schema cognitive rara. Astfel de
indivizi cred ca stiu ce o sa se intample, cred ca au calitatea de a anticipa ceea ce se va petrece, mai ales cand este vorba de evenimente negative. Aceasta ii fac sa aiba o pozitionare negativa, defetista sau evitanta in fata cursului evenimentelor.
Acesta clasificare nu a incheiat lista schemelor cognitive disfunctionale prin care un individ percepe si interpreteaza realitatea in mod deformat.

Sper că v-am dat o temă de gândire!

Din nou despre comunicarea in cuplu

Aveti o comunicare deficitara in cuplu? Nu stiti cum sa formulati o critica astfel incat sa evitati conflictul?

Va puteti ghida dupa modelele de mai jos, pe care le puteti imbunatati, astfel incat critica sa devina constructiva.

Cum formulam o critica

(ETAPE )

1.     Cerem permisiunea : ex. Pot sa-ti vorbesc un minut?

2.     Formulam o critica cu privire la un subiect bine definit : ex. Nu vreau sa mi-o iei in nume de rau, sau “imi pare rau sa-ti spun asta, dar  eu nu m-am simtit bine cand am vazut ca tu ai facut acest lucru (denumesti ce s-a intamplat)

3.     Formulare directa si precisa cu privire la momentul respectiv (m-a deranjat acest lucru)  nu generalizare ( totdeauna faci asa, , lasa ca stiu eu ca faci lucrurile numai aiurea ,etc.).

4.     Utilizam daca e nevoie , repetarea informatiei intr-un mod calduros, dar ferm .

5.     Daca este posibil , propunem o solutie .( Cred ca ar fi bine daca ai face lucrul asta..... sau poate gasesti tu o solutie mai buna )

6.     Incheiem pe un ton cordial  : daca se va rezolva aceasta situatie vom avea numai de castigat...

Cum acceptam sau refuzam

1.     Ascultam cererea celuilalt

2.Cerem lamuriri daca este nevoie

3.Acceptam sau refuzam in mod clar si precis : daca e da, ramane da, daca am spus nu, ramane nu .

4. Utilizam daca e nevoie repetarea informatiei

5. Daca refuzam propunem o alternativa .

6.Incheiem pe un ton cordial

Invitatie la poezie

O tema de meditatie:

Evitati cele sapte greseli pe care oamenii inteligenti le fac in relatia de cuplu !

1. Nu mai fortati intimitatea (lasati relatia amoroasa sa evolueze firesc)

2. Nu va mai asteptati ca partenerul sa va citeasca gandurile (incepeti sa-i spuneti ce simtiti si ce va doriti).

3. Nu mai adoptati postura martirului (incepeti sa refuzati sa va mai lasati abuzata).

4. Nu va mai imaginati ca aveti totdeauna dreptate (refuzati la prejudecati).

5. Nu va mai salvati partenerul (controlati-va propria viata).

6. Nu mai considerati ca aveti un partener sigur (dati dovada de respect pentru omul iubit).

7. Nu mai lasati pasiunea sa se stinga . Depuneti eforturi zi de zi pentru a nu lasa dragostea sa se stinga.

ATENTIE!
Cultivarea si protejarea iubirii seamana mai mult cu o casa pe care o construiti si o intretineti impreuna cu partenerul, uneori reconstruind-o in repetate randuri.
Numai pentru cuplurile nefericite, a te indragosti e ca si cand te-ai muta in unul din apartamentele la cheie, identice,standardizate,dintr-un bloc turn..

Celor care vor sa se informeze si sa stie mai mult, le recomand sa citeasca :
:

Nepotelul meu Filip la 4 ani-Mamaia 2014

Vara, soare, mare si doi copii frumosi......

Daca dati dovada de intelepciune, relatia voastra poate deveni mai puternica, mai durabila

Pentru ca-n ultima vreme numarul divorturilor a crescut, revin cu cateva sfaturi care va pot folosi la nevoie:

- orice decizie importanta nu se ia la furie, asteptati pana emotiile se vor decanta, lasati-va un timp de gandire si la capatul intervalului pe care vi l-ati propus, decideti ce anume e mai bine pentru voi.
- dupa ce furia a fost lasata sa se retraga si emotiile negative s-au stins, incercati sa comunicati cu partenerul, exprimati-va nevoile voastre, rugandu-l sa-si precizeze si el punctul de vedere in ceea ce priveste problema ivita in cuplu.
O criza survenita in cuplu este o piatra de incercare pentru cei doi parteneri: cuplurile intelepte folosesc acest prilej pentru a-si reface comunicarea si a-si renegocia obiectivele; cuplurile in care orgoliile sunt trecute pe primul plan si fiecare doreste sa detina suprematia, ajung la divort aruncand la gunoi o relatie care putea fi reparata.
- fiecare partener care se respecta isi face o autoanaliza, pentru ca daca nu constientizeaza unde a gresit, chiar daca momentan conflictul se aplaneaza, mai tarziu poate reizbucni cu mai mare intensitate.
- faceti o analiza obiectiva a situatiei, incercati sa va cunoasteti mai bine, constientizati partea de vina (pentru ca totdeauna cand o relatie nu merge , vina nu e numai a unuia dintre parteneri).
- incercati sa va controlati emotiile, nu va mai lasati purtate de tristete, furie sau ura.
- comportati-va demn, impuneti limite, dar asigurati-va ca vor fi respectate, nu va mai lasati manipulate.
- constientizati ce va motiveaza sau nu sa ramaneti in relatie, pentru ca de multe ori partenerul are mult mai multe calitati decat defecte, dar orbite de furie vedeti numai defectele.
- reconstruiti-va interiorul dupa dialoguri repetate cu voi insiva.
- renuntati la posesivitate, pentru ca orice barbat are tendinta sa iasa dintr-o relatie in care se simte incatusat.
- nu mai fortati intimitatea (lasati relatia amoroasa sa evolueze firesc) - nu va mai asteptati ca partenerul sa va citeasca gandurile (incepeti sa-i spuneti ce simtiti si ce va doriti).
- nu mai adoptati postura martirului (incepeti sa refuzati sa va mai lasati abuzata).
- nu va mai imaginati ca aveti totdeauna dreptate (refuzati la prejudecati).
- nu va mai salvati partenerul (controlati-va propria viata).
- nu mai considerati ca aveti un partener sigur (dati dovada de respect pentru omul iubit).
- nu mai lasati pasiunea sa se stinga. Depuneti eforturi zi de zi pentru a nu lasa dragostea sa se stinga.
- dupa ce relatia s-a imbunatatit nu reveniti la vechile comportamente.
- orice conflict lasa rani adanci. Dar aveti in vedere ca pe cand iertarea elibereaza, ranchiuna purtata pe termen lung face mult rau. Nu va indemn sa stergeti cu buretele ce s-a intamplat, pentru ca acest lucru nu-i posibil, oricat v-ati stradui, dar va indemn sa analizati situatia, sa recunoasteti partea de responsabilitate in aparitia problemei, sa va recunoasteti suferinta si sa aveti grija sa nu se mentina la nesfarsit, sa gasiti in voi resursele de-a merge mai departe.
- analizati daca partenerul este capabil să se schimbe,(dar acordati-i si sansa sa v-o dovedeasca), dacă actuala relaţie îti mai satisface dorinţele/ aşteptările prioritare, căutati impreuna o soluţie de a repara situaţia, inainte de a va decide sa puneti capat relatiei.
- construiti impreuna strategii ca sa va puteti dezvolta ca parteneri si indivizi. Nu uitati: omul din greseli invata si uneori e nevoie sa gresesti ca sa faci totul asa cum trebuie.

Daca dati dovada de intelepciune, relatia voastra poate deveni mai puternica, mai durabila.
Erikson sustinea ca o criza poate fi un punct de cotitura: devenind vulnerabil iti creste potentialul pentru o schimbare pozitiva.

Sper sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, Familie-Cuplu

ATENTIE!!!!!!! DIVORTUL NU-I SINGURA SOLUTIE

In viata fiecarui cuplu apar deopotriva momente fericite, dar si momente dificile,cand iubirea este pusa la indoiala, cand unul dintre parteneri se simte ranit, neinteles, umilit.
Rezolvarea conflictului depinde in egala masura de intelepciunea celor doi, dar si de modul de implicare al fiecaruia in rezolvarea problemei, de modul de perceptie, structura de personalitate, tiparul pe care functioneaza, strategiile de abordare a problemelor internalizate de fiecare dintre cei doi,etc.
Faptul ca se ajunge la autoinvinovatire sau invinovatirea celuilalt nu face situatia mai usoara. De multe ori exista bunavointa din partea unui partener, dar modul cum se exprima, atitudinea abordata,faptul ca are impresia ca nevoile lui coincid cu ale celuilalt si atunci face pentru acesta lucrurile dorite pentru el, are drept rezultat agravarea problemei si nu rezolvarea ei.
Am constatat de multe ori ca probleme minore erau exagerate si transformate in adevarate ziduri care se ridicau intre cei doi astfel incat nu vedeau rezolvarea decat prin divort.
Divortul nu-i singura solutie. Le-am demonstrat-o celor care au ajuns la a doua, a treia, sau a-n-a casnicie. Problema se poate gasi in interiorul unuia dintre ei si pana nu se rezolva acea problema nu poate functiona intr-o relatie normala.
De aceea recomand ca atunci cand apare o problema, inainte de a-l acuza pe celalalt sa stea si sa-si faca o analiza si sa caute sa inteleaga mai bine lucrurile. Daca nu o poate face singur, il poate ajuta un psiholog sa realizeze daca din punctul lui de vedere reactiile sunt normale. Pentru ca de multe ori niste scheme cognitive disfunctionale, un mod de perceptie denaturat, niste convingeri limitatoare, un tipar defectuos despre ce inseamna cuplu, familie, mostenit din familia de origine, un mod de comunicare defectuos, sunt doar cateva cauze care ne fac sa nu putem gusta fericirea in cuplu.
Modul de gandire determina actiunile, si tot repetandu-i celuilalt dupa fiecare cearta ca veti divorta, va programati sa nu functionati bine in casnicie, ci sa finalizati relatia.

Nu uitati ca viata-i scurta si fiecare moment tensionat ne consuma resursele ce ar putea fi folosite in beneficiul cuplului!

Sper ca v-am mai dat o tema de gandire.

Sa va fie de folos!
Niculina Ciuperca,psiholog specialist Consiliere familiala si de cuplu

Efectele alcoolului şi fumatului asupra calităţii vieţii sexuale

Studiile au dovedit că atât alcoolul cât şi fumatul pot influenţa calitatea vieţii sexuale, prin faptul că alcoolul provoacă  tulburări la nivelul sistemului nervos central, afectând performanţele sexuale, iar fumatul accelerează degradarea celulelor şi circulaţia sangvină, putând duce la apariţia disfuncţiilor erectile.

Astfel, o echipă de cercetatori de la Harvard School of Public Health (HSPH), a realizat primul studiu prospectiv în care, pe lângă obezitate şi stilul de viaţă sedentar, alcoolul şi fumatul deţin un rol important în apariţia disfuncţiei erectile.

Alte studii au dovedit că alcoolul amorţeşte terminaţiile nervoase atât la bărbaţi cât şi la femei, scăzând dorinţa şi satisfacţia. Femeile consumatoare de alcool  pot avea raporturi sexuale dureroase, datorită faptului că are loc o scădere a gradului de lubrifiere a  vaginului. Consumat în cantităţi mari şi pe termen lung, alcoolul poate determina disfuncţii şi infertilitate, în cazul bărbaţilor putând duce şi la atrofia testiculelor.

Contrar părerii generale, alcoolul nu este un afrodisiac, deşi reduce inhibiţia, ci dimpotrivă, scade nivelul testosteronului, reducănd apetitul sexual, ducând în final la reducerea cantităţii de spermă şi la impotenţă.Odată cu scăderea testosteronului pot apărea caracteristici feminine la bărbaţii dezvoltaţi în mod normal.

Studiile realizate de Action on Smoking and Health(ASH) şi British MedicalAssociation (BMA) au demonstrat că fumatul creşte riscul impotenţei cu 50%, acest risc  ajungând chiar la valori mai mari în cazul asocierii fumatului cu factori de stres(cel mai concludent exemplu este cel al veteranilor de război din Vietnam, unde s-a demonstrat că a existat un risc cu 80% mai mare de apariţie a impotenţei în cazul fumătorilor decât în cazul nefumătorilor).

Fumatul poate cauza şi alte probleme: reducerea volumului de ejaculare, micşorarea numărului de spermatoizi ejaculaţi, apariţia unor forme anormale şi a unei mobilităţi reduse a spermatozoizilor.

Din păcate, fumătorii nu cunosc sau nu conştientizează riscurile de natură sexuală la care se expun. Acest lucru a  reieşit şi din cercetările realizate de MORI pentru ASH, unde 88% dintre subiecţi nu au ştiut că fumatul poate crea probleme de natură sexuală.

Noua directivă a Uniunii Europene, ce va înlocui pe cea existentă(89/622/EEC) va impune mennţionarea pe pachetele de ţigări a următoarelor averismente:

WARNING: SMOKING CAUSES MALE SEXUAL IMPOTENCE( Atenţie:Fumatul cauzează impotenţă).

WARNING SMOKING DAMAGES SPERM( Atenţie: Fumatul are efecte devastatoare asupra spermatoizilor).

WARNING: SMOKING  MAY  DAMAGE YOUR SEX-LIFE(Atenţie: Fumatul îţi distruge viaţa sexuală).

Aceste avertismente sunt necesare, întrucât fumul de ţigară conţine 4000 de substanţe nocive organismului printre care monoxidul de carbon, nicotina şi 1,3 butadiena, componente ce provoacă multe probleme de sănătate, culminând cu decese premature(40300 înregistrate anual numai în Marea Britanie, peste 1,2 milioane în Europa).

Părerea specialiştilor:

David Ralph, BSc MS FRCS (Urol),Andrologie Centrul Sf. Petru 145, Harley Street 

Londra W1G 6BJ

„Fumatul nu reduce numai speranţa de viaţă ci şi calitatea vieţii.Fumătorii impotenţi  de obicei suferă în tăcere cu conştiinţa încărcată de faptul că totul ar fi putut fi prevenit”.

Roger Kirby , Consultant Urologist,St.George´s Hospital,London

   „Este evident faptul că fumatorii sunt predispuşi  la impotenţă. Acest lucru este un rezultat al acţiunii substanţelor din fumul de ţigară asupra capilarelor sangvine dar şi al acţiunii directe asupra musculaturii penisului”

Sper ca v-am dat o tema de gandire!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, Familie - Cuplu

Adolescenta- o perioada problematica atat pentru parinti cat si pentru copii

Adolescenta este o perioada furtunoasa atat din punct de vedere biologic cat si psihologic.Ea reprezinta stadiul in care se produc modificari fizice in organismul individului uman, fiind o perioada confuza pentru fiecare persoana, o perioada de cautari continue, in care individul cauta sa descopere cine este el cu adevarat.

Adolescentii simt nevoia de schimbare, pentru ca schimbarea face parte din procesul de construire a personalitatii lor. Ei doresc sa-si afirme identitatea, propriile valori, si pentru acest lucru incep sa testeze, opunandu-se parintilor.

Conflictul ce apare intre parinti si adolescenti poate fi pus pe seama discordantei dintre convingerile parintilor despre lume si viata si sistemul de valori in formare a adolescentilor.

Parintii si adolescentii au nevoi diferite: parintii vor sa-si afirme autoritatea, pe cand adolescentii au trebuinte de independenta.

Parintii au un rol important in educatia copiilor, pentru ca ei ii pot ajuta sa-si asume propria identitate, sa le  stimuleze nevoia de a sti, de a se perfectiona, de apartenenta la grup, de independenta, de a fi unici si a se exprima ca si personalitate.

In adolescenta se consolideaza structurile gandirii logico-formale, capacitatea de interpretare si evaluare, de planificare, anticipare, predictii, spiritul critic si autocritic.

Adolescentii isi asuma riscuri pentru a atrage atentia ca au crescut, ca sunt capabili de fapte mari.Iar daca nu sunt luati in seama, pot ridica stacheta tot mai sus.

Pentru a ajunge adulti e nevoie sa se detaseze de parinti, sa-si poata asuma responsabilitatea pentru faptele lor. Sunt momente cand riscurile sunt evaluate gresit, pericolele sunt ignorate, iar in sufletul lor se da o adevarata lupta pentru o mai buna adaptare la mediu, depasirea limitelor si definirea personalitatii.

Parintele trebuie sa stie ca un copil este o personalitate complexa, nu o insiruire de comportamente, iar datoria lui nu se rezuma la un simplu control al comportamentului, ci si la ajutarea copilului sa si-l asume. Ca fiul sau fiica sa are nevoie de intelegere, sa stie ca parintilor le pasa, ca le sunt alaturi la nevoie, ca-i ajuta sa treaca peste momentele critice, fara sa-i judece, ca in loc de reprosuri le aduce argumente, ca sunt acolo pentru ei gata sa-i asculte.

Nevoia de a fi iubit, este o nevoie fundamentala a fiecarui copil, care la adolescenta se accentueaza, pentru ca are nevoie sa fie sustinut in a face alegeri care sa nu-l afecteze mai tarziu, parintele putand anticipa eventualele pericole si sa-l ajute sa le previna.

Paste Fericit si Sarbatori Binecuvantate tuturor!

Daca vrei sa fii implinit in viata, elibereaza-te de tiparele nesanatoase!

Sunt multe persoane care, prin tot ceea ce fac, au in vedere multumirea celorlalti, in detrimentul propriilor satisfactii.

Faptul ca pentru orice decizie asteapta aprobare din partea cuiva, ajung sa-si traiasca viata dupa regulile altora, nu ajung sa se maturizeze, sa-si faca propriile reguli, dupa care sa se ghideze.

Odata casatoriti, devin dependenti de partenerul de viata, caruia-i cedeaza puterea de decizie si accepta sa fie "protejat".

O astfel de persoana, nu se va simti confortabil intr-o relatie, decat daca va incerca sa se elibereze de tiparele nesanatoase cu care a fost obisnuita.

In primul rand, e nevoie sa-si analizeze propria viata, sa-si constientizeze nevoile, sa invete sa se autoaprecieze, sa simta ce o implineste cu adevarat, sa incerce sa ia propriile decizii pentru viata ei, fara a incerca sa faca tot timpul pe plac altora si sa astepte ca altii sa-i valideze actiunile.

Un pas important este stabilirea limitelor cu cei care incearca sa-i controleze viata, dar si disocierea de oamenii care au obicei de a critica tot timpul si a nu-si trata semenii cu respect.

Probabil printre deciziile luate se pot afla si unele mai putin bune. Acest lucru nu trebuie sa sperie, pentru ca fac parte din evolutia persoanei. Daca o decizie nu are consecintele asteptate, o analiza obiectiva a situatiei, face ca in viitor gresala sa nu se mai repete. O situatie noua, va fi rezolvata mult mai bine decat cea dinainte.

Clientilor mei care se tem de propriile decizii, le dau exemplul cercetatorului care, dupa o munca sustinuta, in care mai apar si erori, ajunge sa obtina  rezultatele scontate. Ce s-ar intampla daca dupa prima nereusita ar ceda? Numai analiza obiectiva a fiecarei situatii in parte si  perseverenta cu care este urmarit un anumit scop poate aduce rezultate benefice.

Planificandu-ne numai activitati de rutina, nu gresim, dar nici nu vom evolua vreodata.

 Sper ca v-am mai dat o tema de gandire...

Sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, familie-cuplu

Nu mai fortati intimitatea!

Iubirea adevarata nu apare peste noapte.

Ea inseamna atat exprimarea sentimentelor, cat si multe alte lucruri, printre care:

- dezvaluirea si respectarea punctelor forte si a slabiciunilor fiecaruia dintre cei doi parteneri;

- cei doi parteneri sa-si permita sa fie vulnerabili si sinceri unul fata de altul;

- fiecare sa se simta in siguranta si sa fie el insusi;

- sa existe o comunicare sincera, deschisa;

- in cuplu pe langa aspectele pozitive, mai apar  si negative, care, nu creaza probleme daca sunt gestionate cu intelepciune de cei doi, etc.

Fortand intimitatea, ne amagim cu ideea ca am construit o legatura durabila, dar constatam mai tarziu cu amaraciune ca aceasta nu exista.

Motivele pentru care unii forteaza intimitatea, s-ar putea explica prin nerezolvarea problemei refuzurilor din relatiile anterioare sau a unei frici ascunse de singuratate. Desi multi jinduiesc intimitatea, se tem in acelasi timp de ea, pentru ca si-ar dori ca totul sa se petreaca lucrurile ca in povestile cu zane.

Nu mai fortati intimitatea!

Cea mai reusita poveste de dragoste se infiripa treptat, pe masura ce ajungi sa cunosti pe cineva cu adevarat.

Sper ca v-am mai dat o tema de gandire....

Sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, familie-cuplu

Legile iubirii in munca de constelatii

          

Constelatiile familiale pot fi un sprijin de neimaginat pentru un terapeut ce-si doreste sa-si vada clientii privind cu incredere spre viitor.

“Legile iubirii”explica multe lucruri pe care celelalte terapii le trateaza superficial. Omul, ca si natura, se supune unor legi naturale. Nu poate exista  ordine intr-o familie in care nu se tine cont de cele doua legi principale:

1). “Toti cei care apartin familiei au un drept egal de a apartine, indiferent de ceea ce poate ca au facut “.

2). “Exista o ierarhie in termeni ai timpului. Cei nascuti inainte au precedenta asupra celor care au venit mai tarziu”

Personal nu-i inteleg pe cei care considera aceste legi “dogmatice si rigide”

In primul rand, prin “Legea apartenentei”(Cine apartine familiei)  se extinde cercul celor care apartin familiei si atunci o problema care se repeta  poate fi gasita acolo unde nimeni nu se astepta. Acest lucru se intampla pentru ca pe langa parinti, frati, surori, bunici, la care fiecare se gandeste, familiei ii apartin si copiii nascuti morti sau avortati, persoane alungate din familie, sau care au disparut, copii dati spre adoptie, persoane tinute secrete in fata familiei, persoane care au suferit din cauza vreunui membru al familiei.

Stim ca familia este un sistem, si ca toate sistemele vii tinde sa-si pastreze homeostazia. Acest lucru ne ajuta sa  intelegem de ce intr-o familie in care echilibrul a fost perturbat prin disparitia voita sau nu a unei persoane, este nevoie sa fie “nominalizata” o alta  peste ani, uneori chiar peste mai multe generatii. Aceasta iese  in evidenta printr-o problema, sau complex de probleme, pentru a ajuta  sistemul sa se echilibreze.

Cea de-a doua lege- ierarhia in termeni ai timpului - este influientata de Legea apartenentei, in sensul ca abia atunci cand toti cei ce apartin familiei sunt inclusi, se vad efectele  si asupra celei de-a doua.

Din pacate, nu totdeauna ierarhia este cea normala. Cazuri asemanatoare celor descrise de Barbara Morgan, am intilnit deseori in cabinet, situatii in care copiii preiau asupra lor sentimentele parintilor, rolul acestora, nu primesc de la parinti iubire, protectie, intelegere, incat mai tarziu sa aiba capacitatea sa o ofere propriilor copii. E dureros sa vezi o tanara care nu-si poate sustine examenele pentru ca nu se poate concentra stiind ca acasa e mama, pe care nu de putine ori o gasise beata, cu casa inundata, sau cazuta pe scari. In plus se considera vinovata ca nu a putut sa-i ascunda sticlele de bautura si n-a supravegheat-o suficient. O astfel de persoana se considera incapabila sa se casatoreasca si sa aiba proprii copii, pentru ca se teme ca nu va reusi sa le ofere dragostea de care vor avea nevoie.

Prezenta si afectiunea unei mame fata de copilul ei este foarte importanta, pentru ca  odata ajuns parinte, copilul nu va reusi sa-si asume responsabilitatile, iar patternurile disfunctionale se vor repeta in urmatoarea generatie, sau si mai rau in toate generatiile ce vor urma.

Ceea ce mi se pare interesant e faptul ca persoana care participa la o constelatie simte daca apartine sau nu acelei familii, prin pozitia pe care se situeaza. Urmarind o constelatie, se observa ca aranjarea spatiala a membrilor familiei are loc intr-o directie in sens orar, barbatul avand sotia la umarul sau stang, copiii sunt fata in fata cu parintii, primul nascut avandu-i pe ceilalti in stanga sa. In situatia familiilor amestecate, partenerii anteriori stau la umarul drept, cei veniti ulterior se asaza in partea stanga, cu copiii aflati fata in fata cu parintii.

In cazul in care sunt persoane neincluse (ex.cei nascuti morti, avortati, dati spre adoptie, morti) persoana  simte o stare de neliniste, cum de altfel simte si daca o persoana nu-si indeplineste propriul rol.

“Ritualurile” prin care copiii multumesc parintilor ca le-au dat viata si constientizeaza care sunt de fapt rolurile lor si care ale parintilor, ritualuri prin care-si “primesc viata complet”, dar se si angajeaza sa faca”ceva bun din ea”au menirea de a scoate anumite sentimente la suprafata, dar si de a restabili ierarhia afectata. Aparitia  unei anumite rezistente, faptul ca e necesar un anumit timp cand poti face anumite lucruri, ca de fiecare data se descopera lucruri la care nimeni nu s-a gandit, ca se gasesc explicatii pentru intrebari care au fost de multe ori puse, dar carora nu le-a gasit nimeni raspuns, e un miracol, sau poate un cadou oferit de Bunul Dumnezeu oamenilor, pentru a-i ajuta sa gaseasca raspunsuri la nelinistile lor.

Ordinea dintr-o constelatie, cu barbatul ce ocupa prima pozitie, este de fapt ordinea fireasca, cea descrisa si in Biblie, in care “femeia si barbatul sunt robii lui Dumnezeu” iar barbatul, ce “isi iubeste femeia precum Hristos Biserica”, este plin de dragoste si intelegere fata de ea, se poarta delicat cu aceasta si o protejeaza.

Anumite confuzii in ceea ce priveste rolul barbatului intr-o familie, confuzii create de anumite asociatii feministe, au putut fi combatute prin observarea multor constelatii, care au ajuns la acelasi rezultat: acolo unde exista iubire, barbatul ocupa locul ce i se cuvine.

Constelatiile au evidentiat si faptul ca “ pentru un baiat, e cel mai bine sa inceapa in sfera mamei, apoi sa mearga in sfera tatalui sau si sa ramana acolo”, lucru pe care l-am demonstrat pe zeci de cazuri in cabinet, pentru ca acolo unde baiatul a fost prezent tot timpul in preajma mamei, nu are o identitate masculina suficient conturata incat sa isi poata asuma responsabilitatea unei familii.

Numai cand  barbatul isi asuma propria lui masculinitate, el devine un barbat puternic, sigur pe el si stie ce e bine pentru el si apropiatii sai. Are initiativa, e capabil sa ia decizii si isi asuma raspunderea faptelor sale; cand deciziile nu sunt pe placul celorlalti, dar importante pentru familie, chibzuieste indelung, se informeaza suficient, cantareste ce se castiga si care-i pretul platit pentru acea actiune, se consulta cu sotia pentru a nu scapa din vedere anumite lucruri, o ajuta sa vada avantajele.

Numai langa un asemenea barbat  o femeie se simte protejata, iubita si pretuita.

Un asemenea barbat, are si alte calitati, care-l face sa-si merite cu prisosinta pozitia pe care o ocupa in cadrul familiei:

- isi protejeaza nevasta si ii satisface nevoile emotionale;

- nu recade in stereotipurile masculului autoritar, abuziv si dominator;

- stie ca nevasta nu are nevoie numai de cineva care s-o dirijeze si sa lase totul in seama ei;

- sa-si calauzeasca familia spre tintele pe care le stabilesc impreuna;

- are atitudine barbateasca, adica poseda trasaturi de caracter si virtuti demne de de admirat, este curajos si independent in gandire,astfel incat sa poata infrunta greutatile;

- considera ca a darui, nu inseamna numai daruri materiale, dar si un zambet, o privire plina de dragoste si respect, o incurajare, afectiune,etc.

- stie ca nu-i de-ajuns sa ai bani si proprietati ca sa fii un bun tata de familie; copiii trebuie sa vada ca parintii se respecta si se sustin reciproc;

- intelege ca educatia copiilor inseamna: indrumare si exercitarea autoritatii; supraveghere; instruire; corectarea defectelor; sa fie un model pentru copii; sa reactioneze in fata provocarilor vietii; sa-i ajute sa se maturizeze;

- este la curent cu evenimentele din viata membrilor familiei, face eforturi pentru a le intelege simtamintele, isi face griji pentru ei, stie cand sa le dea sfaturi si cand nu...

- nu-si iese din fire cand lucrurile ies altfel de cum si-a dorit si face o analiza constructiva  a ce s-a intamplat;

- se adreseaza sotiei cu prietenie si tandrete, nu moracanos, repezit sau furios; ii arata ca o apreciaza si o critica numai cand e neaparat necesar, aducand argumente rationale; Daca stie sa tina furia in frau dovedeste ca este mai puternic decat cel ce-i domina pe altii si nu-si poate controla propria furie.

Constatarile de mai sus am simtit nevoia sa le scriu, pentru ca  sunt  rezultatul cercetarii  pe cupluri, pe o perioada de circa 6 ani, care dovedesc faptul ca observatiile obtinute in cadrul constelatiilor sunt cat se poate de pertinente.

Legile iubirii se fac simtite si in cadrul adoptiilor, unde este important sa mentionam faptul ca parintii naturali au precedenta asupra parintilor adoptivi, pentru ca au venit primii in viata copilului lor. Prin urmare, daca sunt recunoscuti complet si-si ocupa locul de drept, devin capabili sa stea deoparte si sa faca loc parintilor adoptivi, carora le sunt recunoscatori pentru ca si-au asumat in locul lor sarcina de a creste copilul.Copilul adoptat  se poate elibera  emotional stiind de unde a venit, cunoscandu-si parintii naturali, intelegand motivele pentru care a fost dat spre adoptie. In caz contrar, generatia urmatoare poate fi afectata, copiii avand nevoie de terapie.

Ordinea  e importanta si in cazul cand partenerii se recasatoresc. Primul partener va fi onorat si va avea locul sau de drept si va avea o relatie buna cu copiii din casatoria anterioara, iar atunci cand din cea de-a doua familie se naste un copil, partenerul si copiii din relatia anterioara raman pe prima pozitie.  Pe baza experientei am constatat ca pastrand aceasta ordine fireasca in familiile cu care am lucrat, acolo unde se restabileste ordinea si respectul copiii se dezvolta bine emotional si nimeni nu are de suferit.

Intr-o familie conteaza si ordinea fratilor si surorilor, din aceasta ordine neputand sa lipseasca copiii morti sau avortati. Intr-o constelatie,  in cadrul unui ritual copilul lipsa isi ocupa locul ce i se cuvine, astfel incat cel nascut  in urma acestuia sa-si poata gasi linistea si sa nu mai fie afectat.

Ce este foarte interesant e faptul ca intr-o constelatie facem ceea ce putem, apoi ne detasam si “lasam soarta, destinul,sufletul clientului sa faca ceea ce este necesar sa faca mai departe”. Comunicarea cu cei morti, readucerea lor inapoi in familie in locul care le apartin si apoi lasarea lor sa plece aduce pacea atat in sufletele celor disparuti cat si ale celor ramasi, rezolvand adevarate traume care ar dainui peste generatii.

Moartea unui copil, moartea prematura a unui parinte, a unui frate sau a unei surori, experientele traumatizante din razboi, bolile cronice, dependentele, tulburarile de comportament alimentar, etc. toate sunt tratate cu interes in constelatii si fiecareia i se atribuie importanta care i se cuvine.

 Indiferent ca se folosesc vizualizarile, ca se lucreaza cu figurine de plastic, cu pietricele sau alte obiecte, sentimentele ce ies la suprafata si propozitiile rostite ajuta la stabilirea unei ordini ce a fost candva afectata. Iar faptul ca efectele pot fi simtite si de alte persoane din afara grupului este de-a dreptul fascinant, un motiv in plus pentru necesitatea progresului constelatiilor familiale, pentru aprofundarea metodei si acordarea respectului cuvenit celor ce o practica.

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, familie-cuplu

Bibliografie:

1).Barbara Morgan, Intoarcerea acasa.Un prim pas în lumea constelaţiilor familiale, Editura Har Tios,Botoşani,2012;

2).Patrice Van Eersel, Catherine Maillard, Mă dor stramoşii. Psihogenealogia sau cum să ne schimbăm viitorul, cunoscându-ne trecutul, Editura Philobia, Bucureşti,2011;

3).Bert Hellinger, Fericirea care durează. Cum se împlinesc relaţiile, Editura Cartea Daath, Bucureşti, 2010;

4).Franz Ruppert, Traumă, ataşament, constelaţii familiale. Psihoterapia traumei, Editura3, 2012.

Cum să recunoaştem mânia latentă

Mânia latentă a fost identificată de specialişti de-abia în ultimii ani, cînd au putut descrie acest comportament 

şi a explica victimelor consecinţele dezastruoase ale acesteia. Deseori, persoanele afectate conştientizau că 

există o problemă, dar nu erau sigure de cine a declanşat-o, pentru că oamenii pasiv-agresivi posedă 

anumite abilităţi, printre care manipularea. Au anumite alibiuri la îndemână, se pricep să fie şarmanţi, 

binevoitori, incât li se acordă prezumţia de nevinovăţie.

Pentru a recunoaşte acest comportament pe care probabil l-aţi întâlnit, redau mai jos câteva caracteristici:

- Mânia latentă este un comportament evitant, incongruient şi contraproductiv.

 - Ea se manifestă prin acţiuni sau lipsă de acţiune cu o finalitate subtilă şi manipulatoare.

- Poate fi planuită conştient şi pusă în aplicare intenţionat, sau dimpotrivă poate fi inconştientă.

 - Face parte dintr-un tipar disfuncţional de comportament în relaţiile cu ceilalţi.

- Mânia latentă îi permite făptuitorului să nege orice responsabilitate pentru consecinţele ei, şi chiar sa ajungă să se victimizeze.

- Nu ajută la rezolvarea unei probleme existente, ci blochează rezolvarea acesteia, pentru ca cel stăpânit de o mânie latentă are intenţia de a răni pe ceilalţi, de a-i indispune şi a le distrage atenţia de la adevăratele probleme.

- Fiind declanşată de nevoi care n-au fost niciodată satisfăcute, are o natură manipulatoare şi indirectă.

Atentie!

Dacă este perpetuată  mai multă vreme, poate avea un efect nociv asupra relaţiilor şi grupurilor de oameni.

Dacă doriţi să controlaţi mânia la voi şi la persoanele importante pentru voi, vă recomand să citiţi 

“Agresivitatea pasivă” autori Tim Murphy şi Loriann Hoff Oberlin apărută la Editura Trei.

Dacă problema persistă,  atunci cereţi sfatul unui psiholog

 Sper că v-am mai dat o temă de găndire. Să vă fie de folos!

Nu uitaţi!

O problemă conştientizată, constituie primul pas spre rezolvarea ei.

Niculina Ciupercă, consilier psihologic specialist Familie-Cuplu

Cateva sfaturi pentru parinti pentru a preveni anxietatea copiilor

Pentru ca-n ultima vreme tot mai multi parinti se plang ca intampina probleme cu copiii la scoala din cauza anxietatii, redau mai jos cateva sfaturi pe care le pot folosi in discutiile cu copiii lor:

*O persoană este capabilă şi valoroasă, chiar şi atunci cănd ceva nu-i reuşeşte.

*Nici o persoană nu poate face totul. De aceea există specializările. Fiecare este programat să reuşescă să aibă performanţă într-o anumită activitate.

*Este preferabil să reuşim într-o anumită activitate, dar dacă nu reuşim nu înseamnă că e cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla.

Dacă mai încerc să mă implic în continuare până la urmă voi reuşi.

*Sunt situaţii când nu obţin rezultate bune într-o activitate, deşi m-am străduit. Atunci îmi spun că-nici un om nu le poate face pe toate, poate ca eu sunt bun la altceva, sunt oricum o persoană valoroasă.

* La şcoală sunt multe activităţi ca fiecare copil să descopere ce i se potriveşte, ca mai tîrziu să poată să se îndrepte către un anumit domeniu. Asta nu înseamnă ca fiecare copil trebuie să fie bun la toate.

* Cei buni la toate nu reuşesc totdeauna  să facă performanţă într-un domeniu.

*Este important să găndesc în situaţia în care am uitat ceva că se poate întâmpla oricui, nu sunt iresponsabil, dar am în vedere ca situaţia să nu se repete prea des, pentru că atunci devine obişnuinţă şi comportamentul începe să se repete.

* Dacă cineva la un moment dat nu are timp de mine, nu înseamnă că mă respinge sau are ceva cu mine, doar că in acel timp persoana are alte preocupări, sau se gîndeşte la ceva.

* Nu e obligatoriu ca toată lumea să mă placă. De obicei sunt prieteni cei care gândesc la fel şi au preocupări comune.

 Sper sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, familie-cuplu