CONDITIA FEMEII DIN ANTICHITATE COMPARATIV CU A FEMEII DIN EPOCA CONTEMPORANA

Pentru ca omul sa nu fie singur , Domnul Dumnezeu a facut din una din coastele lui ,, un ajutor potrivit pentru el “. Si daca atunci barbatul s-a bucurat si-a exclamat : ,,iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea ! Ea se va numi Femeie , pentru ca a fost luata din om “(Geneza 2: 21 -23 ), n-am sa inteleg de ce niciodata nu a existat un parteneriat real intre cei doi, de ce femeia de-a lungul timpului nu s-a simtit totdeauna protejata de cel caruia trebuia sa-i fie sprijin la bine si la rau .
Femeia a fost considerata mult timp mai slaba prin natura decat barbatul si incapabila sa realizeze munci care necesitau putere fizica si o capacitate intelectuala dezvoltata . Dar cea mai critica situatie au avut-o femeile din antichitate , care traiau doar pentru procreatie si treburile gospodariei . Sau poate ele se simteau bine asa .Nu stiu daca e dreptul nostru sa judecam atata vreme cat nu exista documente care sa demonstreze ca ele erau nemultumite .
Din antichitate ne-au ramas putine scrieri ale unor femei , astfel incat informatii despre ele gasim in documentele iconografice si in scrierile barbatilor si aflam de fapt cum barbatii autori percep unele practici sociale capitale pentru viata femeilor . Documentele literare si epigrafice ramase au evidenta tenta moralizatoare , expresie a unei subiectivitati ce poate arunca indoiala asupra valorii lor testimoniale . O sursa constituie si inscriptiile funerare daca tinem cont de faptul ca exista tendinta de idealizare a celui defunct . Studiindu-le impreuna , realizam ca redau sensibilitatea vremii fata de problematica feminina .
Daca femeia zilelor noastre nu se gandeste neaparat la casatorie si pune cariera pe primul plan , femeia antichitatii nu concepea sa nu fie casatorita pentru ca pe vremea aceea casatoria era o componenta importanta a sistemului economic si social .Casatorita putin dupa varsta pubertatii , femeia se dedica treburilor casnice si cresterii copiilor , pe care-i puteau urmari cum cresc, cum se manifesta , ii puteau educa dupa bunul lor plac , pentru ca pe vremea aceea nu erau institutii specializate ca in zilele noastre , care oricat de mult li se face reclama grija si dragostea materna nu o vor inlocui niciodata .
Viata era grea pentru toata lumea , si cum moartea pandea la fiecare colt , femeia nastea multi copii pe care-i hranea , le confectiona imbracamintea si-i invata dupa posibilitatile sale . Daca avea norocul sa faca parte dintr-o familie instarita , avea sclavi sau servitori pentru munca , dar tot ea ii supraveghea , astfel ca in timp ce barbatul se ocupa de treburile administrative si politice ale obstii , ea era un bun administrator al gospodariei
Tot ea se ingrijea de batrani si bolnavi pentru ca societatea antica , contrar societatii moderne , punea mare pret pe nevoile grupului , care sunt mai presus decat drepturile individului . Femeia lucra si ea in camp alaturi de barbatul ei , pentru ca agricultura era afacere de familie . O femeie singura isi putea gasi de lucru ca menajera intr-o casa sau putea lucra intr-un templu .
Cea mai avantajoasa pozitie sociala o aveau femeile din Egiptul antic , egiptenii fiind unicul popor care accepta teoretic egalitatea dintre sexe in urma consfintirii mariajului .
( exemplu Cleopatra a ajuns celebra ) . Pozitia sociala a tatalui sau a sotului determina si pozitia femeii , care avea drepturi egale cu ale barbatului Barbatul era capul familiei , dar femeia era tratata mult mai bine decat celelalte civilizatii antice . Femeile egiptence aveau mai multa libertate , mai multa putere si mai multe drepturi decat celelalte . Puteau ocupa orice pozitie in ierarhia sociala si puteau chiar sa conduca tara . Aveau dreptul sa detina cladiri si proprietati si nu erau dependente economic de sotul lor .Puteau imprumuta bani ,semna contracte , sa intenteze divort si sa apara ca martori la tribunal Deci in mare nu se deosebeau prea mult de contemporanele noastre , care se tot lupta prin diverse asociatii feministe ca vor drepturi , pe care , unele nu stiu cum sa le foloseasca .
In societatea egipteana era instituita monogamia , casatoria fiind starea naturala pentru toti oamenii , indiferent de clasa sociala . Privind societatea contemporana , numarul celor care nu vor sa-si formeze o familie creste pe zi ce trece , tot mai multi copii cresc in familii monoparentale , apar alternative nonmaritale . Si atunci apare un paradox : cum indivizii din societatea contemporana care se aleg liberi ca sot si sotie pe temeiul dragostei adevarate , dezinteresate , ajung sa divorteze intr-un numar asa de mare ? Nu cumva pe langa alte cauze , femeia e cea care nu mai reuseste sa mentina caldura caminului , nu mai are suficient timp pentru copiii care , au nevoie mai mult decat orice de blandetea ei , de dragostea ei ? Nu , castigurile materiale nu aduc totdeauna armonia in familie , nu suplinesc clipele ce ar trebui petrecute impreuna , nu-i unesc pe membrii familiei . Suportul emotional si afectivitatea de care dadeau dovada mamele inainte, sunt inlocuite de grupurile de similaritate , de prieteni , colegi . Emanciparea economica a femeilor din zilele noastre , a facut ca femeia sa aiba o mai mare independenta incat sa nu mai suporte orice de la sotii lor .
Daca egiptenii se casatoreau cand se hotarau sa traiasca sub acelasi acoperis , contemporanele noastre se casatoresc dupa un numar de ani petrecuti impreuna , in concubinaj , de cele mai multe ori dupa ce schimba mai multi parteneri .
Femeile Greciei antice nu se bucurau de avantajele egiptencelor , ci erau considerate fiinte inferioare cu un nivel de inteligenta putin mai ridicat decat al copiilor . Aristotel le privea ca fiind undeva intre sclavi si oamenii liberi . Alti filozofi credeau ca femeile au emotii puternice si minti slabe . Prin urmare trebuiau protejate de ele insele . Sotul sau cel mai apropiat barbat nascut in familie , o pazea asemeni unui gardian si avea control asupra vietii ei . Avea dreptul sa detina imbracaminte , bijuterii, sclavi personali si putea achizitiona lucruri marunte, de valoare mica . Cetatenia ii da dreptul sa se casatoreasca cu un cetatean , dar nu-i oferea si drepturi politice sau economice . Probabil la ele s-a gandit Antonia Garonfil cand spunea despre casatorie ca era ,, modul prin care un barbat isi procura o femeie cu purul scop de a o subordona si de a o sclavi “
Si prin varsta medie de casatorie femeile erau inferioare barbatilor : 13-14 ani , fata de barbati care puteau ajunge la 30 . Casatoria avea drept scop intretinerea si protejarea proprietatii procrearea in speranta unui ajutor din partea copiilor si mostenirea ..Datoria nevestelor era sa nasca copii legitimi si sa ingrijeasca de casa .Spre deosebire de femeia contemporana care poate iesi oricand din casa si-si face programul dupa bunul plac, femeilor Greciei antice traditia le da voie sa iasa din case numai cu prilejul unor festivaluri sau funerarii si numai insotite de sclave . O femeie singura pe strada era considerata sclava , prostituata sau concubina . Femeia greaca nu avea voie sa iasa din camera ei cand barbatul avea oaspeti, spre deosebire de cea din Roma antica care era gazda , sau si mai mult cea din Egipt care mergea la petreceri cu sotul .Viata femeilor maritate era mai grea chiar decat a prostituatelor , care primeau un pret pentru serviciile prestate , in Sparta numai acestea avand drept prin lege sa poarte haine viu colorate si bijuterii de aur pentru a fi recunoscute .
La diferite evenimente ce aveau loc in Grecia , barbatii erau insotiti de curtezane, femei cu o oarecare cultura , bune interlocutoare , care constituiau un ingredient important pentru acestia ,Interesant e ca erau platite pentru talentul lor , nu pentru aspectul fizic , ceea ce nu se prea intampla in zilele noastre ,cand majoritatea barbatilor sunt interesati de cum arata o femeie , cati ani are in minus fata de el , si nu neaparat ce are in cap .
O conditie aparte o aveau si concubinele, femei care aveau relatii permanente cu un barbat si care erau intretinute in propria lor casa . Desi nevasta ii daruia copii si mostenitori, barbatii simteau nevoia sa-si satisfaca poftele in afara casatoriei . Pentru barbat si pentru societate , dorinta femeii de a avea companie masculina nu conta . Si cum nimic nu-i nou sub soare si cam tot ce se intampla e ciclic , multe femei din zilele noastre sunt si concubine si curtezane , de prostituate nici nu mai spun, pentru ca si-au facut un titlu de glorie din asta .S-a ajuns pana acolo incat se declara la ore de maxima audienta ,,faptele glorioase “ ale catorva asa zise vedete autohtone , in timp ce femei medic, cercetator sau inginer , femei de afaceri, dascali renumiti , etc . raman in anonimat .
Conditia femeii din Roma a variat de-a lungul antichitatii ,depinzand in mare masura de starea sociala a parintilor sau sotului ( lucru valabil si astazi ) . Supusa in epoca veche autoritatii maritale care avea drept de viata si de moarte asupra ei , nu a avut nici in epoca tarzie cand casatoriile devenisera deja libere o pozitie juridica egala cu cea a barbatului. In legislatia romana femeia trecea de la autoritatea tatalui la cea a sotului , chiar si vaduvele bogate avand nevoie de un barbat care sa le administreze averea .Pana in secolul I cand au inceput sa aiba o libertate mai mare , nu aveau voie sa aiba afaceri proprii , nu le erau permise nici macar sugestiile . Multa vreme le-a trebuit barbatilor sa inteleaga faptul ca opiniile si sfaturile femeilor le pot fi de folos !
Sursele studiate scot in evidenta faptul ca pe plan sentimental exista afectiune intre membrii familiei , dar , fara o reverberatie in domeniul normelor religios-juridice . Tatal putea sa-si iubeasca ori cat de mult fiica , dar nu putea sa-i lase legal nici o mostenire , ceea ce nu se intampla in zilele noastre cand mostenirea se imparte in mod egal copiilor . Dar daca parintii sau sotul aveau o situatie mai buna , femeile nu mai erau nevoite sa munceasca din greu pentru a se intretine , avand ca ocupatie numai ingrijirea casei si cresterea copiilor .Munca era apanajul femeilor sarace si sclavelor , care in cel bun caz erau menajerele doamnelor din clasele superioare . Daca femeia romana din clasa superioara avea drept valori casatoria , casa si familia , sclavele nici macar la casatorie nu aveau dreptul , relatiile sexuale fiindu-le permise doar in sens de procreere . N-am gasit documente in care femeia sa fie nemultumita de autoritatea de netagaduit a sefului familiei , ba mai mult , membrii familiei antice sunt uniti prin ceva mai puternic decat nasterea , decat sentimentul si decat forta fizica : religia vetrei sacre si a strabunilor . Familia constituia un singur corp in viata de aici ca si in cea de dincolo . Sub autoritatea lui pater familias se aflau : sotia , copiii , ginerii, nurorile ,nepotii, stranepotii, sclavii , alte persoane , precum si toate bunurile .
Societatea antica romana a cunoscut doua tipuri de casatorii : cum manu si sine manu .In primul tip , femeia avea acelasi regim ca si fiica si supusa din punct de vedere religios ritualului familiei sotului .Odata casatorita , rupea orice legatura cu vechea familie , nu mai putea mosteni , nu putea lasa bunuri , purta numele sotului , caruia trebuia sa-i dea ascultare , zestrea ei intra in proprietatea acestuia . Devenea stapana casei si avea responsabilitati in cresterea si educarea copiilor .
In celalalt tip de casatorie , femeia nu mai cadea sub autoritatea sotului , pastrandu-si legatura cu familia de origine . Purta numele sotului , dar putea mosteni pe cineva din vechea familie . Dobandeste o oarecare independenta si isi pastreaza dreptul la proprietatea dotei . Femeia isi pierdea dreptul de femeie casatorita numai prin cauze subiective : adulterul ,lipsa copiilor , pierderea libertatii .
Romanii au respectat femeia si daca aceasta a fost elogiata sau blamata , a depins numai de ea insasi , de modul cum a reusit sa se bucure de conditia umana .Acest lucru se intampla si in zilele noastre daca femeia are demnitate si stie sa respecte si sa impuna respect .
Ipostaza materna , desemnata de termenul mater , din care deriva matrona , numele generic al femeii casatorite contine nuantele de demnitate si noblete conferite de o anumita stare civila . Chiar daca uneori a fost nevoie ca o femeie sa fie rapita , pentru ,, a rezolva
( asa cum spune Cicero despre rapirea Sabinelor)criza barbatilor aflati intr-o ingrijoratoare inferioritate numerica “femeia a fost un factor important in actul etnogenezei romane asigurand perpetuarea speciei si dainuirea cetatii . Rapirea nu numai ca nu e vazuta ca un act violent , ,dar multa vreme ceremonia casatoriei avea sa fie precedata de pantomima rapirii .In folclorul romanesc se intalnesc destule episoade cand viitoarea mireasa e rapita cu acordul acesteia pentru a-i pune pe parintii care nu le dadeau girul casatoriei ,in fata faptului implinit Pana la urma se lasa cu petrecere si viata isi urma cursul firesc .
Femeii romane i-a fost recunoscut rolul de partasa (particeps ) la fondarea neamului roman , de garant al coeziunii componentelor sale etnice si al perpetuarii unor cutume originare . Ea participa la cultul familiei , unde avea rol important , ca de altfel si la celelalte ceremonii legate de viata familiala .Cultul domestic era liantul familiei , chezasia coeziunii si unitatii ei si consta in ritualuri dedicate geniilor stramosilor si vetrei sacre .
Desi normele juridice o nedreptateau , dreptul roman considerand-o plapanda din fire si uneori plapanda si la minte ,in gospodaria sa de la tara , femeia era cu adevarat stapana , nu avea nevoie de colaborarea sotului pentru ca acesta era plecat la muncile campului cat era ziua de mare . Treburile casei erau numeroase , pentru ca pe vremea aceea toate cele necesare traiului se produceau in gospodarie : unelte, imbracaminte , incaltaminte , mobilier , vase , hrana, spalat, torsul, tesutul lanii, etc .Initial toate muncile erau facute de stapana casei, apoi de sclave , atent supravegheate de stapana .
Odata cu exodul spre orase , viata femeii devenea mai diversificata ca preocupari , si, treptat , mult mai mondena decat prescria traditia . Femeile mai instarite incep sa locuiasca in domus , dar nu o rup total cu traditia , pastreaza o parte din atributiile casnice ale femeii rustice , avantajul consta in faptul ca se pot bucura de a evada din intimitatea domestica , de a-si lua unele libertati , afisand chiar atitudini nonconformiste . Incep sa aiba dreptul la instructie , avand un rol important in sistemul pedagogic. In Roma antica chiar si doica trebuia sa fie instruita si aleasa dintre grecoaicele familiarizate cu filozofia . Mamele bogate au de-acum competenta de a-si instrui copiii in prima etapa .
Viata femeii in societate, participarea ei la viata publica este un drept castigat tarziu , desi istoria a dovedit ca femeile dovedeau mult curaj pentru binele civic .Prezenta in lexicul latin a cuvantului virago ( femeie in stare a se purta ca un barbat ) dovedeste ca femeia i-si poate asuma un comportament civic potrivit exigentelor masculine. La vremea aceea , meserii ca magiciana , coafeza , croitoreasa , moasa , doica , rareori medic, pedagog, librar, stenografa , negustoreasa , erau practicate de femeile sarace . Printre ocupatiile feminine se gasea si prostitutia , din care este dedus prototipul curtezanei din comedia latina .
Cu timpul , pretentiile femeilor romane in ceea ce priveste infatisarea lor cresc si incep sa-si procure cosmetice , parfumuri , bijuterii si vesminte scumpe . In timpul liber participau la spectacole , lupte cu gladiatori , pantomima , plimbare sub porticuri sau in gradinile de la Roma . Incep sa fie acceptate din ce in ce mai constant la manifestarile mondene .
Daca istoria femeilor din Roma antica e plina de date interesante , istoria femeii din lumea antica japoneza e plina de goluri , se stiu foarte putine lucruri despre evolutia ei inainte de inceputurile scrierii , spre deosebire de epocile Nara si Heian cand se cunoaste o dezvoltare extraordinara a statutului feminin . Informatii despre japoneze apar prin intermediul chinejilor, care sustin ca in Japonia nu exista deosebiri sociale intre femeie si barbat ,si chiar ar fi existat conducatoare in Japonia . Printre femei ar fi existat si calugari samani care participau la ceremoniile religioase . Alta teorie a chinejilor sustine ca in Japonia ar fi existat poligamie cei de rang inalt avand cinci sotii , iar ceilalti 2-3 , teorie ce nu sustine egalitatea intre sexe . Conform informatiilor gasite in epoca Heian prima sotie era cea principala si se numea ,, doamna din odaile dinspre miaza-noapte “(kitanokata) .Ea si-a pastrat independenta materiala avand drept sa posede bunuri , mosii si palate, de ale mosteni si transmite urmasilor Ea nu putea fi maritata impotriva vointei ei , isi putea parasi sotul si alege pe altul , sau putea sa aiba un amant bine cunoscut de anturaj . Se comporta bine in relatii cu barbatii de rang inalt , beneficia de invatamant si cultura , participa la ceremoniile laice si religioase .
Figurinele ,,doguu“din epoca Joumon, care erau simboluri ale feminitatii si fertilitatii , alaturi de figurinele ,, haniwa “ din perioada Kofun sustin teoria matriarhatului timpuriu . Prin secolul VIII , in descrierile unor regiuni japoneze , apare imparateasa Suiko, mama printului Shotoku , ceea ce dovedeste ca femeia putea ocupa o pozitie sociala importanta .In timpul Buddhismului insa a aparut o inegalitate in viata religioasa ,singura viata pe care o putea duce femeia fiind aceea de calugarita sihastra .
Apogeul infloririi imaginii si statutului feminin in Japonia a fost insa epoca Heian, cand are loc o reprezentare magnifica a femeii japoneze de la curtea imparateasca , ce forma peisajul literar al vremii . La loc de cinste se aflau poezia , povestea si literatura de jurnal Rolul femeii in cultura a fost considerabil , in acea epoca , ocupand o pozitie de rang inalt si in literatura si in viata . Femeile de la curte aveau ranguri, titluri, functii , similare barbatilor Spre deosebire de alte popoare , parintii lasau mostenire casa fiicei , nu baietilor , fiica maritata locuia la parintii ei nu ai sotului , si chiar daca locuia separat de acestia , tanara familie era intretinuta tot de parintii fetei . Acestea semnificau reminiscente ale matriarhatului De fapt cultul pentru zeita Amaterasu , zeita soarelui , sugereaza ca religia shintoista a promovat matriarhatul .
Din perioada aceea s-au gasit diverse jurnale , din care aflam informatii diverse despre femei : Astfel ,, Kagero nikki”descrie viata nefericita a unei femei alaturi de sotul ei . Un alt jurnal ,,Sarashima Nikki” vorbeste despre viata amoroasa a autoarei plina de intrigi , despre rivalitatea dintre ea si alte femei , etc .
Daca despre femeile din clasele superioare se gasesc informatii , acestea sunt insa putine despre femeile din clasele inferioare .
--------------------------------------------------------------------------------------------------------
S-a dovedit de-a lungul timpurilor ca relatia sot-sotie a taranilor era mult mai functionala decat a celor din clasele de mijloc si superioare . Si asta pentru ca se baza pe activitati de productie care cereau colaborare si cooperare . De aceea odata cu industrializarea care a promovat cererea de mana de lucru , munca femeii a intrat in conflict cu indatoririle sale domestice . S-a constatat ca in familiile in care femeia pune cariera pe primul plan , cuplurile sunt tot mai fragile .Repartizarea sarcinilor gospodaresti, educatia copiilor , banii disponibili , profesia fiecaruia , timpul liber, care se scurteaza din ce in ce mai mult , pana ajunge sa dispara la unele cupluri , tensiuni si frictiuni care nu pot fi ocolite , sunt probleme tot mai des intalnite in epoca noastra , unele neexistand sau fiind diminuate in familiile traditionale
Oricat ar parea de paradoxal , discriminarea femeii in raport cu barbatul exista si in zilele noastre , in grade diferite , in functie de spatiile culturale, dar este un fenomen real ce nu mai poate fi contestat , nici ocolit . Zadarnic au incercat sa analizeze acest fenomen , atat barbatii cat si femeile , de fiecare data s-au obtinut puncte de vedere diferite , dar situatia persista , statisticile prezentand un numar mic de femei in raport cu barbatii la toate nivelurile de conducere .
Sherry B. Ortner in 1974 incerca sa identifice logica acelui mod de gandire care situeaza femeile in pozitii subordonate si legitimeaza ordinea astfel constituita . El incearca sa explice faptul ca in centrul dimensiunii simbolice a subordonarii femeilor in toate culturile sta asimilarea lor cu natura si convingerea ca ele sunt mai apropiate naturii , in timp ce culturalul, definit ca fiind superior naturii ( pentru ca include si procesele de dominare / transformare a celei din urma ) este domeniu masculin . Explicatia nu le multumeste pe feministe , care sustin ca : 1) femeile au o pozitie inferioara in societate si sunt exploatate de barbati ; 2) societatea face distinctia intre sfera privata si sfera publica, aceasta din urma fiid considerata ca apartinand barbatilor , in timp ce sfera privata apartine femeilor . Mai mult , ele analizeaza cauzele inegalitatii dintre barbati si femei si propun solutii pentru reducerea acestei inechitati
Cauza inegalitatii dintre femei si barbati este din punctul lor de vedere negarea irationala de catre barbati a drepturilor pe care le au femeile , sursa agresiunii femeii tinand de psihologia masculina , in primul rand de limbajul masculin , prin limbaj acestia voind sa impuna patriarhatul . Scopul feministelor este dobandirea egalitatii intre femei si barbati in toate domeniile , acces egal la educatie si acces liber pe piata libera a muncii , reformarea practicilor sociale si institutiilor existente in societate . Daca feministele de tip poststructuralist militeaza pentru transformarea limbajului, cele radicale ajung pana acolo incat propun strategii radicale , de la program impotriva barbatilor , pana la separare , lesbianism , construirea unei culturi separate a femeilor .
Elitele politice ale lumii sustin in programele lor ideea de emancipare a femeii , dar acesta nu e prezent peste tot in constiinta publica Procesul de modernizare al vietii femeii are loc concomitent cu tendinta generala de modernizare a societatilor . Dar aceasta s-a facut simtita mai ales in straturile sociale superioare , prin :
- modernizarea habitatului casnic si a stilului de viata familial ;
- modernizari ale stilului vestimentar , iar ideea de moda este constientizata si se extinde tot mai mult ;
se extinde participarea scolara , concomitent cu o anumita diversificare a retelei de invatamant .
Cu toate acestea , viata populatiei feminine ramane dominata de puternice elemente traditionaliste ; persista in mentalitati ca femeia trebuie sa aiba un rol secundar si subordonat in raport cu barbatul in societate si familie , iar educatia in familie a copiilor este dominata de atitudini parentale de tipul rece-restrictiv , sau cel mult cald-restrictiv, prin care se impune copiilor , mai ales fetelor , respectarea rigida a unor norme , valori si comportamente .
O problema a lumii contemporane este si participarea femeii la migratia externa , mai ales a femeilor din tarile mai putin dezvoltate, care sunt nevoite sa-si lase copiii in grija bunicilor , rudelor sau vecinilor si sa plece la munca in tarile in care munca e mai bine platita. Multe femei esueaza in procesul de adaptare la o noua realitate politica , economica , sociala si culturala . Apoi sunt femei la care se produc esecuri de rol ( de femeie de adolescenta , de sotie de mama ,etc ) pentru ca invatarea unui rol implica pe de o parte invatarea indeplinirii indatoririlor specifice rolului, si pe de alta parte dobandirea de atitudini si asteptari proprii rolurilor . Anumite esecuri isi au originea in procesul de modernizare si emancipare a femeii, un astfel de caz fiind esecul de rol de mama , si de ce nu si cel de sotie . Modelul educational de reusita presupune rolul fundamental al mamei , prezenta ei in spatiul familial, armonia parentala , comunicarea parinti-copii . Succesul mamei in spatiul public o indeparteaza de rolul ( traditional ) de mama si uneori si de rolul (traditional ) de sotie, conducand la esec .
Emanciparea economica a femeii constitue o cauza majora a ridicarii ratei divortialitatii . Femeile angajate in munca , au venituri care le ofera mai mare independenta si drept urmare nu mai suporta orice de la sotii lor , iar atunci cand casnicia lor « nu mai merge », ea este cea care intenteaza divortul . Industrializarea , modernizarea si urbanizarea a oferit ambilor parteneri posibilitati de a cunoste si alti indivizi si a stabili legaturi de afectiune , iar in tarile avansate a rezolvat si problema locuintei , care era un impediment in divortialitate .
Daca sotia este angajata in munca apar determinatii multiple : independenta data de castig , schimbarea rolurilor traditionale in familie , orele de munca ale sotiei pot afecta nivelul de satisfactie al sotului Divortul poate avea consecintele negative nu numai asupra femeii , ci si asupra barbatului si copiilor . Consecintele depind de mai multi factori : daca exista sau nu copii , de investitiile facute in casnicie , de cine si din ce motiv a fost intentat divortul , de valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala , de densitatea retelei de rude si de prietenii celor doi soti. De obicei prin divort copii raman la mama , costurile materiale fiind mai mari pentru aceasta , in timp ce costurile psihologice fiind mai mari pentru tata ( cei care au un simt moral ridicat).
Potrivit lui Strong , De vault , Stayad (1998) femeile ramase singure cu copiii dupa divort decad economic , din urmatoarele motive :
1. capacitate de castig mai mica (in timpul casniciei a lucrat mai putin) , apoi trebuie sa se ocupe si de copii ;
2. lipsa suportului din partea fostului sot ( multi nu se achita de obligatiile pentru copii) ;
3. ajutor neindestulator din partea statului, a societatii in ansamblu.
Mama se simte mai totdeauna incarcata de responsabilitati , pentru ca rolul sau prescris social , este sa fie prima persoana care sa dea socoteala de educatia si buna purtare a copiilor . Interesant este ca in acelasi registru al mentalitatii colective , tatal pare a nu avea prea multe responsabilitati , atata vreme cat se admite ca pensia alimentara (atata cata este in raport cu salariul minim ) este suficienta pentru a-l suplini in responsabilitate .
Am constatat cu durere comportamentul standard al parintilor : mama se sacrifica , tatal o tuleste spre urmatoarea halta a vietii sale ; mama nu are de ales , tatal alege mai totdeauna libertatea
Dar cel mai mult de pe urma emanciparii mamei sufera copilul , pentru ca se simte eliminat din aria centrului de interes al ei , reactioneaza , isi pierde increderea in parinti , se simte lipsit de protectia implicita pe care i-o ofereau acestia si se vede pe sine ca abandonat slab si vulnerabil in fata unei vieti din care a luat cunostinta doar cu partea intunecata . Daca parintii mai ajung si la divort trauma lui este ampla si se poate dezvolta impredictibil .Nici unul din parinti nu isi recunoaste culpa , fapt care repercuteaza asupra inteligibilitatii pentru copil a propriei situatii. Situatia devine si mai dramatica atunci cand copilul este pus sa aleaga intre mama si tata . Copilul nu este o fiinta rationala , pentru ca nici parintii nu sunt . El va fi de partea celui care-i ofera mai mult sau mai concret . Iar instanta e obligata prin lege sa consemneze partajul afectiv al copilului .
In concluzie , fiecare perioada are avantajele si dezavantajele ei .Depinde de sistemul de valori al epocii respective
Razboiul dintre sexe nu foloseste nimanui Ar trebui sa acceptam ca suntem complementari si ca avem nevoie unii de altii .
Sa nu uitam ce spuneau vechii rabini iudaici : ,, Dumnezeu nu a facut-o pe femeie din cap , pentru ca ea sa nu devina mandra ; nici din ochi , pentru ca ea sa nu pofteasca ; nici din ureche , pentru ca ea sa nu fie curioasa ; nici din inima ca sa nu fie geloasa ; nici din mana ca sa nu fie lacoma ; nici din picior ca sa nu fie bagacioasa ; ci din coasta , care a fost totdeauna acoperita .” (Edersheim , 1957, 146 )

Psiholog –consilier Familie-Cuplu, Niculina Ciuperca

Comportamente recomandabile

Cum formulam o critica

(ETAPE )

1.Cerem permisiunea : ex. Pot sa-ti vorbesc un minut?

2. Formulam o critica cu privire la un subiect bine definit : ex. Nu vreau sa mi-o iei in nume de rau, sau “imi pare rau sa-ti spun asta, dar  eu nu m-am simtit bine cand am vazut ca tu ai facut acest lucru (denumesti ce s-a intamplat)

3. Formulare directa si precisa cu privire la momentul respectiv (m-a deranjat acest lucru)  nu generalizare ( totdeauna faci asa, , lasa ca stiu eu ca faci lucrurile numai aiurea ,etc.).

4.Utilizam daca e nevoie , repetarea informatiei intr-un mod calduros, dar ferm .

5. Daca este posibil , propunem o solutie .( Cred ca ar fi bine daca ai face lucrul asta..... sau poate gasesti tu o solutie mai buna )

6.Incheiem pe un ton cordial  : daca se va rezolva aceasta situatie vom avea numai de castigat...

Cum acceptam sau refuzam

1.     Ascultam cererea celuilalt

2.Cerem lamuriri daca este nevoie

3.Acceptam sau refuzam in mod clar si precis : daca e da, ramane da, daca am spus nu, ramane nu .

4. Utilizam daca e nevoie repetarea informatiei

5. Daca refuzam propunem o alternativa .

6.Incheiem pe un ton cordial

Balbaiala (logonevroza)

,, Tulburare functionala a exprimarii verbale, care afecteaza ritmul acesteia ,in prezenta unui interlocutor” (Dictionar explicativ de logopedie- coordonatori Georgeta Burlea- Marin Burlea ) , balbaiala apartine patologiei comunicarii , avand manifestari diferite de la un individ la altul : repetarea silabelor, blocaje , spasme respiratorii , sincinezii ale fetei sau gatului
P.P.Neveanu in ,, Dictionar de psihologie “(1978) considera ca ,balbaiala este o ,,tulburare a vorbirii la copii, mai rara la adulti . Balbaiala rezulta din destructurarea sau defectuoasa functionare a reglajului verbal si consta in dezordinea intermitenta a pronuntiei , repetarii convulsive si blocaje a unor foneme,emisiuni precipitate, urmate de momente de dificultate in articularea unor cuvinte.Unele sunete si cuvinte sunt pronuntate incorect .Balbaiala este solidara cu crispari , grimase , palpitatii”.
Logopedul care examineaza copilul observa ca desfasurarea cursiva a vorbirii acestuia este intrerupta prin repetarea diferitelor sunete, silabe sau printr-o impiedicare brusca a pronuntarii lor la inceputul sau la mijlocul cuvintelor sau frazelor si actioneaza, cat mai devreme cu putinta, acordand atentie interactiunilor parinte-copil inca de la varsta cea mai frageda.
Urmarind un copil care prezinta aceasta afectiune , observam ca in afara de perturbarea fluentei vorbirii, prezinta adesea si crisparea fetei, grimase, gesturi ale mainilor, transpiratia acestora, ticuri, inrosire, jena .Pentru a fi ajutat , copilului trebuie sa i se puna diagnosticul cat mai corect.
Studiile realizate pe un numar mare de copii care au aceasta afectiune au pus in evidenta mai multe forme clinice de manifestare:
-balbaiala clonica (primara),caracterizata prin repetarea exploziva ,involuntara , a sunetelor sau a silabelor,a carei aparitie se datoreaza contractiilor musculare de scurta durata atunci cand se introduc cuvinte sau sunete parazite care se repeta de 2-3 ori (Georgeta Burlea –Marin Burlea sustin ca diagnosticul se pune atunci cand sunt cel putin 4 repetitii care atenteaza la integritatea cuvantului ) intrerupand cursivitatea vorbirii si dand discursului un aspect dezagreabil .Aceasta tulburare il deranjeaza foarte tare pe copil pentru ca-i creaza probleme la nivelul fonoarticulator ,extralingvistic , respirator, precum si la nivel comportamental .
- balbaiala tonica, recunoscuta prin faptul ca se intrerupe cursivitatea vorbirii printr-o incordare subita a organelor de emisie datorita declansarii spasmului muscular de lunga durata . Odata cu incetarea spasmului, cuvintele blocate anterior erup cu o mare explozie.In general cele doua forme se succed ,in prima faza fiind present tipul clonic care se manifesta inconstient, urmat de cel tonic, moment in care copilul constientizeaza defectul si face eforturi mari pentru a-l corecta
In.functie de predominanta uneia din cele doua forme de manifestare, poate fi intalnita balbaiala clono-tonica sau tono-clonica
-balbaiala fiziologica este forma specifica care debuteaza in jurul varstei de 3 ani , cand apar primele fraze, cand limbajul se organizeaza , iar copilul stabileste primele contacte , in exteriorul mediului familial .Aceasta perioada poate sa regreseze si apoi sa dispara, in functie de posibilitatile copilului de a-si dezvolta si organiza rapid limbajul .Corectarea balbaielii fiziologice se face odata cu maturizarea SNC , a aparatului fonoarticulator, dezvoltarii auzului si constiintei fonematice prin terapie logopedica .
- balbaiala primara (termen introdus de Bulmel in 1960 alaturi de cel de balbaiala secundara) se produce cand simptomele au caracter inconstient , iar vorbirea nu-i impune copilului un efort deosebit ) ;
- balbaiala secundara este atunci cand copilul isi constientizeaza defectul si incercand sa-l mascheze isi administreaza o suprasarcina musculara, care, nefiind sincronizata cu suflul respirator , produce blocajul , obtinandu-se astfel un cerc vicios .
Potrivit cercetarilor, 1% dintre copii sufera de balbism. Majoritatea sunt baieti, proportia fiind de trei baieti la o fata si debuteaza de obicei intre 3-7 ani . Balbaiala nu trebuie confundata cu acea repetare a silabelor care este specifica inceputului vorbirii si care se deosebeste de balbism prin faptul ca uneori copilul repeta silabele, dar nu exista tensiunea si presiunea specifice balbaielii.
Balbismul poate aparea si brusc, dupa un soc emotional sau o situatie cu impact psihologic.
In general, balbaiala poate aparea la copii care au un fond de vulnerabilitate afectiv , la copii introvertiti care au nevoie sa se simta inconjurati de afectiune.
Balbaiala depinde de starea afectiva a copilului in momentul vorbirii si de continutul discutiei tensionate cu parintii , sau la scoala , cu o persoana straina.
Balbaiala se amplifica atunci cand copilului i se atrage atentia asupra deficientei de vorbire. Cu cat este de varsta mai mare , constientizeaza situatia , iar jena il face sa se balbaie si mai tare.
Neputinta de a comunica ii afecteaza intreaga personalitate: se izoleaza, refuza sa vorbeasca, se teme sa vorbeasca, iar atunci cand o face se exprima incomplet.
Balbaiala nu este permanenta .Cand copilul vorbeste intr-o situatie de calm, intr-un mediu familiar, poate sa nu se balbaie, tulburarea se accentueaza atunci cand este pus intr-o situatie neplacuta,stresanta, sau vorbeste cu o persoana straina, cand nu se simte in siguranta sau ii este teama.
Atunci cursivitatea exprimarii este grav afectata, prin aparitia unor blocaje iterative sau a unor spasme puternice, odata cu incercarea de rostire a primelor silabe din propozitii, sintagme sau chiar in cadrul unor cuvinte.
Considerata o tulburare a controlului motor al vorbirii , in care inlantuirea succesiva a sunetelor din cuvinte nu se mai poate realiza dupa modelul firesc si expresiv al unei limbi , in starea actuala a cercetarilor cu privire la originea ei , balbaiala , fie ea fiziologica ,lingvistica sau psihologica tinand de subiect sau de mediul sau a starnit multe controverse. .
Astfel , accentul pus pe factorii psihosociali si interactiunile dintre copil si familia sa pentru prevenirea balbaielii si interventia precoce se justifica doar daca relatiile dintre diverse variabile retinute, dezvoltarea tulburarii si ceea ce o mentine sunt examinate pentru un copil in particular si nu in termeni de explicatii necesare si suficiente predeterminate care ar trebui cautate in familie.
Primele cercetari au cautat sa puna in evidenta trasaturi generale ale familiei: extraversiunea, hiperprotectia,trasaturi nevrotice, etc. ( Glauber 1958).
Apoi accentul s-a pus pe efectele dinamice ale atitudinilor, emotiilor si comportamentelor in familie.
Rezultatele recente nu au pus in evidenta nici o trasatura specifica nici la subiectul balbait, nici la parinti, in comparatie cu alte familii care au un membru atins de o maladie sau de o dezabilitate ,tulburarile psihologice in aceste familii nefiind mai frecvente decat la restul populatiei.
Neputandu-se stabili trasaturi generale privitoare la populatia totala a persoanelor care se balbaie este dificil sa se distinga intre factorii declansatori care favorizeaza sau mentin balbaiala la copil.
Pentru studiul factorilor psihosociali se folosesc doua metode:
-interogarea familiilor copiilor care se balbaie , interogarea subiectului adult care se balbaie cu privire la educatia pe care a primit-o, climatul familial in care a fost crescut, amintiri din prima copilarie.
-observarea directa a copilului si a parintilor , fie a ambilor factori fie a unuia din doi in interactiunea de joc .
Este absolut necesar sa se analizeze ereditatea ,dispozitiile de constitutie ale copilului ,conditiile dezvoltarii sale si diverse elemente dinainte de nastere , din timpul nasterii sau dupa nasterea copilului.
Trebuie sa se precizeze inceputul tulburarii , in perioada imediat premergatoare sau chiar in momentul aparitiei sale .
De asemenea trebuiesc stabiliti factorii responsabili de instalarea tulburarii sau de mentinerea acesteia ,impiedicand o remisiune spontana , fie de cronicizarea sa , copilul incepand sa se balbaie in medii si situatii tot mai numeroase.
Interventiile in cazul copiilor care se balbaie au debutat prin anii 1980 in Statele Unite si 1990 in Franta. Inainte de aceasta data ,orice interventie era considerata periculoasa.
Prin 1959 Johnson emisese ipoteza ca balbaiala se poate rezolva numai daca se vorbea mai putin.
De obicei trei copii din patru la varsta adolescentei isi revin , dar nu se stie exact care sunt factorii care contribuie la rezolvarea problemei.
Doar interventia precoce si-a confirmat valoarea. Cu cat parintii iau in considerare tulburarea copilului mai din timp si ajung mai repede la specialist , cu atat sansele de disparitie a balbaielii sunt mai mari.
Intalnirea cu parintii copilului constituie un punct de plecare pentru logoped, care , ca sa poata actiona trebuie sa depisteze cauzele balbaielii.Acestea pot fi:
-imitarea de catre copii mici a unor persoane care prezinta aceasta tulburare; bilingvismul;diferite traume psihice;stresul determinat de anumite emotii, soc, sperieturi,spaime, deprimare afectiva, frustare, etc;tulburari ale respiratiei;factori de natura ereditara ;masuri educative gresite; observatii dojenitoare asupra deficientelor de vorbire; pedepse severe administrate copiilor ce se balbaiau in anumite situatii;ironia prin luarea in ras si imitarea celui balbait pentru a-l determina sa se exprime corect ;obligarea unui copil sa vorbeasca in fata unor straini de care se jeneaza ; nemultumirea mamei pentru actiunile copilului; dezaprobarea si critica severa pentru cea mai mica greseala; observatii cu ton ridicat, rostirea si tiparea la copil ; hiperprotejarea copilului; labilitate emotiva ;conflicte generate de neintelegerile intre parinti, intre parinti si copii; familii dezorganizate.
Numeroase studii au ajuns la concluzia ca factorul genetic este o componenta recunoscuta care intra in aparitia balbaielii.
-Studiile asupra familiilor au dovedit ca prezenta unei rude balbaite de gradul intai multiplica cu doi sau trei riscul de a fi balbait.
Cel mai recent studiu, al lui Webster (1991) a stabilit pe o populatie de 169 de persoane atinse de balbaiala ca in 66% din cazuri exista in familia lor o ruda balbaita. Celelalte familii aveau mai mult tendinta sa vorbesca de un eveniment traumatizant specific ca fiind cauza balbaielii.
In 1993 si Ambroze care a facut un studiu pe 69 de subiecti de varsta prescolara , a aratat ca un copil care incepe sa se balbaie are o probabilitate egala cu 42% sa aiba o persoana balbaita in familia sa directa si 72 % printre membrii familiei largite.Prezenta altui membru din familie care este si el balbait nu constituie proba absoluta ca pentru ruda lui e vorba despre o legatura genetica. Studiile nu au tinut cont de marimea familiilor studiindu-se doar rangul in fratrie, dar acesta nu influenteaza aparitia tuburarii.
Riscul tulburarii este legat si de sex. Inainte de patru ani numarul fetelor si al baietilor care incep sa se balbaie sunt egale, dar fetele se corecteza mai repede din motive neexplicate.
Statisticile aratau pana in anii 80 un raport de 4 subiecti masculini la un subiect feminin Recent studiile arata ca diferenta dintre numarul de fete si de baieti se diminueaza in timp raportul fiind de trei baieti la o fata.
In 1984 , Kidd arata ca daca balbaiala ar putea avea origini in familie , severitatea balbaielii nu poate avea aceeasi cauza pentru ca persoanele cu balbaiala severa nu au mai multe rude balbaite printre rudele lor decat cele moderat balbaite.
Studiul a mai aratat ca membrii familiei unei femei balbaite nu sunt mai des afectati de aceasta tulburare decat ai unui barbat balbait.
Cei care sufereau de aceasta tulburare erau mai numerosi in cazul rudelor de gradul 1 decat in cazul celor mai indepartate. .
Faptul ca balbaiala poate fi ereditara este o idee incontestabila , desi nu au fost desemnate anumite gene responsabile ale tulburarii.
Datele genetice existente nu explica totul si este aceptata ideea ca factori multipli in special ai mediului inconjurator sunt la originea unei asemenea tulburari .
-Studiile asupra gemenilor au permis studierea variatiei fenotipului care ar putea fi atribuita unuia sau mai multor factori genetici.
In 1991 Howie demonstra prin studiul sau asupra gemenilor din care cel putin unul din doi era balbait, ca la gemenii homozigoti 58-63 % dintre perechi erau balbaite , in timp ce in cazul gemenilor heterozigoti procentajul era de 13-19%.Un studiu recent al lui Andrews(1991) asupra unei populatii de 3810 perechi de gemeni australieni adulti da un procentaj de 1,9% persoane balbaite,3,2% barbati si 1,2% femei .Deci incidenta balbaielii nu este mai ridicata la gemeni decat la populatia normala .Printre gemenii monozigoti (N=50 de perechi ) 20% erau ambii balbaiti .Printre gemenii heterozigoti dar de acelasi sex (N=85 de perechi) doar 3% prezentau aceasta tulburare . Probabilitatea de a fi balbait aidoma fratelui geaman este multiplicata cu sapte daca perechea este monozigota in raport cu o pereche heterozigota. Andrews atribuie 71% din variante intre cele doua populatii factorului genetic , fata de 29% atribuiti factorilor de mediu inconjurator nefamiliali.
Instalarea balbaielii se judeca prin referire la studiile care se fac asupra fluentei si deci si a disfluentelor oricarui copil.
Termenul de fluiditate caracterizeaza ceea ce curge cu usurinta , dar cuvantul fluenta de origine engleza ilustreaza mai bine fenomenele a caror perceptie permite sa spunem ca un anumit enunt este fluent , altul disfluent : linia de demarcatie intre vorbire fluenta si vorbire balbaita este dificil de trasat in mod obiectiv .
Fluenta este definita in general de debit , ritm, absenta unui efort laringeal sau de articulatie si, in special de continuitatea vorbirii.
Vorbirea este considerata in mod normal fluenta atat timp cat nu apar in mod obisnuit ezitari, opriri sau repetitii.
Conform lui Johnson ( 1959) si Yairi (1982) vorbirea la adult poate contine pana la 5% disfluente intre cuvinte ( repetitii de segmente de fraze sau de cuvinte si de interjectii ) dar nu mai mult de 1% disfuente in interiorul cuvantului insusi (repetitii de forme sau de silabe, prelungiri sau rupturi de cuvant.)
Daca aceste disfluente apar , ele trebuie sa fie scurte , fara efort si sa nu interfereze in comunicare, impiedicand transmiterea mesajului. Frecventa disfuentelor si elementele de limbaj pe care ele le altereaza sunt criterii retinute pentru a judeca severitatea riscului la care este supus copilul.
Intre 40 –80% dintre copii balbaiti nu mai sufera de aceasta afectiune la adolescenta , dar pentru ca procentul celor rezolvati sa creasca se insista asupra necesitatii imperative a interventiei precoce.
Momentul interventiei este gandit diferit de clinicieni. Astfel Conture (1990) sustine ca un copil trebuie luat sub observatie atunci cand 25% din cuvinte prezinta prelungiri din totalul de disfluente; cand sunt prezente accese de repetitii ale fenomenului sau ale silabei primului cuvant ; cand copilul a pierdut contactul vizual mai mult de 50% din timpul comunicarii.
In conceptia lui Paxton (1993) un copil prezinta riscul de a fi balbait, daca din totalul cuvintelor 9% sunt balbaieli, cu miscari insotitoare uneori si o anumita constiinta a tulburarii , prelungiri > 2 secunde. In situatia in care are mai mult de 10% balbaieli , face efort pentru a incepe repetitia > 3 , prelungiri > 2 secunde, constiinta accentuata a tulburarii , prezenta reactiilor de evitare si a gesturilor insotitoare , copilul prezinta un risc major de a deveni balbait .
Adesea parintii rectioneaza in sensul invers celui care ar putea sa-l ajute pe copil si atunci copilul resimte o presiune , atat temporala cat si afectiva care-i va spori dificultatea.
Mai mult chiar, sunt situatii cand parintii sunt vinovati prin comportamentul lor provocand balbaiala copiilor.
Astfel Riley (1983) a ajuns la concluzia ca 53% din familiile care aveau un copil balbait aveau urmatoarele comportamente :
- conversatia se desfasura intr-un ritm rapid;
- pauzele intre replici erau insuficiente, astfel incat copilul nu-si putea organiza gandurile;
-intreruperea copilului cand acesta se straduia sa vorbeasca;
- erau nerabdatori sa afle raspunsul copilului
Un exament al fluentei ,al fonologiei si limbajului este facut de logoped care observa copilul in situatia de joc, discuta cu parintii si numai el este in masura sa faca o programare pentru un examen psiholingvistic complet.
In timpul examenului sunt stranse un corpus de 200 de silabe (Gregory 1986) sau minin de 100 de cuvinte pertinente ori 3 minute de inregistrare (Rustin, 1987) ,pentru a face o analiza a fluentei copilului.
Probele la care este supus un copil balbait in cadrul examenului articulatoriu si fonologic sunt:
-repetarea unei silabe simple;
-repetarea unei succesiuni de silabe (diadocochinezie) ,
-vocalizare sustinuta.
Daca exista tulburare fonologica, examenul perceptiilor auditive si ale proxiilor bucofaciale va fi facut cu ajutorul probelor standardizate obisnuite.
Examenul memoriei auditive pe termen scurt , al aptitudinilor cognitive nonverbale, al schemei corporale si al grafismului nu sunt necesare de la inceput in situatia in care copilul este foarte mic, dar se face in cursul luarii in ingrijire logopedica daca aceasta are loc.Probele de examinare a copilului sunt standard.
Se observa de asemenea nivelul de activitate verbala si nonverbala a copilului impreuna cu capacitatea sa de concentrare si de mentinere a atentiei.
In cursul examenului limbajului se propune o proba de evocare, facandu-se exercitii in momentul cand copilul va fi interesat de jocurile cu cuvintele.
Exista o proba de fluenta verbala standardizata in franceza in bateria lui Mac Carthy (1997) iar in engleza, cel mai recent test este al lui German (1990). Este necesar ca acestea sa fie elaborate la nivelul fiecarei limbi , pentru ca nu se pot utiliza prin trecere de la o limba la alta.
Seturile clasice de testare a intelegerii si exprimarii orale se aleg in functie de varsta exacta a copilului pentru ca maturarea sistemului lingvistic in aceasta perioada este foarte rapida.
In timpul examenului de fluenta si limbaj se inregistreaza toate trasaturile calitative care insotesc vorbirea ( gestul fonator-suflul-si eventualele caracteristici ale vocii, tensiunile vizibile si audibile , precum orice fel de gesturi insotitoare.
Importanta este inregistrarea video daca este posibila.
Debitul este dificil de masurat, dar se observa impresia subiectiva de precipitare in luarea de cuvant, durata pauzelor, momentele de accelerare, in special in momentul lungirii propozitiilor.
Terapia va fi diferentiata in functie de diagnostic: daca este o balbaiala izolata sau o balbaiata asociata cu alte dificultati lingvistice sau relationale.
Evaluarea corecta a situatiei determina durata si intensitatea luarii in ingrijire.
Daca este vorba doar despre o tulburare de fluenta sunt necesare doar 2-4 sedinte cu parintii , la intervale care se fixeaza in functie de evolutia copilului, asigurandu-se monitorizare telefonica indispensabila.
Daca balbaiala nu a cedat in urma masurilor luate de catre parinti printr-o schimbare de atitudine fata de copilul lor sau daca exista o intarziere in insusirea articularii , a vorbirii sau a limbajului se ia copilul in ingrijire logopedica in prezenta parintilor.
Durata in care un copil este luat in ingrijire logopedica variaza de la un copil la altul si in functie de severitatea simptomului de balbaiala .
In cazul copilului foarte mic luat in ingrijirea logopedului aspectul ludic este accentuat, exercitiile sunt inlocuite prin jocuri: jocul cu gura ( maimutareli, pantonima, mustati cu Nutella etc.) imitari ale unor zgomote din natura si sunete scoase de animale de toate felurile, jocuri de marionete, situatii in care copilul nu trebuie sa faca o performanta , ci in care placerea sa de a se juca , de a castiga si a stapani formele limbajului este predominanta.
Logopedul are o misiune destul de dificila pentru ca el nu are de luptat numai cu micutul balbait, dar si cu mentalitatile parintilor si ii este de un real folos cooperarea acestora.
El solicita atat ambilor parinti cat si fratilor mai mari sa fie de fata si cauta sa nu invinovateasca pe nimeni pentru tulburarile celui mic.Este necesar sa se admita de la inceput ca exista multe intrebari fara raspuns iar raspunsurile trebuiesc cautate impreuna.
Folosind chestionarul –model al lui Starkweather (1990) pe care -l completeaza in fata parintilor, logopedul intelege interactiunile posibile intre mai multe aspecte diferite-motor, ligvistic,cognitiv si emotional si poate sa-si sistematizeze recomandarile. El explica parintilor la ce presiune este supus copilul atunci cand incearca sa faca tot felul de lucruri pentru care nu este pregatit. Astfel , sub indrumarea terapeutului parintii isi vad copilul cu alti ochi.Incep sa-si supravegheze reactiile atunci cand copilul se balbaie, isi schimba optica pentru a face posibila evolutia limbajului, invata sa-i acorde mai mare atentie si siguranta micutului, incearca sa diminueze presiunea timpului.
Dintre sfaturile date de logoped parintilor, consider ca sunt mai importante :
-atentia trebuie indreptata asupra a ceea ce spune copilul si nu asupra modului cum vorbeste,
-parintele trebuie sa pastreze un contact vizual natural cu micutul in timp ce acesta vorbeste.
-nu trebuie exercitata presiune asupra exprimarii sale , ci trebuie sa i se ofere un exemplu de vorbire destinsa si modulata , cu un ritm lent adaptat posibilitatilor sale de mobilizare motorie dar si nivelului sau de reprezentare mentala.
-copilului trebuie sa i se acorde tot sprijinul necesar, sa-i fie incurajate initiativele ,sa fie felicitat cand parintele este multumit de el,
-copilului trebuie sa i se acorde zilnic cateva momente de atentie exclusiva si sa i se vorbeasca despre balbaiala ca despre orice alt subiect , suparator, dar nu rusinos,
-nu trebuie lasati ceilalti frati sa-l forteze sau sa-l tachineze, cu atat mai putin sa-si bata joc de el,
-se evita orice provoaca copilului o mare excitatie sau oboseala , chiar si activitatile care- i fac placere ( ex: televizorul, etc)
-in casa se evita conflictele, certurile,care ar putea sa-l influenteze emotional
-se diminueaza nivelul exigentelor in ceea cel priveste pe copil chiar daca devine mai capricios pentru un timp sau fratii si surorile devin gelosi pe el.
Consilierea psihologica ii face foarte bine unui copil cu probleme. Psihoterapeutul stabileste o comunicare bazata pe incredere si confidentialitate , descopera cauzele problemelor si legaturile cu alte evenimente importante din trecut si prezent , incurajeaza si sustine exprimarea verbala sau prin alte mijloace ( desen, modelaj , etc) a gandurilor si trairilor copilului , cauta modalitati sa rezolve problema acestuia.

Bibliografie
Anne- Marie Simon –Consiliere Parentala , Editura Polirom , 2004
Georgeta Burlea, Marin Burlea (coordonatori) , Dictionar explicativ de logopedie editura Sedcom Libris , Iasi , 2004
Paul Popescu Neveanu , Dictionar de psihologie , Combinatul Poligrafic ,, Casa Scanteii “, Bucuresti , 1978.