Abordarea psihoterapeutica a familiei alcoolicului

Una din greselile intalnite in terapie este concentrarea asupra schimbarii individuale, omitandu-se faptul ca familia poate fi un factor decisiv al schimbarii .
De aceea terapeutii de familie recurg in primul rand la identificarea si evaluarea sistemica a familiei, pentru ca functionarea globala si sistemica a familiei poate influenta functionarea fiecarui individ in parte .
Terapeutul de familie identifica acele patternuri care functioneaza in sistemul familial si care submineaza incercarea alcoolicului de a-si schimba comportamentul .
Un model de abordare psihoterapeutica e cel propus de Gerald Benett in 1989 si care se bazeaza pe elemente de terapie strategica si structurala de familie .
Ca element de terapie structurala, ierarhia existenta in familie are o importanta majora acolo unde nu este pastrata creandu-se un dezechilibru .Obiectivul terapeutului este de a actiona in functie de acest dezechilibru .Alaturi de terapia de familie structurala se foloseste cu succes terapia de familie strategica pentru ca dependenta de un anumit drog ( in cazul nostru de alcool)este vazuta ca un simptom care mentine homeostazia sistemului familial . Acest simptom este vazut ca fiind modalitatea familiei de a evita schimbarea . Interventia terapeutului consta in intreruperea cercului vicios care se creeaza ajutand familia sa se reorganizeze .
Terapia propriu zisa consta in :
- angajarea familiei in tratarea consumatorului
- acordul alcoolicului este foarte important de obtinut
-fixarea unei intalniri cu intreaga familie .
- terapeutul telefoneaza familiei de fata cu consumatorul de alcool , pentru ca de multe ori acesta refuza sa implice si familia in terapie

Evaluarea
Tehnicile de evaluare constau in identificarea motivelor care au dus la alcoolism , amanunte legate de debut , modalitatea prin care alcoolul a intrat in obisnuinta, identificarea relatiilor apropiate alcoolicului, ce intretine starea de fapt , detalii si proceduri legate de tratament,identificarea oricarui element care poate da informatii despre relatia client-familie .
Folosirea genogramei poate fi relevanta pentru aflarea unor mecanisme legate de consumul de alcool care se repeta in familia acestuia .
Inceputul terapiei tine cont in primul rand de modul cum este afectata familia .
Este foarte important sa se lucreze pe relatia cu parintele de acelasi sex . Se negociaza sarcini specifice cu care trebuie sa se puna de acord amandoi .
Consumatorul de alcool se poate dezintoxica acasa sau intr-un centru de dezintoxicare , perioada care poate declansa o criza familiala , terapeutul avand un rol important in rezolvarea rapida a acestei crize pentru ca este nevoie neaparat de suportul familiei . In situatia in care familia ajunge sa se dezintegreze , pacientul poate face o recadere. Terapeutul asista familia sa treaca peste criza , astfel ca progresul pacientului sa nu fie sabotat .
Schimbarea trebuie urmarita pas cu pas, prin toate fazele prin care trece pacientul :
* Faza de precontemplare
Schimbarea motivationala este sustinuta de ceea ce se intampla in viata clientului. Anumite evenimente de viata pot precipita schimbarea .
* Faza de contemplare .
Este foarte important sa fie constientizat clientul ca are o problema . Clientul este adus in situatia in care conflictul este trait foarte intens .
* Faza de actiune
In aceasta faza are loc luarea deciziei de a-si schimba comportamentul . Terapia este orientata catre punerea in discutie a automatismului comportamentului de consum, a circumstantelor in care are loc consumul de alcool si a situatiilor de risc crescut .
* Faza de mentinere
Acum se consolideaza comportamentul de schimbare ,schimbarile in stilul de viata fiind foarte importante . Se descopera alte nevoi, modalitatile de a le satisface , noi modalitati de a petrece timpul liber .
* Recaderea poate avea loc atnci cand se face centrarea pe evitarea provocarilor in loc sa se faca centrarea pe modalitati alternative de raspuns .

Psiholog consilier Familie-Cuplu , NICULINA CIUPERCA
Cabinet individual de psihologie, Bucuresti, cartier Crangasi,Str. Ceahlaul 22 Bloc 104,ap.5. Telefon 0724878966

Ipostazele feminitatii in antichitate

Rememorarea unor ipostaze ale feminitatii in aceasta perioada in care de multe ori se pune la indoiala inteligenta femeii si rolul important pe care aceasta il are in societate, are rolul de a dovedi ca femeia este mult mai complexa decat se crede, ca are o multitudine de fatete pe care le poti cunoaste numai dandu-ti timp s-o studiezi cu adevarat , ca e si blanda daca o apreciezi cum se cuvine , dar si apriga la manie , cand ii incalci teritoriul .
“Lucrarea de diploma a lui Dumnezeu la examenul de estetica”-cum o numea Vasile Ghica –sau “caierul gandirilor “, “trimisa Cerului a tot creatoare...a ei este opera invizibila” cum o numea Prentice Mulford in “In zarea nemuririi “, nu este totdeauna o fiinta slaba, victima a fiziologiei ei , cum lasa sa se inteleaga George Calinescu in Enigma Otiliei.
Analizand cateva din ipostazele feminitatii din antichitate , avem surpriza ca multe din ele sa fie copie la indigo cu multe din zilele noastre.
Astfel , Antigona , simbolul femeii puternice, pastratoare a traditiei cu orice pret poate reprezenta cu succes pe multe din femeile familiilor traditionale romanesti . Ea are taria sa infrunte porunca lui Creon pentru a-l ingropa pe Polynikes , cu toate ca stie ca acest gest poate s-o coste chiar viata , pentru ca traditia cere ca orice mort sa fie ingropat , indiferent ce-ar fi facut in timpul vietii ( Polynikes intors din surghiun urzise gand rau impotriva tarii si a neamului sau ) . Ipostaza ei de sora nu-i permite sa treaca nepasatoare pe langa fratele lasat prada pasarilor si cainilor sa-l sfartece.
Desi se dovedeste pana la urma a fi de partea ei , Ismena , sfioasa ei sora , speriata de sfarsitul tragic al parintilor si fratelui , o sfatuieste sa se gandeasca ce ,, cumplit sfarsit “le poate pandi , cuvintele ei sintetizand conditia femeii in raport cu a barbatului puternic : ,,sintem femei / si pe barbati a-i infrunta nici ca putem /Mai tari is cei ce carmuiesc si vrerii lor / Se cade-a ne pleca...”
Antigona impresioneaza prin pozitia demna pe care o afiseaza in fata lui Creon in momentul aducerii ei de paznicul ce-o prinde incercand sa-si ingroape fratele : ,, nici macar o tresarire-avu atunci” ; ,, n-a tagaduit nimic “. Nu-si ascunde fapta , ci recunoaste ca ,, faptasa-s eu , nu ma codesc nicicum s-o spun ! ........Stiam ca doar porunca-ti auzit-au toti “. Mai mult chiar , ea-l infrunta , sustinand ca cei din jurul ei admira ce-a facut , dar tac ,, chitic “ de frica .
Conform preceptelor biblice , Antigona sustine ca ,, al vieti-mi rost e sa iubesc, nu sa urasc”.
Pe cat de puternica e Antigona si hotarata a-l infrunta pe Creon , pe atat de sensibila e Ismena , pe al care-i frumos obraz ,, e lacrimi si jale “, dar dragostea de sora o face sa exclame : ,,De-ar fi sa mori , cum oare viata-as mai iubi ?
Urmarind reactiile Antigonei cand este amenintata ca va muri , n-am putut sa nu fac o paralela intre comportamentul ei si-al ciobanului din Miorita . Pe cat de senin isi asteapta moartea ciobanasul care stia ca va ramane in mijlocul naturii vegheat de tot ce-i era mai drag lui , pe atat era de indurerata Antigona , al carei mormant urma sa fie ,, sapat in scorbura de stanci “ unde nu avea sa mai vada nici un prieten : ,, si nimeni m-o plange si-s fara / Prieteni si far a cununie si raza / Cea sfanta de soare eu n-oi mai /vedea-o vreodata “... Singura alinare e ca porneste spre mortii ei, acolo unde se va intalni cu mama, tatal si fratele ei si credinta ca ,,cei buni “ vor aprecia gestul ei .
Pentru ea ipostaza de sora e foarte importanta si nu se sfieste s-o arate : ,, Ca sot de-as fi pierdut , un altu-as fi aflat ! / Copilul de-mi pierdeam , copil c-un alt barbat / As fi avut !Dar frate cum as mai avea ? “ Regreta numai ca moartea o va gasi fara sa se fi implinit ca sotie si mama , de-a nu fi reusit sa parcurga toate etapele ciclului vietii . Apare aici ideea ca moartea e un lucru firesc, daca apare atunci cand omul si-a desavarsit rostul pe pamant. Tocmai de aceea este indurerata , pentru ca: ,, Ma duc spre mormant, fara nici sa fi stiut / De-al nuntii drag desfat ./ Nici sot eu n-am avut / Nici prunc n-am alaptat !
Trebuie remarcata deasemenea ,desi aparitia ei e de scurta durata si Evridike , mama devotata , care neputand supravietui fiului ei , sfarseste prin a-si curma viata .
Daca Antigona lui Sofocle este o femeie puternica , demna , cu spiritul dreptatii, care-si accepta destinul nemeritat , Medeea lui Euripide e razbunatoare , nu precupeteste nimic sa-si atinga scopul, nu iarta pe cei care o umilesc, se razbuna chiar pe proprii copii pentru ca-i inselata de sot . Din moment ce sotul ei Iason isi incalca juramintele si ,,se leagana-n culcus regal , casatorit /c-o fata , os din Creon , domnu-acestei tari “ , devine ,,....surda precum stanca , precum valu-n mari / Naintea prietenilor sai ce-o dojenesc .” De dragul lui Iason isi ucisese fratele ,de aceea nu-i poate ierta comportarea de-acum si-ncepe sa-l blesteme : ,, pe el si pe soata , sa-i vad / sfaramati in palat...”
Furia ce-a cuprins-o fata de Jason i-a intunecat mintile, i-a facut sa-i dispara chiar si instinctul de mama ( pe care stau si ma-ntreb daca l-a avut vreodata, gandindu-ma la Evridike care nu poate supravietui mortii fiului in timp ce Medeea ii ucide cu propriile maini ) .
Nici o femeie in ipostaza de mama nu ar fi in stare sa adreseze copiilor ei asemenea vorbe grele : ,,copii blestemati , din trupu-mi cumplit , / De-ar fi sa muriti cu Iason la rand /Locasul acesta de s-ar narui !”.
Discursul ei in fata corului de femei pare o razvratire nu numai impotriva sotului , dar si a destinului, pentru ca ,, din tot ce-i inzestrat cu viata si cu gand / Femeile sunt neamul cel mai obidit “........as vrea de trei ori sa ma lupt / cu scut in loc sa am o data de nascut “.
Pare revoltata si impotriva institutiei casatoriei care nu permite femeii sa-si alunge sau paraseasca sotul , impotriva institutiei zestrei , dar si impotriva parintilor care nu o invata pe fata cum sa se poarte cu sotul sau . Discursul ei pare sa aminteasca de asociatiile feministe de mai tarziu .
Cand e incoltita cu surghiunul de catre Creon , stie sa disimuleze pentru a-si pune in aplicare planul .
Femeie mandra , refuza ajutorul pentru drum oferit de Iason : ,,La cunoscutii tai eu n-am sa cer salas. Nu iau pomana ta . Nimic nu-mi darui / Ca nu e spornic darul celui pacatos .”
Dupa ce se desparte de Aigeus , regele Atenei care-i promite ajutor , concepe un plan in care sa-i ucida pe Iason si sotia sa , precum si pe Creon , jucand in fata lui Iason rolul femeii spasite cu un talent actoricesc demn de o mare actrita . Cununa de aur si valul de aur trimise miresei prin copii sunt otravite , lucru ce dovedeste ca Medeea este tipul razbunatoarei extreme , care nu-i lasa cale de ales dusmanului . Mai mult chiar, de mana ei mor proprii copii.
Nu totdeauna soarta femeii a fost conform meritelor si dorintelor sale . Uneori s-a aflat intr-o ipostaza dureroasa asemeni ,, troienelor” lui Euripide .Dupa ce ti-e dat sa gusti din nectarul vietii , e groaznic sa te vezi in postura de femeie rapita in urma razboielor de cucerire, si Euripide a surprins cu maiestrie ,,vaietul femeilor menite prin sorti unui stapan “.Tabloul e sumbru :in corturi stau inghesuite roabele capitanilor ostirii , Hecuba e ,,culcata langa porti “varsand siroaie de lacrimi , Polyxene ,,jertfita pe mormantul lui Ahile “, ,,Casandra luata cu sila , ca sotie de taina “ de Agamemnon ,care fusese sagetat de iubirea pentru ,,fata cu duh divin “, Andromaca luata ca ,,prada” de feciorul lui Ahile .Chiar si-n aceste momente ,Hecuba gaseste resurse sa-si ridice moralul: ,,Sus, urgisito, capul ti-l ridica / De la pamant, si umerii........Indura cu tarie schimbatoarea ursita “... Apoi incearca sa le incurajeze si pe celelalte : ,, Nu e acelasi lucru, o copila / A fi-n lumina zilei si-a fi mort / Caci moartea e nimic .Vietii / Ii mai raman nadejdi .”
E de mirare ca Andromaca gandeste ca femeile nu au acces la intelepciune , sau poate starea in care se afla o face sa confunde intelepciunea cu forta. Astfel pe ea ,,Intelepciunea care nu-i lasata femeilor / au pus-o la-ncercare / In casele lui Hector/......nauntrul / Camarii mele nu lasau sa intre / Palavra femeiasca, cumpatul / Mi-era invatator...../Tacuta limba , chip placut aveam “ Ea este tipul sotiei devotate ce nu poate suferi ,, pe aceea / care, de langa sotul ei trecand / In alt culcus , iubeste pe un altul “.
Femei frumoase au fost in toate timpurile, dar parca frumusetea Elenei lui Menelau le intrece pe toate , pentru ca ,,rapeste ochii barbatilor , darama / Cetatile si casele / Le pune foc .Cumplite / Sunt farmecele sale “ ( Hecuba despre Elena in ,,Troienele “) .
Dar pe langa atatea simboluri feminine , grecii au avut si un simbol al castitatii si fidelitatii conjugale in persoana Penelopei, sotia lui Odysseus si mama lui Telemachos .In indelungata absenta a sotului, asaltata de petitori , incepe sa teasa o panza la terminarea careia ar fi urmat sa se marite cu unul dintre ei . Ea este si o femeie vicleana, pentru ca ce tesea ziua , destrama noaptea si daca nu ar fi avut noroc de intoarcerea sotului, probabil ar fi fost pedepsita
Am lasat la urma personajul feminin Pandora , desi este femeia primordiala a lumii ,pentru ca in ea salasluiesc mai multe simboluri .Creata din porunca lui Zeus de Hephaistos si Athena , zeul a vrut sa i-o dea de nevasta lui Prometheus dupa furtul focului ,in semn de ironie
Respinsa de Prometeu , Pandora in ipostaza de seducatoare , reuseste sa-l seduca pe fratele acestuia Epimetheus , care se insoara cu ea . Darul ei de nunta de la zei , asa zisa ,,cutie a Pandorei “este deschisa de Epimetheus care umple lumea cu toate relele , munci istovitoare si molime ducand chiar la intinarea nobilei semintii a oamenilor . Potrivit legendelor, la inceput barbatii traiau fara femei, crescand din pamant ca cerealele .Nu cunosteau oboseala , suferinta sau batranetea .Mureau tineri ,intr-o liniste perfecta , ca in somn .Deranjat de acest bun mers al lucrurilor pentru muritor , dar si voind sa se razbune pe Prometeu, stapanul Olimpului decide sa intervina in aceasta pace si liniste a oamenilor muritori , trimitandu-le o geniala si malefica momeala .
In viziunea lui Hesiod, ea este un simbol al eternului feminin si in acelasi timp alegoria razbunarii lui Zeus pentru rapirea focului . Daca Prometeu o respinge, e numai din mandria de a nu primi nimic de la Zeus, care ,,in locul focului a zamislit un rau destinat oamenilor ; din vointa Cronidului vestitul Faur a framantat din tarana o fiinta aidoma unei fecioare preacurate “, iar alti zei o perfectioneaza : Hephaistos ii da glas omenesc , Aphrodite frumusete, patima , putere de seductie , Athena o imbraca in alb daruindu-i cingatoarea sa si punandu-i pe frunte o diadema lucrata tot de Hephaistos , iar Hermes o initiaza in aria lingusirii, dupa care Zeus ii inmaneaza perfida cutie .
Pandora este dupa parerea lui Hesiod etalonul ispitelor artificiale feminine : ,,si in sanul ei , Crainicul, omoratorul lui Argos , zamisleste minciuni , vorbe amagitoare si o inima vicleana “
Dupa alte interpretari, Pandora nu ar fi decat o alta forma a Zeitei Pamantului (Gaia) care ofera omului daruri contradictorii si ispititoare , mai ales speranta vesnica .
Victor Kernbach , in Dictionar de mitologie generala , pag .538 sustine ca Pandora ,,nu e om , ci homuncul ; nucleul originar al mitului greu de regasit , trebuie sa fi avut ca sursa credintele arhaice in puterile vrajitoresti ; dar vechiul simbol de magie aparent neagra s-a transformat mai tarziu intr-o alegorie a seductiei magice femeiesti si chiar aceasta alegorie a absorbit influienta unor conceptii misogine “
Am prezentat cateva ipostaze feminine din lumea antica
Daca am urmari evolutia statutului femeii de la o societate la alta , am observa ca acesta a variat considerabil . Studiind cu atentie fiecare societate in parte , la prima vedere ar parea ca eliberarea femeilor si feminismul sunt fenomene ale sfarsitului de secol XX .Dar vedem ca si-n lumea antica au existat femei care au reusit sa sparga barierele traditiei

Bibliografie
1 .Tragicii greci-Antologie -Editura de stat ptr literatura si arta , combinatul Poligrafic Casa Scanteii , Buc 28.06. 1958

2. .Victor Kernbach –Dictionar de mitologie generala , Editura Albatros , Bucuresti ,1983

NOTA
ANTOLOGIA TRAGICII GRECI ESTE UN MOMENT DE REFERINTA ptr aceasta perioada, si numai un neavizat se poate intreba ce cauta intr-o lucrare de acest fel( pentru ca a aparut in 1958?) Intr-o buna zi ne vom trezi ca nu mai au valoare nici scrierile lui Dimitrie Cantemir, sau Neagoe Basarab, ptr ca nu sunt aparute in 2009 .....
1983

Dezvoltarea personala , un lux , sau o necesitate ?

O analiza la nivelul planetei ( Ion I.Ionescu-Sociologia dezvoltarii comunitare) ar scoate in evidenta multiplicarea relatiilor dintre oameni , comunitati , societati , a interactiunilor si interdependentelor , cresterea mobilitatii persoanelor , globalizarea schimburilor (de capital, produse, informatii) inmultirea modurilor de organizare a colectivitatilor, societatilor si de gestionare a resurselor.
Datorita acestor transformari radicale , apar: neputinta de a prevedea viitorul, incertitudinea si riscurile , punerea permanenta sub semnul intrebarii a pozitiei economice si sociale dobandite, goana inversunata dupa performanta , competitivitatea de toate felurile, necesitatea adaptarii in mod eficient si pozitiv la schimbarile si mutatiile din societatea de astazi .
In aceste conditii, dezvoltarea personala a devenit un fel de formare permanenta aplicata propriei persoane , avand rolul de a optimiza competentele, gasindu-si locul in aplicarea unui eficient proces individual de reusita . Cu ajutorul ei ne putem adapta noii realitati , intelegem necesitatea schimbarii mentalitatii ca odata invatata o meserie aceasta ne poate asigura existenta toata viata si constientizam ca avem forta necesara s-o luam de la capat ori de cate ori conditiile socio-economice o impun . Atunci cand schimbarea vine din interior , adaptarea se face mai usor, iar insusirea unor noi cunostinte nu mai provoaca stres , individul devenind stapanul propriului destin .
Multe din exercitiile si tehnicile invatate la cursurile de dezvoltare personala , ne ajuta sa detinem controlul asupra timpului de care dispunem , asupra factorilor de stres , asupra relatiilor cu ceilalti , ne da forta sa demaram o actiune dorita pentru a realiza ce ne-am propus .
Comparand nivelurile de stres din mai multe activitati (pe un studiu facut de mine pe 144 subiecti repezentand 4 categorii socio-profesionale) , am putut observa ca pe langa complexitatea muncii , nivelul de stres este influientat si de stabilitatea emotionala , impulsivitate , sociabilitate si modul cum se exercita autocontrolul . Iar acestea difera la fiecare individ in parte , in functie de personalitatea fiecaruia , in functie de nivelul de cunoastere si autocunoastere personala .
Daca stim sa abordam corect o activitate , oricat ar fi de stresanta pentru altii , pentru noi poate deveni placuta . Preluarea controlului este cheia dezvoltarii personale .
Prin urmare, dezvoltarea personala nu este un lux , ci devine o necesitate .

Oare ne dorim cu adevarat schimbarea?

Ni se intampla de multe ori sa ne dorim o slujba noua pentru ca cea actuala nu ne mai aduce satisfactiile dorite, dar gandul ca s-ar putea sa esuam la noul loc de munca, ne face sa batem in retragere.
Vechiul proverb romanesc “ nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard “ e atat de actual si astazi si ramane o convingere limitatoare pentru multi dintre semenii nostri .
Din fericire sunt destui care nu gandesc asa si daca altii reusesc, tu de ce nu ai reusi?
Daca te cunosti cu adevarat…., daca esti convins ca meriti ceva mai bun..., schimbarea e necesara.
Fiecare om trece in viata printr-un lant de schimbari, dar trecerea trebuie
facuta in asa fel incat sa te duca spre ceea ce iti doresti cu adevarat. Invata sa iti placa schimbarea, fa un efort constient de a crede in ea.
Incearca sa te concentrezi pe sentimentele pozitive, nu pe cele negative, vizualizeaza cum te vei simti la noul loc de munca, mai puternic, cu un mental mai clar, calm, bucuros de ceea ce faci. Fa o comparatie cu vechiul loc de munca, reprezinta-ti explicit scopul urmarit.
Intreaba-te din nou ce urmaresti sa obtii prin schimbarea locului de munca si cand anume vei sti daca ai reusit sa realizezi ceea ce ti-ai dorit. Construieste-ti strategia potrivita pentru a reusi.
Daca esti convins ca nu esti pe calea cea buna, lanseaza o noua strategie care poate fi aceeasi cu o mica modificare, o alta legata de prima, sau complet diferita.
Anticipeaza totul pana in cel mai mic amanunt. Construind o anticipatie pozitiva lucrurile ti se vor parea mult mai clare cand ajungi acolo.
Anticipeaza daca poti si un eventual esec, dar cu convingerea ca acesta te va intari si-ti va da forta sa mergi mai departe. Nu de putine ori invatatura trasa dintr-un esec poate constitui premisa unor succese viitoare.
Construieste-ti strategia folosind toate cele 3 sisteme de reprezentare: vizual, kinestezic si auditiv pentru ca fiecare dintre sistemele noastre de reprezentare este capabil de a primi si procesa informatii. Abia dupa ce ti-ai construit pas cu pas o strategie viabila, poti trece in sfarsit la luarea unei decizii care sa te satisfaca. Toate sentimentele, senzatiile asociate inspiratiei, insight-urilor, te ajuta sa iti dai seama ca esti pe calea cea buna .

© 2007 Ciuperca NICULINA. Toate drepturile rezervate.

Articole publicate in 2007
in Unelte Pentru Schimbare
http://www.unelte.rrvbium.ro/motivational.htm#


1) Atingerea scopului dorit
(http://www.unelte.rrvbium.ro/motivational/atingerea_scopului.htm)


De multe ori ni se intampla sa nu fim multumiti de starea noastra actuala. Ne-am dori ceva mai mult, dar nu stim cum s-o facem si frica de esec ne face sa renuntam inainte de–a ajunge la telul visat.
De aceea e foarte important sa te cunosti cu adevarat, sa stii cine esti, ce poti, ce vrei de la viata. Unii sunt in stare sa faca asta singuri, orele de dezvoltare personala ajutandu-i sa se cunoasca, sa-si descopere adevaratul potential, sa vada totul intr-o alta lumina, sa-nteleaga ce i-a impiedicat pana acum sa fie ei insisi.
Sa nu uitam ca fiecare om are propria sa reprezentare despre lume si propriile resurse, de care trebuie sa fie constient si pe care sa stie cand si unde sa le foloseasca. Iti poti realiza un scop, cu conditia sa-ti propui unul realizabil, sa fie initiat si mentinut de tine, sa-l definesti si evaluezi prin sistemul senzorial, sa verifici daca ceea ce faci e ecologic.
Exprimarea in termeni pozitivi a scopului respectiv este o conditie importanta pentru atingerea lui, pentru ca asa cum spunea si George R. Walther, limbajul pozitiv ne influenteaza gandirea si modul de actiune. Exprimarea trebuie sa fie de asemenea absoluta (fara nici o comparatie) si fara verbe modale. Trebuie sa fii convins ca poti sa-ti atingi scopul acum, nu “ candva ”, pentru ca tot lungind perioada in care vrei sa realizezi ceva, motivatia se poate stinge, nu mai ai acelasi elan de la inceput. Vechiul proverb romanesc ,, nu lasa pe maine ce poti face azi! ” poate fi o resursa, pe care internalizand-o o poti folosi la nevoie.
Ori de cate ori am dorit sa realizez ceva, m-am ajutat de cateva reguli, care mie mi-au fost de un real folos. Le redau mai jos, in speranta ca vor fi un punct de plecare, ce poate fi imbunatatit prin viziunea fiecaruia.
Am constatat ca pentru realizarea unui scop este necesar ca acesta sa fie initiat si mentinut de persoana insasi pentru ca ea stie adevaratul motiv care o impinge spre actiune. Motivatia joaca un rol determinant in atingerea unui scop, ea practic este motorul care–l sustine pe individ, dandu-i energia necesara sa ajunga la final. Motivatia, sustine P. Golu, “ar putea fi definita ca model subiectiv al cauzalitatii obiective, cauzalitate reprodusa psihic, acumulata in timp, transformata si transferata prin invatare si educatie in achizitie interna a persoanei”. Dar cum motivele subiective sunt modelate socio-cultural, in momentul initierii unui scop este necesar sa i se faca ecologia atat in ceea ce priveste persoana, cat si adecvat contextului respectiv. Trebuie analizat daca ceea ce se doreste este corespunzator din punct de vedere ecologic sistemului sau sistemelor cu care interactioneaza. Este necesar sa se gandeasca fiecare amanunt:
• care sunt avantajele situatiei prezente si daca acestea se pastreaza;
• daca pot aparea dezavantaje in urma atingerii scopului si care sunt acestea?
• exista un pret platit pentru atingerea scopului?
• care sunt efectele pe termen lung ale acestei reusite?
Daca totul este o.k. pentru persoana care vrea sa-si realizeze un scop, se va avea in vedere inainte de a se trece la actiune:
• identificarea unor piedici / provocari ce ar impiedica / intarzia atingerea scopului respectiv;
• identificarea resurselor existente necesare realizarii scopului;
• gasirea unor resurse suplimentare, necesare demersurilor necesare;
• si poate etapa cea mai importanta: posibilitatile de realizare. De modul cum se gandeste atingerea scopului, de caile ce vor fi urmate, depinde atingerea momentului (care poate fi mai devreme sau mai tarziu) visat. Daca ,,primul pas” este gandit cum trebuie, reusita poate fi sigura.



Copyright © 2007 Niculina CIUPERCA. Toate drepturile sunt rezervate


2) Sa facem din comunicare o arta
(http://www.unelte.rrvbium.ro/motivational/sa_facem_din_comunicare_o_arta.htm)

Asa cum mentioneaza si Norbert Sillamy in ,,Dictionar de psihologie”, comunicarea implica transmiterea, intentionata sau nu, de informatii destinate sa lamureasca sau sa influenteze un individ sau un grup de indivizi receptivi. Concomitent cu transmiterea informatiei se produce o actiune asupra subiectului receptor si un efect retroactiv, feed-back asupra persoanei emitatoare care la randu-i este influentata.
O comunicare reusita consta mai putin in intentia celui ce comunica si mai mult in rezultatul obtinut.
Orice persoana simte nevoia unei comunicari eficiente, dar in cazul multora aceasta ramane doar la stadiul de intentie. Zadarnic isi propune sa aiba o comunicare buna cu ceilalti, dar nu stie s-o faca, pentru ca si-a internalizat defectuos modelele de comunicare.
Faptul ca una din premisele NLP se intituleaza ,,nu putem sa nu comunicam” nu este deloc intamplator, pentru ca nici un proces de interactiune nu poate avea loc in afara comunicarii: acasa, la serviciu, intr-un club, etc. Fiecare dintre noi transmite mesaje si obtine informatii fara de care viata nu ar avea nici un sens.
Avem impresia ca a comunica este simplu, dar de multe ori sesizam ca se creaza confuzii intre ceea ce vrem sa spunem si ceea ce spunem de fapt . Este vorba despre asa numitele distorsiuni, care creaza probleme in comunicare. Putem aminti aici ,,citirea gandurilor”, atunci cand presupunem ca stim ce se petrece in interiorul interlocutorului la nivel cognitiv sau afectiv, fara dovezi sau calibrare bazata pe simturi. Sunt situatii cand citirea gandurilor reuseste, dar in cele mai multe cazuri da nastere unor conflicte sau neintelegeri. Va puteti inchipui ce se intampla in sufletul unei sotii atunci cand sotul vine tarziu de la servici, obosit, gandindu-se la o lucrare lasata neterminata, iar ea crede ca vine de la o alta femeie care i-a captat toata atentia?
Probleme creeaza si echivalentele complexe, atunci cand doua afirmatii sunt legate astfel incat una reprezinta sensul celeilalte: ,,nu ma priveste, deci nu-i place de mine”. Deasemenea si raportul cauza-efect este o eroare de tip semantic care permite oamenilor sa atribuie altora sentimentele care-i incearca, dar care de fapt sunt propria lor creatie. ( ex. Ionel ma face sa ma simt neputincioasa ).
In comunicare provoaca distorsiuni si unele presupozitii (ipoteze care au la baza harta noastra anterioara ). Sa ne gandim cat rau poate face sa-i spui cuiva: ,,nu esti bun la nimic!”. De asemenea pot fi si situatii cand inlocuirea verbelor de actiune prin substantive abstacte ingheata procesul de comunicare (ex. lupt pentru fericirea semenilor).
Importanta comunicarii pentru viata oamenilor a starnit si interesul terapeutilor de familie, Bateson studiind in mod special natura comunicarii in conditiile nivelurilor, in cadrul proiectului Palo Alto. ,,Orice comunicare-scria Bateson in 1951 - are doua niveluri sau functii diferite: relatarea si comanda. Orice mesaj are un continut declarat... dar in plus mesajul mai contine si indicatii asupra felului cum trebuie primit“. Metacomunicarea este un mesaj ascuns si adesea trece neobservat. Persoana care transmite mesajul vrea sa comunice intr-adevar ceva, dar important e sa fie receptat asa cum trebuie. Stabilitatea unei familii se realizeaza ( asa cum a observat si Bateson ) prin feed-back-ul care reglementeaza comportamentul familiei si al membrilor acesteia.
Sa nu iutam insa, ca alaturi de limbaj in comunicare ne ajutam si de mimica si gesturi. De felul cum le folosim, putem face din comunicare o arta!

Copyright © 2007 Niculina CIUPERCA. Toate drepturile sunt rezervate






3 )Timp pentru sufletul nostru
(http://www.unelte.rrvbium.ro/motivational/timp_pentru_sufletul_nostru.php)

Constatam de foarte multe ori ca e dificil sa ne impartim timpul intre viata personala si cea profesionala. Si asta pentru ca dorind sa fim apreciati pentru ceea ce facem la locul de munca, cautam sa fim cei mai buni, acordam mai multa atentie pregatirii profesionale, suntem intr-o continua intrecere cu noi insine.
Fiecare pas inainte ne da impresia ca ne apropiem de tinta dorita. Apoi un pas... si inca unul... pana intr-o zi cand constatam ca munca ne-a acaparat cu totul, iar de viata personala.... nici vorba.
Ne-am realizat profesional, suntem apreciati pentru ceea ce facem, dar ajungem intr-un moment cand parca nimic nu ne mai bucura, nimic nu mai are valoare, pentru ca-n tot timpul asta am uitat de noi, ne-am adancit tot mai mult in munca si am uitat de micile bucurii care ne-ar fi luminat sufletul.
Incercati sa va opriti cateva minute din ceea ce faceti. In scurtul ragaz desenati un ceas si incercati sa delimitati pe cadranul lui timpul pentru somn, timpul pentru munca, timpul pentru alte activitati. Veti fi surprinsi cand veti constientiza ca nu aveti deloc timp pentru dumneavoastra. Schitati-va un program in care sa va acordati un timp spunandu-va ca aveti capacitatea de a va rupe de munca pentru a va relaxa si distra in diferite moduri. O metoda ar fi ca dupa fiecare proiect dus cu succes la capat sa va oferiti o mica recompensa: o iesire la un local, o intalnire cu prietenii, vizionarea unui spectacol , etc.
Analizati cum va simtiti dupa aceste iesiri, constatati ce e diferit, cum vi se schimba viata... Nu-i asa ca activitatea urmatoare va fi mai placuta si mai putin stresanta?
Nu uitati ca dupa realizarea ei sa va felicitati si sa va acordati o rasplata cat mai curand posibil.
Cu timpul, va intra in obisnuinta impletirea sarcinilor de munca cu asa zisele bonusuri pe care vi le acordati pe merit. Si cine merita mai mult decat dumneavoastra?
Invatati sa va pretuti cu adevarat, ca atata vreme cat stiti sa va pretuiti, va vor aprecia si ceilalti.

Copyright © 2007 Niculina CIUPERCA. Toate drepturile sunt rezervate

4 ) Putem domina stresul
(http://www.unelte.rrvbium.ro/motivational/putem_domina_stresul.php)

Stresul este o prezenta activa in viata fiecaruia dintre noi. Generatoare de stres pot fi atat marile evenimente din viata (indiferent daca sunt pozitive sau negative), cat si evenimentele minore cu care ne intalnim zilnic. Important este sa stim sa stapanim stresul, sa nu-i dam voie sa treaca peste limita de suportabilitate a organismului. Si asta pentru ca stresul, perceput ca o stare intensa si neplacuta, pe termen lung are efecte negative asupra sanatatii, performantelor si productivitatii.
Daca ne respectam suficient vom gasi solutiile potrivite pentru a nu-i da voie stresului sa ne joace cum vrea. Il vom diminua gandind fiecare actiune pe care o facem, propunandu-ne obiective realizabile, renuntand la convingerile limitatoare de genul: eu nu sunt bun ca X; nu cred ca reusesc sa fac ceva; nu am norocul sa-mi indeplinesc un vis, etc.
Benefic pentru noi ar fi ca in cazul unei nereusite sa incercam sa gasim o intentie pozitiva: n-am reusit sa facem lucrul acesta, dar am descoperit ca mai trebuie sa-nvatam cate ceva din care vom castiga mai mult in viitor. Daca n-am fi incercat sa facem acest lucru n-am fi descoperit niciodata ca avem niste lipsuri, care, adunandu-se puteau pricinui necazuri mai mari. Nereusita de astazi poate sta la baza performantei de mai tarziu. Nu-i asa ca acum vedeti lucrurile altfel? Ganditi-va ca au fost cercetatori care au luptat toata viata pentru o idee. Ce-ar fi fost daca de la inceput si-ar fi zis ca n-au sanse de reusita?
Pentru fiecare dintre noi viata ofera si bune si rele. Cele bune au rolul de a ne bucura sufletul, iar cele rele sa ne caleasca si sa ne dea forta necesara de-a merge mai departe. Nu aveti impresia ca este o continua provocare? Ca suntem intr-o continua competitie cu noi insine?
Daca totusi va streseaza o situatie si oricat ati incercat nu puteti iesi din ea, va propun un exercitiu pe care eu il fac adesea si daca la mine functioneaza sunt sigura ca si pe voi va va scoate din starea in care va aflati si va va da forta sa mergeti mai departe:
Asezati-va cat mai confortabil pe o canapea, fotoliu, sau in orice loc unde va simtiti relaxat. Inchideti ochii si inchipuiti-va ca aveti in fata un ecran imaginar unde se deruleaza situatia care va deranjeaza. Traiti-o la intensitate maxima, fiti agitati, nelinistiti, cat este posibil sa va imaginati. Umpleti ecranul cu imaginea. Dati-i un nume. In continuare albiti ecranul imaginar. Dupa o scurta pauza, proiectati pe acelasi ecran o situatie in care faceti fata oricarei greutati, cand va simtiti excelent, traiti momentul la intensitate maxima si observati diferenta dintre cele doua situatii. Dati-i un nume si acesteia, ca sa va fie usor sa le deosebiti. Micsorati apoi imaginea cat puteti de mult si lasati-o deoparte intr-un loc al mintii. Umpleti iarasi ecranul cu prima imagine cand va simteati inconfortabil, dar acum in coltul din dreapta aveti imaginea micuta a momentului cand totul va reuseste, cand va simtiti minunat. Dupa ce prima imagine e clara pe ecran, schimbati imaginea cu cea in care totul va reuseste cand sunteti fericiti, cand totul e perfect si traiti-o la intensitate maxima... Bucurati-va de momentul respectiv, apoi albiti iarasi ecranul, ganditi la orice va place (ex.o zi din concediu,o plimbare in parc,etc), apoi luati-o de la inceput schimband momentele de cateva ori, pana imaginea neplacuta dispare, iar cea placuta apare instantaneu.
M-ar bucura sa stiu ca v-a reusit si va promit ca pe viitor sa-nvatam impreuna si alte tehnici prin care sa ne asiguram succesul in viata.

Copyright © 2007 Niculina CIUPERCA. Toate drepturile sunt rezervate

Casatoria in societatea evului mediu

Casatoria este primul pas spre intemeierea unei familii .De aceea in calitatea mea de consilier si psihoterapeut de familie am considerat ca e foarte important sa cunosc aceasta institutie , care a inspirat numeroase lucrari fundamentale in domeniul antropologiei . Definita ca ,,uniunea dintre un barbat si o femeie , astfel incat copiii nascuti de acea femeie sa fie recunoscuti legitim de catre parintii lor “( Notes and Queries on Anthropology , ed . a VI-a , 1951 ) , casatoria a devenit in evul mediu o institutie in sine .
Despre casatoria in aceasta perioada se vorbeste in istorisiri , cronici , o multime de povestiri ( cele mai cunoscute fiind ,, Vietile Sfintilor “) , care, desi nu dau prea multe amanunte, au calitatea de a fi concrete . Deasemenea date importante se gasesc si in intreaga literatura de divertisment practicata la curte , deformata insa , ca si discursul ecleziastic . Potrivit lor , casatoria in societatea medievala era o combinatie de obiceiuri si reguli create in lumea antica .iar fundamentele casatoriei au derivat din legile romane si au devenit obiceiuri seculare mostenite si aplicate de catre Biserica Crestina de-a lungul Evului Mediu . Pentru a nu se pune rau cu Biserica , societatea nu incerca sa schimbe aceste obiceiuri , si cum nimeni nu risca sa fie respins de societate , nu indrasnea sa se impotriveasca Bisericii , care influenta religia , mostenirea si legea . In tarile europene ,in ceea ce priveste institutia casatoriei , erau mici diferente de la o tara la alta. Astfel , la englezi casatoria era vazuta ca o tranzactie privata , in schimbul unei fete barbatul oferind daruri , obicei asemanator, ( diferentele fiind numai de nuanta ) si la francezi .
Obiceiul casatoriilor aranjate a fost instituit de vechii germani , Biserica Romana mostenind aceste obiceiuri si implementandu-le in structura care a definit casatoria .
Ca o particularitate , casatoria in evul mediu nu este aceiasi la diferite nivele ale ierarhiei conditiilor sociale, casatoria stapanilor fiind diferita de a celor exploatati, desi cu totii apartineau bisericii.
Institutia matrimoniala in aceasta perioada are parte de o crestere progresiva.
Cele doua modele de incadrare a institutiei familiale sunt total diferite: modelul laic are misiunea de a pastra , pe firul generatiilor permanenta unui mod de productie, iar modelul eclaziastic are ca tel inabusirea « poftelor carnii »… « de a reprima raul , inchizand in reguli stricte revarsarile de sexualitate » (Georges Duby- Evul mediu masculin pag.69).
Modelul laic , bazat pe notiunea de mostenire avea rolul sa asigure « transmiterea unui capital de bunuri , glorie , de onoare si sa garanteze descendentului o conditie , un « rang » cel putin egal cu cel de care au beneficiat stramosii.
Responsabili de destinul familial erau toti barbatii care aveau drepturi asupra patrimoniului , in frunte cu batranul pe care ei il sfatuiau sa vorbeasca in numele lor . Ei considerau ca au ca drept si indatorire sa-i casatoreasca pe tineri , asa « cum se cuvine ». Acest lucru consta in : pe de o parte cedarea fetelor si negocierea puterii lor de procreatie si avantajelor presupuse ca le transmiteau progeniturilor , iar pe de alta parte ajutarea baietilor sa se casatoreasca . Fata era luata din casa parintilor , unde depindea de tatal , de fratii ei, de unchii ei si dusa in alta casa unde devenea supusa sotului , ramanand tota viata o straina , suspectata de tradare tainica , avand functia primordiala de a zamisli copii grupului de barbati care o primeau , o dominau si o supravegheau ..
In persoana copiilor se uneste ce a adus ea cu ceea ce ei detin de la tatal lor , « speranta celor doua mosteniri , respectul fata de cele doua linii de stramosi , de unde sunt luate conform unor reguli numele date fiecaruia dintre ei ».( G .Duby- Evul mediu masculin pag 70 ). Copiii vor avea o pozitie in lume si sanse de a fi bine casatoriti in functie de clauzele aliantei incheiate in timpul casatoriei parintilor. Incheierea unui acord se produce dupa lungi nogocieri si implica pe toti membrii unei familii care traiesc in aceiasi casa .
Schimbul de promisiuni intre parinti avea loc cu mult inainte de consumarea actului casatoriei , acest acord fiind rezultatul « unor lungi si sinuoase negocieri in care toti membrii fiecarei maisonnae (totalitatea membrilor unei familii care traiesc in aceeasi casa ) sunt implicati » . Aceasta strategie avea sa previna riscul de saracire care pandea descendenta familiilor ce deveneau prolifice .Dupa unele scrieri , viitorul sot ii oferea socrului un dar ( car, boi, vite , sabii sau sulite ) .Acesta era un schimb numai intre barbati , la care femeile nu participau . Dreptul asupra femeii era transferat de la tata la sot , astfel ca femeii ii era imposibil sa-si obtina independenta . Conceptul de zestre era o adaptare la aceasta traditie : cand se stabilea o casatorie , familia fetei ii dadea o bucata de pamant viitorului ginere .Odata cu realizarea schimbului intre familii , mireasa obisnuia sa-i dea viitorului sot un dar (o armura sau o arma de aparare ). Schimbul de daruri intarea obligatiile fetei de a-l servi pe barbatul ei , atat pe timp de pace , cat si de razboi . Cand barbatul era plecat la lupta , femeia avea grija de casa si gospodarie .Si cum pacea in acea perioada era considerata un lux , femeile ai caror soti erau la lupta , deveneau victime ale celor ramasi acasa .
Tratativele care aveau loc ca preambul la orice casatorie erau orientate de trei atitudini :
- inclinatie consienta sau nu , inspre endogomie , ( mai tarziu Biserica isi manifesta tendinta spre exogamie ) consortii find gasiti printre rude, din descendenta aceluiasi stramos, spre unirea matrimoniala , urmarindu-se sa se reuneasca fragmentele imprastiate din acelasi patrimoniu ;
- numarul urmasilor nu trebuia sa fie mare deci numarul de menaje noi trebuia limitat prin mentinerea in celibat a unei parti a progeniturilor.
- neincrederea , viclenia in meandrele targuielii ,precautie in cea ce hotarasc , nescapand din vedere faptul ca trebuie sa creeze un echilibru intre cesiunile consimtite cu avantajele asteptate.
Ceremonia cununiei , avea loc la cativa ani dupa ce promisiunile intre cele doua familii fusesera facute si era un ritual al credintei si al garantiei , se faceau promisiuni prin viu grai, exista o mimica a deposedarii si a luarii in stapanire, se inmanau gajuri , inel , aconturi , monede, iar dupa datina se incheia si un contract . Pretul miresei ii era oferit acesteia si de acum devenea proprietatea ei , desi legal sotul detinea controlul asupra proprietatii atata timp cat era in viata .Daca femeia ramanea vaduva , proprietatea ii revenea ei . Daca atunci cand aveau loc intelegerile varsta medie era de 7 ani la fete , pentru ceremonia casatoriei varsta necesara era de 12 ani la fete si 14 la baieti .
Nunta consta intr-un ritual de instalare a cuplului in propriul menaj: se impartea vin intre sot si sotie, la petrecerea de nunta participa multa lume, mireasa era condusa de un intreg alai pana la noul camin , unde dupa caderea noptii avea loc deflorarea , iar dimineata mireasa primea cadou in semn de recunostinta de la cel care-si va exercita functiile de paternitate legitima .
La vremea respectiva, pentru cei doi tineri iubirea nu era altceva decat o intamplare pur spirituala , charitas conjugalis sau dilectio , desemnand un fel de har conjugal , devotament , o imbinare de tandrete , prietenie si respect , datorita faptului ca se ajungea la casatorie pe fondul unui compromis , al unui joc de interese , multe casnicii fiind sinonime cu pacturi incheiate pentru achizitionarea de pamanturi si averi . Parintii isi educau fetele de la o varsta frageda sa devina neveste bune pentru viitorii lor soti , carora trebuia sa le faca pe plac si sa le creasca odraslele . Urmarirea idealurilor personale erau interzise femeilor , pentru ca in acea perioada acestea erau considerate privilegiile barbatilor . Fiind crescute pentru a se marita , femeile aveau ca unica alternativa intrarea intr-o manastire de maici , unde puteau intra de buna voie sau aduse de parinti , la orice varsta . Pentru multe dintre ele , intrarea intr-o manastire era avantajoasa pentru ca scapau de saracie , li se oferea oportunitatea de a avea o viata pioasa si de a obtine o educatie . In plus , primeau responsabilitati ce le erau refuzate in lumea exterioara , unde barbatul lua toate deciziile , drepturile femeilor lipsind cu desavarsire .Impartind locuri de cult cu calugarii , acestea au cautat moduri de a-l servi pe Dumnezeu si de a-si ajuta comunitatea
Societatea Evului Mediu nu este strict monogama. Desi nu autorizeaza existenta simultana a mai multor sotii , nu-i interzice sotului sau grupului sau familial sa intrerupa casatoria atunci cand doreste , sa-si alunge sotia si sa-si ia alta. De aceea angajamentele de cununie sunt foarte importante , “sponsalicium-ul” (donatie facuta de sotie) si dotalicium-ul” (dota) avand rolul de a proteja sotia alungata si neamul ei . Sotul se face ca respecta morala primita , care consta in faptul ca fiecare sot sa se multumeasca cu nevasta lui , dar nu i se interzice sa cunoasca femei inainte de casatorie si nici in perioada de vaduvie.
De asemenea sunt indicii care atesta raspandirea concubinajului , combinatii amoroase cu servitoarele, prostitutia si glorificarea bravurilor de virilitate.
Contrar , fetele aveau parte de un intreg ansamblu de interdictii , li se cerea sa se casatoreasca virgine, iar ca neveste sa fie statornice.
Femeile erau considerate fiinte perverse , a caror dereglare naturala ar fi putut face sa aduca in cadrul rudeniei , ca mostenitori ai avutiei stramosilor , intrusi, apartinand altor neamuri.
In cazul rapirii unei fete, barbatii din neamul ei se razbunau , iar in caz de adulter razbunarea apartinea sotului inselat si rudelor acestuia.
Biserica , a carei gandire corespundea filosofilor antichitatii , inclina sa condamne casatoria , pe care o considera “murdarie, tulburare a sufletului, obstacol in calea contemplarii” in virtutea unor argumente si referinte biblice care in mare parte se aflau deja adunate in Adversus Jovinianufu a Sfantului Ieronim” (G .Duby- Evul mediu masculin pag 72 ).
Admitea totusi casatoria ca fiind “raul cel mai mic” cu conditia ca institutia casatoriei sa savarseasca la disciplinarea sexualitatii, sa lupte impotriva depravarii.
Pentru a-si atinge scopul, Biserica propune o morala a bunei convietuiri conjugale, al carei scop era curatarea de murdaria inerenta a placerii carnale si de patima unei iubiri violente, recomandand penitenta , izgonid bauturi magice si alte leacuri ispititoare.
In viziunea Bisericii, sotii sunt ispititii de tentatia de a profita de placeri , devenind “pangariti”, incalca legea casatoriei si trebuie sa se purifice ca mai tarziu sa fie permis sa se apropie de cele sfinte. Se recomanda ca in zilele de sarbatoare sa se abtina de la placerile carnii, daca nu vor sa-l supere pe Dumnezeu . De fapt , institutia casatoriei a servit preotilor la remodelarea moralei sociale . Interzicea casatoria ecleziasticilor pentru ca abstinenta sexuala era o garantie de ordin superior pentru plasarea clericilor in varful piramidei pamantesti , iar laicilor le prescria casatoria pentru a-i controla mai bine , pentru a-i incadra si a le stavili exagerarile . In numele unei conceptii exagerate despre incest , preotii impun exogamia , mai mult chiar , considera procreerea singura justificare a acuplarii . Prin povestiri edificatoare , mai ales in ,,Vietile Sfintilor “ faceau propaganda unui model de casnicie asa cum il preconiza biserica . In aceste povestiri femeile erau prezentate desfasurandu-si virtutea in casatorie , modele de bune sotii supuse sotului , care le sustine , le ghideaza si le conduce catre ce este bine , devotate ,in acord cu barbatii lor , de care trebuie sa tina seama daca vor sa acceada la sfintenie .Ascultatoare , discreta in conducerea casei , in felul cum ii trata pe oaspeti , ,,casta “ , potrivit bisericii , femeia zamislea copii ,, folosindu-se de barbat ca si cand n-ar fi avut “ (G .Duby, Matroana si femeia rau casatorita , pag. 57 ) . Mai in toate povestirile erau laudate femeile care nasteau baieti si ii alaptau , acest lucru contand mai mult decat instructia si educatia pe care le-o dau . Virtutea cea mai importanta a unei femei era maternitatea , contributia la gloria neamului dandu-i copii , iar dupa cresterea copiilor erau apreciate actele de binefacere la manastiri , apoi alaturarea liturghiilor monastice . Conditia femeii casatorite nu era de invidiat : mai intai dominata de tatal sau , ce o da celui care lui ii place , ce o conduce si o supravegheaza , apoi supravegheata de fiul cel mare , care in cele din urma o scoate din casa pe mama sa care il deranjeaza, iar in cele din urma de catre clericii din Manastirea familiala care aveau rolul de a primi pe femeile marginalizate .
In incercarea ei de a modifica obiceiurile laice, biserica deplaseaza granitele dintre licit si ilicit , ii impinge pe tineri sa se elibereze de constrangerile familiale, facand din logodna o problema de alegere personala. De asemnea sustine faptul ca starea indivizilor nu trebuie sa impiedice unirea inimilor, ceea ce aduce la legitimarea casatoriei celor ce nu sunt liberi , scotandu-i de sub tutela controlului senioral. Biserica intareste totusi ingradirile atunci cand, avand o conceptie absoluta a monogamiei condamna alungarea sotiei , recasatoria , preamareste categoria vaduvelor, impune o notiune disproportionat de larga asupra incestului , multiplica interdictiile pe baza legaturii de sange si oricarei forme de rudenie artificiala.
Preotii se amesteca si in ceremonialul casatoriei , sacralizand ritualurile, in special al nuntii , folosind formule si gesturi care sa alunge satanicul si sa duca la unirea sotilor in castitate.
Modelul eclaziastic se introduce progresiv in cel laic , secolul al-X-lea fiind un moment decisiv.
In aceasta perioada , cea mai mare parte a Europei supusa dominatiei caroligiene cunoaste un fel de cooperare in jurul regelui sfant , intre puterea civila si cea relegioasa , care-si unesc eforturile pentru a oferi poporului crestin o morala sociala apropiata de Sfanta Scriptura.
Reflectand asupra unor cazuri concrete , exemplare, de uniuni matrimoniale ale inaltei aristocratii , acei “oratores” (episcopi) elaboreaza materiale patristice pe baza analizei acelui “nuptiale mysterium” cu scopul de a construi o teorie a casatoriei in scopuri eminamente pastorale si practice.
Profanul si sacrul se intrepatrund mai profund ca niciodata , casatoria tinand de acum atat de auctoritas (autoritatea) preotilor cat si de potestas (puterea).
Cele doua puteri au stabilit tot impreuna si un sistem de sanctiuni care se aplicau in caz de neconformare la normele impuse.
Normele contineau percepte, indemnuri la o mai buna comportare, propuneau un model de viata crestineasca pentru conjugati (cei casatoriti) si erau conforme cu conceptia acelor ordi-nes, care cereau perfectiune: virginitate, cumpatare, celor ce se conformau le era permisa mantuirea , ce era refuzata celorlalti, depravatilor.
Alte reguli erau instituite pentru a potoli discordiile cauzate de institutia matrimoniala si le puteau promulga si impune doar regele , printii , care trebuiau sa protejeze vaduva si orfanul.
Incestul era interzis atat de “legea Domnului” cat si de Biserica . Ca sa nu aiba loc nunti incestuoase, toate “nuptiac” “cele ale ne-nobililor, ca si cele ale nobililor” erau publice.
Anchetele se faceau impreuna cu preotul si episcopul , care de-acum paricipau in mod legal la ceremoniile nuptiale cu scopul de a binecuvanta , alunga pe diavol prin rugaciuni , moraliza , controla , autoriza , judeca , a conduce. Se foloseau de o decizie luata in 802 de Carol cel Mare cu privire la viata conjugala a supusilor Sfantului Imperiu Roman de Apus , care prevedea explicit ca ,, episcopii si preotii , asistati de sfatul batranilor , sa faca o cercetare temeinica asupra legaturilor de rudenie dintre cei doi soti , si numai in urma acestor cercetari tinerii sa fie uniti printr-o binecuvantare “
Pe durata secolelor X, XI, XII in societatea aristocratica , structurile de rudenie se transformau privilegiind in succesiune masculinitatea si primul nascut , prin lenta vulgarizare a unui model regal , adica de acelasi neam.
Patrimoniul suporta din ce in ce mai putin sa fie impartit si sa treaca sub o stapanire feminina , de aceea apare tendinta de a exclude fetele casatorite de la partajul succesoral, primind in schimb dote.
Clanul isi casatoreste daca este cu putinta toate fetele dandu-le drept zestre bunuri imobiliare , iar mai tarziu si bani , in raport cu ce ofera sotul si determina sponsalicium-ul , antejactum-ul , mor-gengahe-ul (dar de dimineata pe care-l primea sotia dupa noaptea nuntii) sa cedeze locul partii de avere lasata sotiei de sotul decedat . Din cauza acestui concept ca mostenirea nu trebuie faramitata , iar acest drept trebuie sa-i revina primului nascut , au suferit si baieti din nordul Frantei in sec XII , care erau expulzati din casa parinteasca si alergau dupa o slujba in armata , sau o mostenitoare bogata , unde sa poata “face pe ginerele”.
Casatorind toate fetele si mentinand in celibat toti baietii cu exceptia primului nascut , numarul de femei depaseste mult cererea , crescand sansa de a gasi pentru cel ce se insoara o partida mai buna .
Acest lucru face ca sa aiba loc o consolidare a societatilor nobile in care sotia provine dintr-un neam mai bogat si mai renumit decat al sotului , scrieriile din acea vreme vorbind despre ,,o noblete speciala de ascendenta materna”.
Seniorul era cel care ducea tratative matrimoniale cu parinti fetelor pentru ca se simtea dator sa le gaseasca sotii cavalerilor , fiilor prietenilor , care constituiau un grup in jurul primului nascut , dar el avand obligatia si de a inzestra pe fetele unui vasal defunct si dreptul de a casatori dupa bunul sau plac vaduvele si orfanele supusilor pentru a se asigura ca feuda era slujita cum trebuie.
Schimbarile la nivelul practicii matrimoniale erau perceptibile numai in patura superioara a societatii ( conform surselor studiate ) dar e posibil ca miscari asemanatoare sa se fi produs si in straturile de jos ale societatii.
Dupa anul 1000, Biserica isi intensifica actiunile in ceea ce priveste institutia matrimoniala spre a deveni magistratura dominanta . Acum biserica lupta impotriva nicolaisme-ulur (clerici care refuzau abstinenta , cumpatarea bazandu-se pe cererile laice care nu admiteau ca preotul care sfinteste cuminecatura sa aiba femeie si impotriva hiperascentismului , (convingerea ca orice legatura carnala inseamna depravare ) .
In secolul XI apar o puzderie de secte pentru care procrearea este raul insusi , primul val fiind in al doilea sfert al secolului XI de la Orleans si Arras pana la Monteforte, al doilea val dupa 1130. Dupa cel de-al doilea val creste numarul celor ce se calugaresc, Raoul Ardent sustinand “ca a te culca cu nevasta este un pacat la fel de mare ca acela de a o face cu propria mama sau fiica “ (G .Duby- Evul mediu masculin p.79 )
La sfarsitul sec. al XI-lea prin elaborarea progresiva a unei liturghii matrimoniale partea esentiala a unui ritual care era pana atunci domestic si profan a fost chemata sa mute la usa bisericii si in interiorul ei , construindu-se o ideologie a casatoriei crestine , gasindu-si ca justificare de -culpabilizarea actiunii carnii .
In demersul de spiritualizare a uniunii conjugale , se raspandeste cultul marial (referitor la Fecioara Maria) Fecioara-mama devenind simbolul Bisericii, tema nuptiala capatand un caracter mistic, sfarsind prin a include casatoria printre cele sapte taine sfinte. Mai tarziu , prin efortul reunit al canonicilor si comentatorilor de la divina pagina , in centrul operatiunilor matrimoniale a aparut consimtamantul mutual , Anselmc de Loan stabilind cel dintai distinctia consensus de juturo.( B.Molin si P. Mutembe in Le Rituel de marriage en France du XII au XVI-e siecle, Paris, 1974, p.50 )
Hugnes de Saint-Victor ( iar mai tarziu Pierre Lombard ) sustine ca viata conjugala este fondata pe obli-gatio verborum, vorbeste despre dragoste ca despre sacramentum-ul casatoriei si afirma cu tarie in “ Lettre sur la vir-ginite de Marie”, ca barbatul se ia cu femeia “pentru a fi unit cu ea de o maniera unica si singulara in iubirea impartasita”.
Unele documente ale vremii puneau in lumina o distanta sesizabila intre modelul prescris de biserica si practica . Astfel in ,,Historia comitiun Ghisnenmn “ scrisa de parintele Lambert d*Ardres in secolul XIII este descrisa casatoria lui Arnoud fiul cel mare al contelui Guines, din 1194 .Schema de ansamblu a casatoriei prezentate are doua etape : desponsatio (logodna ) si nuptiae (nunta). Fata era unica mostenitoare a unui domeniu seniorial vecin (autorul subliniaza: aceasta era singura calitate a ei ) Contele , care rupsese logodna anterioara a fiului sau , a discutat cu cei patru frati ai ei , a obtinut asentimentul prelatilor , al episcopului de Therouanne , al arhiepiscopului de Reims , anularea excomunicarii fiului sau (pentru ca jefuise o vaduva) apoi a fixat ,,dos” (averea mostenita de aceasta ) . ,, Dos-ul” se constituie in faza decisiva si suficienta pentru incheierea ,,legitimum matrimonium “ (casatoria legitima ). Nunta a avut loc la Ardres, in casa noului cuplu . La inceputul noptii a fost chemat preotul cu cei doi fii ai sai ( preotul casatorit- discrepanta dintre regulament si aplicarea sa ) .Mirii au fost stropiti cu agheasma , patul tamaiat , cuplul binecuvantat si incredintat Domnului , cu respectarea regulilor ecleziastice . Cuvantul ultim a fost totusi al tatalui ( care-l invoca pe D-zeu sa coboare binecuvantarea lui asupra sotilor ,, pentru ca acestia sa traiasca in divina lui iubire , sa traiasca in buna intelegere si pentru ca samanta lor sa se inmulteasca zi dupa zi si veac dupa veac “) si nu al preotului cum prevedea regulamentul initial , tatal devenind principalul oficiant (formula propusa de ritualurile secolului XII in aceasta zona ) .
Literatura vremii scoate in evidenta si un spirit antimatrimonial, prezentand cazuri in care se opta pentru anumite solutii in lipsa altora mai bune , despre cucerirea sotiei stapanului de catre cavalerii frustrati constransi la celibat de disciplina ierarhiei familiale . Lirica pretindea tot mai des sa se uneasca doua fiinte , nu doua neamuri, doua mosteniri, doua retele de interese . Aceasta idee apare in Erec si Enide , dar si in romanele lui Chretien de Troyes.
In secolul XII filonul antifeminist se conjuga din nou in gandirea laica si cea a clericilor , dar se transfera in in interiorul cuplului determinat de tripla insecuritate a barbatului fata de femeie , pe care o considera usuratica , desfranata si vrajitoare . Dar sunt si pagini de literatura care descriu dragostea purtata femeii de sot, fiind cunoscut cazul contelui Baudoin de Guines care se prabuseste cand ii moare consoarta, cade la pat , nu mai vorbeste cu nimeni , medicii isi pierd speranta ca-l pot salva .
In ultima parte a secolului al-XII-lea , incepe sa slabeasca restrictia la casatorie pentru baieti in societatile aristocratice , in sensul ca si ceilalti frati nu numai primul nascut primesc permisiunea sa se casatoreasca .
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Am prezentat cateva aspecte ale casatoriei din evul mediu european , axandu-ma mai mult pe documentele existente in cultura franceza . Curiozitatea mi-a venit din faptul ca ani de zile, bunica mea , nascuta in 1900 imi tot povestea despre casatoria ei , (care nu avea nimic deosebit de a strabunicii ) mentionand de fiecare data ca ,,a fost ca-n evul mediu “ . Din intamplare am gasit cartile lui Georges Duby ,, Evul mediu masculin . Despre dragoste si alte eseuri ( Editura Meridiane , Bucuresti, 1992 ) si Anul 1000 ( Editura Polirom, 1996 ) si am fost surprinsa ca multe din aspectele descrise de bunica sa le gasesc aici .
Am incercat sa fac o analiza a celor mai importante aspecte , pentru ca mi s-au parut extrem de interesante , mai ales aspectele asemanatoare celor din casatoria romaneasca .

CONDITIA FEMEII DIN ANTICHITATE COMPARATIV CU A FEMEII DIN EPOCA CONTEMPORANA

Pentru ca omul sa nu fie singur , Domnul Dumnezeu a facut din una din coastele lui ,, un ajutor potrivit pentru el “. Si daca atunci barbatul s-a bucurat si-a exclamat : ,,iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea ! Ea se va numi Femeie , pentru ca a fost luata din om “(Geneza 2: 21 -23 ), n-am sa inteleg de ce niciodata nu a existat un parteneriat real intre cei doi, de ce femeia de-a lungul timpului nu s-a simtit totdeauna protejata de cel caruia trebuia sa-i fie sprijin la bine si la rau .
Femeia a fost considerata mult timp mai slaba prin natura decat barbatul si incapabila sa realizeze munci care necesitau putere fizica si o capacitate intelectuala dezvoltata . Dar cea mai critica situatie au avut-o femeile din antichitate , care traiau doar pentru procreatie si treburile gospodariei . Sau poate ele se simteau bine asa .Nu stiu daca e dreptul nostru sa judecam atata vreme cat nu exista documente care sa demonstreze ca ele erau nemultumite .
Din antichitate ne-au ramas putine scrieri ale unor femei , astfel incat informatii despre ele gasim in documentele iconografice si in scrierile barbatilor si aflam de fapt cum barbatii autori percep unele practici sociale capitale pentru viata femeilor . Documentele literare si epigrafice ramase au evidenta tenta moralizatoare , expresie a unei subiectivitati ce poate arunca indoiala asupra valorii lor testimoniale . O sursa constituie si inscriptiile funerare daca tinem cont de faptul ca exista tendinta de idealizare a celui defunct . Studiindu-le impreuna , realizam ca redau sensibilitatea vremii fata de problematica feminina .
Daca femeia zilelor noastre nu se gandeste neaparat la casatorie si pune cariera pe primul plan , femeia antichitatii nu concepea sa nu fie casatorita pentru ca pe vremea aceea casatoria era o componenta importanta a sistemului economic si social .Casatorita putin dupa varsta pubertatii , femeia se dedica treburilor casnice si cresterii copiilor , pe care-i puteau urmari cum cresc, cum se manifesta , ii puteau educa dupa bunul lor plac , pentru ca pe vremea aceea nu erau institutii specializate ca in zilele noastre , care oricat de mult li se face reclama grija si dragostea materna nu o vor inlocui niciodata .
Viata era grea pentru toata lumea , si cum moartea pandea la fiecare colt , femeia nastea multi copii pe care-i hranea , le confectiona imbracamintea si-i invata dupa posibilitatile sale . Daca avea norocul sa faca parte dintr-o familie instarita , avea sclavi sau servitori pentru munca , dar tot ea ii supraveghea , astfel ca in timp ce barbatul se ocupa de treburile administrative si politice ale obstii , ea era un bun administrator al gospodariei
Tot ea se ingrijea de batrani si bolnavi pentru ca societatea antica , contrar societatii moderne , punea mare pret pe nevoile grupului , care sunt mai presus decat drepturile individului . Femeia lucra si ea in camp alaturi de barbatul ei , pentru ca agricultura era afacere de familie . O femeie singura isi putea gasi de lucru ca menajera intr-o casa sau putea lucra intr-un templu .
Cea mai avantajoasa pozitie sociala o aveau femeile din Egiptul antic , egiptenii fiind unicul popor care accepta teoretic egalitatea dintre sexe in urma consfintirii mariajului .
( exemplu Cleopatra a ajuns celebra ) . Pozitia sociala a tatalui sau a sotului determina si pozitia femeii , care avea drepturi egale cu ale barbatului Barbatul era capul familiei , dar femeia era tratata mult mai bine decat celelalte civilizatii antice . Femeile egiptence aveau mai multa libertate , mai multa putere si mai multe drepturi decat celelalte . Puteau ocupa orice pozitie in ierarhia sociala si puteau chiar sa conduca tara . Aveau dreptul sa detina cladiri si proprietati si nu erau dependente economic de sotul lor .Puteau imprumuta bani ,semna contracte , sa intenteze divort si sa apara ca martori la tribunal Deci in mare nu se deosebeau prea mult de contemporanele noastre , care se tot lupta prin diverse asociatii feministe ca vor drepturi , pe care , unele nu stiu cum sa le foloseasca .
In societatea egipteana era instituita monogamia , casatoria fiind starea naturala pentru toti oamenii , indiferent de clasa sociala . Privind societatea contemporana , numarul celor care nu vor sa-si formeze o familie creste pe zi ce trece , tot mai multi copii cresc in familii monoparentale , apar alternative nonmaritale . Si atunci apare un paradox : cum indivizii din societatea contemporana care se aleg liberi ca sot si sotie pe temeiul dragostei adevarate , dezinteresate , ajung sa divorteze intr-un numar asa de mare ? Nu cumva pe langa alte cauze , femeia e cea care nu mai reuseste sa mentina caldura caminului , nu mai are suficient timp pentru copiii care , au nevoie mai mult decat orice de blandetea ei , de dragostea ei ? Nu , castigurile materiale nu aduc totdeauna armonia in familie , nu suplinesc clipele ce ar trebui petrecute impreuna , nu-i unesc pe membrii familiei . Suportul emotional si afectivitatea de care dadeau dovada mamele inainte, sunt inlocuite de grupurile de similaritate , de prieteni , colegi . Emanciparea economica a femeilor din zilele noastre , a facut ca femeia sa aiba o mai mare independenta incat sa nu mai suporte orice de la sotii lor .
Daca egiptenii se casatoreau cand se hotarau sa traiasca sub acelasi acoperis , contemporanele noastre se casatoresc dupa un numar de ani petrecuti impreuna , in concubinaj , de cele mai multe ori dupa ce schimba mai multi parteneri .
Femeile Greciei antice nu se bucurau de avantajele egiptencelor , ci erau considerate fiinte inferioare cu un nivel de inteligenta putin mai ridicat decat al copiilor . Aristotel le privea ca fiind undeva intre sclavi si oamenii liberi . Alti filozofi credeau ca femeile au emotii puternice si minti slabe . Prin urmare trebuiau protejate de ele insele . Sotul sau cel mai apropiat barbat nascut in familie , o pazea asemeni unui gardian si avea control asupra vietii ei . Avea dreptul sa detina imbracaminte , bijuterii, sclavi personali si putea achizitiona lucruri marunte, de valoare mica . Cetatenia ii da dreptul sa se casatoreasca cu un cetatean , dar nu-i oferea si drepturi politice sau economice . Probabil la ele s-a gandit Antonia Garonfil cand spunea despre casatorie ca era ,, modul prin care un barbat isi procura o femeie cu purul scop de a o subordona si de a o sclavi “
Si prin varsta medie de casatorie femeile erau inferioare barbatilor : 13-14 ani , fata de barbati care puteau ajunge la 30 . Casatoria avea drept scop intretinerea si protejarea proprietatii procrearea in speranta unui ajutor din partea copiilor si mostenirea ..Datoria nevestelor era sa nasca copii legitimi si sa ingrijeasca de casa .Spre deosebire de femeia contemporana care poate iesi oricand din casa si-si face programul dupa bunul plac, femeilor Greciei antice traditia le da voie sa iasa din case numai cu prilejul unor festivaluri sau funerarii si numai insotite de sclave . O femeie singura pe strada era considerata sclava , prostituata sau concubina . Femeia greaca nu avea voie sa iasa din camera ei cand barbatul avea oaspeti, spre deosebire de cea din Roma antica care era gazda , sau si mai mult cea din Egipt care mergea la petreceri cu sotul .Viata femeilor maritate era mai grea chiar decat a prostituatelor , care primeau un pret pentru serviciile prestate , in Sparta numai acestea avand drept prin lege sa poarte haine viu colorate si bijuterii de aur pentru a fi recunoscute .
La diferite evenimente ce aveau loc in Grecia , barbatii erau insotiti de curtezane, femei cu o oarecare cultura , bune interlocutoare , care constituiau un ingredient important pentru acestia ,Interesant e ca erau platite pentru talentul lor , nu pentru aspectul fizic , ceea ce nu se prea intampla in zilele noastre ,cand majoritatea barbatilor sunt interesati de cum arata o femeie , cati ani are in minus fata de el , si nu neaparat ce are in cap .
O conditie aparte o aveau si concubinele, femei care aveau relatii permanente cu un barbat si care erau intretinute in propria lor casa . Desi nevasta ii daruia copii si mostenitori, barbatii simteau nevoia sa-si satisfaca poftele in afara casatoriei . Pentru barbat si pentru societate , dorinta femeii de a avea companie masculina nu conta . Si cum nimic nu-i nou sub soare si cam tot ce se intampla e ciclic , multe femei din zilele noastre sunt si concubine si curtezane , de prostituate nici nu mai spun, pentru ca si-au facut un titlu de glorie din asta .S-a ajuns pana acolo incat se declara la ore de maxima audienta ,,faptele glorioase “ ale catorva asa zise vedete autohtone , in timp ce femei medic, cercetator sau inginer , femei de afaceri, dascali renumiti , etc . raman in anonimat .
Conditia femeii din Roma a variat de-a lungul antichitatii ,depinzand in mare masura de starea sociala a parintilor sau sotului ( lucru valabil si astazi ) . Supusa in epoca veche autoritatii maritale care avea drept de viata si de moarte asupra ei , nu a avut nici in epoca tarzie cand casatoriile devenisera deja libere o pozitie juridica egala cu cea a barbatului. In legislatia romana femeia trecea de la autoritatea tatalui la cea a sotului , chiar si vaduvele bogate avand nevoie de un barbat care sa le administreze averea .Pana in secolul I cand au inceput sa aiba o libertate mai mare , nu aveau voie sa aiba afaceri proprii , nu le erau permise nici macar sugestiile . Multa vreme le-a trebuit barbatilor sa inteleaga faptul ca opiniile si sfaturile femeilor le pot fi de folos !
Sursele studiate scot in evidenta faptul ca pe plan sentimental exista afectiune intre membrii familiei , dar , fara o reverberatie in domeniul normelor religios-juridice . Tatal putea sa-si iubeasca ori cat de mult fiica , dar nu putea sa-i lase legal nici o mostenire , ceea ce nu se intampla in zilele noastre cand mostenirea se imparte in mod egal copiilor . Dar daca parintii sau sotul aveau o situatie mai buna , femeile nu mai erau nevoite sa munceasca din greu pentru a se intretine , avand ca ocupatie numai ingrijirea casei si cresterea copiilor .Munca era apanajul femeilor sarace si sclavelor , care in cel bun caz erau menajerele doamnelor din clasele superioare . Daca femeia romana din clasa superioara avea drept valori casatoria , casa si familia , sclavele nici macar la casatorie nu aveau dreptul , relatiile sexuale fiindu-le permise doar in sens de procreere . N-am gasit documente in care femeia sa fie nemultumita de autoritatea de netagaduit a sefului familiei , ba mai mult , membrii familiei antice sunt uniti prin ceva mai puternic decat nasterea , decat sentimentul si decat forta fizica : religia vetrei sacre si a strabunilor . Familia constituia un singur corp in viata de aici ca si in cea de dincolo . Sub autoritatea lui pater familias se aflau : sotia , copiii , ginerii, nurorile ,nepotii, stranepotii, sclavii , alte persoane , precum si toate bunurile .
Societatea antica romana a cunoscut doua tipuri de casatorii : cum manu si sine manu .In primul tip , femeia avea acelasi regim ca si fiica si supusa din punct de vedere religios ritualului familiei sotului .Odata casatorita , rupea orice legatura cu vechea familie , nu mai putea mosteni , nu putea lasa bunuri , purta numele sotului , caruia trebuia sa-i dea ascultare , zestrea ei intra in proprietatea acestuia . Devenea stapana casei si avea responsabilitati in cresterea si educarea copiilor .
In celalalt tip de casatorie , femeia nu mai cadea sub autoritatea sotului , pastrandu-si legatura cu familia de origine . Purta numele sotului , dar putea mosteni pe cineva din vechea familie . Dobandeste o oarecare independenta si isi pastreaza dreptul la proprietatea dotei . Femeia isi pierdea dreptul de femeie casatorita numai prin cauze subiective : adulterul ,lipsa copiilor , pierderea libertatii .
Romanii au respectat femeia si daca aceasta a fost elogiata sau blamata , a depins numai de ea insasi , de modul cum a reusit sa se bucure de conditia umana .Acest lucru se intampla si in zilele noastre daca femeia are demnitate si stie sa respecte si sa impuna respect .
Ipostaza materna , desemnata de termenul mater , din care deriva matrona , numele generic al femeii casatorite contine nuantele de demnitate si noblete conferite de o anumita stare civila . Chiar daca uneori a fost nevoie ca o femeie sa fie rapita , pentru ,, a rezolva
( asa cum spune Cicero despre rapirea Sabinelor)criza barbatilor aflati intr-o ingrijoratoare inferioritate numerica “femeia a fost un factor important in actul etnogenezei romane asigurand perpetuarea speciei si dainuirea cetatii . Rapirea nu numai ca nu e vazuta ca un act violent , ,dar multa vreme ceremonia casatoriei avea sa fie precedata de pantomima rapirii .In folclorul romanesc se intalnesc destule episoade cand viitoarea mireasa e rapita cu acordul acesteia pentru a-i pune pe parintii care nu le dadeau girul casatoriei ,in fata faptului implinit Pana la urma se lasa cu petrecere si viata isi urma cursul firesc .
Femeii romane i-a fost recunoscut rolul de partasa (particeps ) la fondarea neamului roman , de garant al coeziunii componentelor sale etnice si al perpetuarii unor cutume originare . Ea participa la cultul familiei , unde avea rol important , ca de altfel si la celelalte ceremonii legate de viata familiala .Cultul domestic era liantul familiei , chezasia coeziunii si unitatii ei si consta in ritualuri dedicate geniilor stramosilor si vetrei sacre .
Desi normele juridice o nedreptateau , dreptul roman considerand-o plapanda din fire si uneori plapanda si la minte ,in gospodaria sa de la tara , femeia era cu adevarat stapana , nu avea nevoie de colaborarea sotului pentru ca acesta era plecat la muncile campului cat era ziua de mare . Treburile casei erau numeroase , pentru ca pe vremea aceea toate cele necesare traiului se produceau in gospodarie : unelte, imbracaminte , incaltaminte , mobilier , vase , hrana, spalat, torsul, tesutul lanii, etc .Initial toate muncile erau facute de stapana casei, apoi de sclave , atent supravegheate de stapana .
Odata cu exodul spre orase , viata femeii devenea mai diversificata ca preocupari , si, treptat , mult mai mondena decat prescria traditia . Femeile mai instarite incep sa locuiasca in domus , dar nu o rup total cu traditia , pastreaza o parte din atributiile casnice ale femeii rustice , avantajul consta in faptul ca se pot bucura de a evada din intimitatea domestica , de a-si lua unele libertati , afisand chiar atitudini nonconformiste . Incep sa aiba dreptul la instructie , avand un rol important in sistemul pedagogic. In Roma antica chiar si doica trebuia sa fie instruita si aleasa dintre grecoaicele familiarizate cu filozofia . Mamele bogate au de-acum competenta de a-si instrui copiii in prima etapa .
Viata femeii in societate, participarea ei la viata publica este un drept castigat tarziu , desi istoria a dovedit ca femeile dovedeau mult curaj pentru binele civic .Prezenta in lexicul latin a cuvantului virago ( femeie in stare a se purta ca un barbat ) dovedeste ca femeia i-si poate asuma un comportament civic potrivit exigentelor masculine. La vremea aceea , meserii ca magiciana , coafeza , croitoreasa , moasa , doica , rareori medic, pedagog, librar, stenografa , negustoreasa , erau practicate de femeile sarace . Printre ocupatiile feminine se gasea si prostitutia , din care este dedus prototipul curtezanei din comedia latina .
Cu timpul , pretentiile femeilor romane in ceea ce priveste infatisarea lor cresc si incep sa-si procure cosmetice , parfumuri , bijuterii si vesminte scumpe . In timpul liber participau la spectacole , lupte cu gladiatori , pantomima , plimbare sub porticuri sau in gradinile de la Roma . Incep sa fie acceptate din ce in ce mai constant la manifestarile mondene .
Daca istoria femeilor din Roma antica e plina de date interesante , istoria femeii din lumea antica japoneza e plina de goluri , se stiu foarte putine lucruri despre evolutia ei inainte de inceputurile scrierii , spre deosebire de epocile Nara si Heian cand se cunoaste o dezvoltare extraordinara a statutului feminin . Informatii despre japoneze apar prin intermediul chinejilor, care sustin ca in Japonia nu exista deosebiri sociale intre femeie si barbat ,si chiar ar fi existat conducatoare in Japonia . Printre femei ar fi existat si calugari samani care participau la ceremoniile religioase . Alta teorie a chinejilor sustine ca in Japonia ar fi existat poligamie cei de rang inalt avand cinci sotii , iar ceilalti 2-3 , teorie ce nu sustine egalitatea intre sexe . Conform informatiilor gasite in epoca Heian prima sotie era cea principala si se numea ,, doamna din odaile dinspre miaza-noapte “(kitanokata) .Ea si-a pastrat independenta materiala avand drept sa posede bunuri , mosii si palate, de ale mosteni si transmite urmasilor Ea nu putea fi maritata impotriva vointei ei , isi putea parasi sotul si alege pe altul , sau putea sa aiba un amant bine cunoscut de anturaj . Se comporta bine in relatii cu barbatii de rang inalt , beneficia de invatamant si cultura , participa la ceremoniile laice si religioase .
Figurinele ,,doguu“din epoca Joumon, care erau simboluri ale feminitatii si fertilitatii , alaturi de figurinele ,, haniwa “ din perioada Kofun sustin teoria matriarhatului timpuriu . Prin secolul VIII , in descrierile unor regiuni japoneze , apare imparateasa Suiko, mama printului Shotoku , ceea ce dovedeste ca femeia putea ocupa o pozitie sociala importanta .In timpul Buddhismului insa a aparut o inegalitate in viata religioasa ,singura viata pe care o putea duce femeia fiind aceea de calugarita sihastra .
Apogeul infloririi imaginii si statutului feminin in Japonia a fost insa epoca Heian, cand are loc o reprezentare magnifica a femeii japoneze de la curtea imparateasca , ce forma peisajul literar al vremii . La loc de cinste se aflau poezia , povestea si literatura de jurnal Rolul femeii in cultura a fost considerabil , in acea epoca , ocupand o pozitie de rang inalt si in literatura si in viata . Femeile de la curte aveau ranguri, titluri, functii , similare barbatilor Spre deosebire de alte popoare , parintii lasau mostenire casa fiicei , nu baietilor , fiica maritata locuia la parintii ei nu ai sotului , si chiar daca locuia separat de acestia , tanara familie era intretinuta tot de parintii fetei . Acestea semnificau reminiscente ale matriarhatului De fapt cultul pentru zeita Amaterasu , zeita soarelui , sugereaza ca religia shintoista a promovat matriarhatul .
Din perioada aceea s-au gasit diverse jurnale , din care aflam informatii diverse despre femei : Astfel ,, Kagero nikki”descrie viata nefericita a unei femei alaturi de sotul ei . Un alt jurnal ,,Sarashima Nikki” vorbeste despre viata amoroasa a autoarei plina de intrigi , despre rivalitatea dintre ea si alte femei , etc .
Daca despre femeile din clasele superioare se gasesc informatii , acestea sunt insa putine despre femeile din clasele inferioare .
--------------------------------------------------------------------------------------------------------
S-a dovedit de-a lungul timpurilor ca relatia sot-sotie a taranilor era mult mai functionala decat a celor din clasele de mijloc si superioare . Si asta pentru ca se baza pe activitati de productie care cereau colaborare si cooperare . De aceea odata cu industrializarea care a promovat cererea de mana de lucru , munca femeii a intrat in conflict cu indatoririle sale domestice . S-a constatat ca in familiile in care femeia pune cariera pe primul plan , cuplurile sunt tot mai fragile .Repartizarea sarcinilor gospodaresti, educatia copiilor , banii disponibili , profesia fiecaruia , timpul liber, care se scurteaza din ce in ce mai mult , pana ajunge sa dispara la unele cupluri , tensiuni si frictiuni care nu pot fi ocolite , sunt probleme tot mai des intalnite in epoca noastra , unele neexistand sau fiind diminuate in familiile traditionale
Oricat ar parea de paradoxal , discriminarea femeii in raport cu barbatul exista si in zilele noastre , in grade diferite , in functie de spatiile culturale, dar este un fenomen real ce nu mai poate fi contestat , nici ocolit . Zadarnic au incercat sa analizeze acest fenomen , atat barbatii cat si femeile , de fiecare data s-au obtinut puncte de vedere diferite , dar situatia persista , statisticile prezentand un numar mic de femei in raport cu barbatii la toate nivelurile de conducere .
Sherry B. Ortner in 1974 incerca sa identifice logica acelui mod de gandire care situeaza femeile in pozitii subordonate si legitimeaza ordinea astfel constituita . El incearca sa explice faptul ca in centrul dimensiunii simbolice a subordonarii femeilor in toate culturile sta asimilarea lor cu natura si convingerea ca ele sunt mai apropiate naturii , in timp ce culturalul, definit ca fiind superior naturii ( pentru ca include si procesele de dominare / transformare a celei din urma ) este domeniu masculin . Explicatia nu le multumeste pe feministe , care sustin ca : 1) femeile au o pozitie inferioara in societate si sunt exploatate de barbati ; 2) societatea face distinctia intre sfera privata si sfera publica, aceasta din urma fiid considerata ca apartinand barbatilor , in timp ce sfera privata apartine femeilor . Mai mult , ele analizeaza cauzele inegalitatii dintre barbati si femei si propun solutii pentru reducerea acestei inechitati
Cauza inegalitatii dintre femei si barbati este din punctul lor de vedere negarea irationala de catre barbati a drepturilor pe care le au femeile , sursa agresiunii femeii tinand de psihologia masculina , in primul rand de limbajul masculin , prin limbaj acestia voind sa impuna patriarhatul . Scopul feministelor este dobandirea egalitatii intre femei si barbati in toate domeniile , acces egal la educatie si acces liber pe piata libera a muncii , reformarea practicilor sociale si institutiilor existente in societate . Daca feministele de tip poststructuralist militeaza pentru transformarea limbajului, cele radicale ajung pana acolo incat propun strategii radicale , de la program impotriva barbatilor , pana la separare , lesbianism , construirea unei culturi separate a femeilor .
Elitele politice ale lumii sustin in programele lor ideea de emancipare a femeii , dar acesta nu e prezent peste tot in constiinta publica Procesul de modernizare al vietii femeii are loc concomitent cu tendinta generala de modernizare a societatilor . Dar aceasta s-a facut simtita mai ales in straturile sociale superioare , prin :
- modernizarea habitatului casnic si a stilului de viata familial ;
- modernizari ale stilului vestimentar , iar ideea de moda este constientizata si se extinde tot mai mult ;
se extinde participarea scolara , concomitent cu o anumita diversificare a retelei de invatamant .
Cu toate acestea , viata populatiei feminine ramane dominata de puternice elemente traditionaliste ; persista in mentalitati ca femeia trebuie sa aiba un rol secundar si subordonat in raport cu barbatul in societate si familie , iar educatia in familie a copiilor este dominata de atitudini parentale de tipul rece-restrictiv , sau cel mult cald-restrictiv, prin care se impune copiilor , mai ales fetelor , respectarea rigida a unor norme , valori si comportamente .
O problema a lumii contemporane este si participarea femeii la migratia externa , mai ales a femeilor din tarile mai putin dezvoltate, care sunt nevoite sa-si lase copiii in grija bunicilor , rudelor sau vecinilor si sa plece la munca in tarile in care munca e mai bine platita. Multe femei esueaza in procesul de adaptare la o noua realitate politica , economica , sociala si culturala . Apoi sunt femei la care se produc esecuri de rol ( de femeie de adolescenta , de sotie de mama ,etc ) pentru ca invatarea unui rol implica pe de o parte invatarea indeplinirii indatoririlor specifice rolului, si pe de alta parte dobandirea de atitudini si asteptari proprii rolurilor . Anumite esecuri isi au originea in procesul de modernizare si emancipare a femeii, un astfel de caz fiind esecul de rol de mama , si de ce nu si cel de sotie . Modelul educational de reusita presupune rolul fundamental al mamei , prezenta ei in spatiul familial, armonia parentala , comunicarea parinti-copii . Succesul mamei in spatiul public o indeparteaza de rolul ( traditional ) de mama si uneori si de rolul (traditional ) de sotie, conducand la esec .
Emanciparea economica a femeii constitue o cauza majora a ridicarii ratei divortialitatii . Femeile angajate in munca , au venituri care le ofera mai mare independenta si drept urmare nu mai suporta orice de la sotii lor , iar atunci cand casnicia lor « nu mai merge », ea este cea care intenteaza divortul . Industrializarea , modernizarea si urbanizarea a oferit ambilor parteneri posibilitati de a cunoste si alti indivizi si a stabili legaturi de afectiune , iar in tarile avansate a rezolvat si problema locuintei , care era un impediment in divortialitate .
Daca sotia este angajata in munca apar determinatii multiple : independenta data de castig , schimbarea rolurilor traditionale in familie , orele de munca ale sotiei pot afecta nivelul de satisfactie al sotului Divortul poate avea consecintele negative nu numai asupra femeii , ci si asupra barbatului si copiilor . Consecintele depind de mai multi factori : daca exista sau nu copii , de investitiile facute in casnicie , de cine si din ce motiv a fost intentat divortul , de valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala , de densitatea retelei de rude si de prietenii celor doi soti. De obicei prin divort copii raman la mama , costurile materiale fiind mai mari pentru aceasta , in timp ce costurile psihologice fiind mai mari pentru tata ( cei care au un simt moral ridicat).
Potrivit lui Strong , De vault , Stayad (1998) femeile ramase singure cu copiii dupa divort decad economic , din urmatoarele motive :
1. capacitate de castig mai mica (in timpul casniciei a lucrat mai putin) , apoi trebuie sa se ocupe si de copii ;
2. lipsa suportului din partea fostului sot ( multi nu se achita de obligatiile pentru copii) ;
3. ajutor neindestulator din partea statului, a societatii in ansamblu.
Mama se simte mai totdeauna incarcata de responsabilitati , pentru ca rolul sau prescris social , este sa fie prima persoana care sa dea socoteala de educatia si buna purtare a copiilor . Interesant este ca in acelasi registru al mentalitatii colective , tatal pare a nu avea prea multe responsabilitati , atata vreme cat se admite ca pensia alimentara (atata cata este in raport cu salariul minim ) este suficienta pentru a-l suplini in responsabilitate .
Am constatat cu durere comportamentul standard al parintilor : mama se sacrifica , tatal o tuleste spre urmatoarea halta a vietii sale ; mama nu are de ales , tatal alege mai totdeauna libertatea
Dar cel mai mult de pe urma emanciparii mamei sufera copilul , pentru ca se simte eliminat din aria centrului de interes al ei , reactioneaza , isi pierde increderea in parinti , se simte lipsit de protectia implicita pe care i-o ofereau acestia si se vede pe sine ca abandonat slab si vulnerabil in fata unei vieti din care a luat cunostinta doar cu partea intunecata . Daca parintii mai ajung si la divort trauma lui este ampla si se poate dezvolta impredictibil .Nici unul din parinti nu isi recunoaste culpa , fapt care repercuteaza asupra inteligibilitatii pentru copil a propriei situatii. Situatia devine si mai dramatica atunci cand copilul este pus sa aleaga intre mama si tata . Copilul nu este o fiinta rationala , pentru ca nici parintii nu sunt . El va fi de partea celui care-i ofera mai mult sau mai concret . Iar instanta e obligata prin lege sa consemneze partajul afectiv al copilului .
In concluzie , fiecare perioada are avantajele si dezavantajele ei .Depinde de sistemul de valori al epocii respective
Razboiul dintre sexe nu foloseste nimanui Ar trebui sa acceptam ca suntem complementari si ca avem nevoie unii de altii .
Sa nu uitam ce spuneau vechii rabini iudaici : ,, Dumnezeu nu a facut-o pe femeie din cap , pentru ca ea sa nu devina mandra ; nici din ochi , pentru ca ea sa nu pofteasca ; nici din ureche , pentru ca ea sa nu fie curioasa ; nici din inima ca sa nu fie geloasa ; nici din mana ca sa nu fie lacoma ; nici din picior ca sa nu fie bagacioasa ; ci din coasta , care a fost totdeauna acoperita .” (Edersheim , 1957, 146 )

Psiholog –consilier Familie-Cuplu, Niculina Ciuperca

Comportamente recomandabile

Cum formulam o critica

(ETAPE )

1.Cerem permisiunea : ex. Pot sa-ti vorbesc un minut?

2. Formulam o critica cu privire la un subiect bine definit : ex. Nu vreau sa mi-o iei in nume de rau, sau “imi pare rau sa-ti spun asta, dar  eu nu m-am simtit bine cand am vazut ca tu ai facut acest lucru (denumesti ce s-a intamplat)

3. Formulare directa si precisa cu privire la momentul respectiv (m-a deranjat acest lucru)  nu generalizare ( totdeauna faci asa, , lasa ca stiu eu ca faci lucrurile numai aiurea ,etc.).

4.Utilizam daca e nevoie , repetarea informatiei intr-un mod calduros, dar ferm .

5. Daca este posibil , propunem o solutie .( Cred ca ar fi bine daca ai face lucrul asta..... sau poate gasesti tu o solutie mai buna )

6.Incheiem pe un ton cordial  : daca se va rezolva aceasta situatie vom avea numai de castigat...

Cum acceptam sau refuzam

1.     Ascultam cererea celuilalt

2.Cerem lamuriri daca este nevoie

3.Acceptam sau refuzam in mod clar si precis : daca e da, ramane da, daca am spus nu, ramane nu .

4. Utilizam daca e nevoie repetarea informatiei

5. Daca refuzam propunem o alternativa .

6.Incheiem pe un ton cordial

Balbaiala (logonevroza)

,, Tulburare functionala a exprimarii verbale, care afecteaza ritmul acesteia ,in prezenta unui interlocutor” (Dictionar explicativ de logopedie- coordonatori Georgeta Burlea- Marin Burlea ) , balbaiala apartine patologiei comunicarii , avand manifestari diferite de la un individ la altul : repetarea silabelor, blocaje , spasme respiratorii , sincinezii ale fetei sau gatului
P.P.Neveanu in ,, Dictionar de psihologie “(1978) considera ca ,balbaiala este o ,,tulburare a vorbirii la copii, mai rara la adulti . Balbaiala rezulta din destructurarea sau defectuoasa functionare a reglajului verbal si consta in dezordinea intermitenta a pronuntiei , repetarii convulsive si blocaje a unor foneme,emisiuni precipitate, urmate de momente de dificultate in articularea unor cuvinte.Unele sunete si cuvinte sunt pronuntate incorect .Balbaiala este solidara cu crispari , grimase , palpitatii”.
Logopedul care examineaza copilul observa ca desfasurarea cursiva a vorbirii acestuia este intrerupta prin repetarea diferitelor sunete, silabe sau printr-o impiedicare brusca a pronuntarii lor la inceputul sau la mijlocul cuvintelor sau frazelor si actioneaza, cat mai devreme cu putinta, acordand atentie interactiunilor parinte-copil inca de la varsta cea mai frageda.
Urmarind un copil care prezinta aceasta afectiune , observam ca in afara de perturbarea fluentei vorbirii, prezinta adesea si crisparea fetei, grimase, gesturi ale mainilor, transpiratia acestora, ticuri, inrosire, jena .Pentru a fi ajutat , copilului trebuie sa i se puna diagnosticul cat mai corect.
Studiile realizate pe un numar mare de copii care au aceasta afectiune au pus in evidenta mai multe forme clinice de manifestare:
-balbaiala clonica (primara),caracterizata prin repetarea exploziva ,involuntara , a sunetelor sau a silabelor,a carei aparitie se datoreaza contractiilor musculare de scurta durata atunci cand se introduc cuvinte sau sunete parazite care se repeta de 2-3 ori (Georgeta Burlea –Marin Burlea sustin ca diagnosticul se pune atunci cand sunt cel putin 4 repetitii care atenteaza la integritatea cuvantului ) intrerupand cursivitatea vorbirii si dand discursului un aspect dezagreabil .Aceasta tulburare il deranjeaza foarte tare pe copil pentru ca-i creaza probleme la nivelul fonoarticulator ,extralingvistic , respirator, precum si la nivel comportamental .
- balbaiala tonica, recunoscuta prin faptul ca se intrerupe cursivitatea vorbirii printr-o incordare subita a organelor de emisie datorita declansarii spasmului muscular de lunga durata . Odata cu incetarea spasmului, cuvintele blocate anterior erup cu o mare explozie.In general cele doua forme se succed ,in prima faza fiind present tipul clonic care se manifesta inconstient, urmat de cel tonic, moment in care copilul constientizeaza defectul si face eforturi mari pentru a-l corecta
In.functie de predominanta uneia din cele doua forme de manifestare, poate fi intalnita balbaiala clono-tonica sau tono-clonica
-balbaiala fiziologica este forma specifica care debuteaza in jurul varstei de 3 ani , cand apar primele fraze, cand limbajul se organizeaza , iar copilul stabileste primele contacte , in exteriorul mediului familial .Aceasta perioada poate sa regreseze si apoi sa dispara, in functie de posibilitatile copilului de a-si dezvolta si organiza rapid limbajul .Corectarea balbaielii fiziologice se face odata cu maturizarea SNC , a aparatului fonoarticulator, dezvoltarii auzului si constiintei fonematice prin terapie logopedica .
- balbaiala primara (termen introdus de Bulmel in 1960 alaturi de cel de balbaiala secundara) se produce cand simptomele au caracter inconstient , iar vorbirea nu-i impune copilului un efort deosebit ) ;
- balbaiala secundara este atunci cand copilul isi constientizeaza defectul si incercand sa-l mascheze isi administreaza o suprasarcina musculara, care, nefiind sincronizata cu suflul respirator , produce blocajul , obtinandu-se astfel un cerc vicios .
Potrivit cercetarilor, 1% dintre copii sufera de balbism. Majoritatea sunt baieti, proportia fiind de trei baieti la o fata si debuteaza de obicei intre 3-7 ani . Balbaiala nu trebuie confundata cu acea repetare a silabelor care este specifica inceputului vorbirii si care se deosebeste de balbism prin faptul ca uneori copilul repeta silabele, dar nu exista tensiunea si presiunea specifice balbaielii.
Balbismul poate aparea si brusc, dupa un soc emotional sau o situatie cu impact psihologic.
In general, balbaiala poate aparea la copii care au un fond de vulnerabilitate afectiv , la copii introvertiti care au nevoie sa se simta inconjurati de afectiune.
Balbaiala depinde de starea afectiva a copilului in momentul vorbirii si de continutul discutiei tensionate cu parintii , sau la scoala , cu o persoana straina.
Balbaiala se amplifica atunci cand copilului i se atrage atentia asupra deficientei de vorbire. Cu cat este de varsta mai mare , constientizeaza situatia , iar jena il face sa se balbaie si mai tare.
Neputinta de a comunica ii afecteaza intreaga personalitate: se izoleaza, refuza sa vorbeasca, se teme sa vorbeasca, iar atunci cand o face se exprima incomplet.
Balbaiala nu este permanenta .Cand copilul vorbeste intr-o situatie de calm, intr-un mediu familiar, poate sa nu se balbaie, tulburarea se accentueaza atunci cand este pus intr-o situatie neplacuta,stresanta, sau vorbeste cu o persoana straina, cand nu se simte in siguranta sau ii este teama.
Atunci cursivitatea exprimarii este grav afectata, prin aparitia unor blocaje iterative sau a unor spasme puternice, odata cu incercarea de rostire a primelor silabe din propozitii, sintagme sau chiar in cadrul unor cuvinte.
Considerata o tulburare a controlului motor al vorbirii , in care inlantuirea succesiva a sunetelor din cuvinte nu se mai poate realiza dupa modelul firesc si expresiv al unei limbi , in starea actuala a cercetarilor cu privire la originea ei , balbaiala , fie ea fiziologica ,lingvistica sau psihologica tinand de subiect sau de mediul sau a starnit multe controverse. .
Astfel , accentul pus pe factorii psihosociali si interactiunile dintre copil si familia sa pentru prevenirea balbaielii si interventia precoce se justifica doar daca relatiile dintre diverse variabile retinute, dezvoltarea tulburarii si ceea ce o mentine sunt examinate pentru un copil in particular si nu in termeni de explicatii necesare si suficiente predeterminate care ar trebui cautate in familie.
Primele cercetari au cautat sa puna in evidenta trasaturi generale ale familiei: extraversiunea, hiperprotectia,trasaturi nevrotice, etc. ( Glauber 1958).
Apoi accentul s-a pus pe efectele dinamice ale atitudinilor, emotiilor si comportamentelor in familie.
Rezultatele recente nu au pus in evidenta nici o trasatura specifica nici la subiectul balbait, nici la parinti, in comparatie cu alte familii care au un membru atins de o maladie sau de o dezabilitate ,tulburarile psihologice in aceste familii nefiind mai frecvente decat la restul populatiei.
Neputandu-se stabili trasaturi generale privitoare la populatia totala a persoanelor care se balbaie este dificil sa se distinga intre factorii declansatori care favorizeaza sau mentin balbaiala la copil.
Pentru studiul factorilor psihosociali se folosesc doua metode:
-interogarea familiilor copiilor care se balbaie , interogarea subiectului adult care se balbaie cu privire la educatia pe care a primit-o, climatul familial in care a fost crescut, amintiri din prima copilarie.
-observarea directa a copilului si a parintilor , fie a ambilor factori fie a unuia din doi in interactiunea de joc .
Este absolut necesar sa se analizeze ereditatea ,dispozitiile de constitutie ale copilului ,conditiile dezvoltarii sale si diverse elemente dinainte de nastere , din timpul nasterii sau dupa nasterea copilului.
Trebuie sa se precizeze inceputul tulburarii , in perioada imediat premergatoare sau chiar in momentul aparitiei sale .
De asemenea trebuiesc stabiliti factorii responsabili de instalarea tulburarii sau de mentinerea acesteia ,impiedicand o remisiune spontana , fie de cronicizarea sa , copilul incepand sa se balbaie in medii si situatii tot mai numeroase.
Interventiile in cazul copiilor care se balbaie au debutat prin anii 1980 in Statele Unite si 1990 in Franta. Inainte de aceasta data ,orice interventie era considerata periculoasa.
Prin 1959 Johnson emisese ipoteza ca balbaiala se poate rezolva numai daca se vorbea mai putin.
De obicei trei copii din patru la varsta adolescentei isi revin , dar nu se stie exact care sunt factorii care contribuie la rezolvarea problemei.
Doar interventia precoce si-a confirmat valoarea. Cu cat parintii iau in considerare tulburarea copilului mai din timp si ajung mai repede la specialist , cu atat sansele de disparitie a balbaielii sunt mai mari.
Intalnirea cu parintii copilului constituie un punct de plecare pentru logoped, care , ca sa poata actiona trebuie sa depisteze cauzele balbaielii.Acestea pot fi:
-imitarea de catre copii mici a unor persoane care prezinta aceasta tulburare; bilingvismul;diferite traume psihice;stresul determinat de anumite emotii, soc, sperieturi,spaime, deprimare afectiva, frustare, etc;tulburari ale respiratiei;factori de natura ereditara ;masuri educative gresite; observatii dojenitoare asupra deficientelor de vorbire; pedepse severe administrate copiilor ce se balbaiau in anumite situatii;ironia prin luarea in ras si imitarea celui balbait pentru a-l determina sa se exprime corect ;obligarea unui copil sa vorbeasca in fata unor straini de care se jeneaza ; nemultumirea mamei pentru actiunile copilului; dezaprobarea si critica severa pentru cea mai mica greseala; observatii cu ton ridicat, rostirea si tiparea la copil ; hiperprotejarea copilului; labilitate emotiva ;conflicte generate de neintelegerile intre parinti, intre parinti si copii; familii dezorganizate.
Numeroase studii au ajuns la concluzia ca factorul genetic este o componenta recunoscuta care intra in aparitia balbaielii.
-Studiile asupra familiilor au dovedit ca prezenta unei rude balbaite de gradul intai multiplica cu doi sau trei riscul de a fi balbait.
Cel mai recent studiu, al lui Webster (1991) a stabilit pe o populatie de 169 de persoane atinse de balbaiala ca in 66% din cazuri exista in familia lor o ruda balbaita. Celelalte familii aveau mai mult tendinta sa vorbesca de un eveniment traumatizant specific ca fiind cauza balbaielii.
In 1993 si Ambroze care a facut un studiu pe 69 de subiecti de varsta prescolara , a aratat ca un copil care incepe sa se balbaie are o probabilitate egala cu 42% sa aiba o persoana balbaita in familia sa directa si 72 % printre membrii familiei largite.Prezenta altui membru din familie care este si el balbait nu constituie proba absoluta ca pentru ruda lui e vorba despre o legatura genetica. Studiile nu au tinut cont de marimea familiilor studiindu-se doar rangul in fratrie, dar acesta nu influenteaza aparitia tuburarii.
Riscul tulburarii este legat si de sex. Inainte de patru ani numarul fetelor si al baietilor care incep sa se balbaie sunt egale, dar fetele se corecteza mai repede din motive neexplicate.
Statisticile aratau pana in anii 80 un raport de 4 subiecti masculini la un subiect feminin Recent studiile arata ca diferenta dintre numarul de fete si de baieti se diminueaza in timp raportul fiind de trei baieti la o fata.
In 1984 , Kidd arata ca daca balbaiala ar putea avea origini in familie , severitatea balbaielii nu poate avea aceeasi cauza pentru ca persoanele cu balbaiala severa nu au mai multe rude balbaite printre rudele lor decat cele moderat balbaite.
Studiul a mai aratat ca membrii familiei unei femei balbaite nu sunt mai des afectati de aceasta tulburare decat ai unui barbat balbait.
Cei care sufereau de aceasta tulburare erau mai numerosi in cazul rudelor de gradul 1 decat in cazul celor mai indepartate. .
Faptul ca balbaiala poate fi ereditara este o idee incontestabila , desi nu au fost desemnate anumite gene responsabile ale tulburarii.
Datele genetice existente nu explica totul si este aceptata ideea ca factori multipli in special ai mediului inconjurator sunt la originea unei asemenea tulburari .
-Studiile asupra gemenilor au permis studierea variatiei fenotipului care ar putea fi atribuita unuia sau mai multor factori genetici.
In 1991 Howie demonstra prin studiul sau asupra gemenilor din care cel putin unul din doi era balbait, ca la gemenii homozigoti 58-63 % dintre perechi erau balbaite , in timp ce in cazul gemenilor heterozigoti procentajul era de 13-19%.Un studiu recent al lui Andrews(1991) asupra unei populatii de 3810 perechi de gemeni australieni adulti da un procentaj de 1,9% persoane balbaite,3,2% barbati si 1,2% femei .Deci incidenta balbaielii nu este mai ridicata la gemeni decat la populatia normala .Printre gemenii monozigoti (N=50 de perechi ) 20% erau ambii balbaiti .Printre gemenii heterozigoti dar de acelasi sex (N=85 de perechi) doar 3% prezentau aceasta tulburare . Probabilitatea de a fi balbait aidoma fratelui geaman este multiplicata cu sapte daca perechea este monozigota in raport cu o pereche heterozigota. Andrews atribuie 71% din variante intre cele doua populatii factorului genetic , fata de 29% atribuiti factorilor de mediu inconjurator nefamiliali.
Instalarea balbaielii se judeca prin referire la studiile care se fac asupra fluentei si deci si a disfluentelor oricarui copil.
Termenul de fluiditate caracterizeaza ceea ce curge cu usurinta , dar cuvantul fluenta de origine engleza ilustreaza mai bine fenomenele a caror perceptie permite sa spunem ca un anumit enunt este fluent , altul disfluent : linia de demarcatie intre vorbire fluenta si vorbire balbaita este dificil de trasat in mod obiectiv .
Fluenta este definita in general de debit , ritm, absenta unui efort laringeal sau de articulatie si, in special de continuitatea vorbirii.
Vorbirea este considerata in mod normal fluenta atat timp cat nu apar in mod obisnuit ezitari, opriri sau repetitii.
Conform lui Johnson ( 1959) si Yairi (1982) vorbirea la adult poate contine pana la 5% disfluente intre cuvinte ( repetitii de segmente de fraze sau de cuvinte si de interjectii ) dar nu mai mult de 1% disfuente in interiorul cuvantului insusi (repetitii de forme sau de silabe, prelungiri sau rupturi de cuvant.)
Daca aceste disfluente apar , ele trebuie sa fie scurte , fara efort si sa nu interfereze in comunicare, impiedicand transmiterea mesajului. Frecventa disfuentelor si elementele de limbaj pe care ele le altereaza sunt criterii retinute pentru a judeca severitatea riscului la care este supus copilul.
Intre 40 –80% dintre copii balbaiti nu mai sufera de aceasta afectiune la adolescenta , dar pentru ca procentul celor rezolvati sa creasca se insista asupra necesitatii imperative a interventiei precoce.
Momentul interventiei este gandit diferit de clinicieni. Astfel Conture (1990) sustine ca un copil trebuie luat sub observatie atunci cand 25% din cuvinte prezinta prelungiri din totalul de disfluente; cand sunt prezente accese de repetitii ale fenomenului sau ale silabei primului cuvant ; cand copilul a pierdut contactul vizual mai mult de 50% din timpul comunicarii.
In conceptia lui Paxton (1993) un copil prezinta riscul de a fi balbait, daca din totalul cuvintelor 9% sunt balbaieli, cu miscari insotitoare uneori si o anumita constiinta a tulburarii , prelungiri > 2 secunde. In situatia in care are mai mult de 10% balbaieli , face efort pentru a incepe repetitia > 3 , prelungiri > 2 secunde, constiinta accentuata a tulburarii , prezenta reactiilor de evitare si a gesturilor insotitoare , copilul prezinta un risc major de a deveni balbait .
Adesea parintii rectioneaza in sensul invers celui care ar putea sa-l ajute pe copil si atunci copilul resimte o presiune , atat temporala cat si afectiva care-i va spori dificultatea.
Mai mult chiar, sunt situatii cand parintii sunt vinovati prin comportamentul lor provocand balbaiala copiilor.
Astfel Riley (1983) a ajuns la concluzia ca 53% din familiile care aveau un copil balbait aveau urmatoarele comportamente :
- conversatia se desfasura intr-un ritm rapid;
- pauzele intre replici erau insuficiente, astfel incat copilul nu-si putea organiza gandurile;
-intreruperea copilului cand acesta se straduia sa vorbeasca;
- erau nerabdatori sa afle raspunsul copilului
Un exament al fluentei ,al fonologiei si limbajului este facut de logoped care observa copilul in situatia de joc, discuta cu parintii si numai el este in masura sa faca o programare pentru un examen psiholingvistic complet.
In timpul examenului sunt stranse un corpus de 200 de silabe (Gregory 1986) sau minin de 100 de cuvinte pertinente ori 3 minute de inregistrare (Rustin, 1987) ,pentru a face o analiza a fluentei copilului.
Probele la care este supus un copil balbait in cadrul examenului articulatoriu si fonologic sunt:
-repetarea unei silabe simple;
-repetarea unei succesiuni de silabe (diadocochinezie) ,
-vocalizare sustinuta.
Daca exista tulburare fonologica, examenul perceptiilor auditive si ale proxiilor bucofaciale va fi facut cu ajutorul probelor standardizate obisnuite.
Examenul memoriei auditive pe termen scurt , al aptitudinilor cognitive nonverbale, al schemei corporale si al grafismului nu sunt necesare de la inceput in situatia in care copilul este foarte mic, dar se face in cursul luarii in ingrijire logopedica daca aceasta are loc.Probele de examinare a copilului sunt standard.
Se observa de asemenea nivelul de activitate verbala si nonverbala a copilului impreuna cu capacitatea sa de concentrare si de mentinere a atentiei.
In cursul examenului limbajului se propune o proba de evocare, facandu-se exercitii in momentul cand copilul va fi interesat de jocurile cu cuvintele.
Exista o proba de fluenta verbala standardizata in franceza in bateria lui Mac Carthy (1997) iar in engleza, cel mai recent test este al lui German (1990). Este necesar ca acestea sa fie elaborate la nivelul fiecarei limbi , pentru ca nu se pot utiliza prin trecere de la o limba la alta.
Seturile clasice de testare a intelegerii si exprimarii orale se aleg in functie de varsta exacta a copilului pentru ca maturarea sistemului lingvistic in aceasta perioada este foarte rapida.
In timpul examenului de fluenta si limbaj se inregistreaza toate trasaturile calitative care insotesc vorbirea ( gestul fonator-suflul-si eventualele caracteristici ale vocii, tensiunile vizibile si audibile , precum orice fel de gesturi insotitoare.
Importanta este inregistrarea video daca este posibila.
Debitul este dificil de masurat, dar se observa impresia subiectiva de precipitare in luarea de cuvant, durata pauzelor, momentele de accelerare, in special in momentul lungirii propozitiilor.
Terapia va fi diferentiata in functie de diagnostic: daca este o balbaiala izolata sau o balbaiata asociata cu alte dificultati lingvistice sau relationale.
Evaluarea corecta a situatiei determina durata si intensitatea luarii in ingrijire.
Daca este vorba doar despre o tulburare de fluenta sunt necesare doar 2-4 sedinte cu parintii , la intervale care se fixeaza in functie de evolutia copilului, asigurandu-se monitorizare telefonica indispensabila.
Daca balbaiala nu a cedat in urma masurilor luate de catre parinti printr-o schimbare de atitudine fata de copilul lor sau daca exista o intarziere in insusirea articularii , a vorbirii sau a limbajului se ia copilul in ingrijire logopedica in prezenta parintilor.
Durata in care un copil este luat in ingrijire logopedica variaza de la un copil la altul si in functie de severitatea simptomului de balbaiala .
In cazul copilului foarte mic luat in ingrijirea logopedului aspectul ludic este accentuat, exercitiile sunt inlocuite prin jocuri: jocul cu gura ( maimutareli, pantonima, mustati cu Nutella etc.) imitari ale unor zgomote din natura si sunete scoase de animale de toate felurile, jocuri de marionete, situatii in care copilul nu trebuie sa faca o performanta , ci in care placerea sa de a se juca , de a castiga si a stapani formele limbajului este predominanta.
Logopedul are o misiune destul de dificila pentru ca el nu are de luptat numai cu micutul balbait, dar si cu mentalitatile parintilor si ii este de un real folos cooperarea acestora.
El solicita atat ambilor parinti cat si fratilor mai mari sa fie de fata si cauta sa nu invinovateasca pe nimeni pentru tulburarile celui mic.Este necesar sa se admita de la inceput ca exista multe intrebari fara raspuns iar raspunsurile trebuiesc cautate impreuna.
Folosind chestionarul –model al lui Starkweather (1990) pe care -l completeaza in fata parintilor, logopedul intelege interactiunile posibile intre mai multe aspecte diferite-motor, ligvistic,cognitiv si emotional si poate sa-si sistematizeze recomandarile. El explica parintilor la ce presiune este supus copilul atunci cand incearca sa faca tot felul de lucruri pentru care nu este pregatit. Astfel , sub indrumarea terapeutului parintii isi vad copilul cu alti ochi.Incep sa-si supravegheze reactiile atunci cand copilul se balbaie, isi schimba optica pentru a face posibila evolutia limbajului, invata sa-i acorde mai mare atentie si siguranta micutului, incearca sa diminueze presiunea timpului.
Dintre sfaturile date de logoped parintilor, consider ca sunt mai importante :
-atentia trebuie indreptata asupra a ceea ce spune copilul si nu asupra modului cum vorbeste,
-parintele trebuie sa pastreze un contact vizual natural cu micutul in timp ce acesta vorbeste.
-nu trebuie exercitata presiune asupra exprimarii sale , ci trebuie sa i se ofere un exemplu de vorbire destinsa si modulata , cu un ritm lent adaptat posibilitatilor sale de mobilizare motorie dar si nivelului sau de reprezentare mentala.
-copilului trebuie sa i se acorde tot sprijinul necesar, sa-i fie incurajate initiativele ,sa fie felicitat cand parintele este multumit de el,
-copilului trebuie sa i se acorde zilnic cateva momente de atentie exclusiva si sa i se vorbeasca despre balbaiala ca despre orice alt subiect , suparator, dar nu rusinos,
-nu trebuie lasati ceilalti frati sa-l forteze sau sa-l tachineze, cu atat mai putin sa-si bata joc de el,
-se evita orice provoaca copilului o mare excitatie sau oboseala , chiar si activitatile care- i fac placere ( ex: televizorul, etc)
-in casa se evita conflictele, certurile,care ar putea sa-l influenteze emotional
-se diminueaza nivelul exigentelor in ceea cel priveste pe copil chiar daca devine mai capricios pentru un timp sau fratii si surorile devin gelosi pe el.
Consilierea psihologica ii face foarte bine unui copil cu probleme. Psihoterapeutul stabileste o comunicare bazata pe incredere si confidentialitate , descopera cauzele problemelor si legaturile cu alte evenimente importante din trecut si prezent , incurajeaza si sustine exprimarea verbala sau prin alte mijloace ( desen, modelaj , etc) a gandurilor si trairilor copilului , cauta modalitati sa rezolve problema acestuia.

Bibliografie
Anne- Marie Simon –Consiliere Parentala , Editura Polirom , 2004
Georgeta Burlea, Marin Burlea (coordonatori) , Dictionar explicativ de logopedie editura Sedcom Libris , Iasi , 2004
Paul Popescu Neveanu , Dictionar de psihologie , Combinatul Poligrafic ,, Casa Scanteii “, Bucuresti , 1978.