Intuitia

Psiholog consilier Familie-Cuplu , NICULINA CIUPERCA
Cabinet individual de psihologie, Bucuresti, cartier Crangasi,Str. Ceahlaul 22 Bloc 104,ap.5. Telefon 0724878966

Conform ,,Dictionarului de psihologie” al lui P.P.Neveanu,intuitia este ,,cunoastere perceptiva nemijlocita de rationament (in masura in care este posibila disjunctia intre perceptie si gandire). Ea mai poate fi ,,descoperire brusca a unei solutii fara constiinta modului de descoperire,care are loc fie la primul contact cu problema,fie dupa o perioada de efort fara succes urmata de pauza (asa numita inspiratie).
Potrivit primei acceptii,intuitia este caracteristica atat pentru al doilea stadiu ontogenetic al dezvoltarii intelectuale (2-6 ani) ,dar se manifesta si la adult .In cazul al doilea ,intuitia cognitiva se manifesta la toti indivizii,dar la grade diferite fiind determinata de factori constitutionali si de mediu (Jung-1921) .In privinta relatiei cu gradul de dezvoltare a gandirii abstracte exista ipoteze contradictorii .Astfel unele ipoteze sustin ca intuitia involueaza pe masura dezvoltarii logicii si a civilizarii mediului in care traieste individul (Bergson-1911,Jung-1921) ,pe cand altele vor sa convinga pe baza datelor experimentale,ca exista o stransa legatura intre intuitia cognitiva si gandirea abstacta (Vernon-1933,Westcott-1968,Masher si Hansby-1960).
In viziunea lui Spinoza,Bergson, Jung ,Poincare ,Rignano , Hadamard si G.Polya ,cunostinta obtinuta prin intuitia cognitiva este de obicei o idee scurta,insotita de sentimentul evidentei ,al certitudinii subiective si al armoniei cu celelalte cunostinte.
In 1898 H.Poincare sustinea ca intuitia cognitiva are la baza activitatea inconstienta a carei directie este imprimata de analiza constienta.Durata si efectele analizei constiente,depind de inteligenta,de caracteristici ale afectivitatii si motivatiei ,de dificultatea problemei si de dispozitia cerebrala .Este stiut ca oboseala nu este propice intuitiei.
Intuitia nu i-a lasat indiferenti pe Guilford si Bruner care au ajuns la concluzia ca starea psihologica favorabila aparitiei in constiinta a rezultatelor explorarii inconstiente intretinute de dorinta de rezolvare ,este caracterizata de sentimentul identificarii de probleme ,abandonarea unor restrictii logice,efervescenta gandirii si afectivitatii in anumite limite.In intuitia cognitiva,la primul contact cu problema aceste conditii se creeaza in situatii premergatoare receptionarii problemei.Factorii externi o influenteaza in masura in care contribuie la crearea confortului psihic.Ei variaza de la individ la individ.
Intuitia cognitiva se dezvolta odata cu cresterea experientei intr-un domeniu,dar numai la indivizi cu anumite trasaturi de personalitate,personalitatea subiectului intuitiv distingandu-se prin:independenta,nonconformism,comoditate fantezie inclinatie spre speculatie,pasiune pentru un domeniu ,multilateralitate,incredere in sine atitudine relaxata fata de problema,posibilitati mai reduse de verbalizare.
Nu exista un consens in privinta trasaturilor morale ale subiectilor intuitivi .Astfel, dupa Jung intuitia poate fi:a) intuitie subiectiva (perceperea propriilor stari psihologice inconstiente) si obiectiva (cunoasterea obiectelor externe pe baza unor perceptii subliminale ;intuitie abstracta (surprinderea inconstienta a unei legaturi abstracte,precedata de de tatonari) si concreta(solutie sugerata de elemente perceptive, care se ciocnesc intamplator cu o directie a gandirii ,adesea destul de vaga ).
In viziunea unui matematician-informatician Adela Vasiloi intuitia este,,o functie de intelect si informare” careia daca i s-ar da o forma matematica ,,,ar trebui sa punem intre aceste doua valori semnul inmultirii-intuitia ar fi produsul intelectului si gradului de informare.Este nevoie de o anumita corelatie intre intelect si gradul de informare al acestuia,dar foarte important,decisiv chiar,este si caracterul acestei informatii.O anumita persoana poate avea o intuitie foarte buna intr-un domeniu care-i este familiar.Gradul de informare poate compensa intr-o masura oarecare insuficienta intelectuala si invers-un intelect stralucit intuieste adevarul cu mult mai repede,dispunand de o informatie mai restransa.Pentru ceilalti,asemenea concluzii premature sunt aproape un miracol,o previziune.
Pentru persoana care a intuit un adevar,nu este o prezicere,ci o concluzie,punctele de reper necesare fiind concluziile intermediare,pe care a reusit sa le faca in baza informatiei avute.Desi calea poate sa nu fie pavata pana la capat,avand,eventual si goluri informationale,intelectul reuseste sa umple golurile cu ajutorul imaginatiei.Directia de miscare fiind determinata,se poate vedea si obiectul din capatul acestui vector cognitiv.
Multe domenii de activitate umana sunt atat de complexe,exista atatea goluri informationale si marimi necunoscute,incat gandirea logica este mereu insotita de intuitie.In comert sau in politica,spre exemplu,intuitia are o importanta foarte mare,dar nici informarea nu joaca un rol secundar,marind cu mult sansele de izbanda.
De-a lungul istoriei au fost cazuri concrete de intuitie extraordinara. Este arhicunoscut cazul Janne D’Arc.Este incontestabil ,ca aceasta fetita de 18 ani a avut o intuitie exceptionala .Aceasta taranca franceza cunostea foarte bine starea de spirit a taranilor francezi ,gradul de credibilitate pe care il avea in randurile lor religia,aspiratiile lor spre razbunare si eliberare de sub jugul englez,credinta lor nestramutata intr-un miracol care i-ar salva.Ea insasi era ca ei,nutrea aceleasi sperante si iluzii.In plus,Janne avea o fire romantica si exaltata,aflandu-se la varsta cand aceste calitati se manifesta in mod abuziv.Forta sa de convingere era un produs al naturii sale neordinare,in care intelectul stralucit se imbina cu imaginatia si energia efervescenta.Concluziile si previziunile sale capatau imagini concrete,colorate de firea ei romantica si religioasa in cele mai vii culori.Cand Janne isi visa concluziile in imagini concrete si precise ,stiind exact ce are de facut ,ea nu spunea ,,am visat”,ci ,,am avut o viziune “,avand ea insasi credinta nestramutata in justetea acestei afirmatii.In felul acesta,adolescenta de 18 ani Janne D’Arc a pus stapanire pe sufletele taranilor francezi ,care au acceptat-o si au declarat-o sfanta(cu mult inaintea Bisericii catolice),ridicandu-se la lupta de eliberare nationala.Intuitia sa extraordinara a dat gres o singura data-greseala fatala pentru care Janne a platit cu viata.
Uneori metoda de gandire si consecventa este schimbata prin alta,care ne poate oferi o largire brusca a orizontului.Aceasta este intuitia .Spre deosebire de gandirea logica,care poate inainta doar pas cu pas,concluzie dupa concluzie,intuitia poate lega traiectoria punctata a caii care duce spre un adevar printr-o linie imaginara,prelungind-o pana la scopul dorit.Gandirea logica este pentru noi un proces pe deplin constientizat-el se desfasoara in constiinta noastra ,noi il urmarim pas cu pas,de aceea el nu produce asupra noastra impresia unui miracol.
Intuitia,ca fenomen produce asupra noastra impresia unui miracol.Faptul ca mecanismul acesteia ramane ascuns de propria noastra constiinta,ne face sa ne miram chiar si de propriile noastre revelatii,pe care nu le putem constientiza in deplina masura .
In organismul omenesc,au loc o sumedenie de procese care nu sunt urmarite nemijlocit de constiinta ,au loc independent de ea si nici nu i se supun .Ni se intampla uneori sa auzim o voce interioara care ne spune ca totul este in ordine sau dimpotriva, care ne avertizeaza asupra unui pericol.
Sunt situatii cand o anumita cunostinta iti propune o afacere care pare profitabila si sigura.Cand te-ai hotarat sa accepti oferta, prietena cea mai buna te avertizeaza ca are impresia ca ceva nu-i in regula .O asculti,iar ulteror ii multumesti ca a avut dreptate.Nu intelegi cum de ea si-a dat seama si te gandesti ca poate are capacitati paranormale.Nu,nu este magie,nici un privilegiu al unor alesi ai sortii.Este vorba doar despre intuitie.Ceea ce traim ca pe o senzatie inexplicabila legata de o persoana sau de o situatie ,se poate dovedi adevarata,desi nu se bazeaza pe vreun rationament .
Multe dintre persoanele care au succes in viata recunosc ca se bazeaza mult pe intuitie in hotararile lor.De multe ori insa ignoram ceea ce ne spune intuitia deoarece contrazice o aparenta placuta.Atunci cand intuitia vine in contradictie cu iluziile noastre avem tentatia sa credem ca intuitia nu este decat un sentiment pripit .Este important sa putem distinge intuitia de primul impuls sau de o judecata pripita.
Nu putem asculta orbeste de propria intuitie ,logica singura nu face fata tuturor situatiilor.Ideal ar fi sa se combine intuitia cu rationamentul si experienta,pentru a fi siguri de corectitudinea deciziilor luate.
De obicei se spune ca femeile au o intuitie foarte dezvoltata.dar un studiu de psihologie realizat pe un lot de 15000 de subiecti ,pusi sa identifice sinceritatea sau falsitatea zambetelor unor persoane fotografiate,au ajuns la concluzia surprinzatoare ca,, intuitia feminina” este doar un mit.
In cadrul cercetarii realizate de specialistii de la Universitatea Hertfordshire,Marea Britanie,barbatii au reusit sa distinga zambetul adevarat de cel fals intr-o proportie usor mai mare decat femeile.Participantilor li s-au aratat 10 perechi de fotografii ale unor fete zambitoare.Fiecare pereche de zambete infatisa unul autentic,altul prefacut.Barbatii au reusit sa identifice corect 72% din zambete,depasind femeile cu un procent.Intr-o a doua etapa ,subiectii au fost pusi sa aprecieze autenticitatea unui zambet doar la persoane de sex opus,proba la care barbatii au dat raspunsul corect in 76% din cazuri,cu 9% mai mult decat femeile(Evenimentul zilei-13 Aprile 2005)


Celor care vor sa faca cercetare pe cont propriu , le pun la dispozitie un chestionar construit de mine . Veti vedea ca rezultatul cercetarii va va ajuta sa aprofundati o serie de cunostinte, peste care poate ati trecut cu usurinta .

1.Daca stau de vorba cu cineva intuiesc de la inceput ce vrea sa-mi spuna
Da Nu

2.Mi se intampla sa visez evenimente care se petrec mai tarziu
Da Nu

3.Simt totdeauna cand membrii familiei mele au probleme
Da Nu

4.Intuiesc ce–si doresc prietenii mei
Da Nu


5.Presimt cand am musafiri
Da Nu

6.Mi-ar placea sa stiu daca se devalorizeaza moneda nationala sa pot lua masuri
din timp
Da Nu

7.Fac totul calculat,convins ca asa preintampin orice anomalie care s-ar ivi
Da Nu

8.Sunt convins ca voi ajunge acolo unde mi-am propus daca muncesc serios
Da Nu


9.Viitorul nu ma ingrijoreaza pentru ca sunt convins ca merg pe un drum bun
Da Nu


10 .Nu incep o activitate care am impresia ca e sortita esecului
Da Nu

11.Nu ma duc la un examen insuficient pregatit
Da Nu

12.Nu cumpar actiuni la firme nerentabile
Da Nu

13.Consider ca sistemele de asigurare nu sunt o idee buna
Da Nu


14.Ori de cate ori cineva ma lauda,am impresia ca vrea ceva de la mine
Da Nu


15.Nu dramatizez esecurile pentru ca sunt convins ca ce va urma se cladeste pe invatatura lasata de acestea
Da Nu

16.Daca nu mi-am realizat un vis consider ca inca nu a venit momentul potrivit pentru acest lucru
Da Nu

17.Sunt epuizat pentru ca n-am realizat cat efort necesita aceasta activitate
Da Nu

18.Partenerul s-a suparat pentru ca n-am reusit sa ajung la timp
Da Nu

.19. Am lasat fereastra deschisa pentru ca nu am stiut ca va ploua
Da Nu

20.Uneori ma trec fiori fara un motiv aparent
Da Nu

21.Consider ca am capacitati si aptitudini superioare
Da Nu


22.Indiferent ce spun altii cand iau o hotarare o duc pana la capat totdeauna
Da Nu


Informatiile solicitate mai jos, intentionat nu permit identificarea persoanelor intervievate ,ci doar prelucrarea statistica a raspunsurilor in cadrul unui proiect aplicativ de semestru avand ca tematica cercetarea unei trasaturi de personalitate:Intuitia

1.Sexul :a) Masculin
b) Feminin

2.Varsta ________(ani impliniti)

3.Studiile(ultimul nivel de invatamant absolvit)

Rolul eticii protestante in formarea spiritului capitalismului

Max Weber, unul dintre marii ganditori contemporani,considerat de unii exegeti chiar cel mai mare sociolog al tuturor timpurilor a ramas celebru pentru studiul sau,,Etica protestanta si spiritul capitalismului “in care a analizat profund rolul pe care intelegerea modalitatii de mantuire il poate avea asupra destinului unei epoci istorice.
In acest studiu Weber demonstreaza felul in care biserica protestanta, inaintea celorlalte biserici traditionale ,a conciliat principiile dogmei crestine cu acumularea bogatiei. Etica protestanta a insemnat pentru evolutia capitalismului cel putin tot atat cat a insemnat tiparul,inovatie care a produs schimbari sociale fara precedent. Cele doua principii-cel al actiunii rationale si cel al democratiei exprimate prin libertate, egalitate, fraternitate au rodit pe continentul european.
Inovatiile aduse de biserica protestanta (bogatia ca har de la Dumnezeu si accesul marginalilor la competitia sociala) au oferit legitimitate eticii principiilor iluministe.
Dar , teoria dezvoltata de Max Weber trebuie perceputa –asa cum a dorit autorul ei- ca o teorie de explicatie regionala si istorica . Ea nu poate fi un model explicativ general si nu se poate contrapune altor teorii privind geneza capitalismului (ex: cea marxista) pentru ca atunci i s-ar atribui autorului o exagerare si chiar o eroare ,ceea ce n-a fost in intentia acestuia.
Capitalismul , ca tip de organizare economica a condus la o dezvoltare fara precedent a societatilor, ajungand sa fie considerat drept singura cale rationala de dezvoltare moderna .Weber cauta sa explice in lucrarea sa de ce capitalismul a aparut intr-o anumita parte a lumii, de ce a reusit numai in anumite societati si in altele nu. Pentru a demonstra acest lucru , procedeaza la o analiza comparativa a doctrinelor teologice dominante in perioada capitalismului timpuriu, analiza ce il conduce la concluzia ca exista o legatura puternica intre modelele comportamentale ,conceptele eticii seculare si doctrinele religioase ale protestantismului. Weber afirma ca doctrinele protestante contin incurajari ale noului tip de comportament economic in special in doctrina predestinarii.
Protestantismul marcheaza o diferentiere evidenta in raport cu catolicismul si ortodoximul.
Spre deosebire de catolicism si ortodoxism unde Dumnezeu este bun si indurator , iar gradul de a fi ales sau dominat depinde in mare masura de comportamentul indivizilor, de gradul in care acestia respecta poruncile divine , in gratia divina putand intra si dupa ce si-a recunoscut pacatele si se conduce in continuare dupa preceptele divine, protestantismul induce o conceptie noua asupra predestinarii.
Calvinistii,protestanti care isi bazeaza credinta pe ideile lui John Calvin,cred in predestinare,actul prin care Dumnezeu predestineaza ca anumite suflete vor fi osandite si altele vor fi mantuite,si nimic din ceea ce pot face ei in aceasta lume nu poate influenta decizia lui Dumnezeu. Sarcina calvinistilor in aceasta lume este sa fie ascetici( sa se abtina de la placerile lumesti si sa lucreze pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru ei , acumularea averii nu este un pacat, ci dimpotriva este socotit ca un har dat de Dumnezeu. Averea celui care munceste este pusa in slujba comunitatii in care traieste.Dumnezeu nu-i iubeste numai pe cei care isi parasesc averile si se izoleaza de comunitate mergand in pustiu in cautarea lui,ci ii iubeste si pe aceia care raman in mijlocul oamenilor si produc bogatie. Bogatia acestora lucreaza pentru comunitate,fie direct ,ca un bun de consum de care se bucura toti cei care il cumpara sau prin impozitele catre bugetul public din care se fac redistribuirile in folosul tuturor, fie indirect, prin investitiile pe care le face cel care aduna averea,investitii care genereaza locuri de munca,deci asigura existenta decenta a multor oameni, sau prin acumularile de capital de care se folosesc bancile pentru a imprumuta alti investitori care multiplica bogatia comunitara.Aceasta spirala a bogatiei nu ar fi posibila fara acei oameni care la inceput dovedesc curaj, au idei novatoare, tenacitate in urmarirea telurilor propuse si o pricepere deosebita pentru administrarea resurselor umane,financiare sau naturale, intr-un mod cat mai ingenios cu putinta. De fapt, prin aceasta pricepere in inmultirea banilor cu ajutorul unor idei ingenioase care nu stau la indemana oricui este tradus harul daruit de Dumnezeu bunului crestin.
Doctrina protestanta a predestinarii produce pentru inceput o stare de inconfort psihic. Si asta pentru ca individul traieste o stare dramatica,de permanenta incertitudine intrucat nu mai poate coopera cu Dumnezeu la faurirea propriului destin.
Conform doctrinei elaborate de Calvin unii oameni sunt alesi , iar altii sunt damnati, dar nu se stie cum a luat Dumnezeu aceasta decizie, pentru ca daca am aplica principiile justitiei pamantesti la hotararile divine am da dovada de lipsa de credinta.
Omul se simte neputincios pentru ca Biserica,preotul sacramentele nu-l pot ajuta.Nici Dumnezeu nu poate interveni pentru ca ar insemna nerecunoasterea deciziilor sale originare.Omul trebuie sa se comporte ca si cum ar fi ales si sa repinga orice indoiala ca pe o tentatie a diavolului, avand ca solutie ducerea unei vieti ascetice. In acest comandament al eticii protestante,Weber identifica ,,legatura dintre calvinism si spiritul capitalismului”
Doctrina predestinarii si alte doctrine teologice conexe incurajeaza viata activa,munca.
Munca desfasurata conform comandamentelor lui Dumnezeu este singurul mijloc de a obtine certitudinea asupra gratiei divine. Comportamentele intreprinzatorilor protestanti din secolele al XVI-lea si al XVII-lea sunt o reflectare a acestui principiu etic dedus din doctrinele religioase.Munca permanenta ,pietatea,simplitatea si autocontrolul in toate actiunile sunt trasaturi care se generalizeaza rapid pe masura statornicirii protestantismului.
Doctrinele teologice si scrierile pastorale din codul protestantismului contin in mod intrinsec ideile incurajarii planificarii si urmaririi permanente a castigului economic .Protestatismului ca miscare religioasa a influentat dezvoltarea culturii materiale si a imprimat o tendinta generala a activitatilor oamenilor. Impulsurile psihologicce care-si au originea in credintele si practicile religioase au dat un sens vietii cotidiene a oamenilor si i-au determinat sa adere la acest sens .
Weber nu a analizat ideile religioase ci modul in care doctrinele Reformei si morala puritanilor au devenit un mod de viata pentru un intreg grup de oameni.Facand o analiza a comunitatilor sectare, a observat ca membrii acestora isi dezvolta un puternic sentiment de solidaritate pe baza credintelor comune si a convingerii ca ei sunt cei alesi de Dumnezeu sa stabileasca o aristocratie spirituala separata de restul lumii. Membrii sectelor trebuie sa probeze in permanenta ca detin calitatile pentru care au fost admisi, atat in fata celorlalti cat si fata de ei insisi.
In conceptia lui Weber,etica protestanta a fost unul din multele fenomene care au condus la cresterea rationalismului in diverse aspecte ale vietii sociale.
Rationalismul care s-a manifestat indeosebi in civilizatia vestica este corelat cu dezvoltarea capitalismului. El a fost folosit in Vest in cunoasterea si observatia stiintifica in utilizarea metodelor experimentale in analiza istorica in jurisprudenta ,in organizarea administratiei si a activitatilor economice Sistematizarea rationala a occidentului care l-a propulsat inaintea Orientului a avut ca suport si ideile religioase si chiar anumite aspecte ale culturii moderne au fost determinate de forte religioase. Intre protestantism si capitalism este o legatura incidentala si nu o dependenta cauzala absoluta.
Mai exista in etica protestanta o idee revolutionara ; aceea ca marginalii dintr-o comunitate devin foarte ambitiosi-si de cele mai multe ori si eficienti-tocmai datorita statutului lor de marginali. Acestia intra in competitie cu cei care au resurse si inventeaza solutii ingenioase pentru situatii imposibile. Prin aceasta ideee,etica protestanta inoveaza si in domeniul democratiei,legitimand marginalii sa ia loc in competitia sociala fara complexe, chiar cu un fel de orgoliu al marginalului.
Eficienta actiunii rationale si spiritul democratic vor fi cuvintele de ordine ale secolelor al-XIX-lea si alXX_lea.
Este interesant cum Weber se apleaca asupra statisticilor ocupationale ale tarilor cu compozitia reliogioasa mixta si cerceteaza cu minutiozitate proportiile, ajungand la concluzia ,, ca oamenii de afaceri si detinatorii de capital, ca si lucratorii calificati de nivel mai inalt si intr-o masura chiar mai mare ,personalul intreprinderilor moderne instruit in domeniul tehnic si comercial sunt protestanti in proportie covarsitoare”(Etica protestanta-pag 31).
Cercetand faptul ca unele parti din vechiul Imperiu cele mai dezvoltate economic si cele mai favorizate prin resursele naturale au trecut la protestantism in sec al XVI-lea,Weber se intreaba ,,de ce tinuturile cu cea mai mare dezvoltare economica au fost ,in acelasi timp, extrem de favorabile unei revolutii in sanul Bisericii”.
Reforma a insemnat de fapt eliminarea controlului unei Biserici cu al alteia , mai toleranta.Diferente intre protestanti si catolici existau si din punct de vedere al educatiei superioare oferite copiilor lor,interesul mai scazut al catolicilor pentru studii tehnice si ocupatii industriale si comerciale si in general pentru afacerile specifice clasei mijlocii, fata de cel al protestantilor.
Catolicii preferau gimnaziile umaniste,din randurile lor fiind putini antreprenori capitalisti si aveau o proportie mai scazuta chiar in randurile muncitorilor calificati din industria moderna. Dintre muncitorii experimentati , catolicii au o inclinatie mai puternica de a ramane la mestesugurile lor, in timp ce protestantii sunt atrasi in numar mai mare spre fabrici unde ocupa nivelurile superioare ca lucratori calificati sau ocupa locuri in administratie.
Weber explica alegerea ocupatiei ca fiind determinata de tipul de educatie favorizat de atmosfera religioasa a comunitatii de bastina si a casei parintesti.
Judecand ambele religii la nivelul popular,protestantii critica idealurile ascetice ale modului de viata catolic,in timp ce catolicii raspund cu acuzatia ca materialismul rezulta din secularizarea tuturor idealurilor infaptuita de protestantism.
Atitudinile lor sunt diferite fata de viata economica ,,catolicul e mai linistit ,avand intr-o masura mai mica impulsul de a dobandi :el prefera o viata cat se poate de sigura,chiar si cu un venit mai mic ,decat o viata plina de riscuri si emotii, chiar daca i-ar putea aduce sansa de a obtine onoruri si bogatie”… ,,protestantul prefera sa manance bine,iar catolicul –sa doarma netulburat”.
In studiul intreprins de Weber se foloseste,,o expresie oarecum pretentioasa” –asa cum sustine autorul insusi-pe care o denumeste ,,spiritul capitalismului”. Aceasta nu poate fi ,,decat o individualitate istorica, adica un complex de evenimente asociate intr-o realitate istorica pe care le unim intr-un tot conceptual , tinand seama de semnificatia lor culturala” (Etica protestanta pag 41)
,,Spiritul capitalismului “ este un ,,fenomen semnificativ prin individualitatea sa unica” care ,,nu poate fi definit potrivit formulei genus proximum,differentia specifica” pentru ca ,,trebuie sa fie alcatuit treptat din partile individuale extrase din realitatea istorica”
Pentru a evidentia ,,Spiritul capitalismului”Weber se foloseste de unele fraze apartinand lui Benjamin Franklin,aceleasi fraze folosite si de Ferdinand Kurnberger in ,,Tablou al culturii americane”.
Frazele reprezinta profesiunea de credinta a unui yankeu si se pot rezuma astfel; ,,timpul inseamna bani”….,,creditul inseamna bani”...,, banii au o natura prolifica,generatoare”…. ,,bunul platnic e stapan peste punga altuia”…,, din sase lire pe an ai putea trage foloase ca de pe urma a o suta de lire daca esti un om de o prudenta si cinste bine cunoscute”……etc.
Weber subliniaza faptul ca toate atitudinile morale ale lui Franklin sunt impregnate de utilitarism. Onestitatea e utila deoarece asigura credit; la fel sunt punctualitatea ,harnicia cumpatarea si acesta este motivul pentru care reprezinta virtuti.(numai in masura care sunt utile individului)
In conceptia lui Franklin castigarea de bani in cadrul ordinii economice moderne, daca se face legal este rezultatul si expresia virtutii si perfectionarii unei vocatii.
Idea datoriei cuiva de a-si urma vocatia este trasatura cea mai caracteristica a eticii sociale a culturii capitaliste, chiar baza fundamentala a acesteia.Capitalismul din zilele noastre educa si selecteaza subiecti economici de care are nevoie printr-un proces de supravietuire economica a celor mai potriviti.
Spiritul capitalismului a intampinat o impotrivire din partea traditionalistilor, care voiau sa traiasca asa cum erau obisnuiti, sa castige cat le era necesar.Cei care au castigat erau oameni crescuti la scoala grea a vietii , calculati si indrazneti temperati si vrednici de incredere, iscusiti si cu totul devotati afacerilor lor , cu opinii si principii strict burgheze.
Munca lor de-o viata era atat timp cat ramaneau atasati de traditia bisericii, in cel mai bun caz ceva indiferent din punct de vedere moral.
La moartea bogatasilor, sume considerabile se indreptau spre institutiile religioase pentru rascumpararea pacatelor. Chiar si scepticii si oamenii indiferenti fata de biserica se reconciliau cu ea prin daruri, deoarece doreau sa-si asigure viata de apoi , pentru ca o supunere din afara la poruncile bisericii era insuficienta pentru a asigura mantuirea.
Analizelor lui Weber continua pana in zilele noastre cand capitalismul ,,nu mai are nevoie de sprijinul vreunor forte religioase si simte ca incercarile religiei de a influenta viata economica in masura in care acestea mai pot fi resimtite ,sunt o imixtiune la fel de nejustificata ca si reglementarea impusa de stat”.
Opiniile si atitudinile oamenilor sunt determinate de acum de interesele comerciale si sociale. Ei trebuie sa-si adapteze modul de viata la conditiile succesului capitalist , pentru ca astfel ,,se scufunda “.
Un element al analizei lui Weber il constituie si termenul german Beruf care a intrat in vorbirea de zi cu zi a tuturor popoarelor protestante sugerand o conceptie religioasa ,aceea a unei misiuni trasate de Dumnezeu.Valorizarea indeplinirii datoriei in treburile pamantesti era forma cea mai inalta pe care o putea lua activitatea morala a individului.
Acest lucru a conferit activitatii lumesti o semnificatie religioasa si a creat prima data conceptul de vocatie in acest sens. Conceptia asupra vocatiei aduce la lumina dogma centrala a tuturor cultelor protestante ,,singurul mod de a trai acceptabil pentru Dumnezeu nu consta in transcederea moralitatii lumesti in ascentismul monastic ,ci in indeplinirea obligatiilor impuse individului de pozitia sa in lume”.
Aceasta conceptie a fost dezvoltata de Luther in viziunea caruia renuntarea la indatoririle de pe lumea aceasta este produsul egoismului ,reprezentand o retragere din fata obligatiilor temporale.In conceptia lui munca in numele unei vocatii este expresia deplina a dragostei fratesti , iar indeplinirea indatoririlor pamantesti este in toate imprejurarile singurul mod de atrai acceptabil pentru Dumnezeu.. La Luther, conceptul de profesiune a ramas traditionalist, profesiunea fiind ceva ce omul trebuie sa accepte ca un dat divin ,la care trebuie sa se adapteze.
In evolutia sa ulterioara indatoririle lumesti nu mai erau subordonate celor ascetice, si predicau obedienta fata de autoritate si acceptarea lucrurilor asa cum sunt.
Cercetand relatiile dintre vechea etica protestanta si spiritul capitalismului, in operele lui Calvin,ale calvinismului si ale celorlalte secte puritane Weber nu poate demonstra insa ca vreunul dintre fondatorii sau reprezentantii acestor miscari religioase a intentionat sa promoveze spiritul capitalismului ca fiind telul muncii sale de- o viata , sau ca urmarirea bunurilor pamantesti, conceputa ca un scop in sine avea pentru vreunul dintre ei o valoare etica pozitiva.
Si asta pentru ca, mantuirea sufletului si doar aceasta , era centrul vietii si stradaniilor lor, iar idealurile lor etice si rezultatele practice ale doctrinelor lor se bazau cu toatele doar pe ea si erau consecintele unor motive pur religioase.
De aceea in mare masura consecintele Reformei au fost rezultate neprevazute si chiar nedorite ale eforturilor reformatorilor.
Dupa analiza celor patru forme principale de protestantism ascetic ( calvinismul , pietismul,metodismul si sectele baptiste),Weber cauta sa explice conexiunea dintre ideile religioase fundamentale ale protestantismului ascetic si maximele sale pentru conduita economica de zi cu zi”.
Pentru acest lucru cerceteaza scrierile care au derivat din practica pastorala pentru ca este convins ca fortele religioase din epoca respectiva reprezinta influente decisive pentru formarea caracterului national.
Si pentru ca latura puritanismului englez care a derivat din calvinism ofera baza religioasa cea mai consistenta a ideii de vocatie Weber analizeaza scrierile lui Richard Bahter in a carui opera ,,odihna vesnica a sfintilor are loc pe lumea cealalta” pentru ca ,,pe pamant omul trebuie, pentru a fi sigur de starea sa de gratie sa implineasca faptele celui care l-a trimis atat timp cat este inca ziua” ,,Nu timpul liber si bucuriile vietii ci doar activitatea slujeste la sporirea gloriei lui Dumnezeu , in conformitate cu manifestarile limpezi ale vointei lui “
Munca este pe de o parte o tehnica ascetica ingaduita, asa cum a fost dintotdeauna in Biserica Occidentala, iar apararea specifica impotriva tuturor acelor tentatii pe care puritanismul le-a reunit sub numele de viata in necuratie a detinut un rol important. Relatia sexuala este ingaduita chiar in cadrul casatoriei, numai ca un mijloc voit de Dumnezeu pentru sporirea gloriei sale , potrivit poruncii,,Cresteti si va inmultiti”
Munca in conceptia lui Richard Bahter a ajuns sa fie considerata in sine scopul vietii, randuita ca atare de catre Dumnezeu .
La Toma din Aquino munca este,, naturali ratiune ,necesara pentru intretinerea individului si comunitatii, dar in cazul lui unde scopul este indeplinit ,preceptul inceteaza sa mai aiba vreun inteles, iar in plus, aceste se aplica doar speciei, nu fiecarui individ.
In viziunea lui ,Imparatia lui Dumnezeu dobandeste preeminenta fata de porunca in sensul ei literal ,cea mai inalta forma de productivitate monahala consta in sporirea,,Thesaurus ecclesiae”prin rugaciune si cant.
Baxter insa sustine ca averea nu scuteste pe nimeni de respectarea ei neconditionata.( Nici chiar bogatasii nu vor manca daca nu muncesc), caci si ei trebuie sa asculte porunca lui Dumnezeu .
Pentru Luther , diferentierea oamenilor in clase si ocupatii era un rezultat direct al vointei divine ,iar perseverenta individului in locul si limitele pe care i le atribuie Dumnezeu era o indatorire religioasa.
Vocatia insa este cea mai bine reliefata de Baxter care sustine ca ,,in afara unei vocatii bine reliefate,implinirile uni om sunt doar intamplatoare si neregulate ,iar el petrece mai mult timp in tradavie decat la munca “.
Interesanta este si etica quakerilor caresustin ca viata unei persoane in profesia sa este un exercitiu de virtute ascetica .Dumnezeu nu cere munca in sine ci munca rationala intr-o profesie,daca e necesar pentru binele comun sau al persoanei respective,o persoana poate combina mai multe profesii sau isi poate schimba profesia daca doreste sa-si urmeze o vocatie mai placuta lui Dumnezeu.
Tot Dumnezeu este acela care-i arata persoanei sansa obtinerii unui profit,acesta avand datoria sa o fructifice fara un scop anume.
Din punct de vedere etic averea este maligna numai in masura in care reprezinta o tentatie spre trandavie si bucuriile pacatoase ale vietii,dobandirea ei fiind rea numai cand se face cu scopul de a trai mai tarziu fericit si fara griji.
Evidentierea importantei ascetice a unei profesiuni stabile a oferit o justificare etica pentru diviziunea specializata,moderna a muncii ,iar interpretarea providentiala a obtinerii de profit justifica activitatile omului de afaceri. Chiar si sportul era acceptat numai daca slujea unui scop rational iar teatrul era considerat,,vorbarie goala,faptele si gesturile superflue si ostentative”
Era condamnata necinstea si lacomia impulsiva,obtinerea bogatiei ca rod al muncii insa era un semn al binecuvantarii lui Dumnezeu.Era deasemenea incurajata investirea productiva a capitalului iar etica medievala incuraja cersitul,chiar il glorifica,pentu ca in viziunea ei cersetorii ofereau persoanelor instarite posibilitatea de–a face fapte bune .
In concluzie,unul din elementele fundamentale ale spiritului capitalismului modern,conduita rationala pe baza ideii de profesiune s-a nascut din spiritul ascetismului crestin.
“

Metoda si regulile metodei in investigatia sociologica

Emile Durkheim (1858-1917), unul dintre principalii fondatori ai sociologiei stiintifice moderne, preocupat ca si predecesorii sai de ameliorarea starii sociale, de realizarea ordinii si consensului social are meritul deosebit de a-i fi dat acesteia “mai multa rigoare si un statut academic si universitar recunoscut” (Ioan Mihailescu – pag. 16 Sociologie Generala – Editura Polirom).
Autorul care sustinea ca faptele sociale trebuiesc tratate ca “lucruri” (exterioare individului si impunandu-i-se acestuia in mod constrangator) si nu concepea explicarea socialului decat prin social ne-a lasat prin lucrarea “Regulile metodei sociologice” prima fundamentare riguroasa a metodologiei-sociologiei.
Argumentand necesitatea inlaturarii din stiinta a prenotiunilor, propunand critarii de distingere a normalului de patologic in viata sociala, stabilind regulile analizei tipologice, fundamentand explicatia sociologica determinista si prescriind regulile analizei comparative, lucrarea lui Durkheim constitue si astazi o excelenta introducere in metodologia sociologica.
Ghidandu-se dupa principiul “Studiaza faptele sociale ca niste lucruri!” sociologul incearca o definire a faptului social in primul capitol din “Regulile metodei sociologice” pentru “a cauta care este metoda cea mai potrivita in studiul faptelor sociale” (pag.35).

A. Teoria faptului social


Convins ca nu tot ce se petrece in societate este si social (“Fiecare individ bea, doarme, mananca, judeca iar societatea are tot interesul ca aceste functii sa se exercite regulat”-(pag. 35 Cap. I-Regulile metodei sociologice ) intentia lui Durkheim este de a delimita clar faptele sociale de cele ce tin de domeniul biologiei si psihologiei care indeplinesc in principal functii fiziologice sau tin de domeniul vietii spirituale.
Numai asa s-ar evita confundarea domeniului sociologiei cu cel al biologiei sau psihologiei.
Teoria faptului social a starnit si interesul altor sociologi. Astfel pentru Max Weber pentru producerea fenomenelor sociale este nevoie nu numai de un conformism exterior, ci mai ales de unul interior, psihic. Pentru a diferentia faptul social de celelalte, Weber da un exemplu foarte sugestiv care consta in deschiderea umbrelelor de mai multi cetateni in timpul ploii si demonstreaza ca fiecare a actionat dupa propria trebuinta, negandindu-se la ceilalti.
Bougle si Raffault sustin ca “faptul social este inainte de orice, o comunicare a constiintelor, o actiune si reactiune a unora asupra altora” (Bougle et Raffault. Elements de Sociologie).
Altii sustin ca sociale sunt nu actiunile care se savarsesc in societate, ci “ideile” care determina aceste actiunii. Razboaiele, fenomenele economice precum si cele politice, sunt rezultate din idei si bazate pe idei.
Revolutia franceza “forma de manifestare a unei revolutii a mentalitatii franceze provocata de ganditori care au fost nemultumiti de mersul vietii sociale” (Petre Andrei – Sociologie generala – pag. 379) este un exemplu diveditor al unei actiuni al arei character depinde de idea care a determinat-o.
In viziunea lui Gabriel Tarde, fapt social este orice actiune savarsita de un individ avand drept model pe altcineva, deci este rezultatul contactului a doua sau mai multe constiinte care sunt intre ele in raport de imitatie.
Spre deosebire de Tarde, Durkheim n-a constatat influenta majora a imitatiei in nasterea faptelor colective. Ba mai mult, imitatia “nu exprima niciodata cea ce este essential si caracteristic in faptul social” “Orice fapt social este limitat”. El are “o tendinta de a se generalize, dar aceasta pentru ca este social, adica obligatoriu. Puterea lui de expansiune nu este cauza, ci consecinta caracterului sau sociologic” (Regulile metodei sociologice – pag.45).
Durkheim atribuie faptului social alte caractere si-l explica in alt mod. El caracterizeaza faptul social prin puterea de constrangere asupra individului si prin exterioritate. Unele fapte, actiuni si obligatii se impugn individului de la nastere existand inaintea lui si in afara de constiinta sa. Chiar daca individul este “in acord cu propriile sentimente” ele nu inceteaza a fi obiective, pentru ca ele au fost primite prin educatie nu au fost facute de individual insusi (Regulile metodei sociologice – pag.36).
Limba, portul, familia, legile juridice, credintele si practicile religioase, existe in afara constiintelor individuale. El nu li se poate sustrage daca vrea sa traiasca in societate. Pe langa faptul ca sunt exterioare individului aceste tipuri de conduita si gandire sunt “dotate cu o putere imperativa si coercitiva in virtutea careia ele se impun, cu sau fara voia lui” (Regulile metodei sociologice – pag.36).
In cazul in care individul se supune de buna voie, este posibil ca el sa nu simta constrangerea lor, lucru care nu se intampla cand opune rezistenta pentru ca si in cazul neexistentei unei constrangeri legale exista o presiune a opiniei publice care aproba, dezaproba, lauda sau ridiculizeaza anumite actiuni. Cel care nu se supune acestor fapte nu poate trai in societate, nu poate avea relatii sociale, pentru ca nimeni nu poate vorbi alta limba decat aceea pe care o cunosc ceilalti, nu poate face alte fapte decat cele premise de obiceiuri si de legi.
Constrangerea, fie directa, fie indirecta are aceeasi eficacitate.
Faptele sociale in conceptia lui Durkheim sunt “o categorie de fapte care prezinta caracteristici foarte speciale: ele constau in maniere de a actiona, de a gandi si de a simtii exterioare individului si inzestrate cu o putere de constrangere in virtutea careia I se impun …. Ele nu pot fi confundate cu fenomenele organice, deoarece sint alcatuite din reprezentari si actiuni, dar nici cu fenomene psihice, care nu exista decat in constiinta individuala si prin ea”. Faptele sociale nu au “ca substrat individual, ele nu pot avea alt substrat decat societatea, fie societatea politica in integralitatea sa, fie unul dintre grupurile ce o alcatuiesc, confesiuni religioase, scoli politice, literare, corporatii profesionale, etc” (Regulile metodei sociologice – pag.37).
Societatea, fundamental fenomenelor sociale este prin natura ei o realitate sui generic, distincta de realitatile individuale: “material vietii sociale nu s-ar putea explica prin factori curat psihologici, adica prin stari ale constiintei individuale, aceasta ni se pare evidenta insasi” (pag. 38 – Stefan Costea, Ion Ungureanu – Introducere in sociologia contemporana).
Faptele sociale se deosebesc calitativ de cele psihice, dar nu numai atat: “ele au un alt substrat, nu evolueaza in acelasi mediu, nu depend de aceleasi conditii fara a avea pretentia de a spune prin aceasta ca nu sunt intrucatva psihice caci constau in feluri de a gandi sau de a actiona ” (Stefan Costea, Ion Ungureanu – Introducere in sociologia contemporana).
Durkheim demonstreaza ca fapt social exista nu numai acolo unde este o organizare definite si exemplifica asa numitele curente sociale unde miscarile de entuziasm, de indignare, compasiune nu isi au originea in constiintele particulare ele vin din afara si ii antreneaza pe indivizi fara voia lor.
Puterea de coercitie exterioara se resimte atunci cand individual incearca sa se opuna. Uneori individual cade prada unei iluzii ca a contribuit la elaborarea unei emotii commune, cand de fapt totul i-a fost impus din afara.
Asa explica Durkheim si faptul ca indivizi cu totul inofensivi atunci cand sunt reuniti in multime se pot lasa antrenati in acte de cruzime.
Cel mai elocvent exemplu este modul in care sunt crescuti copii.
Copilul simte clipa de clipa presiunea mediului social care incearca sa-l formeze dupa propria sa imagine, parintii si profesorii fiind reprezentantii si intermediarii acestui mediu.
Considerand faptul social “o rezultanta a vietii commune, un produs al actiunilor si reactiunilor care au loc intre constiintele individuale”, iar reverberatia lui in fiecare dintre acestea “in virtutea energiei speciale pe care o datoreaza originii colective” (Regulile metodei sociologice – pag.44). Durkheim ajunge sa reprezinte in mod exact domeniul sociologiei. El nu cuprinde decat un grup determinat de fenomene.
Incercand mai multe definiti ale faptului social Durheim ajunge la concluzia ca “este fapt social orice fel de a face , fixat sau nu, susceptibil sa exercite asupra individului o constrangere exterioara; sau, mai mult, care este general pentru o intreaga societate data, avand in acelasi timp o existenta proprie, independenta de manifestarile sale individuale” (Regulile metodei sociologice – pag.48).

B. Reguli cu privire la observarea faptelor sociale


Durkheim cel care cerea la sfarsitul secolului trecut ca sociologia sa devina ezoterica asemenea oricarei stiinte indemnand la despartirea de cunoasterea spontana vrea sa convinga ca inainte de a stuidia legaturile cauzale dintre fenomene este absolute necesara observarea faptelor sociale conform unor regulimetodologice precum si clasificarea si definirea lor.
Cu privire la observarea faptelor sociale, Durkheim recomada urmatoarele reguli, pe care le voi explica in continuare mai pe larg.
1. “Prima regula si cea mai importanta este sa consideri faptele sociale a lucruri” (Regulile metodei sociologice – pag.49).
2. “Trebuie sa indepartam in mod sistematic toate pre-notiunile” (Regulile metodei sociologice – pag.66).
3. “Definirea lucrurilor de care se ocupa pentru a le delimita si pentru a se lamuri pe sine insusi despre ce este vorba” (Regulile metodei sociologice – pag.70).
4. Pentru reprezentarea obiectiva a faptelor sociale acestea trebuiesc “desprinse mai mult de faptele individuale prin care se manifesta” (Regulile metodei sociologice – pag.80).
Dupa parerea lui Durkheim fenomenele care devin obiect al stiintei se gasesc deja reprezentate in minte nu numai prin imagini sensibile ci si prin diferite concepte mai putin rafinate si asta pentru ca “reflectia este anterioara stiintei” iar “omul nu poate trai in mijlocul lucrurilor fara sa-si faca despre ele idei dupa care isi regleaza conduita
Pre-notiunile fiind mai aproape de noi decat realitatile carora le corespund tindem sa le transformam in obiectul speculatiilor nostre. De aceea pentru o observatie obiectiva trebuie sa indepartam in mod systematic toate pre-notiunile si sa luam lucrurile asa cum sunt, sa le descriem, sa le comparam faptele avand doar un rol secundar, ca exemple sau ca dovezi, nefiind obiectul stiintei. Deci este necesar sa “ mergem de la idei la lucruri, nu de la lucruri la idei”.
Acele “notiones vulgares sau praenotiones” pe care Bacon le semnaleaza la baza tuturor stiintelor, unde iau locul faptelor (Ibidem I – p.17,36 – Regulile metodei sociologice pag. 52) se intalnesc si in sociologie pentru ca oamenii aveau idei despre drept, morala, familie, stat, societate, etc inainte de aparitia stiintei sociale.
Aceste pre-notiuni sunt capabile sa domine spiritele si sa se substitute lucrurilor. Existenta reprezentarilor schematice si sumare ce alcatuiesc pre-notiunile o percepem odata cu a noastra, pentru ca ele sunt in noi, sunt un produs al experientelor repetate si prin repetitie si obisnuinta rezulta un fel de ascendant si de autoritate, incat cu greu reusim sa ne eliberam de ele.
Proclamand fenomenele sociale drept fapte naturale, supuse legilor naturale, Auguste Comte recunoscuse si el implicit caracterul lor de lucruri. Pentru dezvoltarea istorica el folosea insa notiunea pe care o avea si care nu diferea prea mult de a omului obisnuit caci el concepea evolutia ca dezvoltare a unei idei omenesti.
H.Spencer, la randul lui face din societati sin u din umanitate obiectivul stiintei, dar definitia data de el societatilor este o pre-notiune, pentru ca in conceptia lui societatea nu este si nu poate fi decat realizarea unei idei, a ideei de cooperare prin care el o defineste (“cooperarea nu ar putea deci sa existe fara socieate, ea este scopul existentei societatii” – Principes de Sociologie III, pag.332).
Deci, in concluzie atat Comte cat si Spencer declarau ca faptele sociale sunt fapte naturale darn u le tratau totusi ca lucruri.
Durkheim sustime ca si fenomene sociale sunt lucruri si trebuie tratate ca lucruri, explicand ca acestea sunt “sigurul datum oferit sociologului” iar lucrul este “tot ce este dat, tot ce e observabil, sau mai curand se impune observatiei. A trata fenomenele drept lucruri inseamna a le trata in calitate de data, care constitue punctual de placare al stiintei” (Regulile metodei sociologice – pag.62).
Fenomenele sociale sunt lucruri pentru ca: ne sunt date valorile schimbate efectiv in cursul relatiilor economice sin u ideea pe care si-o fac oamenii asupra valorii; nu e data o anumita conceptie asupra idealului moral ci ansamblul regulilor care determina efectiv conduita; nu ne sunt date ideea utilului sau a bogatiei ci toate detaliile organizarii economice.
Durkheim accepta si posibilitatea ca viata sociala sa nu fie decat dezvoltarea anumitor notiuni, dar aceste notiuni nu ne sunt date imediat, ci pot fi atinse numai prin realitatea fenomenala care le exprima.
Fenomenele sociale trebuiesc considerate detasate de indivizi, studiate ca lucruri exterioare si nu trebuie sa pornim niciodata cu presupozitia caracterului conventional al unei practice sau al unei institutii. Numai asa observatia poate sa fie obiectiva pentru ca faptele sociale nu sunt un produs al vointei noastre, ele o determina din afara.
Ele le vede chiar ca niste forme in care suntem obligate sa incadram actiunile noastre.
Durkheim tine sa sublinieze avantajul sociologiei fata de psihologie pentru ca faptele sociale desi mai complexe sunt mai accesibile si isi manifesta convingerea ca recunoscnad ca principiu al metodei sociologice considerarea faptelor sociale ca lucruri, sociologia poate progresa cu rapiditate.
Pentru a crea o disciplina riguroasa trebuiesc respectate urmatoarele reguli:
1. “Trebuie sa indepartam in mod sistematic toate pre-notiunile” (Regulile metodei sociologice – pag.67).
Cercetatorul trebuie sa-si interzica ferm folosirea conceptelor formate in afara stiintei si pentru nevoi care nu au nimic stiintific, atunci cand determina obiectul cercetarilor sale sau in timpul demonstratiilor. Chiar si atunci cand este nevoit sa recurga la ele, el trebuie sa o faca constient de precaritatea valorilor pentru a nu le chema sa joace in cadrul doctrinei un rol de care nu sunt demne.
Amestecul sentimentelor in cercetare poate fi dusmanul sociologului pentru ca in general un character pasional imprima un anumit character cercetarii si nu se poate numi stiinta aceea care–i facuta cu inima si nu cu mintea.
2. Determinarea riguroasa a obiectului cercetarii este primul pas al sociologului care se face prin definirea si determinarea grupului de fenomene, fapte sau procese sociale de investigat, pe baza caracterelor exterioare commune ale lor si cuprinderea in cercetare a tuturor elementelor componene, fara a allege sau selecta fenomenele “elita” si exclude pe altele pe consideterntul ca nu ar intruni in egala masura caracteristicile comune ale tuturor.
Definind lucrurile de care se ocupa, delimitandu-le si lamurindu-se pe sine insusi mai intai, cercetatorul poate verifica ce si-a propus.
Cercetatorul trebuie sa ia ca obiect de cercetare un grup de fenomene definite in prealabil prin anumite caractere exterioare care le sunt comune. De exemplu din toate actele care determina din partea societatii o reactie particulara numita pedeapsa, constituim un grup sui-generis care cuprinde o anumita categorie de fapte. Se da numele de crima oricarui act pedepsit si crima astfel definite devine obiectul unei stiinte speciale, Criminologia.
Sociologul vine de la inceput in contact direct cu realitatea. Impartirea faptelor nu depinde de el, de particularitatea spiritului sau ci de natura lucrurilor.
Incadrarea intr-o anumita categorie este recunoscuta de toata lumea, iar afirmatiile unui observator pot fi controlate de altii. Notiunea astfel constituita se deosebeste de cea a simtului comun pentru ca sa constituit un concept nou potrivit nevoilor stiintei si exprimat printr-o terminologie speciala.
Conceptul comun ii serveste savantului numai ca indicator. Il informeaza ca exista undeva un ansamblu de fenomene reunite sub aceeasi denumire si care trebuia sa aiba insusiri comune.
3. Foarte important pentru sociolog este prezentarea cat mai obiectiva a faptelor sociale. Durkheim e convins ca atunci cand “sociologul vrea sa exploreze o ordine oarecare a faptelor sociale trebuie sa faca efortul de a gasi o perspective din care faptele apar separate de manifestarile lor individuale” (Regulile metodei sociologice – pag.79).

C. Reguli cu privire la distinctia dintre normal si patologic


Obervatia sociologica realizata dupa regulile anterioare identifica doua feluri de fapte: “acelea care sunt asa cum trebuie sa fie si acelea care ar trebui sa fie altfel decat sint, fenomenele normale si cele patologice” (Regulile metodei sociologice – pag.83).
Este meritul lui Durkheim care a reusit folosind regulile metodologice in cercetarea concreta sa elaboreze o teorie sociologica specifica a normalului si patologicului in viata sociala.
Pe langa acestea pot fi intalnite si ramasite ale vechilor organizari sociale care nu aduc nici un folos societatii actuale, dar nici nu exercita asupra acesteia o influenta negative.
Faptele, fenomenele si procesele sociale considerate normale indeplinesc functii positive in viata sociala, pe cand cele anormale influenteaza negative buna functionare a organismului social.
Menirea sociologului este aceea de a identifica fenomenele anormale pentru a fi extirpate din corpul social.
Cu privire la distinctia dintre normal si patologic, Durkheim formuleaza trei reguli: (Regulile metodei sociologice – pag.100-101).
1. “Un fapt social este normal pentru un tip social determinat, considerat intr-o faza determinate a dezvoltarii sale atunci cand se produce in media societatilor din aceasta specie, comparate in faza corespunzatoare a evolutiei lor
2. Rezultatele metodei precedente pot fi verificate aratand ca generalitatea fenomenului depinde de conditiile generale ale vietii colective in tipul social considerat.
3. Verificarea este necesara mai ales cand acest fapt se refera la o specie sociala a carei evolutie nu este complet parcursa”.
Intrucat notiunea de societate nu este generala ci exista mai multe societati concrete Durkheim constata ca normalitatea sau anormalitatea unui fenomen nu pot fi supuse unei singure categorii abstracte valabila in toate societatile si toate fazele dezvoltarii lor.
Astfel avand ca punct de plecare biologia (unde fiecare specie isi are sanatatea sa pentru ca fiecare apartine unui alt tip de mediu, sanatatea speciilor inferioare nefiind mai mica decat cea a celor evaluate, iar ceea cei normal pentru salbatic nu-I totdeauna si pentru civilizat si reciproc) autorul demonstreaza ca “la fel se intimpla si cu societatile” unde un fapt social nu poate fi numit normal pentru o specie sociala determinate decat in raport cu o faza, determinate si ea, a dezvoltarii sale.
In conceptia lui Durkheim normalitatea unui fenomen social este data de concordanta acestuia cu conditiile sociale care au facut posibile si necesara aparitia lui. Daca se mentin conditiile care l-au generat persistenta lui pe tot parcursul mentinerii lor este normala.
Afirmatiile stiintifice cu privire la starea normala a unor cazuri particulare sunt insotite totdeauna de ratiune pentru ca altfel faptele ar fi interpretate eronat.
In perioadele de tranzitie cand specia intreaga este pe cale de a evolua, singurul tip normal realizat si existent in fapte este cel al trecutului, chiar daca numai este in concordanta cu noile conditii de exitenta.
Misiunea sociologului este mult mai grea decat a unui biolog care in orice moment stie care este starea normala a unui animal si aceasta pentru ca in sociologie numai pentru societatile inferioare poate fi stabilita legea evolutiei lor normale.
In analiza unei societati recente sociologul intampina dificultati in a sti daca un fenomen este normal sau nu pentru ca nu are nici un punct de reper. El incearca sa stabilieasca prin observatie ca faptul este general, cerceteaza conditiile din trecut care l-au generat si stabileste daca mai exista si in prezent sau a fost schimbat.
In primul caz trateaza fenomenul ca normal, iar in al doilea ca patologic.
Cercetand starea economica a popoarelor europene cu lipsa de organizare, pentru a constatat daca este normala sau nu, se cauta ceea ce i-a dat nastere in trecut. Daca se mentin aceleasi conditii in continuare, se ajunge la concluzia ca situatia este normala. Daca starea economica este legata de o structura sociala veche, segmentara care devine tot mai putin pregnanta se trage concluzia ca ea constitue in prezent o stare morbida, oricat de universala ar fi ea.
Analizand crima, Durkheim ajunge la concluzia ca aceasta este un fenomen normal pentru ca o societate in care ar lipsi este imposibila.
In societate acetele criminale ar inceta numai daca sentimentele pe care ele le ofenseaza s-ar regasi in toate constiintele individuale fara exceptie si cu forta necesara pentru a inabusi sentimentele contrare.
Pentru ca ucigasi sa dispara ar trebui ca oroarea de sangele varsat sa fie mult mai mare in paturile sociale din care ei provin, implicit in intreaga societate.
Pentru a convinge Dukheim compara o societate in care nu ar exista crima cu o manastire si ajunge la concluzia ca in lipsa crimelor greselile cat de minore ar fi ar provoca acelasi scandal cu al delictului usual. Daca societatea are puterea de a judeca si pedepsi, ea califica actele drept criminale si le trateaza ca atare. Tot asa omul perfect, cinstit judeca cele mai mici slabiciuni morale ale sale cu o severitate cu care ceilalti judeca actele cu adevarat delicvente.
“Crima este deci necesara; ea este legata de conditiile fundamentale ale oricarei vieti sociale, dar tocmai de aceea, ea este utila; caci aceste conditii de care depinde sunt ele insele indispensabile evolutiei normale a moralei si a dreptului (Regulile metodei sociologice – pag.108).
Uneori independenta de gandire e considerate crima (cazul lui Socrate a carui independenta in gandire a servit la pregatirea unei morale si a unei credinte noi necesare atenienilor ale caror conditii de existenta numai erau in armonie cu traditiile in care traisera).
Libertatea de gandire de care ne bucuram acum a putut fi proclamata numai prin incalcarea regulilor care o interziceau.
Desi crima este urata, ca de altfel si durerea, ea “nu mai este conceputa ca un rau ce trebuie eradicat” ci ca un “agent reglator al vietii sociale”. In general, in societate pedeapsa este proportionala cu delictul.
Fenomenele sociale trebuiesc tot timpul sub observatie, sociologul avand menirea medicului care previne aparitia bolilor. El trebuie sa vegheze ca generalitatea fenomenlor sa fie luata drept criteriu al normalitatii lor, actiunile din societate fiind reglate tot timpul cu gandirea.

D. Reguli cu privire la constituirea tipurilor sociale


Un fapt social poate fi considerat normal sau patologic in raport cu o “specie sociala determinate” adica cu o societate concreta, data nu cu societatea in general.
Apare astfel necesitatea determinarii si clasificarii societatilor ca tipuri sociale care au atat elemente commune societatii generale cat si elemente specifice, care le deosebesc calitativ unele de altele.
Metodele prin care se determina “trunchiurile” sau “spetele” sociale sunt:
- studierea fiecarei societati in particularitatea sa si elaborarea unor monografii “pe cat de exacte, pe atat de complete”
- compararea acestor monografii intre ele “pentru a vedea prin ce se aseamana si prin ce se deosebesc”
- “dupa insemnatatea relative a acestor similitudini si a acestor deosebiri” se grupeaza societatile, popoarele, natiunile in grupuri asemanatoare sau deosebite.
- cercetarea completa a gruparilor sau “tipuri de spete sociale” si ridicarea pe aceasta baza de la particular la general ajungandu-se la formularea unor legi ale existentei si devenirii lor.
Pentru a prescurta munca stiintifica in momentul efectuarii une clasificari se va inlocui multimea indefinite a indivizilor cu un numar mic de tipuri dar care sa contina caracteristicile tuturor indivizilor. Clasificarea trebuie facuta dupa un mic numar de trasaturi indivduale, dar alese cu grija.
Pentru a sti daca un fapt este general intr-o specie nu e necesar sa observam toate societatiile din aceasta specie, ci doar cateva. Astfel se aleg trasaturi esentiale ce pot fi cunoscute daca explicarea faptelor este sufficient de avansata.
Pentru a afla proprietatile caracteristice ale tipurilor sociale se porneste de la premisa ca “societatile sunt compuse din parti adaugate unele altora” si ca “natura oricarei rezultante depinde in mod necesar de natura, de numarul elementelor componente si de modul lor de combinare” (Regulile metodei sociologice – pag.120).
Durkheim numeste morfologie sociala partea sociologiei care are sarcina sa constitue si sa clasifice tipurile sociale.
Partile constitutive ale unei societati sunt mai simple decat ea si daca s-ar cunoaste cea mai simpla societate pentru clasificare ar trebui urmarit numai modul in care aceasta se compune cu ea insasi si modul in care elementele ei se compun intre ele.
In viziunea lui Durkheim o societate simpla este o societate segmentara care “nu contine altele mai simple decat ea”. Acestei definiti ii corespunde Hoarda care “este un agregat social care nu contine si nici n-a continut vreodata in sanul sau nici un alt agregat mai elementar ci se compune imediat din indivizi. Acestia nu formeaza inauntrul grupului total grupuri speciale si diferite de cel precedent; ele sunt juxtapose in mod atomar. Se intelege ca nu ar putea contine o societate mai simpla; este protoplasma regnului si prin urmare baza naturala a oricarei clasificari”. Acesta este un segment social caracterizat prin solidaritate mecanica.

Efectele emigrarii asupra familiei contemporane

In calitatea mea de psiholog consilier familie-cuplu am considerat de interes major analiza fenomenului emigrarii pentru ca efectele produse de acesta asupra familiei contemporane are implicatii din ce in ce mai grave .
Toata lumea cunoaste povesti de succes ale unor persoane care , muncind in strainatate , au reusit sa prospere din punct de vedere economic , dar putini sunt aceea care vorbesc despre sacrificiile facute acolo , despre neajunsurile cu care s-au confruntat si despre suferintele prin care au trecut familiile lor .
Personal am cunoscut o asemenea familie , doi tineri ingineri care si-au lasat cei doi baieti de 6 si 7 ani in grija unei bunici si au plecat in America sperand ca in cativa ani vor castiga astfel incat sa poata pune pe picioare o afacere in Romania . Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste totdeauna cu ce se intampla la fata locului , in 5 ani de-abia el a reusit sa lucreze , ea oricat s-a straduit nu a gasit ceva sa-i convina . Tot in acest timp copiii au suferit ingrozitor , la inceput plangeau , nu le intra nimeni in voie , se imbolnaveau tot timpul , erau gelosi pe copiii care apareau cu parintii in parc, incat incercau sa-i indeparteze de parintii lor intr-un mod agresiv , iar la scoala nu s-au descurcat, cu toate ca bunica fusese profesoara , deci putea sa-i ajute la lectii .
Cand cel mic a ramas repetent in clasa a IV-a , bunica nu a mai rezistat si le-a spus adevarul parintilor , spunandu-le ca daca nu se intorc sau nu-si iau copiii acolo , nu e convinsa ca vor mai putea fi recuperati .
Reintorsi in tara , le-a trebuit cativa ani sa- si recupereze cu adevarat copiii.
Prin urmare , acum cand emigrarea a devenit un fenomen greu de stapanit se impune constientizarea complexitatii acestuia si efectelor produse asupra vietii de familie .
Emigratiile , adica fenomenul parasirii tarii proprii in schimbul stabilirii (temporare sau definitive) intr-o alta tara , atinge nu numai cercurile politice dar si relatiile intre persoane , divizand fizic si emotional prieteni , familii si comunitati .
Chestionand mai multe persoane dintr-o comuna din Teleorman de unde tinerii au plecat intr-un numar mare in Spania sau Italia am aflat motivele care-i fac pe tineri sa plece departe de tara , in speranta unui castig cu care sa poata asigura existenta copiilor . Si nu e de mirare ca s-au hotarat sa plece, in conditiile in care intreprinderile din orasul Alexandria unde aveau un loc de munca s-au desfiintat in mare parte sau si-au micsorat planul de productie ( IPTE , RULMENTUL, ICMT, etc.) .

Motivele emigratiei Procentaj
dezinteres pentru oportunitatile de realizare profesionala din tara
15 %
Cautarea unor conditii de viata mai bune pentru copiii lor, pentru o reusita materiala si profesionala a acestora 30 %
Recunoasterea profesionala intr-o alta tara care ofera salarii mai bune pentru aceeasi munca prestata . 27 %
Locuri de munca putine si prost platite pentru tinerii absolventi 23 %
Rezolvarea unor probleme medicale mai mult sau mai putin rezolvabile in Romania 5 %

M-a surprins faptul ca interlocutorii nu au adus in discutie ce efecte poate avea emigrarea asupra familiilor lor , ce efecte va avea asupra educatiei copiilor sau asupra viitoarei lor familii .
De aceea consider necesara o informare corecta a celor care se hotarasc sa emigreze . Dar aceasta se intampla foarte rar , sau se face superficial .
O asemenea initiativa a avut Centrul cultural iezuit Xaverianum din Iasi la 19 mai 2006 , gazduind o masa rotunda cu titlul ,,Romanii intre casa si diaspora –Efectele Emigrarii asupra familiei “ organizata de proiectul Porti de Emigrare Caritas . Scopul acestei conferinte a fost constientizarea celor care doresc sa plece in strainatate de importanta cunoasterii greutatilor cu care se vor confrunta , ce drepturi si obligatii au , ce pericole le ameninta familia . Un om informat poate hotari in deplina cunostinta de cauza care e cea mai buna solutie .
Pacat ca la asemenea manifestari nu are acces si publicul larg , pentru ca e necesar ca marea masa a populatiei sa fie informata pe larg , pentru ca sunt sate intregi din tara unde unul sau ambii parinti au plecat sa munceasca in afara , cu consecinte negative asupra familiei .

I . Consecinte negative
1) Evolutia cuplului parental
Plecarea unuia dintre parinti , indeosebi a mamei , conduce la o racire a relatiei dintre cei doi parteneri . De multe ori se ajunge la divort , copilul ajungand sa fie incredintat unuia dintre parinti .
Pentru unele mame, plecarea in strainatate nu este numai pentru castig , ci si pentru solutionarea unei vieti de cuplu conflictuale . In aceasta situatie , copilul nu numai ca este privat de afectivitatea materna , dar este expus si la riscul unor abuzuri din partea tatalui , al carui comportament inadecvat a determinat plecarea mamei .
Uneori plecarea temporara a mamei in strainatate , se transforma intr-o abandonare definitiva a familiei si a copiilor ramasi in tara .
Emigratia parintilor poate conduce si la o redefinire a relatiilor de rudenie , in sensul in care copiii lasati de mici in grija rudelor , ajung sa nu se mai raporteze la parintii biologici ca la niste parinti .
Plecarea parintilor pe termen lung in conditiile in care copilul este la o varsta foarte frageda , poate determina o rupere a legaturii parinte-copil .
- ,, Cum au reactionat copiii cand parintii au plecat prima oara in Spania ?
- Cel mic nu a reactionat... era sugar...iar cel mare avea 4 ani ; a plans o vreme, apoi i-a trecut..
- Dar ultima oara ?
- In nici un fel . Noua ne spune ,, mama” , ,, tata”.. pe noi ne asculta...”
(Interviu cu o bunica )
Un alt efect asupra copilului ai carui parinti au emigrat in strainatate , este diminuarea capacitatii de control , de supraveghere a acestuia . Acest lucru depinde de contextul familial , de membrii familiei extinse , in grija carora ramane copilul . Lipsa controlului asupra copilului este vizibil in planul rezultatelor scolare sau adoptarii de comportamente deviante .
Lipsa afectivitatii parentale este in masura sa produca efecte de natura psihologica , sau comportamentala asupra copiilor .
,, In multe familii exista riscul de abandon scolar , mai ales acolo unde bunicii sunt batrani ... iar in altele , performantele scolare sunt scazute , pentru ca sunt lipsiti de supravegherea parintilor , iar bunicii nu au autoritatea necesara si-i scapa de sub control “
( Primarul comunei )
,, Am elevi ai caror parinti sunt plecati si le trimit copiilor in permanenta bani sau pachete , dar am si elevi care se pare ca au fost uitati , copiii tot spera sa se intoarca si construiesc tot felul de povesti cu ce se va intampla cand vor veni parintii lor . De obicei sufera dupa parinti cei care au fost lasati la varste mai mari , care ajunsesera sa constientizeze relatiile cu parintii “.
( Invatator la Scoala Generala )
In prezent exista o tendinta de sporire a divortialitatii in randul cuplurilor din care unul este plecat in strainatate , fapt pentru care se cere studierea atenta a acestui fenomen si a factorilor care o produc . Desi in principiu casatoria se incheie pe viata , in cadrul acestor cupluri de multe ori exista motive temeinice care schimba raporturile dintre soti si casatoria nu mai poate continua , intr-un procent mai mare decat in cazul cuplurilor care locuiesc impreuna .
Relatia care continua sa existe in continuare intre cei doi parteneri cand sotul este plecat , depinde de mai multi factori : daca exista sau nu copii , de investitiile facute in casnicie , din ce motiv a plecat sotul , de valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala , de densitatea retelei de rude si de prietenii celor doi soti. De obicei cand se ajunge la divort copii raman la mama , costurile materiale fiind mai mari pentru aceasta , in timp ce costurile psihologice fiind mai mari pentru tata ( cei care au un simt moral ridicat).
Potrivit lui Strong , De vault , Stayad (1998) femeile ramase singure cu copiii dupa divort decad economic , din urmatoarele motive :
1. capacitate de castig mai mica (in timpul casniciei a lucrat mai putin) , apoi trebuie sa se ocupe si de copii ;
2. lipsa suportului din partea fostului sot ( multi nu se achita de obligatiile pentru copii) ;
3. ajutor neindestulator din partea statului, a societatii in ansamblu.
Mama se simte mai totdeauna incarcata de responsabilitati , pentru ca rolul sau prescris social , este sa fie prima persoana care sa dea socoteala de educatia si buna purtare a copiilor .Interesant este ca in acelasi registru al mentalitatii colective , tatal pare a nu avea prea multe responsabilitati , atata vreme cat se admite ca pensia alimentara (atata cata este in raport cu salariul minim ) este suficienta pentru a-l suplini in responsabilitate .
Am constatat cu durere comportamentul standard al parintilor : mama se sacrifica , tatal o tuleste spre urmatoarea halta a vietii sale ; mama nu are de ales , tatal alege mai totdeauna libertatea .



2 ) Efecte determinate de privarea de afectivitate parentala
Din discutiile cu autoritatile comunei , am dedus ca banii si bunurile materiale nu pot compensa lipsa afectivitatii parentale .
,, Se vede pe fetele lor ca sufera , chiar daca unii sunt imbracati bine , au telefoane mobile si in permanenta bani in buzunar ...sufleteste sunt afectati ...cauta suport afectiv la invatatori sau profesori... incercam sa-i ajutam cum putem... dar dragostea de parinti nu poate fi inlocuita cu nimic .”
(Invatatoare Soala Generala )
,, Ii iau destul de des pe nepotii mei la mine , copiii mei se bucura cand ii vad , le ofera toate jucariile , dar ei au un licar aparte in ochi , cand copiii ne striga ,,mama” , ,,tata” . I-am surprins uneori impingandu-i pe ai mei , cand voiau sa mi se aseze pe genunchi , sau chiar mai mult , cand ii duc pe toti la plimbare , sa mentioneze : ,, am fost aici si cu tata...” sau ,,mama mea de-aici imi cumpara bomboane”, dovada ca dorul parintilor ii macina “
(Un unchi )
Traumele emotionale se manifesta diferit de la un copil la altul , in functie de varsta si personalitatea fiecaruia . Astfel unii plang : ,, vreau la mama...”(Clarisa -4 ani ), altii se imbolnavesc , iar altii cauta suport afectiv la alte persoane . De regula , cei la care e numai tatal plecat sufera mai putin , pentru ca gasesc in mama suportul cautat .
Probleme mai mari apar atunci cand sunt plecati ambii parinti si desi ei se straduiesc sa nu le lipseasca nimic , cumparandu-le chiar si obiecte ostentative in raport cu nevoile lor reale , nimic nu pare sa inlocuiasca dragostea parintilor .
Privarea copiilor de afectivitatea parentala , influienteaza procesul de dezvoltare a personalitatii acestora , se resimte in procesul instructiv-educativ . Nu rareori apar manifestari comportamentale anormale , ca reactii la traume emotionale .
Daca familia , scoala sau alte institutii nu intervin pentru atenuarea traumelor, acestea pot afecta personalitatea copilului .
Copilul se simte eliminat din aria centrului de interes al familiei , reactioneaza,isi pierde increderea in parinti , se simte lipsit de protectia implicita pe care i-o ofereau acestia si se vede pe sine ca abandonat,slab si vulnerabil in fata unei vieti din care a luat cunostinta doar cu partea intunecata .
. Trauma despartirii de parinti este ampla si se poate dezvolta impredictibil .Nici unul din parinti nu isi recunoaste culpa , fapt care repercuteaza asupra inteligibilitatii pentru copil a propriei situatii. Situatia devine si mai dramatica atunci cand copilul este pus sa aleaga intre mama si tata . Copilul nu este o fiinta rationala ,pentru ca nici parintii nu sunt . Mai exista deasemenea si tendinta de stigmatizare a copilului cu parintii plecati sa lucreze in afara.
Efectele psihologice in legatura cu identificarea de rol de sex si formarea unor atitudini fata de familie si munca isi pun deasemenea amprenta asupra copilului .
Daca numai tatal e plecat, apare fenomenul de supraprotectie materna la copilul ramas cu mama .
In afara de sugari si copii mici care inca nu constientizeaza ce se intampla , pentru copii separarea este perceputa ca pe un fenomen extrem de neplacut: sunt ingrijorati ca nu stiu ce se va intampla cu ei daca isi vor mai vedea parintii , isi fac probleme cum se vor purta cu ei bunicii sau rudele cu care vor trebui sa stea , daca trebuie sa schimbe scoala si locuinta, etc.
Unii isi asuma vina plecarii parintilor, altii ii invinovatesc pe parinti : pe tata care pleaca , pe mama care l-a facut sa-si paraseasca familia .
Pentru copiii din familia in care exista diferite forme de violenta , plecarea tatalui reprezinta o eliberare. De multe ori din exterior este vazuta despartirea ca o eliberare dar in sufletul copiilor ramane ca o amaraciune pentru tot restul vietii.



3 ) Efecte asupra implicarii copiilor in activitatile scolare .Scaderea preocuparilor pentru scoala si inexistenta unei pregatiri extrascolare
Aceste efecte sunt consecinte indirecte ale plecarii parintilor in strainatate , aparute din cauza lipsei de supraveghere din partea familiei si pe fondul privarii de afectivitate parentala .
De obicei copiii raman in grija bunicilor , care fiind batrani nu au capacitatea de a-i supraveghea , de a exercita un control asupra lor , dar nici competenta de a-i sprijini in activitatile scolare .
,, Copiii nu sunt supravegheati la teme , bunicii sunt depasiti ... ei se preocupa doar sa le asigure hrana si imbracaminte ... in rest... daca le spun ca nu si-au invatat lectiile , imi spun ca e prea mult ca sa-i mai certe si ei ... destul sufera dupa parinti .”
( Invatatoare )
In general plecarea parintilor in strainatate , este asociata cu un impact negativ asupra rezultatelor scolare . Si alti factori ca : educatie si implicare parentala scazuta , comunicare insuficienta , pot actiona negativ asupra performantelor scolare .
Intr-o cercetare a fundatiei SOROS efectuata la nivel national , s-a constatat ca plecarea parintilor in strainatate , actioneaza indirect asupra rezultatelor scolare prin urmatorii factori :
- situatia in care familia este destramata
- nivelulri mai scazute de educatie ale parintilor
- niveluri mai scazute de prestigiu ocupational ale parintilor
- comunicarea mai proasta a copilului cu parintii
- dezinteres mai crescut al copilului de a avea note bune la scoala .
In absenta oricaror variabile de control , plecarea parintilor determina in medie o scadere de zece sutimi la nota finala a copilului .
Daca plecarea unuia dintre parinti nu are efect substantial asupra rezultatelor scolare , absenta ambilor parinti din gospodarie datorita faptului ca amandoi au emigrat , constituie o situatie de risc ceva mai ridicat de a afecta performantele scolare ale copilului

4 ) Absenta unui model parental care sa orienteze copilul asupra valorilor si conceptiei despre viata
Aceasta consecinta este in stransa legatura cu varsta pe care o au copiii la plecarea parintilor . Rolul parintilor este preluat de bunici si de rudele apropiate , dar acesta poate fi indeplinit in situatia in care acestia nu au varsta inaintata .
,, Copiii astia , prin plecarea parintilor au avut ca prieten calculatorul , fie televizorul ... si-atunci s-au trezit in mijlocul unei lumi virtuale ...care cu siguranta va avea repercursiuni asupra lor ... in sensul ca , eu cred ca vor fi mai putin sensibili , de mici fiind crescuti cu desene animate violente ,cu jocuri pe calculator , vor fi mai duri... si-i vedem si la scoala cum se comporta ...”
(Primarul comunei )

5 ) Dificultati in cresterea copiilor
Desi nu sunt recunoscute la prima vedere de bunici , dificultatile exista si variaza in functie de mai multi factori :
- varsta bunicilor
- prezenta altor adulti in gospodarie
- gradul de afinitate intre bunici si copii .
Comunicarea intre parintii aflati la munca in strainatate se face telefonic , cei mai bine platiti reusind sa comunice mai des . Sunt situatii in care calculele de acasa nu se adeveresc cu sitruatia de acolo , si-atunci castigurile mici sau perioadele fara castig ingreuneaza comunicarea cu familia , fie ea macar telefonica , si atunci copiii sufera si mai tare , unii refuza sa mai mearga la scoala , sunt mai greu de stapanit .
Consecintele negative cauzate de absenta parintilor , nu sunt in general valabile pentru fiecare caz tratat singular , ci variaza in intensitate , in functie de durata de timp a plecarii parintilor din gospodarie , gradul de afinitate existent intre rude si copiii care le-au fost incredintati .
Ceea ce-i dureros , e faptul ca posibilele solutii la problemele copiilor cu parintii plecati la munca in strainatate , sunt localizate difuz la nivelul institutiilor statului .
Ordonanta 219 ajuta la stabilirea din punct de vedere normativ a numarului de parinti plecati , insa nu prevede modul in care pot fi ajutati copiii ramasi singuri . Sunt situatii cand parintii sunt plecati fara forme legale si-atunci nu sunt inregistrati . Neexistand o strategie coerenta din punct de vedere legislativ , nu se poate face mare lucru pentru acesti copii si cum fenomenul migratiei i-a luat pe toti pe nepregatite , situatia devine din ce in ce mai grava .

6 ) Efecte asupra aparitiei unor abuzuri sau comportamente deviante
Copilul lipsit de control dupa plecarea parintilor si de o comunicare adecvata , ajunge adesea sa aiba comportamente deviante .
Cele mai multe comportamente deviante , se intalnesc la copiii a caror mama este plecata . Unii hoinaresc pe strazi fara nici un Dumnezeu ,altii adopta comportamente inadecvate varstei, cum sunt : lipsesc noaptea de acasa , comit fapte care intra in conflict cu legea . Toate aceste comportamente isi pun amprenta asupra personalitatii copilului sau adolescentului , afectandu-i relatiile cu familia si rezultatele scolare .
De multe ori absenta parintilor ii expune pe copii la abuzuri din partea adultilor in grija carora sunt lasati . Unii sunt folositi la munca in gospodarie , la ingrijirea copiilor familiei la care stau .
De exemplu copiii lasati in seama rudelor din comuna Tiganesti sunt folositi sa vanda zarzavaturi in pietele din orasul Alexandria , oras situat la circa 10 Km de comuna Unele fete la 14 -15 ani ajung sa se prostituieze .
,, Mi-a zis fiica mea ca nepoata vecinilor nu prea da pe la scoala , ca-i place mai bine sa faca trotuarul in Alexandria . Bunicii o cred la scoala , dar ei sunt prea batrani ca sa o mai si controleze .
(Un taran )
7 ) Probleme ivite in incercarea de reintregire a familiei
Pentru o analiza completa a fenomenului migratiei ar trebui adaugate problemele ridicate de copiii romani nascuti pe teritoriul altor state (in cazul cand ambii parinti sunt plecati sau dintr-un parinte roman si altul de alta natinalitate). Apoi sunt copiii nascuti pe teritoriul Romaniei si dusi de parinti in afara pentru reintregirea familiei , sau copii minori care migreaza independent ,pentru care sunt reglementari stricte .
Aducerea copiilor alaturi de parinti este o problema , pentru ca in prima faza parintii locuiesc intr-o camera , muncesc amandoi pentru a putea castiga suficient . Trece mult timp pana ce parintii sa-si poata permite aducerea copiilor . Si asta pentru ca ei trebuie sa se asigure ca au un venit constant pentru a suporta cheltuielile familiei intregite , iar cel putin unul din soti sa-si permita sa nu continue munca intr-un ritm intensiv, pentru a se ocupa si de copii .
Uneori reintregirea esueaza pentru ca parintii nu pot suporta costurile reintregirii sau copiii nu se pot adapta noului mediu si sunt trimisi acasa , unde apar alte probleme , pentru ca regulile scolilor din afara sunt altele decat cele romanesti .
Romanii care reusesc sa aiba o oarecare stabilitate ( locuinta, venit stabil ) si reusesc sa-i aduca pe copii , recurg adesea si la aducerea unei bunici din tara pentru a-i ingriji , astfel ca mama sa poata lucra in continuare . Bunicile stau cateva luni sau isi prelungesc sederea in situatia in care isi gasesc cate ceva de lucru , reusind sa scada costurile sederii lor pentru familie .
Copiii nascuti in strainatate sau adusi acolo la varste mici au putine sanse sa invete corect romaneste , pentru ca preocuparea parintilor este ca ei sa se integreze cat mai rapid si pentru asta ii invata limba tarii respective . Problema apare daca acesti copii vor sa se intoarca in societatea romaneasca , unde intampina greutati sa se reintegreze .

II . Consecinte pozitive
Am lasat la urma consecintele pozitive , pentru ca acestea de multe ori palesc in contrast cu efectele negative ale migratiei . Ori cate averi ai aduna in situatia in care ai sacrificat familia gustul banilor nu mai inseamna nimic. Si putini sunt cei care s-au realizat pe toate planurile . Depinde cat de uniti au fost membrii familiei largite , importanta jobului oferit , gradul de constiinta al partenerilor si de multi alti factori Consecintele pozitive pot fi :
a) Castigarea unui venit mai mare fata de cel din Romania
Emigrantul este multumit de faptul ca, gasindu-si un loc de munca in functie de aptitudini si calificare , de cele mai multe ori obtine un salariu de cateva ori mai mare decat ar obtine in tara . Acest castig este convenabil pentru acea parte a populatiei care traieste in saracie ,sub nivelul decent de satisfacere a nevoilor . Sa nu uitam ca pe langa salariul de cateva ori mai mic in Romania si asistenta sociala este precara . Mai mult , analistii economici au aratat ca la noi in tara nu-si pot acoperi necesitatile elementare de viata nici cei care au slujbe stabile , pentru ca sunt prost retribuite .
b) Avantaje sociale si fiscale
In Uniunea Europeana , conform Regulamentului 1612 / 1968 privind libera circulatie a lucratorilor in cadrul Comunitatii avantajele sociale si fiscale acordate lucratorilor comunitari migranti sunt similare celor acordate cetatenilor proprii ( numai celor care au contracte de munca legale ) . De aceleasi avantaje sociale beneficiaza si familia lucratorului . Avantaj social constituie si acordarea tarifului preferential la bilete de transport pe caile ferate , garantarea venitului minim pentru asigurarea mijloacelor de existenta , indemnizatii pentru persoane cu handicap , alocatie acordata la nastere . Impozitul pe salariu nu este trecut in sarcina lucratorului contribuabil daca acesta isi are resedinta doar o parte a anului fiscal pe teritoriul acelui stat .
c) Avantaje profesionale
Lucratorii migranti pot participa la cursuri de formare profesionala ca si cetatenii statului respectiv . Experienta si cunostintele acumulate vor putea fi valorificate ulterior la intoarcerea in tara .
Uneori , la intoarcerea in tara constata ca in lipsa unor acorduri bilaterale in domeniul securitatii sociale , lucratorul migrant poate sa nu beneficieze de anumite prestatii de securitate sociala sau sa nu-si poata valorifica vechimea in munca dobandita in strainatate .
d) Deschiderea unei afaceri la nivel local folosind banii si experienta castigate afara
e) Construirea sau reconsolidarea locuintei este tot o consecinta a muncii depuse dincolo pentru ca la ora actuala cu salariile din Romania nici un tanar nu-si poate construi sau cumpara o casa .
f) Dotarea cu bunuri care sa confere un confort decent
g ) Modificarea valorilor si a mentalitatilor
Multi dintre cei plecati si-au modificat valorile sau mentalitatile . Unii au prins gustul estetic , al curateniei , munca in conditiile de acolo i-a facut sa pretuiasca mai mult ce castiga .
Contactul cu elementele de civilizatie si cultura specifice statului respectiv l-au ajutat pe emigrant sa dobandeasca noi experiente , cunostinte , obiceiuri , care pot avea un efect pozitiv asupra dezvoltarii individuale ulterioare , a relatiilor familiale si de grup .
......................................................................................................................
Am vazut ca migratia este un fenomen complex cu o multitudine de efecte , perceputa in prezent mai mult ca avand o conotatie negativa . Cu toate acestea , Uniunea Europeana sustine ca aceasta constituie ,,un factor de favorizare a cresterii economice, in conditiile in care este gestionata eficient si canalizata spre sectoarele deficitare “ Marc Verwilghen(2004) , ministrul belgian al cooperarii pentru dezvoltare argumenta ca este nevoie de o companie de constientizare a publicului asupra aspectelor pozitive ale migratiei , dar si o mai mare coordonare intre politicile privind dezvoltarea si eforturile intreprinse pentru gestionarea eficienta a fenomenului migratiei . Acest lucru trebuie facut cu atat mai mult cu cat imbatranirea populatiei va avea consecinte importante asupra pietei muncii , sistemelor de pensii si de sanatate , influientand tot mai mult modul in care este perceputa migratia .
Cu toate preocuparile autoritatilor din statele membre pentru drepturile si libertatile emigrantilor, pentru recunoasterea si echivalarea diplomelor, imbunatatirea situatiei locative , combaterea oricaror forme de discriminare si rasism , mai sunt inca multe de facut .
Sa nu uitam insa ca , asupra familiei contemporane consecintele negative chiar daca unele nu se vad imediat , isi pun amprenta pe termen lung .
Dincolo de perspectiva optimista si reala in acelasi timp ni se infatiseaza matricea tot reala si inevitabila , de efecte perverse : Copilul vorbind la ,, celular “ cu Parintii si asteptand sa primeasca de la acestia dulciuri in pachetel , imbatranirea populatiei rurale din Romania cu efecte incomensurabil de paguboase asupra agriculturii , scaderea natalitatii , cresterea ratei divortialitatii , agravarea fenomenului de delicventa juvenila si alte neajunsuri ce vor fi scoase la iveala de timp .
Emigrarea tinerilor compromite ideea de familie , functiile , rolul acesteia in societate . Au loc modificari in ceea ce inseamna Copil / Copilarie cu valorile specifice . Separarea parintilor , emigrarea acestora pentru un ,,trai mai bun “ declanseaza o rasturnare a valorilor in sens negativ in randul copiilor .
Conform unui sondaj de opinie realizat de SOROS pe 5000 de elevi cu varste intre 15-18 ani , 36 % dintre subiectii care prezentau tulburari de comunicare , probleme emotionale , absenteism ridicat , atitudine sfidatoare , rezultate scolare in scadere , provin din familii ai caror membri sunt emigranti . De asemenea in randul acestor copii creste frecventa actelor delincventionale .
Efectele migratiei fortei de munca se resimt in domeniul socialului , cu precadere asupra ideii de familie ca nucleu al societatii , ritmului accelerat de scadere a natalitatii si crestere a mortalitatii , de scadere demografica in esenta .
Doi din trei copiii ai caror parinti lucreaza in strainatate resimt acut lipsa dragostei acestora .Psihologii si sociologii spun ca acesti copii dezvolta personalitati dizarmonice , si in consecinta , ajunsi la maturitate sa formeze o generatie de adulti cu probleme de integrare sociala . Multi dintre copii au tulburari de somn , devin agresivi , nu au incredere in ei , din cauza lipsei modelului parental . Cei din ciclul primar incep sa minta , sa frecventeze grupuri stradale , pentru ca nu pot comunica bine cu ceilalti membri ai familiei , incep sa fie agresivi si labili emotional , iar cei din gimnaziu , pe langa agresivitatea verbala , manifesta si agresivitate fizica , din cauza frustrarilor , a anxietatii si marginalizarii care incep sa se manifeste , chiulesc de la scoala , sau chiar o abandoneaza .
Am vazut ca migratia are si consecinte pozitive . Dar , ca psiholog sustin ca banii nu tin locul afectiunii . Pe temen lung , copiii lipsiti de iubirea parintilor si de armonia familiala , pot deveni copii problema .
Aceasta generatie de copii lipsiti de iubirea parintilor , poate deveni una de adulti problema . Ca psiholog , nu exclud posibilitatea ca unii sa ajunga infractori .
Agresivitatea multor copii din generatia ,, Singur acasa”, refuzul lor de-a accepta ca au probleme , durerea cauzata de lipsa parintilor , ii transforma la maturitate intr-o generatie de adulti neintegrati social .
Copilul crescut fara parinti, sau numai cu unul dintre ei , ca adult nu va intelege sensul casatoriei , nu va avea incredere in institutia casatoriei si in general in oameni .
Adultii care au fost in preadolescenta ,,singuri acasa”, vor dori in general meserii care sa le aduca bani rapid : fotbalist , fotomodel , cantaret, dansatoare, etc. Cei abandonati de mici isi doresc meserii prin care sa imparta dreptatea , cum ar fi cea de politist .
In general cei plecati la munca nu stiu sa aleaga cele mai bune solutii pentru copiii lor ramasi in tara, pentru ca nu-i mai cunosc cu adevarat , nu stiu ce potential au , nu mai au informatiile necesare despre tot ce se intampla in
tara , nu au cunostinta despre existenta consultantilor , a organizatiilor neguvernamentale de la care ar putea primi sfaturi .
Un alt fenomen ingrijorator e faptul ca multi tineri plecati sa stranga bani pentru a-si cumpara o casa si a-si asigura un trai mai bun se intorc acasa cu grave afectiuni psihice . Singuratatea , lipsa familiei si volumul mare de munca (uneori au si cate doua joburi pentru a castiga mai mult) , sunt doar cateva din cauzele care-i afecteaza pe tineri.
Societatea romaneasca se confrunta tot mai des cu astfel de probleme care au legatura directa sau indirecta cu migratia . Si cum multe transformari sunt observate si la nivelul unei institutii esentiale cum este familia , influenta reciproca migratie – familie potentand sau alterand anumite roluri in cadrul familiei contemporane , sociologia trebuie sa fie interesata de acest fenomen .
Este de datoria sociologilor sa incerce sa gandeasca anumite strategii de intelegere intr-o maniera mai profunda a acestui fenomen si sa gandeasca mijloacele de atenuare a efectelor nocive asupra familiei .
Dar constat ca in fruntea institutiilor si organismelor guvernamentale care ar trebui sa se ocupe de astfel de probleme sunt putini sociologi, sau lipsesc tocmai ei , oamenii de specialitate , care ar putea analiza situatia si gasi solutii viabile .
Fenomenul migratiilor contemporane si in special emigratia romaneasca presupune cauze si consecinte multiple si diverse . Din aceasta cauza masurile si posibilitatile de prevenire si combatere a fenomenelor negative pe care le genereaza sunt numeroase , in functie de fiecare caz in parte .
Nu trebuie uitat ca familia detine primul loc in ierarhia diferitelor domenii ale vietii , la diferenta destul de mare de celelalte ; ca ea are un rol important in dezvoltarea economica si sociala a societatii , rol ce se manifesta in mai multe directii :
- Familia este sursa proceselor demografice care din punct de vedere cantitativ determina reproducerea si dezvoltarea mainii de lucru si a masei de consumatori .
- Familia poate influenta prin intermediul socializarii interne nivelul de dezvoltare fizica , intelectuala si morala a copiilor si tinerilor contribuind la dezvoltarea calitativa a populatiei .
- Familia este unul dintre principalii factori care asigura mentinerea identitatii culturale nationale .
- Inegalitatile la nivel material , educational si cultural al familiilor vor duce la inegalitati sociale , contribuind la aparitia a noi paturi sociale .
Interesul nostru trebuie sa se indrepte spre dezvoltarea normala a copiilor si adolescentilor , care sa invete cu usurinta sa stocheze si sa distribuie informatii .
Statul ar trebui sa ia masuri pentru ca oamenii sa nu mai plece , sa aiba salarii decente , sa existe locuri de munca suficiente , sa existe disciplina muncii .
In cazul in care acestea nu pot fi realizate , ar trebui marit numarul de asistenti maternali profesionisti , crearea de centre de plasament la nivel local , programe destinate copiilor care au parinti in strainatate , o mai buna colaborare intre primarii si scoli , pentru identificarea copiilor aflati in situatii de risc .
Dar cum totdeauna este mai usor sa previi decat sa incerci sa repari dupa ce inevitabilul s-a produs , institutiile , presa, televiziunea ar trebui sa informeze mai mult , incat cei care se hotarasc sa plece sa o faca in cunostinta de cauza .
Cei care pleaca trebuie sfatuiti sa consulte ghidul emigrantului incat sa se informeze despre legislatia tarii in care pleaca, despre conditii de munca si de locuit , despre posibilitatile de comunicare cu cei de acasa , posibilitati de transport , si nu in ultimul rand sa-si verifice sanatatea , sa stie daca va rezista fizic si psihic .
Deasemenea e foarte important ca inainte de a lua o hotarare sa se sfatuiasca cu familia , despre ce vor face in continuare , despre activitatea si comportarea celor de acasa , despre solutiile adoptate pentru a ramane familia unita si fizic cat mai curand posibil , astfel ca efectele emigrarii asupra relatiilor dintre soti si asupra copiilor sa fie cat mai reduse .
E binevenit si sfatul altor persoane care au mai fost in aceeasi situatie , pentru ca se pot preveni niste efecte nedorite .
Pregatirea spirituala si materiala a emigrantului il poate ajuta sa treaca mai usor peste perioada de acomodare , fara sa duca grija celor de acasa ca traiesc in lipsuri pana va reusi sa castige suma ce-o va trimite familiei .
Si dupa toate astea poate , urarea profesorului Vicentiu Ciocan, din ,, Emigratia contemporana :probleme si solutii” ar fi cea mai nimerita :
,, DRUM BUN , EMIGREAZA IMPREUNA CU DUMNEZEU!”

Sper ca v-am dat o tema de gandire!

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

BIBLIOGRAFIE
1. Georgiana Toth , AlexandruToth , Ovidiu Voicu , Mihaela Stefanescu FUNDATIA SOROS ROMANIA - Efectele migratiei: copii ramasi acasa, 2007
2 . Carmen Mihaela Tudorache – Efectele circulatiei fortei de munca in Uniunea Europeana -Editura ASE
3 . Bulai Tereza – Fenomenul migratiei si criza familiala –www.editura lumen.ro
4 . Sandu Dumitru – Consecinte ale migratiei temporare a romanilor in strainatate , Manuscris
5 . Petru Ilut - Sociopsihologia si Antropologia familiei , Editura Polirom ,
2005
6 . Elisabeta Stanciulescu , Sociologia educatiei familiale ( volumul I si II ) ,
Editura Polirom , 2002
7 . Georgeta Ghebrea –Factori ce afecteaza stabilitatea cuplului marital ,
www.iccv.ro/romana/revista/rcalvit/pdf
8 . Georgeta Ghebrea - Regim politic si viata privata ( familia si politica
familiala in Romania ), Universitatea Bucuresti , 2003
9 . Maria Voinea – Sociologia familiei Editura Universitara Bucuresti , 1995
10 . Xenia Costa-Foru –Cercetarea monografica a familiei , EdituraTritonic,
Bucuresti

Psihosexologie -studiu de caz

1 ) . Descriere
Andrei este un barbat in varsta de 40 de ani, frumos ,destept si realizat profesional . Lucreaza la o multinationala unde e platit foarte bine , locuieste intr-o vila pe Dorobanti , are masina ultimul tip , incat ai zice ca soarta a fost foarte norocoasa cu el . De aceea pare incredibil ca ar avea o problema care-i intuneca existenta .
Si totusi........telefonul de la el m-a pus pe ganduri .Vocea lui parea a unui om care sufera , solicita o sedinta de consiliere , care , spune el nu mai poate fi amanata pentru ca simte ca a ajuns la capatul puterilor si daca nu face ceva , o sa clacheze psihic .
In ziua urmatoare a venit la consiliere la ora solicitata si parea de nerecunoscut .Toata noaptea nu dormise , fiind preocupat de faptul ca va trebui sa vorbeasca de problema lui , pe care cu atata strasnicie a ascuns-o de ochii tuturor . Initial manifesta o anumita reticenta in a-si expune suferinta , apoi fiind incredintat ca a venit unde trebuie , intr-un climat de securitate si credibilitate , si nutrind speranta ca va fi ajutat , a fost de acord sa furnizeze orice informatie care ar putea fi folosita la rezolvarea dificultatilor intampinate .
Din istoria personala am aflat ca a fost crescut intr-o familie in care nu i-a lipsit nimic din punct de vedere material , tatal lui fiind director la minister , iar mama lui fosta invatatoare a fost tot timpul langa el , pentru ca de la nasterea lui n-a mai fost lasata sa lucreze , pentru ca sotul ii spune : ,,castig eu destul ca sa va asigur cele necesare , tu trebuie sa vezi de casa si copil , ca sa putem scoate om din el “. Pe tata il vedea rar , uneori noaptea cand nu putea sa doarma , alteori se spunea ca ii plecat in delegatie si nu-l vedea cu saptamanile . Uneori o surprindea pe mama plangand , banuia ca din cauza tatalui , intreba , dar nu primea niciodata un raspuns , si-atunci isi ura tatal cu inversunare si-si jura ca el sa n-o supere pe mama niciodata . De aceea nu-i iesea din cuvant si facea totul ca ea sa fie multumita . La scoala a fost un elev stralucit .N-a avut timp de fete .Mai tarziu , ca student nici de femei .
Prima partenera sexuala a avut-o la 16 ani , o fata cu 4 ani mai mare , care i-a reprosat ca degeaba invata carte , nu o sa-l vrea nici o fata daca nu va fi un ,,barbat adevarat “ . Pentru el nu a fost de loc o reusita , pentru ca se temea ca mama poate sa vina dintr-o clipa in alta , iar a doua zi avea teza la matematica si sperase ca fata sa–l ajute sa recupereze materia pe care nu o intelesese . In plus , nu avea nici un fel de cunostinte in ceea ce priveste initierea sexuala , avusese parte de o educatie rigida , in care orice cunostinta despre sex era un subiect tabu . De aceea prima experienta sexuala a fost psihotraumatizanta si i-a generat sentimente de ,, vinovatie sexuala “care l-au urmarit multa vreme . A tot evitat sa ramana singur cu o fata si s-a adancit in studiu , pentru ca mama ii repeta intr-una ca ,,daca ai carte, rezolvi totul in viata “. Amintirea primului contact sexual l-a bantuit tot liceul , si-l enerva cand era curtat de vre-o fata , spunandu-si ca el nu are timp de fete , ca fetele sunt pierdere de timp . Apoi , in facultate , a avut mai multe relatii , fiind renumit pentru schimbarea frecventa a partenerelor , nu reusea sa aiba incredere in nici-una , avea tot timpul un sentiment de insecuritate si insatisfactie . Mai tarziu , intr-o delegatie cu o colega de serviciu , cand s-au intors de la restaurant , ea a ramas la el in camera . A continuat sa se intalneasca o perioada cu colega , dar era prea posesiva , il suna de mai multe ori pe zi , simtea ca alaturi de ea isi pierde independenta .
Pana la 40 de ani , n-a simtit niciodata ca una dintre partenere este aleasa , ca este femeia cu care vrea sa traiasca alaturi pana la batranete .
Acum se confrunta cu o problema delicata : s-a saturat sa fie singur , dar se teme ca nici o femeie nu vrea sa-si lege viata de un barbat care are probleme sexuale . E obsedat ca intr-o buna zi nu va mai reusi sa aiba deloc contact sexual si are o permanenta stare de teama si neliniste si trece de la descumpanire la descurajare .

2. Identificarea problemei
Pe langa interviu , am incercat si o serie de teste , pentru a –si dezvalui mai bine personalitatea , si care , coroborate cu informatiile obtinute prin interviu , sa ajute la depistarea cauzelor . La testul : ,,Evidentierea sentimentului de iubire “(Victor Bodo-Teste de personalitate , pag.68 ) rezultatul a fost negativ , deci nu are sentimente de iubire pentru partenera , nu a invatat sa iubeasca .
La evaluarea nivelului de stres (sursa : Reducing Stress , Tim Hindle , Dorling Kindersley ,1996 ) s-a constatat ca la valoarea obtinuta 108 nivelul de stres e prea ridicat si necesita luarea unor masuri urgente pentru reducerea lui .
- La BEM SEX-ROLE INVENTORY – a obtinut 43 de puncte , deci are dificultati in adoptarea si manifestarea sex-rolului traditional (autoacceptare cu frustratie ) .
Facand o sinteza a istoricului bolii si a rezultatelor testelor , am ajuns la urmatoarele concluzii :
- subiect sex masculin , varsta actuala 40 de ani ;
- prima experienta sexuala –la 16 ani –psihotraumatizanta ;
- criteriul semiologic : tulburari de erectie ;
- criteriul etiopatologic : impotenta sexuala de tip functional , psihogena , determinata de debutul vietii sexuale si carente in educatia sexuala
- ejaculare precoce din cauza nementinerii erectiei ;
- ritmul vietii sexuale – dezordonat
- nu a invatat sa iubeasca datorita educatiei rigide si unei dezvoltari psihosexuale anormale
- nivelul de stres e prea ridicat si necesita luarea unor masuri urgente pentru reducerea lui .
- dificultati in adoptarea si manifestarea sex-rolului traditional (autoacceptare cu frustratie ) .

DIAGNOSTIC
-Clientul sufera de o impotenta psihologica , datorata unor carente in educatia sexuala , sentimentului de nervozitate in legatura cu sexul , datorat unei experiente neplacute
( cea de la 16 ani ), nivelului crescut de stres si convingerii limitatoare ca partenera reactioneaza negativ fata de el .
-Se trateaza prin psihoterapie (ultimul punct )

3 Am incercat sa urmaresc dezvoltarea psiho-sexuala a lui Andrei ca sa pot descoperi de unde vin problemele lui .
Perioada 0- 3 ani , am putea caracteriza –o astfel :
-sex masculin , determinat genetic ( cromozomi 46 XY ) ( de fapt diferentiat sexual din momentul conceptiei , din perioada intrauterina prezentand erectie ) ;
-experiente autoerotice de atingere si explorare ( in stadiul oral -libidoul concentrat in jurul cavitatii bucale ; in stadiul anal libidoul organizat in jurul zonei anale ).
- primele elemente de legatura emotionala sunt intre el si mama . De fapt , mama cu sanul ei , reprezinta placerea pentru el , baza sexualitatii lui . Sanul matern reprezinta pentru copil obiectul pulsiunii fata de care are doua manifestari orale : tendinta de a suge si de a musca , metamorfozate ulterior in manifestarile sexuale ale adultului in intimitatea actului sexual .
-sexualitatea se prezinta sub o forma nediferentiata , imbracand mai mult aspectul unor reactii de tip vegetativ sau reactii motorii cu caracter automat ;
-reactiile afective reflecta satisfactia pozitiva sau de protest ,legate de propriile nevoi ; manifestarile emotionale presexuale pozitive , agreabile fiind fata de mama , iar cele de protest , violenta , gelozie , fata de tata .
- potrivit lui Freud , aceasta perioada cuprinde cele doua stadii : oral (0–1,5 ani ) si anal (1,5 -3 ani ) . In stadiul oral , (La Erikson aceasta perioada=incredere versus neincredere ) organizarea activitatii libidinale este concentrata asupra zonei erogene bucale , suptul fiind atat o nevoie cat si o placere , pana la varsta de 1,5 ani cand este intarcat . Activitatile digestive ale copilului sunt generatoare de erotism . Apare tendinta captativa sau afectiva , acea impulsiune primara de a interioriza ce vine din exterior , ex. suptul degetului , rosul unghiilor, etc . In toata aceasta perioada , ca de altfel si in stadiul anal , manifesta o atractie puternica fata de mama , clipele in care aceasta trebuia sa se departeze si pentru cateva minute , constituiau o grava ruptura emotionala .
In stadiul anal ( la Erikson=autonomia si emanciparea versus simtul rusinii si al indoielii) organizarea libidoului se face in zona erogena anala si este legata de functia de defecare (expulzie - retentie ) in acest stadiu avand loc si formarea bipolaritatii activ- pasiv , supunere- opozitie , respectiv pulsiunile sado–masochiste . Tendinta conservatoare sau posesiva conduce la conservarea a tot ce ia din exterior . Tendinta de a retine produsele digestiei , devine astfel prima forma de posesiune infantila . Fesele au acum pentru el semnificatia de ,,regiune obiect”cu valoare erotica , iar urinarea si defecatia ii ofera senzatii fizice agreabile .
In perioada 3-6 ani are loc unificarea pulsiunilor anterioare cu fixare asupra organelor genitale (3-5 ani =stadiul falic- Freud ; 4-5 ani la Erikson = constituirea initiativei versus vinovatia - in cazul subiectului nostru initiativa este ingradita ) .
- Satisfactia provine din erotismul uretral si masturbare . ( erotismul uretral reprezinta investirea libidinala a functiei urinare marcata mai intai de a lasa sa curga , apoi de cuplul retentie –erectie ; masturbarea primara este initial legata de excitatia provocata de mictiune ,in timp ce masturbarea secundara de mai tarziu devine sursa de satisfactie )
-Sexualitatea este legata de prezenta penisului ; descopera ulterior ca la fete lipseste si i se declanseaza un fel de anxietate sexuala ( angoasa de castrare ) , pe care o supracompenseaza prin sentimentul de superioritate , dominanta , agresivitate , combinata cu o anumita tandrete idealista fata de fete .
-Si in aceasta perioada instinctul sexual este incomplet diferentiat , activitatea cu caracter erotic este mai mult emotionala , viata instinctiva a copilului fiind o forma particulara de ,, autosexualitate “ care anunta si pregateste instinctul sexual al viitorului adult
-Manifesta curiozitate in legatura cu sfera sexualitatii , dar mama o acopera cu o umbra de mister si de interdictii . Cand se intalneste cu alti copii , discuta referitor la aceste probleme , vine si cere lamuriri acasa , dar are parte de amenintari brutale si nu i se mai da voie la copii .
- nevoia de autoerotism . Uneori ii place sa se autoizoleze si sa-si centreze atentia asupra organelor sexuale , manifestandu-si curiozitatea fata de corpul sau si jocul cu organele genitale ;
- nevoia de joc este exprimata prin tendinta de a manipula , palpa , arunca .
-Dezvoltarea emotionala in ansamblul ei trebuie trebuie raportata la procesul identificarii ; in jurul varstei de 3 ani , cresterea starilor afective se face difuz : plange cu lacrimi si rade in hohote , in explozii de afectiune, de abandon sau manie oarba , dupa care se simte vinovat ; la 4 ani este negativist si minte intentionat ; are crize de refuz , incapatanare , agresivitate , dupa 5 ani sunt prezente emotiile si sentimentele estetice si intelectuale
. In aceasta perioada creste atractia copilului fata de mama si adversitatea fata de tata (forma pozitiva a complexului Oedip ) cu care se simte in competitie .Vede in tata un adversar redutabil pe care va incerca sa-l inlature printr-o atitudine de gelozie . Aparitiile tatalui constituie adevarate cosmaruri , ori de cate ori acesta incearca sa se apropie de el sau de mama , tipa : ,, dute de-aici ! “


Perioada 6-12 ani ( latenta 6-11 Freud ; sarguinta versus interiorizare la Erikson)
In aceasta perioada are loc declinul sexualitatii infantile si pregatirea intrarii in pubertate si adolescenta ; se pare ca si complexul oedipian se diminueaza .
-Transformarile psihice se fac lent , nespectaculos;
-Trece printr-o faza excesiva de sensibilizare fata de noile reguli , impuse de scoala si de cei din jur ;
- Prefera unele obiecte de invatamant , conturandu-si orientarea scolara si profesionala
- Are interese inca difuze si impresionabilitatea mare este insuficient motivata .
- Maturizarea precoce ii modifica pozitia in colectiv si relationarea cu acesta , deoarece constata ca se manifesta nuante diferite de-a fi acceptat .
-Dezvoltarea sensibilitatii odorifice trece printr-un proces de erotizare .
- Prefera compania baietilor si a jocurilor in forta, cu multa miscare
-Perturbarile afective socio-familiale ii produc un dezechilibru si conflicte afective cu trairi tensionate a fiecarei situatii ivite .
- Ii creste curiozitatea fata de mediul extrascolar si stradal , dar nu este lasat in compania celor de varsta lui pe motiv ca invata numai lucruri urate de la ei .

Perioada 12- 18 ani ( stadiul genital la Freud ; constientizarea identitatii eului versus confuzia rolurilor –la Erikson )
- In aceasta perioada , pe langa o crestere fizica rapida , are loc si accelerarea cresterii organelor sexuale , maturizarea lor . Aparitia nevoii sexuale il sperie , ar vrea sa discute despre asta , dar nu are cu cine .La cele mai mici aluzii ale lui mama ii spune sa-si vada de carte , sa nu se gandeasca la prostii , iar tatal , care mai mult lipseste ,il intreaba cum se descurca cu scoala si daca mai are nevoie de ceva meditatii .
- Dezvoltarea caracterelor secundare : modificarea vocii , aparitia pilozitatii si a primelor polutii , amestec incoerent de copilarie si virilitate, dispozitii ridicole .
-Dizarmonie fizica si psihica , devine brutal , instabil , stangaci , dominatie prin orgoliu activ si agresivitate
- Atentia este capricioasa , dispozitia afectiva e labila , bizara , cu tendinte catre impulsivitate, activitate dezordonata .
- Evolutia instinctuala sufera o transformare rapida ;
- Modificari psiho-fiziologice :emotiile sunt partial sexualizate, are loc cresterea si adancirea instinctului de combativitate si toleranta
- Daca la pubertate apar primele manifestari ale erotismului sub forma unor aspiratii erotice , odata cu adolescenta instinctul erotic apare sub forma de dorinta pur fizica , mult mai diferentiat fata de erotismul infantil , prin localizarea sa la nivelul organelor genitale .
- Incearca sa treaca de la experienta auto-erotica la practica unirii sexuale , lucru care se intampla la 16 ani , cu o fata mai mare decat el cu 4 ani,care venise sa-l ajute la matematica . Graba cu care a facut-o , pentru ca dintr-o clipa in alta mama trebuia sa ajunga , emotia , nelinistea si nesiguranta , reprosurile partenerei, ii lasa un gust amar . Apoi , o vreme s-a tot simtit vinovat , iar discutiile baietilor despre sex il lasau rece.
- In timp ce la ceilalti dorintele fizice se afirmau ca procese ale vietii organice , iar sexualitatea devenea un mod de comportament rezultat din sudura apetitului sexual cu tandretea erotica , el se afunda tot mai mult in lumea cartilor zicandu-si ca fetele nu sunt decat o pierdere de vreme si un obstacol in calea realizarii lui profesionale .
- Andrei incepe sa constientizeze ca de fapt el umple lacunele afective ale mamei , careia i-a lipsit tatal , iar acum sotul e mai mult absent , un strain care cand e in tara vine la miezul noptii, ca mai apoi sa fie plecat cu lunile. Dar ar fi prea mult pentru ea ca si el s-o paraseasca , isi uraste tatal care o lasa atata vreme singura , dar constientizeaza ca daca n-ar fi el nu s-ar bucura de conditiile in care traieste si invata .
- O relatie prea apropiata cu mama , a condus la dezvoltarea hipertrofiata a complexului contrasexual si la o identificare a eului cu aceasta , mai ales ca tatal a fost mai tot timpul absent , iar relatia cu el a fost neimplicata afectiv
Varsta de adult ( varsta mijlocie = intimitate versus izolare ; varsta adulta mijlocie =altruism versus egocentrism )
Caracteristicile subiectului cazului nostru in aceasta etapa , sunt :
- Desi ar trebui sa aiba o dezvoltare sexuala deplina ( organele sexuale ajunse la maturitate fiind apte pentru actul sexual si pentru procreere ) , uneori are erectie slaba , sau nu are capacitate de a o mentine ;
-caractere sexuale secundare bine delimitate ;
- identitate sexuala semicristalizata , dorinta de a se implica in relatii sexuale stabile , osciland cu perioade in care simte nevoia de a fi liber ; nu-si asuma responsabilitatea in dezvoltarea identitatii sexuale .
- simte ca nu poate sa se angajeze in actul sexual cu totalitatea fiintei sale
- Nu cauta implinirea totala prin sex , implinirea erotica , spirituala ci doar descarcarea pulsiunii sexuale ; evenimentele sexuale din viata lui sunt influientate de dorinta brutala , imperioasa .
- Este posesiv , egocentric , gelos,manifestarile sale sexuale sunt lipsite de afectiune .
-Prezinta instabilitate afectiva si nu isi poate gestiona totdeauna nelinistile , avand tot timpul conflicte interioare

4 ) PROPUNERI :
a ) Tehnici de consiliere – ajutarea clientului sa-si constientizeze problemele si sa-si gaseasca resurse pentru rezolvarea lor .
b ) Tehnici de psihoprofilaxie a tulburarilor psihosexuale
- masuri de igiena mintala , acordandu-se atentie efectelor negative asupra comportamentului psihosexual individual ; prevenirea instalarii unor deviante sexuale , conduite de tip pervers, stari complexuale sau nevrotice
c ) Tehnici de psihoterapie prin care sa reuseasca sa-si reduca emotionalitatea si sa-si poata exercita autocontrolul
In prima faza , dau rezultate rapide exercitiile urmatoare :

Exercitii recomandate :
I . Exercitiu pentru destresare si echilibrare emotionala ( SWISH )

1. Identifica un comportament / reactie nedorit / a pe care vrei sa il / o schimbi …….. sau , poti , de asemenea sa alegi o situatie in care vrei sa imbunatatesti modul in care raspunzi ori folosesti mai multe resurse. Sau poate ceva in felul in care abordezi o anume persoana ori situatie.
2. Trateaza aceasta limitare ca pe o achizitie / capacitate conform principiului “orice comportament poate fi util intr-o anumita situatie”, iar tu ai atins maiestria in aceasta directie.
3. –Gaseste momentul cand reuseai foarte bine sa manifesti acel comportament-capacitate a ta?
- Ce persoane erau prezente?
- In ce loc/ uri aparea?
4. Care sunt semnele sau stimulii care il / o provocau?
Descrie-mi acest comportament / reactie.
5. Invata-ma si pe mine sa fac lucrul acesta. Vorbeste-mi ca si cum tu ai fi profesorul meu.
6. Ghidul observa daca are sens pentru el (ar putea invata) comportamentul / reactia exploratorului . Daca nu are sens , se reia de la punctul 5 mai clar.

SWISH

Aseaza-te confortabil si poti inchide ochii… Observa-ti respiratia, las-o sa curga, ca de la sine, si relaxeaza-ti corpul cat de mult poti, pentru un minut sau doua;
Fiecare om , mai devreme sau mai tarziu , poate simti in felul sau acea stare placuta de confort , si fiecare alege modul in care se va relaxa lasandu-se in voia ei…..
Acum lasa sa apara pe un ecran imaginar , o imagine a ta chiar la momentul in care te confruntai cu comportamentul / reactia nedorit / a. Ea devine din ce in ce mai reala, se completeaza umpland intregul ecran si poti sa te vezi pe tine atat de inconfortabil / nelinistit /agitat pe cat iti este posibil sa-ti imaginezi si sa simti. Las-o sa fie o imagine proiectata pe intreg ecranul.
Cand ai ajuns la acea imagine care te face sa te simti agitat / a, nelinistit / a… atunci ai ajuns unde trebuie si lasa ca degetul tau aratator sa se ridice si sa coboare ca un semnal. Vom numi aceasta imagine “momentul X”. Dandu-i un nume va fi mai usor , iar acum las-o deoparte si albeste ecranul imaginar.
Acum trecem la ceva mai confortabil. De data asta vei lasa sa se dezvolte acea imagine a ta in care, cu succes , faci fata problemei acesteia… Poti sa observi cum ea devine din ce in ce mai clara , vie si reala . Observa cum se modifica luminozitatea , culorile, claritatea , atat cat iti este tie confortabil si posibil , si fa orice o poate face mai clara, mai vie /mai reala ; priveste si observa ce este in jurul tau , cel / cea din imagine-oamenii , expresiile lor, decorul din jurul tau , sunetele, mirosurile, senzatiile, orice … pentru a o face… intr-adevar… cat mai reala.
Denumim aceasta imagine “momentul succesului”.
In cadrul ei tu privesti , simti… acel sentiment de bine… si te poti vedea ca avnd un succes incredibil in aceasta situatie, circumstanta. … Ai tot timpul necesar pentru a face aceasta si cand ai ajuns la imaginea potrivit de clara / reala lasa ca degetul tau aratator sa se ridice si sa coboare ca un semnal…. Ai ajuns la “momentul succsului”, acesta te face sa te simti mai bine si poti sa-ti acorzi un moment de placere , de bucurie si satisfactie.
Apoi imagineaza-ti ca se micsoreaza , devine din ce in ce mai mic , cu culori din ce in ce mai sterse, pana cand se micsoreaza si ramane doar o micuta imagine , in alb-negru de marimea unui timbru postal.
Acum lasa-l putin deoparte , intr-un loc al mintii tale.
Acum:
1. Alege imaginea “momentul X” … asigura-te ca ea umple intregul ecran , este la fel de clara si vie , reala , la fel de datatoare de neliniste cum era inainte, dar cu o completare importanta. Micul moment al succesului , realizarii , in alb-negru de marimea unui timbru este varat acolo in partea de jos , din dreapta.
2. Cand consideri ca s-a clarificat indeajuns , ai in mintea aceasta imaginea clara, atunci spune-ti:…S-C-H-I-M-B-A … si in acest timp schimba imaginea din mintea ta astfel incat “momentul succesului” devine o imagine mare si colorata, clara iar “momentul X” se micsoreaza si dispare sau poate a disparut deja in fundal.
3. Bucurate de aceasta cateva momente….
4. Albeste ecranul… si lasa-ti mintea sa hoinareasca intr-un loc neutru. Aceasta poate fi oriunde iti place: o camera din casa ta , un parc, o plaja, …oriunde… atata timp cate este un loc in care te simti confortabil… usor… relaxat… Este important sa obtii aceasta schimbare, comutare de fiecare data .
5. Acum o luam de la inceput… de la primul pas… (Ghidul reia pasii de la 1 la 4 de minim inca 2 ori.)
6. (Dupa cele 3 repetari) . Acum ia-o de la inceput… de la primul pas… si continua sa repeti secvente si probabil ai constatat deja ca imaginea se schimba atat de usor si rapid… incat abia mai ai timp sa vezi “momentul X” inainte ca acesta sa fie inlocuit de “momentul succesului”… Asta iti poate lua cam trei-patru repetari si poti sa le reiei in fiecare zi pana ce imaginile se schimba instantaneu , ori iti dai seama ca “momentul succesului” pur si simplu apare direct.
…… si dupa ce ai facut acestea, cand e momentul potrivit pentru tine, revii aici si ochii se deschid…


II . Pentru stimularea erectiei
• Exercitiile Kegel ( bibliografie sexolog Bebe Mihaiescu)
Se merge la toaleta , se intrerupe voluntar cateva secunde fluxul de urina si se incepe incordarea muschilor pubococcigieni , facand trei tipuri de exercitii .
Tipul I –contractii lente Tresari, deschizi ochii si privesti un timp . Contracti muschii pubococcigieni ca si cum ai vrea sa opresti fluxul urinar Pastrezi contractia 3-5 secunde , apoi te relaxezi .Se repeta exercitiul de mai multe ori. Se constata ca pe masura ce il repeti , te simti din ce in ce mai sigur .
Tipul II- contractii rapide .Ca atunci cand esti grabit si umfli roata de la biciccleta. Lucrezi repede si cat poti de mult . Pe masura ce numarul repetitiilor creste, te simti tot mai puternic .
Tipul III- impingeri .Ca atunci cand te opintesti sa impingi o mobila . Ca si cum te-ai forta sa urinezi .
Antrenamentul consta din : 50 de contractii lente , 50 de contractii rapide , 50 de impingeri .Aceasta serie se face de cel putin 5 ori pe zi .
* Existenta erectiei depinde de existenta excitatiei , deci e necesara prezenta si receptia stimulilor senzoriali ...........> Sfaturi : Contemplati cat mai mult femeia din unghiuri si pozitii cat mai diverse in preajma unei surse de lumina , folositi culori prin care lumina sa schimbe instantaneu decorul . Emotia a ceea ce vedeti poate fi amplificata de ambianta muzicala . Atingeti cu mainile fara graba corpul care va fascineaza si < traduceti >senzatiile din degete , verbalizati-le , murmurati-le , cautati-le .Sarutati partenera cat mai des si prelungiti sarutul .Bucura-te de erectie, participa la ea in mod constient ; penisul are nevoie sa primeasca semnale de la centrii stimulatori aflati in creier si in maduva spinarii pentru a functiona .

-

.