Construirea stimei de sine la copii

Stima de sine este un concept psihologic complex cu care ne intalnim frecvent in viata cotidiana.

 Baron si Kenny(1986) vedeau in  stima de sine “o variabila care indeplineste in functionarea psihica multiple si variate functii de mediator sau moderator”.

 Acest concept a starnit interesul multor psihologi, care au incercat sa-l supuna unei analize psihologice. Dintre acestia,William James, unul dintre fondatorii psihologiei stiintifice, ne-a lasat in scrierile sale doua mari definitii ale stimei de sine: o definitie “matematica”,conform careia stima de sine este rezultatul unei fractii avand ca  numarator “succesele obtinute”iar ca numitor “aspiratiile sau pretentiile initiale”; o definitie “holistica”, in care stima de sine globala apare ca fiind media auto-evaluarilor particulare pe dimensiunile de relevanta personala.

Parintii au un rol important in construirea stimei de sine a copiilor.

Este stiut faptul ca o stima de sine scazuta in copilarie isi pune amprenta asupra personalitatii copilului si are o influenta asupra adultului de mai tarziu.

Un copil caruia i s-a cultivat o stima de sine pozitiva, se simte bine in propria piele, actioneaza eficient in orice imprejurare si reuseste sa faca fata dificultatilor intalnite.

Un parinte trebuie sa stie ca o conceptie despre sine pozitiva a copilului (crede in capacitatea sa, stie sa-si proiecteze viitorul) influenteaza favorabil increderea in sine a acestuia (actioneaza fara teama de esec si de a fi judecat) si-i faciliteaza iubirea de sine (se respecta indiferent ce se intampla, asculta de nevoile si aspiratiile sale).

Conceptia despre sine pozitiva se datoreaza in mare masura mediului familial si  in special  proiectelor gandite de parinti pentru copiii lor. Sunt destui parinti care-i impovareaza inconstient pe copii cu ce nu au reusit ei insasi sa duca la indeplinire, fara a tine cont de dorintele si capacitatile copilului. In aceste situatii, copiii isi dezvolta o gandire nerealista, datorita convingerii că trebuie să atinga nişte standarde interiorizate de comportament şi performanţă foarte ridicate, cu scopul de a evita critica parintilor atunci cand nu reusesc sa le indeplineasca dorintele. Aceste standarde nerealiste pot apărea sub forma perfecţionismului, atenţiei deosebite la detalii, reguli rigide de tipul“trebuie”, nemulţumirea că nu au realizat cât de mult ar fi vrut/ar fi trebuit să realizeze.

Daca in prima faza cat se simte sustinut si stimulat de parinti copilul face fata, mai tarziu devine anxios, are o permanenta teama de esec, nimic nu-i mai reuseste, pentru ca e obsedat de teama de a nu-si dezamagi parintii si-n loc sa se canalizeze pe sarcina, sa o gandeasca, sa devina creativ, isi inhiba acţiunile si sentimentele.

Copiii sustinuti in permanenta de parinti si nelasati sa gandeasca si sa-si exprime propriile pareri, devin dependenti de parinti, iar mai tarziu de o persoana importanta pentru acestia, intampina dificultati in a-si construi si duce la bun sfarsit proiectele personale, nu au ambitie, vederi in perspectiva, “nu calca decat pe drumuri deja explorate de altii”.

 Parintii responsabili ii ajuta pe copii sa-si constientizeze atat calitatile, dar si defectele.

Mai nou este recomandat de a înlocui conceptul de stimă de sine cu cel de acceptare necondiţionată a propriei persoane (unconditional self-acceptance -USA) care este logic corect şi mai pragmatic (Ellis, 1994; Rogers, 1961).

În această variantă, se evalueaza comportamentele şi nu persoana respectiva, care este acceptată necondiţionat indiferent de performanţă, căci este prea complexă şi în continuă schimbare pentru a fi evaluată global, pornind doar de la un eşantion de comportamente concrete în situaţii concrete. Astfel, atunci când un copil are un eşec i se  spune că  avut un comportament neperformant nu că este neperformant ca persoană. Această filozofie se regăseşte în marile religii ale lumii; spre exemplu în Creştinism ea este foarte bine reflectată de formula „pedepsim păcatul dar îl iertăm pe păcătos!” (David, 2003).

Copilul trebuie invatat sa faca o analiza atunci cand are un comportament neperformant, sa inteleaga de ce l-a avut si sa i se dea incredere ca acest comportament se poate schimba daca face tot ce depinde de el, ca se poate invata si din greseli, cu conditia ca acestea sa nu se repete.

Pentru a avea incredere in sine un copil are nevoie sa fie incurajat in ce face si apreciat pentru micile succese cotidiene, atat de necesare pentru echilibrul psihologic. Un copil nu reuseste totdeauna sa realizeze ce-si propune, poate avea si esecuri, dar acestea trebuie intelese drept consecinte posibile, nu catastrofe. Daca este invatat sa traga invataminte din dificultati   si ajutat sa inteleaga ca poate mai mult la urmatoarea incercare, copilul are toate sansele sa  evolueze. In caz contrar, va ajunge la concluzia ca mai bine nu actioneaza decat sa greseasca.

Parintele este un exemplu pentru copil prin ceea ce face, nu numai prin ceea ce spune, pentru ca nu poti sa-i spui ceva si tu ca parinte sa faci altceva, pentru ca atunci nu stie ce sa mai creada. Daca reuseste sa-si construiasca un nivel bun al increderii in sine, copilul nu se teme de necunoscut, nu se inhiba atunci cand descopera ceva nou. Incepe sa-si constientizeze calitatile, dar si defectele, stie ca poate suferi si infrangeri (peste care poate trece),dar poate obtine si performante.Copilul trebuie  iubit neconditionat, indiferent de esecuri sau performante, pentru ca in functie de hrana afectiva primita in copilarie, invata sa se iubeasca, sa se evalueze, sa-si constientizeze valoarea.

Un copil apostrofat in pemanenta la fiecare greseala fara sa i se explice ce a gresit si cum se poate indrepta greseala ajunge sa creada ca “nu-i bun de nimic”, ca nu are nici o valoare, ajunge sa nu se iubeasca pe sine si i se pare imposibil sa fie iubit.

Cultivarea sentimentului ca e iubit si competent in ceea ce face este o nevoie permanenta a copilului, din care stima de sine isi extrage hrana.

       Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

Nu-i usor sa fii mama de baiat!

      

 Cu acest articol incerc sa vin in sprijinul mamelor care se intreaba de multe ori cum sa creasca un baiat,daca trebuie sa faca ceva diferit decat in cazul fetelor. Solutii miracol nu exista, dar poate un sfat in plus,nu strica  nimanui.Deci cititi-l cu atentie si incercati sa retineti ce vi se potriveste.

Nu uitati! Fiecare copil e unic, fiecare are propriile dorinte. Sa-l crestem asa cum simtim ca-i faca bine lui, nu sa fim atenti numai la nevoile noastre!

Multe mame si-au pus problema cum sa-si creasca fiul pentru ca mai tarziu acesta sa faca fata exigentelor lumii reale.De aceea o mama de baiat se afla in dilema: sa fie o mama prezenta ,iubitoare si calda ,sau discreta, aflata in retragere si reprimand o relatie fireasca,de dragoste?

Studiile au aratat,(contrar prejudecatilor existente la ora actuala) ca dragostea unei mame e o binefacere pentru fiul ei,il face mai puternic si nu il impiedica sa devina un barbat adevarat, cu conditia sa nu fie sufocanta si fuzionala.

Comunicarea cu fiul e foarte importanta,pentru ca poate sa-i dea incredere in el sau,dimpotriva sa creasca timid, sa aiba  nevoie totdeauna de sfatul mamei ca sa reuseasca in ce-si propune.Un baiat isi interiorizeaza mai bine informatiile daca i se vorbeste despre un comportament pe care l-a asimilat,de un efort pe care a putut sa-l faca sau de un eveniment in cadrul caruia s-a dovedit a fi la inaltime. El e mai apt sa asculte cuvinte care-i ofera o imagine a ceea ce face decat a ceea ce este.Astfel, daca are un comportament indezirabil,poate fi criticat comportamentul,pentru a fi imbunatatit sau schimbat in viitor,dar nu el ca persoana,pentru ca altfel ,se obtine rezultatul contrar a ceea ce ne asteptam.Se poate comunica privitor la succesul sau esecul actiunilor sale,incurajandu-l tot timpul sa persevereze cand nu-i reuseste ceva,dar nu-l ajutam creandu-i o imagine defavorabila despre sine,sau comparandu-l cu altcineva.

Un baiat se poate simti jenat,daca parintii sustin ca e mai bun decat e in realitate,chiar daca el vrea sa dea aceasta impresie, isi doreste ca parintele sa-l perceapa asa cum este.Inducandu-i o calitate pe care nu o are,isi internalizeaza anumiti parametri de comportament la un nivel ce il depaseste si-n momentul in care nu-i poate atinge apare o anumita frustrare,care-i creaza furie,nervozitate.Fiecare afirmatie cu privire la el,trebuie insotita de imaginea unui comportament care sa justifice afirmatia.Nu-l laudam ca e cel mai bun daca el nu e bun decat la fotbal,dar putem sa-i spunem punctual ca avem incredere in el ca poate mai mult si daca se va concentra si la scoala asa cum o face pe terenul de sport,poate obtine rezultate bune si acolo.

A-i spune tot timpul “sunt mandra de tine ,ca ai facut asta” ii creaza impresia ca tot ce face e pentru parinti,e preferabil sa i se spuna “sa fii mandru de tine”,care-l face sa-si insuseasca mai bine aceasta judecata si cu timpul sa-i dea o motivatie sa aiba anumite comportamente.

O mama de baiat trebuie sa stie ca desi se spune ca barbatul e sexul puternic, el este mult mai sensibil decat pare.El este sensibil atat la critici cat si la sprijin. Din acest punct de vedere, fetele se descurca mai bine,pentru ca stiu sa-si exprime sensibilitatea.

Baietii sunt mai agresivi in comportamente,dar si in ceea ce priveste emotiile,de aceea critica unui comportament este perceputa de multe ori ca o agresiune. Se obtin rezultate mai bune,spunandu-i de ex.daca si-a uitat jucaria preferata acasa cand merge in parc: astazi ne vom juca cu altceva si maine iti vei lua jucaria,decat sa-i spunem:de ce-ai uitat-o? Ai vazut ca X nu-si uita niciodata...

Daca manifesta agresivitate,se poate diminua cu ajutorul unui sport,sau daca acesta nu da rezultate,cu ajutorul unui psiholog,care identifica factorii contextuali ce determina aparitia comportamentului agresiv si  particularitatile sarcinilor pe care le executa copilul, pentru a elimina factorii determinanti si de mentinere a vechilor comportamente. Tot psihologul identifica comportamentele specifice ce se doreste a fi modificate, operationalizarea lor in comportamente simple, usor de observat si masurat, pentru ca a acţiona direct asupra impulsivitatii sau agresivitatii  nu este posibil.Pentru reusita se recurge la  monitorizarea atenta  a indicatorilor de comportament: frecventa, intensitate,durata. Numai facand o analiza functionala a acestor manifestari putem determina schimbarea comportamentala.

Furia ar putea fi un comportament adaptativ care permite depasirea a ceea ce impiedica atingerea unui scop. Pe la 2-4 luni acest sentiment este descoperit de copii indiferent de sex,dar pana la 5 ani,baietii devin treptat de doua ori mai furiosi decat fetele.

Oricat de mult un parinte ar incerca sa nu faca diferente intre fata si baiat in ceea ce priveste cresterea,sunt construiti diferit nu numai ca fizic,dar si emotional.Doua cercetatoare Virginia Paley si Deborah Tannen,studiind jocurile copiilor mici americani,au ajuns la concluzia ca fetele se straduiesc sa creeze si sa mentina legaturile,valorizeaza calitatile colegelor si insista asupra propriilor imperfectiuni, in timp ce baietii isi aleg jocuri in care valorizeaza competitia si autopromovarea.

Baietii care stau mai mult in preajma barbatilor isi cultiva agresivitatea,fara sa se imbogateasca cu emotii pozitive. De aceea pledez ca pentru a-si forma o personalitate armonioasa ,copilul e bine sa creasca intr-o familie cu doi parinti:mama si tata ,copiii de ambe sexe sa fie asociati la diverse jocuri,sa invete in clase mixte.Descoperirea naturala a celuilalt sex de-abia la adolescenta,poate face ca sexualitatea sa urmeze o cale diferita de tandrete si dragoste.

Baietii se infurie usor si brusc,sunt mai agresivi decat fetele ,dar o mama responsabila ii poate ajuta sa devina constienti de propriile emotii si sa si  le explice inainte de a actiona.(ex.Te-ai suparat pe X,cu care ieri te-ai jucat asa frumos...ce-a facut asa de rau azi incat sa vrei sa-l bati...Ti-ar place ca pe tine sa te bata cineva cand gresesti.....Oricine poate gresi..). E gresit sa-i spui unui copil : “te spun tatalui tau”,sau “sa vezi ce-ti face tatal tau” pentru ca atunci mama apare in ochii copilului ca o mama care nu poate lua decizii,iar pe tatal lui il transforma  intr-un “babau”,cel “puternic,care ia masuri”,nu-si internalizeaza un comportament dezirabil, ci invata doar in ce imprejurari sa-si manifeste anumite comportamente. Comportamentul dezirabil se poate obtine insistand pe anumite detalii.Ex.a doua zi cei doi se joaca frumos si mama poate sa-i admire ca se joaca frumos si cat de bine le sta cand nu sunt dispute.

Recompensele pot ajuta la schimbarea comportamentului daca sunt corecte.Astfel,pentru schimbarile pozitive copilul poate primi puncte,care adunate pot fi schimbate intr-o anumită recompensa,care sa-l motiveze sa-si doreasca schimbarea.

Pentru disciplinarea copilului,regula de aur este consecventa.Ambii parinti  trebuie să aiba o atitudine constanta,atragandu-i atentia copilului cand repeta un comportament gresit si sa i se arate comportamentul corect.Daca va exista inconsecventa din partea acestora, copilul va sesiza o slabiciune si va fi mai greu sa se exercite un control asupra lui.

 Ignorarea comportamentelor inadecvate si sustragerea atentiei copilului de la acestea si redirectionarea lui catre activitati care-i fac placere,poate fi de asemenea o recomandare utila care sa obţina rezultatele dorite.

Copilul mai poate fi obisnuit sa se observe cu atentie dupa ce a avut un anumit comportament si sa se intrebe: oare am procedat bine? Ce am reusit să fac bine? Ce nu am reusit sa fac bine?)

  Feed-back-ul dat copilului  poate produce schimbarile dorite,daca:

-         este focalizat pe aspectele pozitive;

-         il sustine pe copil,nu-l evalueaza sau judeca;

-         este  focalizat pe un comportament specific,nu  pe unul general;

- să fie oferit imediat,pentru comportamente si atitudini care pot fi schimbate,pentru a evita starile de conflict şi trairi emotionale.

De obicei se obtin rezultate bune,nu spunandu-i copilului ce să faca,pentru ca ar exista si posibilitatea sa se comporte contrar asteptarilor,ci prezentandu-i un esantion de comportamente,cu scopul de a-l antrena in producerea unora asemanatoare.

Este necesar sa se faca distinctie intre pedepsele aplicate pentru greseli minore si pedepsele aplicate in cazul unor incalcari grave de comportament. O  greşeală  ce s-ar putea face este aplicarea inconsecventa a pedepselor:uneori  anunţate,dar nu sunt aplicate,alteori sunt date pedepse inutile si greu de aplicat.

Nu toate pedepsele  sunt educative, unele de ex. nu ofera posibilitatea de a invata ceva din ele(ex.tipete,jigniri,batai cu cureaua).

N-am sa fiu niciodata de acord cu pedeapsa corporala,pentru ca nu are eficienta: prin ea este atacat  copilul,  nu comportamentul,nu duce la identificarea cauzelor unui asemenea comportament,scade stima de sine a copilului,crescand frecventa comportamentelor disruptive.In plus, creaza o adevarata bariera intre mama si copil,ii accentuează agresivitatea,ii provoaca tulburari emotionale ca: frica, iritabilitate, izolare,il indeamna  sa ascunda adevarul despre actiunile sale, invata acest comportament si-l foloseste ca metoda de rezolvare a situatiilor cu care se confrunta.

Personal recomand disciplinarea pozitivă,care, are un rol important pentru ca prin metodele si tehnicile acesteia poate contura un comportament adecvat si impune anumite norme pentru a stabili limite si a educa. Spre deosebire de pedeapsa fizica,ce elimina doar pe moment un comportament nedorit,disciplinarea pozitiva este non-violentă si-l invata cum sa realizeze constant un comportament pozitiv.In plus, disciplinarea pozitiva il ajută pe copil sa se dezvolte intr-un mod echilibrat si sanatos din punct de vedere emotional si social, il ajuta sa devina responsabil, autonom si independent, sa capete incredere in fortele proprii si sa fie multumit sine.

Niculina Ciuperca,psiholog-consilier familie-cuplu

PASI PENTRU CONTROLUL FURIEI IN MOD SANATOS

Furia, ,,starea de extrema  iritare in care se pierde stapanirea de sine" devine  pentru multe  cupluri un dusman de temut, care duce la tensionarea relatiei , bulversandu-le intreaga viata .

De aceea am considerat necesar faptul ca daca sunt cunoscuti pasii prin care se poate controla furia , se poate ajunge la o reala imbunatatire a relatiei de cuplu . Pentru linistea caminului nostru , merita sa reflectam mai mult si sa gasim resursele necesare pentru a trece cu bine peste momentele de criza , cand intr-o clipa putem strica tot ce am construit cu migala in ani de zile .

Pasii de mai jos sunt orientativi , fiecare persoana gandindu-se la o strategie care trecuta prin sistemul sau senzorial sa-i aduca beneficiile dorite .

PASUL 1 : EVALUAREA MODULUI IN CARE INTELEG EU FURIA

A.Care e definitia mea pentru furie ?

B.Ce ma face furios deobicei ?

C. Cine ma face furis de obicei?

D. Ce<> imi declanseaza furia ?

E. Cum imi exprim de obicei furia ?

E1.Ce semne foloseste trupul meu pentru a-mi arata ca sunt usor infuriat ?

E2 . Ce semne foloseste trupul meu pentru a-mi arata ca sunt foarte furios ?

F. Cat de sanatos e felul in care imi exprim furia ?

G. Cum ma simt cand sunt in mijlocul unui moment de exprimare a furiei ?

H. Cum ma simt dupa ce mi-am manifestat furia ?

I. Care sunt beneficiile manifestarii deschise a furiei mele ?

J. Ce ma opreste sa imi manifest furia ?

K. Cum reactioneaza ceilalti la manifestarea deschisa a furiei mele ?

L. Ce rezultate negative apar prin manifestarea furiei mele ?

M. Care este rezultatul pozitiv al manifestarii furiei mele ?

N. Unde sunt radacinile problemelor mele cu furia ?

O. Cum pot sa imi recunosc furia si apoi sa o manifest intr-un mod sanatos ?

PASUL 2 RECUNOASTEREA UNOR FURII NEREZOLVATE IN TRECUT

P. Ce episoade de furie din viata mea au ramas nerezolvate ?

Q. Care sunt persoanele cu care am inca furii nerezolvate ?

R. Ce evenimente continua sa imi declanseze si in prezent furia ?

S. Ce incercari am facut pentru a lucra cu furiile mele nerezolvate ?

U. Ce ma opreste sa lucrez la stapanirea furiilor mele legate de chestiuni nerezolvate ?

V. Cum pot sa iert, sa uit si sa vindec furiile din trecut ?

PASUL 3. VOI FOLOSI STAPANIREA FURIEI PENTRU ORICE SITUATIE CURENTA

PASUL 4. VOI FOLOSI STAPANIREA FURIEI PENTRU TOATE EPISOADELE TRECUTE DE FURIE NEREZOLVATE

PASUL 5. VOI FOLOSI CEL PUTIN 15 ZILE , ACTIVITATI DE LUCRU CU FURIA, PENTRU A SCAPA DE SENTIMENTELE DE FURIE CONSTRUITE IN TRECUT

PASUL 6. DACA MAI AM INCA FURII NEREZOLVATE, MA INTORC LA PASUL 1 SI INCEP DIN NOU .

                         Sper sa va fie de folos!

         

Anxietatea de separare

Anxietatea de separare debuteaza in general in perioada prescolara(dar poate surveni si mai tarziu,pana la varsta de 18 ani) si apare dupa unele evenimente stresante ,cum ar fi: divortul parintilor, moartea unei rude sau a unui animal favorit, schimbarea locuintei, scolii, mutarea intr-un alt cartier, intr-o alta localitate,etc. Se deosebeste de anxietatea generalizata prin faptul ca intereseaza in mod predominant separarea de casa si de persoanele de care copilul este atasat.

Copiii cu anxietate de separare ,pot prezenta ori de cate ori sunt separati de casa si de persoanele de care sunt atasate,manifestari ca:izolare sociala, apatie, tristete, dificultati de concentrare in joc si alte activitati, frica de animale,de intuneric, de monstri,de hoti ,de rapitori de copii, percep diferite situatii ca fiind periculoase pentru ei si familie.Au dificultati in a merge la culcare si insista sa stea cineva langa ei pana adorm. In timpul somnului unii traiesc adevarate cosmaruri al caror continut exprima fricile acestora. De multe ori relateaza experiente perceptive neobisnuite: creaturi oribile, ochi care-i privesc,etc. Acestea se bazeaza pe perceperea eronata a unui stimul real ,apar numai in timpul noptii si dispar in prezenta unei persoane de care copilul este atasat.

Sunt situatii cand la acesti copii apar preocupari in legatura cu teama de moarte, pot refuza sa mearga la gradinita sau la scoala,sunt preocupati de faptul ca in lipsa lor persoanelor importante pentru ei li s-ar intampla ceva rau ,nu se simt iubiti si se pot plange de acest lucru. Cand sunt extrem de tulburati de teama separarii, incep sa se agite si chiar sa loveasca pe cei ce forteaza separarea.

Unui copil i se pune diagnosticul de anxietate de separare daca perturbarea dispozitiei dureaza cel putin 4 saptamani si prezinta simptomele descrise mai sus.

Desi anxietatea de separare devine manifesta in perioada medie a copilariei,ea se reflecta si mai tarziu limitand independenta persoanei si facand-o sa refuze plecarea de acasa.

La adulti se manifesta prin disconfortul suferit cand sunt separati de copii, de sot, sotie, cand apare necesitatea schimbarii locului de munca, locuintei,etc.

Se stie ca anxietatea nu este cauzata de evenimentul in sine, ci de perceptia asupra acestuia. Atunci cand copiii devin anxiosi ei apreciaza ca nu au abilitati de a face fata unor lucruri rele, uneori mai si catastrofeaza,presupunand ca anumite frici ale lor devin realitate.Suprageneralizarile si exagerarile le cresc anxietatea,iar in cazurile in care parintii la randul lor sunt anxiosi intaresc fara sa vrea anxietatea copiilor.

Este important ca parintii sa inteleaga faptul ca celor mici le lipsesc abilitatile cognitive de a pune situatia in context si sa incerce sa le reduca anxietatea explicandu-le pe intelesul lor diferenta dintre probabilitatea ca ceva rau sa se intample si posibilitatea de a se intampla acest rau.Cu ajutorul unor povestiri, unor desene,unor imagini, copilul poate fi ajutat sa exprime ce simte si cum poate face fata diverselor situatii. Va fi incurajat sa-si exprime gandurile fata de o situatie si sa incerce in functie de varsta pe care o are s-o regandeasca si sa si-o explice in asa fel incat sa nu-i mai faca rau.

Este important pentru copil sa se simta apreciat, sa i se alimenteze si incurajeze independenta,sa i se dea o importanta autentica la ceea ce spune si sa fie ascultat cu adevarat.Ideal ar fi ca parintele sa aiba mai mult timp pe care sa-l petreaca cu copilul pentru a-i explica cauzele lucrurilor si sa-l faca sa inteleaga cat de important e pentru parintele sau care nu-l va abandona niciodata si care va fi alaturi de el la nevoie .

Parintele este acela care poate modela credintele esentiale ale copilului,asigurandu-i acestuia cat mai multe feedbackuri pozitive si oportunitati pentru a se pune in valoare.Este important ca parintele sa comunice mai mult cu copilul, sa-i explice unde merge, de ce merge,cand se va intoarce,ca e in siguranta cu persoana care-l va inlocui ,etc.

Mesajele repetate transmise copiilor le vor ramane intiparite in memorie si la un moment dat vor da rezultate.

Nu degeaba se zice ca educatia e grea si cu rezultate indepartate!

Niculina Ciuperca,psiholog-consilier familie-cuplu

Cum sa-ti inveti copilul sa-si exprime emotiile intr-un mod pozitiv (partea a II-a)

Cum sa-ti inveti copilul sa-si exprime emotiile intr-un mod pozitiv

http://povestidemama.ro/cum-sa-ti-inveti-copilul-sa-si-exprime-emotiile-intr-un-mod-pozitiv-partea-i/

http://povestidemama.ro/cu-ce-probleme-se-confrunta-un-cuplu-cand-apare-copilul-partea-a-ii-a/

http://povestidemama.ro/cu-ce-probleme-se-confrunta-un-cuplu-cand-apare-copilul-partea-i/

Sugestii generale pentru administrarea consecintelor unei aventuri

 Daca totusi ati ajuns sa aveti o aventura,sfaturile de mai jos va vor ajuta sa treceti cu intelepciune peste acest moment si sa va reconstruiti relatia cu partenerul .Tehnicile sunt verificate de  Julia Cale si RELATE , care ne da sfaturi pretioase in  cartea  Fata in fata cu infidelitatea, pe care v-o recomand si dvs.

• Evitati discutiile care dureaza mult. Este mai  bine sa fixati perioade scurte de discutie in legatura cu ce s-a intamplat  decât sa petreceti ore în sir dezbatând aceleasi probleme si extenuându-va. La sfârsitul oricarei conversatii, încercati sa vedeti ce ati obtinut în urma discutiei. Va poate fi de folos chiar sa notati problemele pe care le-ati'discutat si sa luati o decizie în legatura cu ele.

• Puneti întrebari   la care suportati sa auziti raspunsurile.

Când aflati despre o aventura puteti fi tentati sa puneti o mie de întrebari. Este mai bine sa puneti întrebari mai simple pentru a va da timp sa abordati mai târziu întrebari mai dificile. Daca îi marturisiti partenerului despre aventura, comunicati-i acest fapt

într-un- mod pe care acesta sa-l poata întelege si raspundeti întrebarilor într-o maniera cinstita si cât mai la obiect. De exemplu, daca acesta întreaba: "De ce ai facut asta ?", raspundeti spunând: "Pentru ca eram singur/confuz/gelos/înstrainat dupa nasterea copilului nostru." (sau oricare simtiti ca ar fi motivul aventurii), mai degraba decât: "Nu stiu, s-a întâmplat pur si simplu." - fraza care nu xplica nimic.

• Acordati un timp anume discutiei despre aventura.

Discutia despre aventura poate deveni apasatoare,mai ales daca este însotita de insulte si acuzatii.

Aceasta înseamna adesea ca pâna la urma veti renunta amândoi, stresati si incapabili sa discutati într-o maniera constructiva despre ceea ce s-a întâmplat. O solutie ar fi sa cadeti de acord sa discutati acest subiect doar o jumatate de ora pe zi. Pe parcursul acestui timp, unul dintre arteneri poate fi cel care pune întrebarile sau amândoi îsi pot expune sentimentele pe care le traiesc. Dupa  expira timpul acordat, discutia

ar trebui sa se opreasca. Aceasta abordare cere disciplina, dar ajuta la reducerea învinuirilor care planeaza inevitabil in jurul aventurii.

●Nu dati vina pe amant.

Unele cupluri nu pot face fata realitatii actiunilor  partenerului infidel si arunca toata vina pe seama amantului.Tipic, acestia îl denumesc pe amantul drept "rapitor" sau "seducator" sau "o persoana care se culca cu cine apuca". Aceste descrieri pot conveni de minune persoanei care a avut aventura, pentru ca nu o obliga sa faca fata propriei culpabilitati. In acesti mod, partenerul infidel este lasat sa scape printre degete" si toata vina cade în spatele amantului. Este adevarat ca si amantul îsi are propria sa responsabilitate pentru situatia creata, dar daca relatia va merge mai departe, cuplul trebuie sa faca fata adevaratului motiv a1aventurii, în loc sa considere o alta persoana ca fiind complet responsabila.

• Fiti gata sa ascultati, dar si sa vorbiti.

În tot mai multe sfere ale societatii, arta de a asculta începe sa dispara. Oamenii au tendinta de a sari grabiti de la o problema la alta, discutând adesea despre propriile lor pareri, în loc sa acorde drept la replica si altora.

Aceasta ,afirmatie este adevarata.si pentru partenerii unui cuplu, mai ales dupa ce au trait experienta unei aventuri. Fiecare partener poate fi atat de preocupat de viziunea sa personala asupra aventurii  si atât de nerabdator sa si-o exprime, încât uita sa asculte cu

adevarat ceea ce spune celalalt. Aceasta situatie poate aparea daca partenerul infidel se simte atât de vinovat,încât blocheaza destainuirile celuilalt referitoare la efectele aventurii asupra sa ca partener înselat. Ascultati- va cu atentie partenerul pâna când termina ce are de spus, fara sa-l întrerupeti si mentinând contactul vizual. Daca este suparat, ramâneti calmi si încurajati-l, în loc sa va lasati si dumneavoastra coplesiti.

Nu-l acuzati niciodata ca se poarta stupid sau ca face prea mult caz . Sentimentele lui sunt reale chiar daca nu sunteti de acord cu punctul lui de vedere

• Acordati-va timp.

 Nu va asteptati sa rezolvati în câteva saptamâni toate problemele pe care le aduce la suprafata o aventura. Recuperarea dupa o ventura poate dura luni si chiar ani de zile. Abordati  fiecare problema pe masura ce apare si acceptati faptul ca sentimente precum amaraciunea, gelozia, furia si confuzia sunt naturale si corespunzatoare circumstantelor date. Dumneavoastra si partenerul va doriti, poate, ca totul sa ramâna în urma, dar este un vis nerealist.

Construirea încrederii necesita un timp îndelungat chiar ani de zile, în anumite cazuri Sarcina pe care v-o propuneti - reconstruirea increderii poate dura si mai mult timp. Primele saptamani si luni  dupa dezvaluirea aventurii pot fi cele mai dureroase ,dar veti vedea ca daca va doriti cu adevarat  puteti face fata destul de bine luarii unor decizii importante în anumite probleme de care va loviti si  relatia poate supravietui aventurii.

                    Sper sa va fie de folos!

            Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

Obstacole individuale in comunicare

A). Renuntarea (la femei) din teama de confruntare cu partenerul, de a nu-l infuria , de a nu fi abandonata, de a nu spune lucruri teribile la manie. Traieste cu iluzia ca tolerandu-i toate mizeriile partenerului,problemele se vor rezolva de la sine si pana la urma va fi recompensata pentru rabdarea ei . In felul acesta nu face decat sa “isi sape o groapa si mai adanca”

Comportamente recomandabile: se gaseste timpul,contextul si modalitatile  propice discutarii problemei .

B) Evitarea constanta a conflictelor- Politica strutului

Nu ajuta pentru ca:

-    te pacalesti singur, problema nu dispare

-    acceptarea tacita incurajeaza comportamente incorecte,daca acestea sunt ignorate;

-    conflictul persista pana e abordat direct si rezolvat.

C) Certaretul

-    se cearta pentru orice problema;

-    tine sa demonstreze ca are dreptate;

-   se contrazice in permanenta detaliu cu detaliu.

D) Lipsa de cooperare poate demonstra:

-  ca persoana  poate fi confuza cu privire la propria identitate;

- persoana are un blocaj din perioada incercarii sa se afirme pe sine (in jurul varstei de 2 ani) si incearca in permanenta sa repare trecutul prin refuzul de a coopera ca adult;

- lipsa de cooperare a parintilor i-a facut sa-si internalizeze un model deficitar.

E) Autoritatea

- creeaza iluzia solutionarii conflictului prin reducerea la tacere a partenerului ;

- desi pe termen scurt se aplaneaza conflictul,pe termen lung acesta se accentueaza;

- de fapt reprezinta incapacitatea partenerului de a lasa fraiele din mana de teama de a fi dominat .

- cu un partener autoritar se poate convietui daca este implicat in actiunile  partenerului  si i se cere parerea .

F) Competitia: nevoia de a castiga cu orice pret

- partenerii investesc mai multa energie de a castiga decat a cultiva relatia si persoanele;

- respectul de sine al castigatorului creste, pe cand furia celui care pierde escaladeaza conflictul ;

- in timp, scade respectul de sine al ambilor parteneri .

G) “Numai fraierii cedeaza”

- vina poate fi pusa pe seama conditionarii culturale, datorita careia barbatul resimte dificultati atunci cand cedeaza in fata sotiei ;

- teama de a fi dominat de sotie;

- barbatul traieste cu iluzia ca el detine controlul .

H)    “Refuzul de a juca in echipa”

-  daca fiecare actioneaza independent se poate ajunge la conflicte pentru ca in cuplu solutiile trebuiesc acceptate de amandoi.

I)        Lipsa creativitatii

-  certurile indelungate duc la conflicte cronice ce stimuleaza SNA ce duce la pierderea functiilor cognitive superioare, inclusiv creativitatii .

                   Sper ca v-am dat o tema de gandire!

                     Niculina Ciuperca,psiholog-consilier familie-cuplu

C

Cel ce inseala

Cu mult timp in urma, a trait un boier tare bun. Intr-o zi, l-a chemat la el pe un taran si i-a spus:


- Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce destul de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?


- Sigur, boierule - a raspuns omul bucuros - ce trebuie sa fac ?


- Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii.


Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? "E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?!"


Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica.


Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus:


- Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare.


Acum si-a dat seama omul de greseala sa. A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, singur s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic.


In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni.



"Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi."

Sper ca v-am dat o tema de gandire!
Niculina Ciuperca,psiholog-consilier familie-cuplu

Copilul bine crescut

Intr-un sat din campie, s-au intalnit la fantana trei femei. Doua dintre ele nu incetau sa-si laude baietii. Cea de-a treia, insa, nu spunea nimic, cu toate ca avea si ea un baiat de care nu s-ar fi putut plange. Au luat cele trei femei cate o galeata cu apa si au plecat impreuna inapoi, spre casa. Pe drum, s-au intalnit cu cei trei copii, care se jucau intr-o livada.


- Ia uite-l pe-al meu, a zis prima femeie. E asa de puternic.


- Dar al meu, zise si a doua, e priceput la toate.


Nici de aceasta data, cea de-a treia femeie nu a spus nimic. Insa, copilul ei, vazandu-si mama, s-a grabit sa vina si sa ia el galeata. Ceilalti doi baieti au inceput sa rada si au ramas sa se joace mai departe. Acum se vedea adevarul. Din modestie, cea de-a treia femeie nu se laudase cu feciorul sau, dar, in locul ei, vorbeau faptele ...


"Invata-te, fiule, sa fii totdeauna simplu si fara rautate! "

Capcanele certurilor in casnicie

01.Contraacuzatiile : acuzari reciproce ,fara a se asculta unul pe altul
02.Atacurile verbale :”numai eu fac asta”, sau “ti-am spus sa faci asa”
03.Tinerea scorului : cine a avut de cele mai multe ori castig de cauza
04.Castigatori/Invinsi
05.Uciderea personalitatii celuilalt
06.Generalizarile: “intotdeauna faci asa”…
07.Tocanita de probleme : intr-o diascutie amestecati tot ce va deranjeaza
08.Loviturile sub centura:ataca partenerul cu informatii pe care acesta I le dezvaluise intr-un anumit moment
09.“Gaz pe foc”- comentarii acide care infurie partenerul
10. “Istoria antica”-aducerea in discutii a unor evenimente din trecut
11. “Eu ,Marele sef de trib”, tu ,”Micutul indian”
12. Recrutarea aliatilor di randul membrilor de familie sau altor persoane
13. Trezirea sentimentului de vinovatie in celalalt
14. Blocajul- refuza sa-i ofere celuilalt satisfactie
15. Ambuscada- lansarea atacului fata de partener cand acesta este vulnerabil
16. Sabotajul silentios- partenerul se razbuna in tacere sau indirect
17. Sacaieli, vaicareli, reprosuri , reduc din capacitatea de negociere
18. Cicatrice vechi
19. Jocul puterii masculine :refuzul de a negocia
20. Manipularea celuilalt

Daca veti reusi sa evitati aceste capcane cu intelepciune, veti putea evita escaladarea conflictelor,care pana la urma transforma o casnicie ce se dorea fericita intr-un adevarat iad.

Sper ca v-am fost de folos si de asta data!

Niculina Ciuperca,psiholog consilier familie-cuplu

Pasi de urmat-pentru a-ti ajuta partenerul sa ajunga o persoana matura si responsabila

1.Nu ii mai acordati atentie pozitiva atunci cand se poarta intr-o maniera iresponsabila. Nu il mai salvati, nu mai curatati dupa el,etc.

2.Nu ii mai acordati atentie negativa ori de cate ori se comporta intr-o maniera iresponsabila. Nu mai tipati,nu mai amenintati,etc.

3.Sub nici o forma nu dati atentie purtarilor imature. Pretindeti ca sunteti surda,nepasatoare si oarba. In acest timp,pentru a reusi spuneti-va ca e doar ceva temporar si va da rezultate.

4.Recompensati comportamentul responsabil al partenerului cu cuvinte de lauda,dovezi de afectiune si atentie pozitiva.

5.Nu uitati sa rasplatiti micile progrese.Foarte adesea sotiile asteapta rezultate miraculoase peste noapte. Amintiti-va ca,inainte de a merge in picioare,cu totii mergem de-a busilea. Orice varsta ar avea partenerul dumneavoastra,daca pana acum nu a invatat sa mearga singur,acum trebuie sa invete sa faca primii pasi.Nu uitati sa-l laudati pentru fiecare pas pe care incearca sa-l faca.

Sper sa va fie de folos!
Niculina Ciuperca,psiholog-consilier familie-cuplu
Cabinet individual de psihologie,Bucuresti,
Str.Ceahlaul 22,Etaj 2,ap.5 (Crangasi)
Telefon 0724878966

Cum putem evita conflictele in cuplu

Am incercat sa vin in sprijinul familiilor tinere, dar si al celor cu state vechi,dar care ajung din cauza unor probleme minore sa uite clipele minunate care i-au adus impreuna .
Eu am incercat sa structurez pe cele mai importante reguli.Nu pot decat sa va indemn sa folositi ce vi se potriveste, sau sa va gasiti impreuna propriile reguli care sa va ajute sa treceti peste momentele dificile .

1). Cuplul este mai important decat fiecare din parteneri . Scop final:invingator/ invingator, nu invingator/ invins.
2). Trebuie sa stiti cand sa pastrati tacerea : ce vreau sa spun este de ajutor relatiei, sau partenerului? Daca nu, renuntati sa mai spuneti .
3). Atentie cand abordati un subiect . O problema care deranjeaza e bine sa fie discutata intr-un moment de calm si relaxare,nu cand sunteti furiosi.
4). Pot fi probleme carora pentru binele cuplului trebuie sa le declarati un armistitiu permanent (probleme care nu au legatura cu casnicia, sau daca au, nu ar fi benefice pentru cuplu- ex. o problema dureroasa din trecut).
5). Acordati-i celuilalt privilegiul indoielii sau prezumtia de nevinovatie .
6). Atentie la modul de interpretare. Interpretarea negativa sau deformata a mesajelor stimuleaza sistemul nervos autonom(SNA) si ucide posibilitatea rezolvarii conflictelor .
7). Atentie la orgolii!
8). Interpretati corect mesajul partenerului . Pasi de urmat:
- abtineti-va sa raspundeti imediat cand vi se pare ca nu-i ceva in ordine;
- faceti un pas innapoi in timp, ca sa realizati daca remarca partenerului va aminteste de ceva din trecut ;
- aruncati o privire lucida asupra faptelor, pentru a constientiza diferenta dintre ce se intampla in trecut si ce se intampla acum; verificati-va suspiciunea ;
- estompati detaliile(puteti spune ca acest comportament va aminteste ceva dureros din trecut si ar fi bine sa nu mai fie folosit).
9). Daca doriti sa aveti o casnicie fericita, pastrati o proportie de 5/1 intre comunicarile pozitive si negative.
10). In caz de conflict,pastrati-va calmul in voce.
11).Revendicari versus reprosuri (cereti-i partenerului in mod direct ce doriti,fara a-i reprosa alte lucruri). Acuzatiile stimuleaza SNA al sotului, creierul se blocheaza si nu poate auzi sau procesa mesajul.
12).Nu se abordeaza partenerul cand e obosit, iritat, asteptati pana s-au limpezit apele.
13). Cand nu aveti alte solutii, folositi umorul, pentru ca reactiile biochimice care insotesc umorul sunt incompatibile cu cele care insotesc mania.
14). Acceptarea diferentelor , recunoasterea dreptului celuilalt de a exista ca persoana separata. Fa pentru partener ce-i place lui, nu ce-ti place tie.
15).Sotii isi satisfac reciproc dorintele, isi respecta promisiunile.

          Sper sa va fie de folos!
           Niculina Ciuperca,psiholog-consilier familie-cuplu
   
  Bibliografie : Jamie Turndorf-Arena Conjugală

Beneficiile abstinentei in randurile adolescentilor

In zilele noastre , identitatea sexuala a fost inlocuita treptat de imaginea sexuala , imaginea inlocuind fondul sufletesc si moral al persoanei .
Imaginea sexi a individului , devenita provocatoare, este mai mult decat o simpla “invitatie”, in unele situatii devenind chiar o “violentare “ directa a celuilalt , cu intentii precise, avand valoarea functionala de “a fi vazut”, “a provoca”, “a atrage” parteneri .
La acest lucru contribuie atat vestimentatia , care scoate in evidenta formele corpului, subliniind anumite regiuni, expunand zone anterior interzise de normele sociale dar si de pudoare , precum si limbajul ce contine aluzii transparente , expresii vulgare , provocatoare, agresive .
S-a schimbat si modalitatea de abordare a partenerului , care , a devenit lipsita de eleganta, de curtoazie .Frapeaza adesea maniera directa, provocatoare, care vizeaza violenta pulsiunilor primare.
Asa zisa revolutie sexuala “ de eliberare a individului de sub influenta “represiv-modelatoare “a valorilor culturale, morale si spiritual-religioase a dus la inlocuirea vechilor modele traditionale cu “antimodele libere,nerepresive”.
Manipularea tineretului sub forma de educatie sexuala prin intermediul unei anumite ,,parti din mass-media” specializate in acest gen , intretine o atmosfera de tensiune erotico-sexuala, provocatoare, cu efecte negative in mentalitatea, atitudinile, imaginea si conduitele sexuale ale acestora .
Mai mult chiar, se discuta despre varsta cand trebuie sa aiba loc primul contact sexual , despre durata unei relatii la capatul careia sa aiba loc relatii intime, dar nu li se spune tinerilor despre beneficiile abstinentei, cat despre casatorie, nici macar nu se aminteste.
Apar tot mai des diferite personalitati care sustin ca ,,nu-i importanta casatoria “, ca”nu te tine un petec de hartie”, etc. care induc ideea ca a fi modern trebuie sa traiesti oricum.
In zilele noastre adolescentii sunt expusi la aproximativ 10 ore si ½ de mass-media pe zi. Nu cantitatea de mass media conteaza , ci continutul.
Inspre ce ne indreapta acesta influenta?
Nici un post de televiziune n-am vazut sa faca o prezentare pozitiva, clar argumentata a beneficiilor abstinentei pana la casatorie si sa-i pregateasca pe tineri sa aiba in viitor o casnicie sanatoasa .
Scott Phelps vorbea la “Conferinta despre abstinenta” de la Deva despre programele prin care tinerii americani sunt informati despre consecintele implicarii intr-o relatie sexuala pre-maritala : in plan FIZIC (sarcina, BTS,SIDA, infertilitate,Cancer) , MENTAL (ingrijorare, frica /stres, regret,lipsa de respect de sine), FINANCIAR( sarcina,copil, ingrijire/suport, pierderea venitului), SOCIAL (reputatie, conflict parental, izolare, schimbarea prietenilor), EMOTIONAL (goliciune, singuratate, inima franta, manie , furie ) .
Este asa de greu sa facem si noi asta?
Posturile de televiziune particulare sustin ca-si pierd audienta. Dar televiziunea nationala , asociatiile, fundatiile umanitare consider ca o pot face. Avem o datorie morala fata de tineri sa-i informam, pentru ca un tanar informat poate sa ia hotarari in cunostinta de cauza.
S-a constatat ca sexul nu rezolva totdeauna problemele , este o capcana in care cad foarte multi tineri , iar acceptarea unirii sexuale de catre fete inseamna o adevarata lupta interioara intre dorinta sexuala si instinctul de conservare a integritatii fizice , lupta care poate duce la adevarate traume sufletesti. Tinerii trebuiesc ajutati sa inteleaga faptul ca actiunile de azi le vor influenta relatiile si in special casatoria viitoare , ca numai rezistand presiunilor negative pot sa-si implineasca scopurile viitoare .
Pe drept cuvant sustine Scott Phelps ca “abstinenta este singurul mod sigur de a-ti proteja corpul, mintea si inima de diferite consecinte ale activitatii sexuale premaritale. Abstinenta este cel mai sigur, sanatos mod de viata si una dintre cele mai bune cai de a te pregati pentru o viitoare casnicie sanatoasa “

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

Infidelitatea- factor destabilizator al relatiei de cuplu

Infidelitatea creaza mari probleme in cuplu,pentru ca duce la tradarea increderii partenerului, sperantelor, viselor si asteptarilor acestuia .
In general la infidelitate se ajunge cand exista probleme in cuplu , chiar daca uneori acestea sunt bine ascunse.
Motivele sunt multiple. Uneori, unul din parteneri cand sesizeaza ca sunt probleme, crede ca poate stabiliza situatia avand o aventura , pe care o vede ca pe o supapa de siguranta emotionala, menita sa-l detensioneze si sa uite de problemele cuplului . Poate fi o latura pozitiva daca ramane secreta, dar care, odata deconspirata face ca pe langa problemele cuplului sa mai adauge si noua stare de nefericire .
Un sfat pentru partenerul inselat :e preferabil sa nu cercetati ca sa nu descoperiti lucruri pe care nu le puteti tolera . Daca aveti intelepciunea sa identificati problemele cuplului, sa-ncercati sa le rezolvati si sa va asumati o parte din vina care l-a impins pe partener spre infidelitate, cuplul va functiona in continuare .
O greseala care poate duce la despartirea definitiva, este ca atunci cand partenerul care descopera infidelitatea sa incerce sa se razbune procedand la fel.Simtindu-se ranit, intr-un acces de furie crede ca-si pedepseste partenerul ("sa simta si el cum m-am simtit eu"). Aventura aceasta a razbunarii aduce mari regrete in momentul in care se constientizeaza ca a ajuns sa faca aceleasi lucruri pe care le-a detestat la partener .
In multe cazuri infidelitatea apare din cauza faptului ca, in conditiile vietii de astazi cand cei doi pun pe primul loc mentinerea unui loc de munca pentru a-si asigura existenta, uita sa-si mai comunice problemele importante , uita de ce sunt impreuna si devin doi straini . Cel care inseala nu-si doreste sa paraseasca relatia, vrea doar sa-l atentioneze pe celalalt ca exista , ca e nefericit in cuplu, ca exista probleme si ca trebuie sa faca ceva sa-si tina partenerul aproape . De multe ori acest tip de aventura poate sa nu aiba implicatii sexuale, cealalta persoana fiind folosita ca o amenintare emotionala , care sa implice cuplul in rezolvarea problemelor ignorate pana acum .
Cuplul poate functiona in continuare daca cei doi recunosc aventura ca pe un semnal al lipsei de comunicare
un rol important avand si durata aventurii.
Uneori,aventura poate fi legata numai de sex,la aceasta practica recurgand persoane a caror experienta sexuala este limitata . Se poate evita printr-o discutie onesta intre parteneri legata de dorinte si nevoi .
Un rol important in relatia de cuplu, il joaca si personalitatea individului . Sunt persoane care nu au capacitatea de a avea incredere dezvoltata si atunci se tem sa se apropie prea mult emotional de parteneri, se retrag cativa pasi, au o aventura si apoi incearca sa reconstruiasca relatia . Sunt constiente ca nu trebuie sa procedeze astfel, dar sunt incapabile sa se opreasca . Poate si-ar dori sa se angajeze in relatii care sa le aduca satisfactii, dar saboteaza singure relatia.
Din pacate sunt si situatii cand problemele cuplului persista multa vreme si orice incercare de a stabiliza relatia este un esec . In aceasta situatie, unul dintre parteneri doreste sa evadeze din problemele dificile ale relatiei,dar ii este greu sa spuna acest lucru partenerului, de care nu mai este atasat emotional. Simte ca relatia lor nu mai are nici un viitor si incearca sa puna bazele unei relatii viitoare .
Indiferent sub ce forma se manifesta, infidelitatea provoaca multa suferinta . De aceea nu e bine sa se ajunga aici .
Problemele din cuplu nu se deterioreaza dintr-o data . De aceea revin cu indemnul dintr-o postare anterioara : "atentie la semnalele de avertizare!"

Sper ca v-am mai dat o tema de gandire!

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

Atentie la semnalele de avertizare!

Pentru ca in ultima vreme tot mai multi barbati care ajung in cabinetul meu se plang de faptul ca nu stiu cum de s-a ajuns la despartire, (fiind convinsi ca ei nu au nici o vina), incerc sa scriu cateva randuri pentru barbati pentru a le veni in ajutor .

Nici o schimbare in relatie nu apare dintr-o data. Important e sa se acorde atentie oricarui semnal care vine din partea sotiei. Aceasta poate manifesta insatisfactie cu privire la relatie, se poate plange ca-i nefericita, ca nu i se da atentie,ca sotul nu mai e romantic si nu mai e atent la nevoile ei.

Daca situatia se prelungeste,ea se convinge ca lucrurile nu se vor schimba in bine,capata un sentiment persistent al lipsei de speranta ca relatia va mai intra pe un fagas normal, crede ca se asteapta la ce-i mai rau de la partener si se agata de divort ca ultima solutie pentru a iesi din aceasta situatie dureroasa.

Daca sotul gaseste intelepciunea sa inteleaga ca mariajul lor are probleme si ca amandoi trebuie sa faca schimbari semnificative pentru a-l aduce la normal,divortul poate fi evitat.

In situatia in care orgoliul masculin e mai puternic decat rezolvarea problemei,consilierul de cuplu il poate ajuta sa inteleaga unde greseste,sa fie mai atent la semnalele sotiei,sa interpreteze indiciile ambivalentei acesteia ca pe un semn serios ca e nevoie de schimbare ,sa invete sa comunice cu sotia fara sa se simta amenintat si sa adopte o atitudine de aparare.



Sper ca v-am dat o tema de gandire!

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

Parcul Giulesti mai curat!

Ii rog pe cititorii mei sa semneze petitia Parcul Giulesti mai curat d e la adresa http://www.petitieonline.com/parcul_giulesti_mai_curat
pentru a-i ajuta pe copiii si batranii din cartierul Giulesti sa aiba unde petrece cateva ceasuri intr-un mod civilizat

Cheia potrivita- de invatatura pentru tinerele neveste si nu numai

Aceasta povestire cu talc preluata de pe http://www.crestinortodox.ro/povestiri-talc/ , o recomand tinerelor neveste, rugandu-le sa reflecteze pe marginea ei si sa incerce sa gandeasca ce schimbare ar fi in cuplu , daca ar gasi "cheia potrivita " pentru a ajunge la sufletul barbatului

La un calugar a venit o femeie sa-i ceara ajutorul, fiindca nu avea intelegere in casa.
- Ce-ai facut in aceasta situatie, a intrebat-o calugarul ?
- Am incercat sa-mi conving barbatul, certandu-l.
- Cand ati avut iar probleme, ce-ai mai facut ?
- Acelasi lucru, i-a raspuns din nou femeia. I-am reprosat si l-am certat. Si de fiecare data am facut la fel.
Atunci, calugarul a scos o gramada de chei si dandu-i una femeii a rugat-o sa deschida usa din fata lor. A incercat femeia, dar, nepotrivindu-se cheia respectiva, i-a cerut calugarului alta cheie.
- Poate n-ai stiut cum sa deschizi, i-a spus calugarul, mai incearca!
Dar oricat s-a straduit femeia, nu a putut deschide.
- Parinte, dati-mi toata gramada de chei si aflu eu care-i cea potrivita - l-a rugat aceasta. Privind-o cu caldura, duhovnicul i-a raspuns:
- Acum intelegi ce-am vrut sa-ti dovedesc ? Cum nu poti tu deschide acea usa cu o cheie nepotrivita, oricat ai incerca, tot asa nu poti deschide sufletul barbatului tau cu aceeasi vorba de cearta cu care incerci mereu. Cauta cheia potrivita si, daca o vei gasi, sigur vei putea deschide!

"Invataturile date cu forta nu pot dainui in suflete, pe cand invataturile primite in suflet cu placere si cu bucurie raman de-a pururi."

Sper ca v-am dat o tema de gandire!
Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu