http://www.timpolis.ro/articol-vino-acasa-mama-imi-lipsesti-foarte-mult-23283.html

http://www.timpolis.ro/articol-vino-acasa-mama-imi-lipsesti-foarte-mult-23283.html

Timpul schimbarii

De felul cum stim sa modelam mintea fiecarui copil depinde evolutia lui in timp. Fiecare OM ADEVARAT are un parinte responsabil.

Va ofer ca tema de reflectie aceasta povestioara preluata de pe forumul crestin ortodox

La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse:
- Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa ?
- Nu - i-a raspuns batranul. Vino cu mine!
L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:
- Vezi acest vlastar, stii ce este ?
- Da, parinte, un puiet de brad.
- Smulge-l!

Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.

- Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:
- Smulge-l acum pe acela.
-Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te si mai cheama pe cineva.
Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.
- Acum scoateti bradul falnic de acolo.
- Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.

- Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel ? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu.

"Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra, daca in noi raman radacinile care vor creste din nou."

Atentie! Manifestari prin care se recunoaste aparitia cancerului de col

http://healthy.kudika.ro/articol/healthy~obstetrica-ginecologie/23787/cancer-de-col-manifestari.html?utm_source=newsletter-healt

Comunicare adulti-copii

Pentru tinerii parinti,cateva sfaturi in ceea ce priveste comunicarea parinte-copil.

Atentie la barierele care fac atat de rau comunicarii!

Bariere in comunicarea adultilor cu copiii

1)      A da ordine,directive si a comanda – provoaca furie si rezistenta (ex.faci asta pentru ca asa spun eu).

2)      Amenintarea, admonestarea (in loc de “daca nu te opresti vei fi pedepsit”, se va folosi  “as vrea sa te opresti, iar daca nu o faci, vei fi pedepsit”).

3)      A tine morala sau predici (in loc de “ar fi trebuit sa nu chiulesti” se spun consecintele faptului ca au chiulit).

4)      A da sfaturi, solutii sau sugestii (oferite prea des copiilor,acestia devin dependenti de ei).

5)      A judeca,critica,blama (cand exista diferente de opinii,se prezinta pareri, nu blamari).

6)      Lauda nu este eficienta  cand copilul nu e sigur de abilitatile lui. Este bine sa se ofere incurajari care separa copiii de comportament (corect: am incredere in tine ca poti face...)

7)      A porecli, a ridiculiza si a face de rusine (acest comportament poate crea probleme cu stima de sine a copilului,umilirea si resentimentele copilului).

8)      Interpretarea,analiza,diagnosticarea

9)      Reasigurarea, consolarea,suportul (spunand copilului ca vor realiza sigur un lucru,daca nu le reuseste se vor simti rau . Mai bine le spunem sa faca tot ce depinde de ei, dar nu totdeauna se intampla asa cum isi doresc.Sa analizeze de ce nu au reusit daca se intampla asta,pentru a nu gresi pe viitor).

10)  Interogarea: de ce ai facut asta? Copiilor nu le place sa fie bombardati cu intrebari si vor comunica mai greu. Incercand sa se apere, se ajunge la certuri.

11)  Distragerea, umorul. Pot fi solutii temporare,cand copiii sunt suparati. Umorul poate fi interpretat uneori gresit , incercarea de a-i distrage poate transmite mesajul ca sunt considerati incapabili sa rezolve problema. Orice problema se rezolva cu calm atunci cand apare,cu argumente.

NOTA!

Cele mai eficiente mesaje de comunicare sunt mesajele afirmatii bazate pe sentimente (mesaje tip “eu”)  Ex. As aprecia daca ai face.....Mi-as dori sa faci....

Mesajele trebuiesc transmise  calm,ferm,nu pe un ton furios,fara tendinta de a judeca,presupune si blama.

Formula de comunicare:sentiment +comportament + efectele comportamentului +cerinta de a-l schimba.

Ex.Mi-ar placea sa nu mai arunci lucrurile....Imi este greu sa adun tot timpul dupa tine... M-as bucura cand vin de la serviciu sa vad ca ti-ai facut curat......sa poti merge la joaca,daca nu va mai trece un timp pana termini...

Metode care functioneaza in educarea copiilor:

-         apreciere si respect;

-         consecinte logice ale comportamentului si monitorizarea;

-         reguli consistente,limite si obiceiuri;

-         rezolvarea problemelor prin comunicare;

-         suport si empatie;

-         a vorbi cu copilul in loc de a monologa;

-         a-l asculta atunci cand vrea sa comunice ceva;

-         a reduce furia si resentimentele;a nu lua lucrurile personal;

-         a incuraja copilul sa-si asume responsabilitati.

Metode care nu functioneaza:

-         ironic,batjocoritor,lipsa respectului;

-         pedepse;

-         permisivitate;

-         reguli arbitrare si lipsa monitorizarii;

-         control si multe interziceri;

-         criticism,insulte;

-         a tine prelegeri;

-         a tine resentimente;a personaliza problemele;

-         a supraproteja,a face in locul copilului .

Sper sa va fie de folos!

Bancnota de 20 dolari

Aceasta povestioara, preluata tot de pe "Unelte pentru schimbare",se doreste a da de gandit celor care fac din orice nereusita a lor o catastrofa.Indiferent daca astazi nu va reuseste ceva si aveti anumite neimpliniri, nu uitati ca si maine e o zi si daca astazi analizati ce ati gresit si va faceti o strategie pentru viitor, multumirea nu  intarzie sa vina.

Valoarea noastra ca persoana este aceeasi indiferent daca astazi avem un comportament mai bun, sau mai putin bun.

Un consultant de renume şi-a început un seminar ţinând în mâna o bancnotă de 20 USD în faţa a 200 de oameni. A întrebat:“Cine vrea aceasta bancnotă de 20 $?” Imediat au început să se ridice mâinile iar consultantul a adăugat:

“Am să dau această bancnotă unuia dintre voi, dar mai întâi am să fac ceva cu ea.” Nici nu a terminta bine de vorbit că a şi început să mototolească bancnota. Apoi a întrebat din nou:

“Cine o mai vrea?” În aer mai erau ridicate mâini.

“Bine, adăugă consultantul, dar dacă fac asta?” şi a scăpat bancnota pe podea după care a început să o calce cu piciorul. Apoi a ridicat-o. Era mototolită şi murdară.

“O mai vrea cineva?”, întrebă el surâzând. Normal că încă se mai vedeau mâini ridicate.

“Dragii mei prieteni, tocmai aţi învăţat o lecţie foarte valoroasă. Indiferent ce am facut eu cu banii, voi tot i-aţi vrut fiindcă aceştia nu şi-au pierdut valoarea. Încă valorează 20 $!”

Morala

De multe ori în viaţa noastră suntem părăsiţi, jigniţi, stropiţi cu noroi din cauza deciziilor pe care le luăm şi a circumstanţelor de care avem parte în viaţa noastră. Ajungem să credem că nu avem nicio valoare.

Dar să ştii că indiferent ce s-a întamplat şi ce se va întâmpla nu îţi vei pierde niciodată valoarea. Pentru cei care te iubesc tu eşti de nepreţuit. Valoarea vieţii noastre provine nu din ceea ce facem, pe cine cunoaştem ci din ceea ce suntem.

Secretul Succesului

Redau mai jos o povestioara preluata de pe site-ul "Unelte pentru schimbare",asupra careia doresc sa reflectati :

A fost odată un băiat care îşi dorea să găsească secretul succesului. Într-o zi l-a căutat pe un înţelept care locuia sus în munţi. S-a dus în coliba lui şi l-a întrebat:

“Înţeleptule, poţi să-mi spui care este secretul reuşitei în viaţă?”

Înţeleptul a tăcut pentru o vreme. Apoi l-a condus pe tânărul nostru la un râu din apropiere. Au înaintat prin apă până când capul tânărului a fost în totalitate acoperit de apă. Băiatul se lupta să îşi ţină capul deasupra apei. Spre surprinderea lui, bătrânul nu încerca să îl ajute. Dimpotrivă, îi ţinea capul sub apa. După câteva momente, bătrânul l-a scos din apa şi au plecat înapoi spre colibă. Odată ajunşi acolo, înţeleptul l-a întrebat ce îşi dorea cel mai mult în timp ce se afla sub apă.

Tânărul i-a răspuns răstit: “Bineînţeles că imi doream să respir, bătrân nebun!”

Înţeleptul i-a replicat îndată: “Fiule, dacă îţi doreşti succesul pe atâta cât îţi doreai să respiri, atunci ai aflat care este adevăratul secret al succesului.”

Morala

Succesul este o chestiune de alegere. Dacă ai suficiente motive, nu este nimic să nu poţi face.

Odată ce ai găsit motivul pentru a face ceva, vei găsi cu siguranţă şi modul de a face. O dorinţă oarecare nu va face minuni. Dorinţa arzătoare, transformată în obsesie, generează energia care te face să atingi orice scop îţi vei propune.

Povesti de mama

http://povestidemama.ro/category/sfatul-specialistului/

http://povestidemama.ro/cum-sa-ti-ajuti-copilul-sa-si-construiasca-stima-de-sine-partea-i/

http://povestidemama.ro/cum-sa-ti-ajuti-copilul-sa-si-construiasca-stima-de-sine-partea-i/

http://povestidemama.ro/cum-sa-ti-ajuti-copilul-sa-si-construiasca-stima-de-sine-partea-a-ii-a/

http://povestidemama.ro/cum-sa-ti-ajuti-copilul-sa-si-construiasca-stima-de-sine-partea-a-ii-a/

Ce trebuie sa stim despre agorafobie

Agorafobia survine in contextul panicii cu agorafobie, dar poate exista si fara a avea un istoric de panica.

Persoana cu agorafobie  se teme de locuri sau spatii deschise, largi (cum ar fi pietele, stadioanele, bulevardele, bisericile, teatrele, etc), avand convingerea ca scaparea din acestea poate fi dificila sau in cazul unui atac de panica ori a unor simptome asemanatoare nu poate primi ajutor. Din aceasta cauza, incepe sa evite sa fie singura in afara casei, sa se gaseasca intr-o multime, sa stea la rand, sa se afle pe un pod, sa calatoreasca cu trenul, autobuzul, automobilul.

Daca evitarea se refera doar la una sau numai la cateva situatii specifice, atunci avem de-a face cu o fobie specifica, nu cu agorafobie. In cazul in care se evita doar situatii sociale, putem vorbi de o fobie sociala. Multi dintre pacientii cu agorafobie pot avea si alte fobii, diagnosticul corect fiind pus de psiholog.

In cazul agorafobiei situatiile nu numai ca sunt evitate, dar atunci cand persoana este expusa unor astfel de situatii le indura cu mare dificultate, este disperata ca se intampla o nenorocire, se teme de un atac de panica, simte nevoia unui insotitor pentru a se putea confrunta cu situatia temuta, poate dezvolta depresie, stari de oboseala, tensiune, alcoolism, obsesii.

De obicei, agorafobia apare intre 18-35 de ani si este mai frecventa la femei decat la barbati(2/3 din bolnavii cu agorafobie sunt femei).

Aproximativ 5% din adulti prezinta agorafobie, debutul  fiind uneori brusc, alteori progresiv. De cele mai multe ori nu exista o cauza evidenta.

Studiile au aratat ca agorafobia are tendinta sa apara la mai multi membri ai aceleiasi familii, dar nu este foarte clar daca este implicat un factor genetic sau sunt factori de alta natura.

Fara tratament, agorafobia poate dura mai multi ani si se agravaza in timp, pentru ca  deterioreaza capacitatea indivizilor de a-si indeplini responsabilitatile domestice si a se deplasa la serviciu sau in punctele unde au nevoie.

Agorafobia necesita atat tratament medicamentos cat si terapie .

Simptomele unui atac de panica

Atacurile de panica survin atat in contextual unei tulburari anxioase,dar si al unor tulburari afective,al unor tulburari in legatura cu o substanta, precum si al unor conditii medicale generale(ex.cardiace,respiratorii,vestibulare,gastrointestinale).

In cazul unui atac de panica, persoana respective parcurge o perioada distincta de frica intensa sau discomfort, in care patru (sau mai multe) din urmatoarele simptome apar brusc si ating o intensitate maxima in decurs de 10 minute:

-         palpitatii, batai puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac;

-         transpiratii;

-         tremor sau trepidatie;

-         senzatii de scurtare a respiratiei sau de strangulare;

-         senzatie de sufocare;

-         durere sau disconfort precordial;

-         greata sau detresa abdominala;

-         senzatie de ameteala,dezechilibru,vertij sau lesin;

-         derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detasare de sine insusi);

-         frica de pierdere a controlului sau de a nu innebuni;

-         frica de moarte;

-         parestezii(senzatii de amorteala sau de furnicaturi);

-         frisoane sau valuri de caldura.

           Sper sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca,psiholog-consilier familie-cuplu

Sa recunoastem simptomele unui episod depresiv major pentru a sti cand sa cerem ajutor pentru noi sau cei apropiati

Depresia a devenit a patra boala ca raspandire pe glob, creand mari probleme omului contemporan. Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat că in 2020 va fi a doua cauza de dizabilitate, imediat dupa afectiunile cardiovasculare.
Unul din studiile legate de frecventa depresiei in Romania,arata ca prevalenta episodului depresiv major la romani este de 21% pe durata întregii vieti, in comparatie cu prevalenta diabetului, care este de doar 8,4%, pe aceeasi perioada. Ea nu este o boala exclusiv a femeilor, dar numarul femeilor care fac depresie este de doua ori mai mare ca al barbatilor
Depresia poate fi vindecata daca se pune un diagnostic corect,cu evidentierea tipului depresiei si este diagnosticata la timp.Pentru acest lucru consider ca oricarei persoane ii sunt necesare informatii corecte privind aceasta tulburare, ca sa poata cere ajutor la nevoie, sau sa vina in sprijinul persoanelor suferinde apropiate, pentru a preveni deteriorarea importantă a calitatii vietii acestora.
In perioada de criza economica pe care o parcurge tara noastra, oamenii trec prin asa-numita "scadere a imunitatii psihice",astfel incat parerea unanima a psihologilor din Romania este ca fara ajutor, pana si cei "de fier" cedeaza cand se asteapta mai putin.
Ce trebuie sa stim despre episodul depresiv major: 
- faptul ca pe o perioada de cel putin doua saptamani exista o dispozitie depresiva, in cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi (se simte trist, inutil, inlacrimat,etc);
- are loc o diminuare marcata a interesului sau placerii pentru toate sau aproape toate activitatile, cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi;
- persoana poate suferi o pierdere semnificativa in greutate desi nu tine dieta, sau poate lua in greutate (mai mult de 5% din greutate intr-o luna) , sau cresterea sau scaderea apetitului aproape in fiecare zi ;
- insomnie sau hipersomnie aproape in fiecare zi;
- agitatie sau lentoare psihomotorie aproape in fiecare zi (observabila si de catre altii nu numai senzatiile subiective;
- fatigabilitate sau lipsa de energie aproape in fiecare zi;
- sentimente de inutilitate sau culpa excesiva ori inadecvata in fiecare zi;
- diminuarea capacitatii de gandire si concentrare, sau indecizie, in fiecare zi;
- ganduri recurente de moarte, ideatie suicidara recurenta,fara un plan anume,tentativa de suicid,sau un plan pentru comiterea suicidului;
- simptomele descrise mai sus cauzeaza o deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori alte domenii importante de functionare;
- simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice ale unei substante(ex.un drog, medicament),sau unei conditii medicale(ex.hipotiroidism). 

                   Sper sa va fie de folos!

     Niculina Ciuperca,psiholog-consilier familie-cuplu

Construirea stimei de sine la copii

Stima de sine este un concept psihologic complex cu care ne intalnim frecvent in viata cotidiana.

 Baron si Kenny(1986) vedeau in  stima de sine “o variabila care indeplineste in functionarea psihica multiple si variate functii de mediator sau moderator”.

 Acest concept a starnit interesul multor psihologi, care au incercat sa-l supuna unei analize psihologice. Dintre acestia,William James, unul dintre fondatorii psihologiei stiintifice, ne-a lasat in scrierile sale doua mari definitii ale stimei de sine: o definitie “matematica”,conform careia stima de sine este rezultatul unei fractii avand ca  numarator “succesele obtinute”iar ca numitor “aspiratiile sau pretentiile initiale”; o definitie “holistica”, in care stima de sine globala apare ca fiind media auto-evaluarilor particulare pe dimensiunile de relevanta personala.

Parintii au un rol important in construirea stimei de sine a copiilor.

Este stiut faptul ca o stima de sine scazuta in copilarie isi pune amprenta asupra personalitatii copilului si are o influenta asupra adultului de mai tarziu.

Un copil caruia i s-a cultivat o stima de sine pozitiva, se simte bine in propria piele, actioneaza eficient in orice imprejurare si reuseste sa faca fata dificultatilor intalnite.

Un parinte trebuie sa stie ca o conceptie despre sine pozitiva a copilului (crede in capacitatea sa, stie sa-si proiecteze viitorul) influenteaza favorabil increderea in sine a acestuia (actioneaza fara teama de esec si de a fi judecat) si-i faciliteaza iubirea de sine (se respecta indiferent ce se intampla, asculta de nevoile si aspiratiile sale).

Conceptia despre sine pozitiva se datoreaza in mare masura mediului familial si  in special  proiectelor gandite de parinti pentru copiii lor. Sunt destui parinti care-i impovareaza inconstient pe copii cu ce nu au reusit ei insasi sa duca la indeplinire, fara a tine cont de dorintele si capacitatile copilului. In aceste situatii, copiii isi dezvolta o gandire nerealista, datorita convingerii că trebuie să atinga nişte standarde interiorizate de comportament şi performanţă foarte ridicate, cu scopul de a evita critica parintilor atunci cand nu reusesc sa le indeplineasca dorintele. Aceste standarde nerealiste pot apărea sub forma perfecţionismului, atenţiei deosebite la detalii, reguli rigide de tipul“trebuie”, nemulţumirea că nu au realizat cât de mult ar fi vrut/ar fi trebuit să realizeze.

Daca in prima faza cat se simte sustinut si stimulat de parinti copilul face fata, mai tarziu devine anxios, are o permanenta teama de esec, nimic nu-i mai reuseste, pentru ca e obsedat de teama de a nu-si dezamagi parintii si-n loc sa se canalizeze pe sarcina, sa o gandeasca, sa devina creativ, isi inhiba acţiunile si sentimentele.

Copiii sustinuti in permanenta de parinti si nelasati sa gandeasca si sa-si exprime propriile pareri, devin dependenti de parinti, iar mai tarziu de o persoana importanta pentru acestia, intampina dificultati in a-si construi si duce la bun sfarsit proiectele personale, nu au ambitie, vederi in perspectiva, “nu calca decat pe drumuri deja explorate de altii”.

 Parintii responsabili ii ajuta pe copii sa-si constientizeze atat calitatile, dar si defectele.

Mai nou este recomandat de a înlocui conceptul de stimă de sine cu cel de acceptare necondiţionată a propriei persoane (unconditional self-acceptance -USA) care este logic corect şi mai pragmatic (Ellis, 1994; Rogers, 1961).

În această variantă, se evalueaza comportamentele şi nu persoana respectiva, care este acceptată necondiţionat indiferent de performanţă, căci este prea complexă şi în continuă schimbare pentru a fi evaluată global, pornind doar de la un eşantion de comportamente concrete în situaţii concrete. Astfel, atunci când un copil are un eşec i se  spune că  avut un comportament neperformant nu că este neperformant ca persoană. Această filozofie se regăseşte în marile religii ale lumii; spre exemplu în Creştinism ea este foarte bine reflectată de formula „pedepsim păcatul dar îl iertăm pe păcătos!” (David, 2003).

Copilul trebuie invatat sa faca o analiza atunci cand are un comportament neperformant, sa inteleaga de ce l-a avut si sa i se dea incredere ca acest comportament se poate schimba daca face tot ce depinde de el, ca se poate invata si din greseli, cu conditia ca acestea sa nu se repete.

Pentru a avea incredere in sine un copil are nevoie sa fie incurajat in ce face si apreciat pentru micile succese cotidiene, atat de necesare pentru echilibrul psihologic. Un copil nu reuseste totdeauna sa realizeze ce-si propune, poate avea si esecuri, dar acestea trebuie intelese drept consecinte posibile, nu catastrofe. Daca este invatat sa traga invataminte din dificultati   si ajutat sa inteleaga ca poate mai mult la urmatoarea incercare, copilul are toate sansele sa  evolueze. In caz contrar, va ajunge la concluzia ca mai bine nu actioneaza decat sa greseasca.

Parintele este un exemplu pentru copil prin ceea ce face, nu numai prin ceea ce spune, pentru ca nu poti sa-i spui ceva si tu ca parinte sa faci altceva, pentru ca atunci nu stie ce sa mai creada. Daca reuseste sa-si construiasca un nivel bun al increderii in sine, copilul nu se teme de necunoscut, nu se inhiba atunci cand descopera ceva nou. Incepe sa-si constientizeze calitatile, dar si defectele, stie ca poate suferi si infrangeri (peste care poate trece),dar poate obtine si performante.Copilul trebuie  iubit neconditionat, indiferent de esecuri sau performante, pentru ca in functie de hrana afectiva primita in copilarie, invata sa se iubeasca, sa se evalueze, sa-si constientizeze valoarea.

Un copil apostrofat in pemanenta la fiecare greseala fara sa i se explice ce a gresit si cum se poate indrepta greseala ajunge sa creada ca “nu-i bun de nimic”, ca nu are nici o valoare, ajunge sa nu se iubeasca pe sine si i se pare imposibil sa fie iubit.

Cultivarea sentimentului ca e iubit si competent in ceea ce face este o nevoie permanenta a copilului, din care stima de sine isi extrage hrana.

       Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

Nu-i usor sa fii mama de baiat!

      

 Cu acest articol incerc sa vin in sprijinul mamelor care se intreaba de multe ori cum sa creasca un baiat,daca trebuie sa faca ceva diferit decat in cazul fetelor. Solutii miracol nu exista, dar poate un sfat in plus,nu strica  nimanui.Deci cititi-l cu atentie si incercati sa retineti ce vi se potriveste.

Nu uitati! Fiecare copil e unic, fiecare are propriile dorinte. Sa-l crestem asa cum simtim ca-i faca bine lui, nu sa fim atenti numai la nevoile noastre!

Multe mame si-au pus problema cum sa-si creasca fiul pentru ca mai tarziu acesta sa faca fata exigentelor lumii reale.De aceea o mama de baiat se afla in dilema: sa fie o mama prezenta ,iubitoare si calda ,sau discreta, aflata in retragere si reprimand o relatie fireasca,de dragoste?

Studiile au aratat,(contrar prejudecatilor existente la ora actuala) ca dragostea unei mame e o binefacere pentru fiul ei,il face mai puternic si nu il impiedica sa devina un barbat adevarat, cu conditia sa nu fie sufocanta si fuzionala.

Comunicarea cu fiul e foarte importanta,pentru ca poate sa-i dea incredere in el sau,dimpotriva sa creasca timid, sa aiba  nevoie totdeauna de sfatul mamei ca sa reuseasca in ce-si propune.Un baiat isi interiorizeaza mai bine informatiile daca i se vorbeste despre un comportament pe care l-a asimilat,de un efort pe care a putut sa-l faca sau de un eveniment in cadrul caruia s-a dovedit a fi la inaltime. El e mai apt sa asculte cuvinte care-i ofera o imagine a ceea ce face decat a ceea ce este.Astfel, daca are un comportament indezirabil,poate fi criticat comportamentul,pentru a fi imbunatatit sau schimbat in viitor,dar nu el ca persoana,pentru ca altfel ,se obtine rezultatul contrar a ceea ce ne asteptam.Se poate comunica privitor la succesul sau esecul actiunilor sale,incurajandu-l tot timpul sa persevereze cand nu-i reuseste ceva,dar nu-l ajutam creandu-i o imagine defavorabila despre sine,sau comparandu-l cu altcineva.

Un baiat se poate simti jenat,daca parintii sustin ca e mai bun decat e in realitate,chiar daca el vrea sa dea aceasta impresie, isi doreste ca parintele sa-l perceapa asa cum este.Inducandu-i o calitate pe care nu o are,isi internalizeaza anumiti parametri de comportament la un nivel ce il depaseste si-n momentul in care nu-i poate atinge apare o anumita frustrare,care-i creaza furie,nervozitate.Fiecare afirmatie cu privire la el,trebuie insotita de imaginea unui comportament care sa justifice afirmatia.Nu-l laudam ca e cel mai bun daca el nu e bun decat la fotbal,dar putem sa-i spunem punctual ca avem incredere in el ca poate mai mult si daca se va concentra si la scoala asa cum o face pe terenul de sport,poate obtine rezultate bune si acolo.

A-i spune tot timpul “sunt mandra de tine ,ca ai facut asta” ii creaza impresia ca tot ce face e pentru parinti,e preferabil sa i se spuna “sa fii mandru de tine”,care-l face sa-si insuseasca mai bine aceasta judecata si cu timpul sa-i dea o motivatie sa aiba anumite comportamente.

O mama de baiat trebuie sa stie ca desi se spune ca barbatul e sexul puternic, el este mult mai sensibil decat pare.El este sensibil atat la critici cat si la sprijin. Din acest punct de vedere, fetele se descurca mai bine,pentru ca stiu sa-si exprime sensibilitatea.

Baietii sunt mai agresivi in comportamente,dar si in ceea ce priveste emotiile,de aceea critica unui comportament este perceputa de multe ori ca o agresiune. Se obtin rezultate mai bune,spunandu-i de ex.daca si-a uitat jucaria preferata acasa cand merge in parc: astazi ne vom juca cu altceva si maine iti vei lua jucaria,decat sa-i spunem:de ce-ai uitat-o? Ai vazut ca X nu-si uita niciodata...

Daca manifesta agresivitate,se poate diminua cu ajutorul unui sport,sau daca acesta nu da rezultate,cu ajutorul unui psiholog,care identifica factorii contextuali ce determina aparitia comportamentului agresiv si  particularitatile sarcinilor pe care le executa copilul, pentru a elimina factorii determinanti si de mentinere a vechilor comportamente. Tot psihologul identifica comportamentele specifice ce se doreste a fi modificate, operationalizarea lor in comportamente simple, usor de observat si masurat, pentru ca a acţiona direct asupra impulsivitatii sau agresivitatii  nu este posibil.Pentru reusita se recurge la  monitorizarea atenta  a indicatorilor de comportament: frecventa, intensitate,durata. Numai facand o analiza functionala a acestor manifestari putem determina schimbarea comportamentala.

Furia ar putea fi un comportament adaptativ care permite depasirea a ceea ce impiedica atingerea unui scop. Pe la 2-4 luni acest sentiment este descoperit de copii indiferent de sex,dar pana la 5 ani,baietii devin treptat de doua ori mai furiosi decat fetele.

Oricat de mult un parinte ar incerca sa nu faca diferente intre fata si baiat in ceea ce priveste cresterea,sunt construiti diferit nu numai ca fizic,dar si emotional.Doua cercetatoare Virginia Paley si Deborah Tannen,studiind jocurile copiilor mici americani,au ajuns la concluzia ca fetele se straduiesc sa creeze si sa mentina legaturile,valorizeaza calitatile colegelor si insista asupra propriilor imperfectiuni, in timp ce baietii isi aleg jocuri in care valorizeaza competitia si autopromovarea.

Baietii care stau mai mult in preajma barbatilor isi cultiva agresivitatea,fara sa se imbogateasca cu emotii pozitive. De aceea pledez ca pentru a-si forma o personalitate armonioasa ,copilul e bine sa creasca intr-o familie cu doi parinti:mama si tata ,copiii de ambe sexe sa fie asociati la diverse jocuri,sa invete in clase mixte.Descoperirea naturala a celuilalt sex de-abia la adolescenta,poate face ca sexualitatea sa urmeze o cale diferita de tandrete si dragoste.

Baietii se infurie usor si brusc,sunt mai agresivi decat fetele ,dar o mama responsabila ii poate ajuta sa devina constienti de propriile emotii si sa si  le explice inainte de a actiona.(ex.Te-ai suparat pe X,cu care ieri te-ai jucat asa frumos...ce-a facut asa de rau azi incat sa vrei sa-l bati...Ti-ar place ca pe tine sa te bata cineva cand gresesti.....Oricine poate gresi..). E gresit sa-i spui unui copil : “te spun tatalui tau”,sau “sa vezi ce-ti face tatal tau” pentru ca atunci mama apare in ochii copilului ca o mama care nu poate lua decizii,iar pe tatal lui il transforma  intr-un “babau”,cel “puternic,care ia masuri”,nu-si internalizeaza un comportament dezirabil, ci invata doar in ce imprejurari sa-si manifeste anumite comportamente. Comportamentul dezirabil se poate obtine insistand pe anumite detalii.Ex.a doua zi cei doi se joaca frumos si mama poate sa-i admire ca se joaca frumos si cat de bine le sta cand nu sunt dispute.

Recompensele pot ajuta la schimbarea comportamentului daca sunt corecte.Astfel,pentru schimbarile pozitive copilul poate primi puncte,care adunate pot fi schimbate intr-o anumită recompensa,care sa-l motiveze sa-si doreasca schimbarea.

Pentru disciplinarea copilului,regula de aur este consecventa.Ambii parinti  trebuie să aiba o atitudine constanta,atragandu-i atentia copilului cand repeta un comportament gresit si sa i se arate comportamentul corect.Daca va exista inconsecventa din partea acestora, copilul va sesiza o slabiciune si va fi mai greu sa se exercite un control asupra lui.

 Ignorarea comportamentelor inadecvate si sustragerea atentiei copilului de la acestea si redirectionarea lui catre activitati care-i fac placere,poate fi de asemenea o recomandare utila care sa obţina rezultatele dorite.

Copilul mai poate fi obisnuit sa se observe cu atentie dupa ce a avut un anumit comportament si sa se intrebe: oare am procedat bine? Ce am reusit să fac bine? Ce nu am reusit sa fac bine?)

  Feed-back-ul dat copilului  poate produce schimbarile dorite,daca:

-         este focalizat pe aspectele pozitive;

-         il sustine pe copil,nu-l evalueaza sau judeca;

-         este  focalizat pe un comportament specific,nu  pe unul general;

- să fie oferit imediat,pentru comportamente si atitudini care pot fi schimbate,pentru a evita starile de conflict şi trairi emotionale.

De obicei se obtin rezultate bune,nu spunandu-i copilului ce să faca,pentru ca ar exista si posibilitatea sa se comporte contrar asteptarilor,ci prezentandu-i un esantion de comportamente,cu scopul de a-l antrena in producerea unora asemanatoare.

Este necesar sa se faca distinctie intre pedepsele aplicate pentru greseli minore si pedepsele aplicate in cazul unor incalcari grave de comportament. O  greşeală  ce s-ar putea face este aplicarea inconsecventa a pedepselor:uneori  anunţate,dar nu sunt aplicate,alteori sunt date pedepse inutile si greu de aplicat.

Nu toate pedepsele  sunt educative, unele de ex. nu ofera posibilitatea de a invata ceva din ele(ex.tipete,jigniri,batai cu cureaua).

N-am sa fiu niciodata de acord cu pedeapsa corporala,pentru ca nu are eficienta: prin ea este atacat  copilul,  nu comportamentul,nu duce la identificarea cauzelor unui asemenea comportament,scade stima de sine a copilului,crescand frecventa comportamentelor disruptive.In plus, creaza o adevarata bariera intre mama si copil,ii accentuează agresivitatea,ii provoaca tulburari emotionale ca: frica, iritabilitate, izolare,il indeamna  sa ascunda adevarul despre actiunile sale, invata acest comportament si-l foloseste ca metoda de rezolvare a situatiilor cu care se confrunta.

Personal recomand disciplinarea pozitivă,care, are un rol important pentru ca prin metodele si tehnicile acesteia poate contura un comportament adecvat si impune anumite norme pentru a stabili limite si a educa. Spre deosebire de pedeapsa fizica,ce elimina doar pe moment un comportament nedorit,disciplinarea pozitiva este non-violentă si-l invata cum sa realizeze constant un comportament pozitiv.In plus, disciplinarea pozitiva il ajută pe copil sa se dezvolte intr-un mod echilibrat si sanatos din punct de vedere emotional si social, il ajuta sa devina responsabil, autonom si independent, sa capete incredere in fortele proprii si sa fie multumit sine.

Niculina Ciuperca,psiholog-consilier familie-cuplu

PASI PENTRU CONTROLUL FURIEI IN MOD SANATOS

Furia, ,,starea de extrema  iritare in care se pierde stapanirea de sine" devine  pentru multe  cupluri un dusman de temut, care duce la tensionarea relatiei , bulversandu-le intreaga viata .

De aceea am considerat necesar faptul ca daca sunt cunoscuti pasii prin care se poate controla furia , se poate ajunge la o reala imbunatatire a relatiei de cuplu . Pentru linistea caminului nostru , merita sa reflectam mai mult si sa gasim resursele necesare pentru a trece cu bine peste momentele de criza , cand intr-o clipa putem strica tot ce am construit cu migala in ani de zile .

Pasii de mai jos sunt orientativi , fiecare persoana gandindu-se la o strategie care trecuta prin sistemul sau senzorial sa-i aduca beneficiile dorite .

PASUL 1 : EVALUAREA MODULUI IN CARE INTELEG EU FURIA

A.Care e definitia mea pentru furie ?

B.Ce ma face furios deobicei ?

C. Cine ma face furis de obicei?

D. Ce<> imi declanseaza furia ?

E. Cum imi exprim de obicei furia ?

E1.Ce semne foloseste trupul meu pentru a-mi arata ca sunt usor infuriat ?

E2 . Ce semne foloseste trupul meu pentru a-mi arata ca sunt foarte furios ?

F. Cat de sanatos e felul in care imi exprim furia ?

G. Cum ma simt cand sunt in mijlocul unui moment de exprimare a furiei ?

H. Cum ma simt dupa ce mi-am manifestat furia ?

I. Care sunt beneficiile manifestarii deschise a furiei mele ?

J. Ce ma opreste sa imi manifest furia ?

K. Cum reactioneaza ceilalti la manifestarea deschisa a furiei mele ?

L. Ce rezultate negative apar prin manifestarea furiei mele ?

M. Care este rezultatul pozitiv al manifestarii furiei mele ?

N. Unde sunt radacinile problemelor mele cu furia ?

O. Cum pot sa imi recunosc furia si apoi sa o manifest intr-un mod sanatos ?

PASUL 2 RECUNOASTEREA UNOR FURII NEREZOLVATE IN TRECUT

P. Ce episoade de furie din viata mea au ramas nerezolvate ?

Q. Care sunt persoanele cu care am inca furii nerezolvate ?

R. Ce evenimente continua sa imi declanseze si in prezent furia ?

S. Ce incercari am facut pentru a lucra cu furiile mele nerezolvate ?

U. Ce ma opreste sa lucrez la stapanirea furiilor mele legate de chestiuni nerezolvate ?

V. Cum pot sa iert, sa uit si sa vindec furiile din trecut ?

PASUL 3. VOI FOLOSI STAPANIREA FURIEI PENTRU ORICE SITUATIE CURENTA

PASUL 4. VOI FOLOSI STAPANIREA FURIEI PENTRU TOATE EPISOADELE TRECUTE DE FURIE NEREZOLVATE

PASUL 5. VOI FOLOSI CEL PUTIN 15 ZILE , ACTIVITATI DE LUCRU CU FURIA, PENTRU A SCAPA DE SENTIMENTELE DE FURIE CONSTRUITE IN TRECUT

PASUL 6. DACA MAI AM INCA FURII NEREZOLVATE, MA INTORC LA PASUL 1 SI INCEP DIN NOU .

                         Sper sa va fie de folos!

         

Anxietatea de separare

Anxietatea de separare debuteaza in general in perioada prescolara(dar poate surveni si mai tarziu,pana la varsta de 18 ani) si apare dupa unele evenimente stresante ,cum ar fi: divortul parintilor, moartea unei rude sau a unui animal favorit, schimbarea locuintei, scolii, mutarea intr-un alt cartier, intr-o alta localitate,etc. Se deosebeste de anxietatea generalizata prin faptul ca intereseaza in mod predominant separarea de casa si de persoanele de care copilul este atasat.

Copiii cu anxietate de separare ,pot prezenta ori de cate ori sunt separati de casa si de persoanele de care sunt atasate,manifestari ca:izolare sociala, apatie, tristete, dificultati de concentrare in joc si alte activitati, frica de animale,de intuneric, de monstri,de hoti ,de rapitori de copii, percep diferite situatii ca fiind periculoase pentru ei si familie.Au dificultati in a merge la culcare si insista sa stea cineva langa ei pana adorm. In timpul somnului unii traiesc adevarate cosmaruri al caror continut exprima fricile acestora. De multe ori relateaza experiente perceptive neobisnuite: creaturi oribile, ochi care-i privesc,etc. Acestea se bazeaza pe perceperea eronata a unui stimul real ,apar numai in timpul noptii si dispar in prezenta unei persoane de care copilul este atasat.

Sunt situatii cand la acesti copii apar preocupari in legatura cu teama de moarte, pot refuza sa mearga la gradinita sau la scoala,sunt preocupati de faptul ca in lipsa lor persoanelor importante pentru ei li s-ar intampla ceva rau ,nu se simt iubiti si se pot plange de acest lucru. Cand sunt extrem de tulburati de teama separarii, incep sa se agite si chiar sa loveasca pe cei ce forteaza separarea.

Unui copil i se pune diagnosticul de anxietate de separare daca perturbarea dispozitiei dureaza cel putin 4 saptamani si prezinta simptomele descrise mai sus.

Desi anxietatea de separare devine manifesta in perioada medie a copilariei,ea se reflecta si mai tarziu limitand independenta persoanei si facand-o sa refuze plecarea de acasa.

La adulti se manifesta prin disconfortul suferit cand sunt separati de copii, de sot, sotie, cand apare necesitatea schimbarii locului de munca, locuintei,etc.

Se stie ca anxietatea nu este cauzata de evenimentul in sine, ci de perceptia asupra acestuia. Atunci cand copiii devin anxiosi ei apreciaza ca nu au abilitati de a face fata unor lucruri rele, uneori mai si catastrofeaza,presupunand ca anumite frici ale lor devin realitate.Suprageneralizarile si exagerarile le cresc anxietatea,iar in cazurile in care parintii la randul lor sunt anxiosi intaresc fara sa vrea anxietatea copiilor.

Este important ca parintii sa inteleaga faptul ca celor mici le lipsesc abilitatile cognitive de a pune situatia in context si sa incerce sa le reduca anxietatea explicandu-le pe intelesul lor diferenta dintre probabilitatea ca ceva rau sa se intample si posibilitatea de a se intampla acest rau.Cu ajutorul unor povestiri, unor desene,unor imagini, copilul poate fi ajutat sa exprime ce simte si cum poate face fata diverselor situatii. Va fi incurajat sa-si exprime gandurile fata de o situatie si sa incerce in functie de varsta pe care o are s-o regandeasca si sa si-o explice in asa fel incat sa nu-i mai faca rau.

Este important pentru copil sa se simta apreciat, sa i se alimenteze si incurajeze independenta,sa i se dea o importanta autentica la ceea ce spune si sa fie ascultat cu adevarat.Ideal ar fi ca parintele sa aiba mai mult timp pe care sa-l petreaca cu copilul pentru a-i explica cauzele lucrurilor si sa-l faca sa inteleaga cat de important e pentru parintele sau care nu-l va abandona niciodata si care va fi alaturi de el la nevoie .

Parintele este acela care poate modela credintele esentiale ale copilului,asigurandu-i acestuia cat mai multe feedbackuri pozitive si oportunitati pentru a se pune in valoare.Este important ca parintele sa comunice mai mult cu copilul, sa-i explice unde merge, de ce merge,cand se va intoarce,ca e in siguranta cu persoana care-l va inlocui ,etc.

Mesajele repetate transmise copiilor le vor ramane intiparite in memorie si la un moment dat vor da rezultate.

Nu degeaba se zice ca educatia e grea si cu rezultate indepartate!

Niculina Ciuperca,psiholog-consilier familie-cuplu

Cum sa-ti inveti copilul sa-si exprime emotiile intr-un mod pozitiv (partea a II-a)

Cum sa-ti inveti copilul sa-si exprime emotiile intr-un mod pozitiv

http://povestidemama.ro/cum-sa-ti-inveti-copilul-sa-si-exprime-emotiile-intr-un-mod-pozitiv-partea-i/

http://povestidemama.ro/cu-ce-probleme-se-confrunta-un-cuplu-cand-apare-copilul-partea-a-ii-a/

http://povestidemama.ro/cu-ce-probleme-se-confrunta-un-cuplu-cand-apare-copilul-partea-i/